Decizia penală nr. 1026/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA P.Ă NR.1026/R/2012
Ședința publică din 4 iulie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : M. Ș.
: ANA C. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. C. A., împotriva încheierii penale din data de (...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenție, care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 C.penal cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și fals în declarații în formă continuată, prev.de art.292 C.penal cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, în concurs real, conform art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. C. A. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Hosu Ștefan, fără delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Nuț C. T., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat solicitând a se avea în considerare toate argumentele aduse în fața instanței de fond. A. în vedere temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării, respectiv art.148 lit.f C.pr.pen., acesta a fost motivat doar prin probele care dovedesc vinovăția. Inculpatul a fost administrator al unei societăți a unui service auto și în cadrul acestuia se reparau autoturisme sub diverse modalități și modalități de plată. S-a reținut prin actul de sesizare că o parte din aceste reparații erau fictive pentru accidente fictive, nereale. S-a mai reținut că o serie de persoane printre care și inculpatul, a încheiat pentru diverese autoturisme polițe de asigurare după care au susținut că au avut accidente cu date diferite încasând polițe de asigurare de la fiecare societate în parte. Depune la dosar un tabel din care rezultă o nuanțare a stării de fapt. Î.-adevăr în unele cazuri sumele reținute ca prejudiciu s-au încasat de societate inculpatului în baza unor facturi. În majoritatea cazurilor, inculpatul a întocmit doar niște devize estimative, devize care au depuse de alte persoane la societățile de asigurare astfel că s-au acordat aceste daune. Din actele dosarului rezultă că valoarea juridică a acestor devize este foarte scăzută. Inspectorii de daune au obligația să verifice realitatea avariilor. Pentru o parte din acești inspectori de daune, cauza a fost disjunsă tocmai pentru că existau niște nereguli. Consideră că ar trebui să se vadă cine a fost beneficiarul acestor sume și contribuția efectivă a inculpatului la fiecare act în parte. Raportat la art.148 lit.f C.pr.pen., din această stare de fapt, nu rezultă faptul că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică mai mare decât alți coinculpați din dosar cu o activitate similară. Nu este o infracțiune comisă cu violență și care nu denotă prin ea însăși un pericol pentru ordinea publică. Apreciază că temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., nu este un temei care să poată sta la nesfârșit la baza menținerii unei măsuri preventive. Inculpatul este arestat din data de (...) astfel că termenul rezonabil este depășit. Raportat la scopul măsurilor preventive așa cum sunt arâtate în art.136 C.penal, consideră că arestarea inculpatului este o măsură netemeinică pentru că în nici un caz nu lăsarea în libertate a inculpatului împiedică buna desfășurare al procesului penal. Cu privire la temeiul art.148 lit.c C.pr.pen., arată că acesta a fost justificat prin faptul că în urma unor convorbiri telefonice ar fi rezultat că inculpatul ar fi pregătit săvârșirea unei alte infracțiuni similare prin intermediul unei alte societăți. Sub acest aspect, cauza a fost disjunsă. Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori în întreținere iar familia acestuia este într-o situație delicată datorită măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul T. C. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate menționând că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 21 iunie 2012 de Tribunalul
Cluj, în temeiul art. 300/2 C., rap. la art. 1. alin.1 și 3 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul T. C.
A., dispunându-se menținerea măsurii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., emis sub nr. 410/P/2011 înregistrat la Tribunalul Cluj la data de (...) sub nr. unic de dosar (...), a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T. C. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev de art. 215 al. 1,2,3 și 5 C. cu aplicarea art. 41 al.2 C.
și fals în declarații prev. de art. 292 C. cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 33 lit. a C.
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada decembrie 2008- iulie 2011, în mod repetat și la scurte intervale de timp, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, a participat în calitate de autor sau de complice la inducerea în eroare și păgubirea mai multor societăți de asigurare prin utilizarea de documente falsificate emise de către SC A. S. S., societate al cărei administrator este, fiind cauzat un prejudiciu de
1.0243.423,76 lei.
În același scop, în mod repetat, inculpatul a dat declarații necorespunzătoare adevărului în fața unor lucrători de poliție în vederea obținerii autorizațiilor de reparație pentru mai multe autovehicule precum și a altor acte necesare întocmirii dosarelor de daună. În aceste declarații mincinoase, inculpatul T. C. A. a indicat și a descris accidente rutiere inexistente în realitate.
Prin același act de sesizare a instanței au fost trimiși în judecată și inculpații T. Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3 și 5, cu aplicarea 41 al. 2 Cod P., fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.; R. A. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3 și 5, cu aplicarea 41 al. 2 Cod P., fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 Cod P., cu aplicarea art. 41 al.
2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.; S. Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3, cu aplicarea 41 al. 2 Cod P., fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art.
33 lit. a Cod P.; H. V. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3, cu aplicarea
41 al. 2 Cod P., fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.; R. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3, cu aplicarea 41 al. 2 Cod P., fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.; S. C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3, cu aplicarea 41 al. 2 Cod P., fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292
Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P. și
C. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3, cu aplicarea 41 al. 2 Cod P., fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2
Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 aprilie
2012, sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din
15 mai 2012.
La data de (...) s-a fixat un termen intermediar pentru verificarea legalității
și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului.
Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, de această dată în baza art. 3002 Cod Procedură P.ă, instanța constată că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul T. C. A., în sensul că există indicii temeinice că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Fără a face la acest moment procesual, o analiză în detaliu a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța de fond s-a limitat la a constata că în cauză subzistă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele care i se impută, în acest sens fiind declarațiile de recunoaștere parțială date de inculpatul T. însuși (cu privire la 20 din cele 33 acte materiale care i se rețin în sarcină), declarațiile coinculpaților, procesele- verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice, înscrisurile constând în copiile dosarelor de daună, rapoartele de constatare tehnico-științifică depuse la dosar.
Cu privire la temeiurile de arestare prevăzute de art. 148 lit. c și f
C.pr.pen., instanța de fond a constatat că și acestea subzistă în continuare, împrejurarea că prin actul de sesizare al instanței s-a dispus disjungerea cauzei față de făptuitorii J. V. O. și J. A. H. sub aspectul activității infracționale desfășurate de SC M. I. S. fiind lipsită de relevanță în privința subzistenței temeiului de arestare prevăzut de art. 148 lit. c C.pr.pen.
Astfel, contrar susținerilor apărătorilor inculpatului T., pentru reținerea acestui temei de arestare sunt suficiente unele date preliminare în sensul că inculpatul pregătește săvârșirea de noi infracțiuni, date preliminare care au fost analizate cu ocazia încheierilor de prelungire a măsurii arestului preventiv. În acest sens s-a reținut că din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în cauză, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj, rezultă indicii temeinice conform cărora inculpatul T. C. A. pregătește săvârșirea de noi acte infracționale, de aceeași factură. În acest sens, inculpatul a început să folosească devize de reparații întocmite în numele S. „. I. S., deși, în realitate, această societate comercială nu a efectuat lucrări de reparații a autovehiculelor menționate în devize.
Asemenea aspecte rezultă din convorbirile care au fost purtate între T. C. A.
și J. V. O., interceptate și înregistrate la (...), ora 10:52, (...), ora 12:30 și (...), ora
11:32, precum și din convorbirile purtate între T. C. A. și M. T., fost angajat al
RAR C., la data de (...), ora 12:13, respectiv între T. C. A. și Podar B. V., la data de (...), ora 11:16 (vol.6). Din numeroase alte convorbiri telefonice, interceptate și înregistrate în cauză, rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea unor noi acte infracționale. După ce a aflat despre faptul că s-au demarat verificări cu privire la ilegalitățile comise, reacția inculpatului a fost aceea de a încerca să asigure interpunerea scriptică a altei societăți comerciale, în încercarea de a continua săvârșirea actelor ilicite.
Așa cum s-a analizat în detaliu la momentul verificării măsurii arestării preventive, la primirea dosarului, argumentație pe care nu o mai reluăm dar care rămâne valabilă și la acest moment, există date că reprezentanții S. „. I. S. au indus în eroare societățile de asigurări, totodată au înregistrat venituri și cheltuieli fictive, denaturând rezultatele financiare ale firmei. A. de inducere în eroare a societăților de asigurări s-au desfășurat cu participarea inculpatului T. C. A., fiind, așadar, pregătită, obținerea frauduloasă și necuvenită a altor sume de bani din patrimoniile societăților de asigurări.
În aceste condiții, împrejurarea dacă aceste date preliminare se concretizează într-o soluție de urmărire sau inculpare excede analizei temeiului de arestare prevăzut de art. 148 lit. c C.pr.pen. Pe de altă parte, prin actul de sesizare a instanței nu s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată cu privire la activitatea infracțională desfășurată de SC M. I. S., dimpotrivă, dispunându-se disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, măsură administrativă justificată de complexitatea cauzei și de starea de arest preventiv în care se află inculpatul T.
Nu în ultimul rând, subzistă în continuare și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., inculpatul fiind acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste 4 ani, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat fiind îndeplinită.
Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, instanța de fond a reținut că starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs
Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului care să submineze ordinea publică, prin inducerea ideii că comiterea unor astfel de fapte nu ar afecta ordinea socială firească.
Or, în speță, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, de înșelăciune calificată în convenție, care a produs consecințe deosebit de grave, cauzând un prejudiciu însemnat. Totodată, modalitatea concretă de comitere a faptei, acțiunile infracționale fiind îndreptate împotriva patrimoniului mai multor societăți de asigurări, și desfășurându-se pe o perioadă relativ îndelungată de timp, la producerea rezultatului fiind utilizate numeroase documente contrafăcute, și recurgându-se la asumarea unor declarații false în fața unor lucrători de poliție, investiți cu autoritatea statală, denotă periculozitatea sporită a inculpatului, acesta participând la săvârșirea unor multiple acte infracționale de înșelăciune. G. infracțiunii este subliniată și de faptul că inculpatul a atras în săvârșirea acțiunilor infracționale și pe ceilalți inculpați cercetați în cauză, activitatea infracțională fiind minuțios concepută și pregătită, inculpatul T. deținând un rol determinant sub acest aspect.
Raportat la toate cele de mai sus, este neîndoielnic că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesară o reacție neîntârziată a organelor judiciare, în scopul prezervării sentimentului de încredere publică în înfăptuirea actului de justiție, cu urmarea firească a respectării normelor sociale de către toți cetățenii.
Este real că la analizarea eventualului pericol pentru ordinea publică, ce ar apărea ca o consecință a cercetării inculpatului în stare de libertate, este necesar a fi reliefate și datele ce vorbesc despre persoana inculpatului, gravitatea faptei nefiind suficientă la un moment dat pentru a justifica o detenție prelungită, însă s-a apreciat că nici aceste date nu sunt la modul absolut favorabile consecinței despre care s-a discutat mai sus, și anume cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Astfel, deși inculpatul nu are antecedente penale, are o familie legal constituită și doi copii minori, are un domiciliu stabil și un loc de muncă, cel puțin până la momentul arestării sale, nu putem să nu observăm că toate aceste date, care trebuiau să-l ancoreze pe inculpat într-un mediu în care se respectă legea și drepturile altora, inclusiv dreptul la proprietate, nu au fost suficiente pentru al-l ține pe inculpat departe de acțiunile cu profund caracter ilicit. Mai mult inculpatul s-a folosit de situația sa profesională, folosind propria firmă, pe care o administra, pentru asigurarea rezultatului material al acțiunilor cu caracter infracțional pentru care este cercetat. Or, nimic nu ar putea garanta că odată pus în libertate nu ar relua din nou aceleași preocupări de obținere rapidă și pe căi ce ocolesc legea, a unor venituri importante.
A mai subliniat instanța de fond că starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune așa cum s-a arătat deja, o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care considerăm că în acest caz este evidentă dacă avem în vedere natura infracțiunilor de comiterea cărora este acuzat inculpatul, modalitatea concretă de săvârșire, cuantumul prejudiciului cauzat, rezonanța faptei în rândul opiniei publice, dar și atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, care inițial a negat cu desăvârșire vinovăția, ulterior recunoscând parțial actele materiale reținute în sarcină.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs T. C. A. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că din starea de fapt reținută nu rezultă că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, că termenul rezonabil al măsurii a fost depășit, inculpatul fiind arestat din data de (...), că inculpatul nu mai pregătește comiterea altor infracțiuni, este căsătorit, are 2 copii minori, iar familia sa trece printr-o situație delicată.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. .
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să se bazeze pe probe certe de natură să convingă și un observator imparțial asupra existenței unei stări reale, existente și persistente pe viitor, că odată lăsați în libertate, inculpatul ar reprezenta efectiv un pericol.
Mai mult, în cauză temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia subzistă, inculpatul fiind arestat de scurt timp, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 C. în sensul existenței pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpatului în libertate și a limitei de pedeapsă prevăzută de lege.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 pct.
2 C., la 200 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul T. C. A., fiul lui A. și Ana, născ.la 12 ianuarie 1979, în prezent deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 21 iunie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat Nuț C.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. M. Ș. ANA C.
GREFIER, L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: L. C..
| ← Decizia penală nr. 688/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1554/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
