Decizia penală nr. 1025/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a7
DECIZIA PENALĂ NR.1025/R/2012
Ședința publică din 4 iulie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTORI : M. Ș.
: ANA C.
G. : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata S. (fostă D.) M., împotriva încheierii penale din data de 22 iunie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., prin care s-a menținut starea de arest a inculpatei, trimisă în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din
Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din
Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata D. M. aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av. Bichescu C., din cadrul Baroului
C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatei depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei, susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventiv, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. C. că prima instanță a dispus netemeinic menținerea acestei măsuri în ciuda faptului că, pe de o parte, de la data arestării și până în prezent a trecut un interval de timp de peste un an de zile, iar pe de altă parte, inculpata este condamnată definitiv într-o altă cauză. Apreciază că menținerea măsurii arestării preventive este inutilă și nu face altceva decât să se răsfrângă negativ asupra situației inculpatei întrucât dualitatea detenției o împiedică să beneficieze de drepturile pe care le are orice condamnat. Menționează că numai inculpata se mai află în prezent în arest preventiv, deși în cauză au mai fost trimiși în judecată și alți inculpați, u situații similare. În mod nejustificat i se impută inculpatei că ar avea cea mai importantă contribuție la producerea prejudiciului, în realitate situația fiind diferită. Referitor la temeiurile arestării, consideră că nu mai sunt incidente, iar menținerea inculpatei în stare de arest vine în contradicție cu disp.art.136 C. și cu art.5 paragraful 3 din CEDO.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata S. ( fostă D.) M., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, arătând că nu dorește decât să muncească în penitenciar și să participe la activități de reeducare, ori, fiind arestată preventiv nu poate beneficia de anumite drepturi pe care le au condamnații definitiv.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 22 iunie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, iar în baza art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei D. (căsătorită S.) M. - fiica lui Ș. și V. O., născută la (...) în Satu M., jud. Satu M., CNP 2., domiciliată în localitatea L. comuna H., nr. 119, jud. Satu M., cu reședința în B. M., str. V. L., nr. 12/4 jud. M., arestată preventiv, aflată la Penitenciarul Gherla - trimisă în judecată prin rechizitoriul din (...) - dosar nr. 511/P/2010 al Pachetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive a acesteia.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următaorele:
Prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 511/P/2010 al P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș, a fost trimisă în judecată inculpata D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26
Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal, precum și inculpații P. Ș., P. N. și Ț. I. M.
Inculpații D. M. și P. N. au fost cercetați în stare de arest preventiv.
În faza de urmărire penală, prin ordonanța din 23 februarie 2011 dată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei D. M. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25
Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal.
Prin rezoluția dată la 22 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N., iar prin ordonanța din 25 martie 2011 a P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5 C. și instigare la fals contabil prev. de art. 25 C. rap.la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 289 alin.1 C. De asemenea, prin ordonanța din 23 martie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor penale pentru alte fapte și pentru alte persoane și s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N. sub aspectul infracțiunilor pentru care este cercetat.
Prin încheierea penală nr. 297/R/2011 a Curții de A. C. a casat integral încheierea penală nr.131/(...), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe iar prin încheierea penală nr.210 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. M. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv. La aceiași dată, prin încheierea penală nr.211 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatului P. N. pentru o perioadă de 29 de zile. Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), cu ocazia judecării recursului formulat de inculpați împotriva încheieri nr. 293 din (...) (prin care s-a prelungit durata arestării preventive) s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. N. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în ce-o privește pe inculpata D. M., recursul formulat de aceasta a fost respins..
După înregistrarea dosarului la instanță, la data de (...) procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale, instanța a menținut măsura arestări preventive a inculpatei, măsură ce a fost menținută și prin încheierile penale ulterioare.
Din probele administrate până în prezent în cauză, ca stare de fapt, din rechizitoriu rezultă că inculpata D. M. a fost arestată preventiv existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009 inculpata D. M. a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „L. B."; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de același organ de control fiscal la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P.
Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. R. C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a SC „. R. C.
SRL pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. R. C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. R. C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte.
În conformitate cu dispozițiile art. 160b Cod procedură penală, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța constată că temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatei subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea acesteia de libertate.
Deși așa cum a constatat instanța, față de inculpată nu sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. b și d Cod procedură penală însă este de remarcat că a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni asemănătoare (prin sentința penală nr. 309/2008 a T.ui M. - definitivă la 14 aprilie 2009 prin decizia penală nr. 1404/2009 a I.C.C.J. aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea de înșelăciune cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin sentința penală nr. 240/2008 a T.ui C. - rămasă definitivă la (...) prin decizia penală nr. 2465/2009 a Î.C.C.J. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare tot cu suspendare sub supraveghere a executării ei pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise tot în formă continuată). De asemenea, aceasta mai este cercetată pentru fapte asemănătoare în alte dosare penale aflate în lucru la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Având în vedere că de la data ultimei verificări a măsurii preventive, nu a intervenit nici o modificare esențială, cercetarea judecătorească aflându-se la finalul administrării probelor testimoniale, este evident că temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în prezent pentru că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată sunt închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, pericol ce rezultă nu atât din natura infracțiunii săvârșite, cât din valoarea ridicată a presupusului prejudiciului și mai ales din caracterul repetat al faptelor sale (a comis un număr mare de fapte de acest gen și chiar și după ce a fost condamnată definitiv a continuat să persevereze în câmpul acestui tip de activități infracționale), aspect definitoriu ce a fost avut în vedere și de către Curtea de A. C. la soluționarea recursului.
Perioada în care inculpata a fost cercetată în stare de arest nu poate fi considerată drept nerezonabilă și nu se justifică revocarea măsurii arestării, cu atât mai mult cu cât complexitatea și gravitatea faptelor de care este învinuită reflectată în limitele pedepsei prevăzute de lege se circumscriu unui termen rezonabil de menținere a acestei stări chiar dacă este cea mai gravă dintre măsurile preventive, iar față de inculpată s-a emis într-o altă cauză un mandat de executare a unei pedepse cu executare în regim de detenție, pedeapsă aplicată printr-o hotărâre definitivă de condamnare.
Potrivit normelor interne și celor ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, se admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Un argument în plus, este faptul că infracțiunile pentru care este cercetată această inculpată pedeapsa prevăzută de lege este mult peste limita de 4 ani închisoare, iar raportat la gravitatea faptelor, numărul de persoane implicate, complexitatea și modalitatea de săvârșire a activităților presupuse a fi comise se impune menținerea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât nu este la primul conflict cu legea penală.
Având în vedere considerentele anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatei D. M., s-a respins cererea de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și, în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestei inculpate.
Împotriva acestei încheieri, în teremen legal a declarat recurs
inculpata S. ( FOSTĂ D.) M. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatei.
S-a apreciat că în prezent măsura arestării preventive este inutilă și nu face altceva, decât să se răsfrângă negativ asupra situației inculpatei întrucât dualitatea detenției ( inculpata este condamnată definitiv într-o altă cauză) o împiedică să beneficieze de drepturile pe care le are orice condamnat pe perioada detenției.
Apoi, inculpata este singura care se mai află în prezent în arest preventiv, deși în cauză au mai fost trimiși în judecată și alți inculpați, cu situații similare.
În mod nejustificat i se impută inculpatei că ar avea cea mai importantă contribuție la producerea prejudiciului, în realitate situația fiind diferită, părțile civile având pretenții față de toți inculpații, nedivizându-și solicitările de obligare la plată.
Menținerea inculpatei în stare de arest la peste 1 an de la luarea acestei măsuri vine în contradicție cu disp.art.136 C. și cu art.5 paragraful 3 din
CEDO, mai ales că, punerea în libertate nu ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal, inculpata executând o pedeapsă privativă de libertate într-o altă cauză.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondate recursurile formulate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpata recurentă a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 511/P/2010 al P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș - pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal - alături de inculpații P. Ș., P. N. și Ț. I. M., starea de fap fiind cea descrisă în încheierea atacată.
Arestarea inculpatei s-a dispus la (...), ulterior, după trimiterea în judecată, măsura fiind menținută succesiv, ca temeiuri ale arestării fiind reținute cele prev. de art. 143 și 148 lit. f C.p.p.
Fiind sesizată cu o cauză în care, inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv, instanța a procedat și la data de 22 iunie 2012 la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, constatând în mod judicios și întemeiat în baza art.160/b alin.3 C. rap. la art.300/2 C. că se impune în continuare privarea sa de libertate, menținând starea de arest.
Aceasta, deoarece s-a constatat în mod corect că, sunt prezente în continuare indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen, respectiv, că există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele ce îi sunt imputate prin actul de sesizare, indicii care rezultă din mijloacele de probă indicate în încheierea de arestare, precum și din cele administrate ulterior acestui moment și care, au fundamentat trimiterea în judecată, dar și cele administarate în cursul judecății, până la acest moment.
Apoi, sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art.148 lit.f C., respectiv, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acesteia, prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericol care, corect s-a menționat că derivă din natura și gravitatea infracțiunilor deduse judecății, modalitățile și împrejurările concrete în care se presupune că ar fi fost comise, valoarea ridicată a presupusului prejudiciului și mai ales din caracterul repetat al faptelor sale (a comis un număr mare de fapte de acest gen și chiar și după ce a fost condamnată definitiv a continuat să persevereze în câmpul acestui tip de activități infracționale.
Nu are relevanță în cauză sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei, împrejurarea că inculpata se află în executarea unei pedepse privative de libertate, fiecare din aceste stări - arest preevntiv și detenție pentru executarea unei pedepse - fiind distinte, cu caracteristicile diferite, starea de detenție putând înceta oricând din diverse motive, existând un potențial pericol ca în astfel de condiții, inculpata să se sustragă de la judecată sau să reia activitățile infracționale, neputând fi ignorat faptul că nu este la prima confruntare cu legea penală, ba chiar, că s-a specializat în astfel de activități frauduloase, fiind condamnată anterio în repetate rânduri pentru înșelăciune și fiind cercetată pentru fapte asemănătoare în alte dosare penale aflate în lucru la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În cauză, durata arestării preventive nu poate fi apreciată ca nerezonabilă, inclusiv din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului, dacă se au în vedere criteriile acceptate de către Curte în aprecierea rezponabilității duratei detenței preventive - complexitatea cauzei, nr. părților implicate, atitudinea procesuală a părților și autorităților judiciare, etc., în speță neidntificându-se vreo cauză imputabilă instanței pentru prelungirea în timp a duratei procedurii judiciare.
De asemenea, nu are relevanță valoarea efectivă a prejudiciului ce va fi imputat inculpatei, în contextul în care, așa cum a subliniat recurenta, pretențiile civile au fost formulate împotriva tuturor inculpaților, la sfârșitul judecății doar, urmând a se stabili definitiv partea de pagubă ce se va imputa fiecăruia și contribuția efectivă a ficăruia la producerea pagubei. Valoarea presupusei pagube a fost avută în vedere la caracterizarea de ansamblu a activității infrcaționale, a cărei gravitate a fost evaluată și prin prisma acestui element - al întinderii pagubei.
Totodată, detenția perventivă a inculpatei, corect a apreciat instanța că se circumscrie și exigențelor art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europene a Drepturilor Omului, întrucât a fost arestată în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În aceste circumstanțe reale și personale, judicios a apreciat instanța că o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.136 C.
Necesitatea protejării ordinii publice, din perspectiva considerentelor, anterior menționate, este un element esențial, care prevalează la acest moment regulii generale de cercetare a unui acuzat în stare de libertate.
Pentru toate aceste considerente, recursul inculpatei apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b C.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligată inculpata recurentă să plătească
300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S. (fosta D.) M., fiica lui S. si V. O., nasc.la 6 octombrie 1964, aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 iunie 2012 a T.ui M..
Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. V. A. M. Ș. ANA C.
G. L. C.
Red./Dact.A.C.
3 ex./(...)
Jud. fond:G. O.M.
| ← Decizia penală nr. 719/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 118/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
