Decizia penală nr. 1777/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)*
D. PENALĂ NR. 1777/R/2012
Ședința publică din 12 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : C. I.
: M. R. G. : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. L. D. împotriva sentinței penale nr. 297 din data de 20 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. (...), privind pe inculpatul B. L. D. trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă
Judecătoria Sighetu Marmației dat în dosar nr. 1281/P/2009 pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru inculpatul B. L. D. apărător desemnat din oficiu, avocat B. C. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 7 ), lipsă fiind inculpatul B. D.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 297 din (...), cu consecința casării acesteia
și, rejudecând, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.
10 lit. d Cod procedură penală, opinând că nu est dovedită intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea reținută în sarcina sa. În subsidiar, solicită aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, având în vedere faptul că nu s-a creat niciun fel de prejudiciu firmei S. C. S.
Consideră că se impune a se avea în vedere faptul că părțile au semnificația unei garanții suplimentare de valorificare a creanței prin emiterea filei CEC, precum și achitarea integrală a prejudiciului, respectiv a debitelor, conform actelor existente la dosar, cu precizarea că nu s-a adus nici un prejudiciu părții vătămate, iar reprezentantul acesteia a renunțat la acțiunea civilă față de inculpat și, respectiv față de partea responsabilă civilmente, urmare a reparării prin încasarea creanțelor. Mai arată că societatea reprezentantă de inculpat, anterior emiterii filelor CEC, având în vedere soluționarea cauzei, urma să încaseze sume de bani de la diferite persoane juridice.
Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului formulat, cu onorariu FMJ.
Reprezentanta M.ui P. solicită admiterea recursului declarat de către inculpatul B. D., însă pentru alte motive decât cele invocate de către apărătorul acestuia și apreciază că în cauză, prin aplicarea disp. art. 13 Cod penal, vizând legea penală mai favorabilă, sunt incidente prevederile art. 741 introdus prin L. 202, declarat neconstituțional, dar tranșat din punct de vedere al practicii, cu privire la incidența acestuia ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile având în vedere că inculpatul a recuperat integral prejudiciul încă din faza de urmărire penală. Așadar, apreciază ca fiind incidente prevederile art. 741 Cod penal și având în vedere că suma constituind prejudiciu se situează sub limita de 100 000 de euro consideră că sunt incidente și dispozițiile art. 10 lit. i1 din Cod procedură penală, cu necesitatea aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru inculpat.
Astfel, solicită admiterea recursului, în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și, respectiv, rejudecarea cauzei și aplicarea clauzei de nepedepsire ca urmare a reținerii legii penale mai favorabile.
Cu privire la cererea apărătorului inculpatului de achitare în baza art.
10 lit. d apreciază că aceasta nu este fondată, în cauză, în cursul celei de-a doua rejudecării, arată că s-a procedat la ascultarea reprezentantului părții vătămate, care a declarat elemente esențiale pentru stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 4 din Codul penal, respectiv faptul că mijlocul de plată era stabilit de către părți ca fiind ordin de plată sau filă CEC, în măsura în care plata nu se va efectua în prima modalitate. Mai arată că reprezentantul părții vătămate nu a cunoscut nicidecum situația contului bancar al inculpatului și nu i s-a adus la cunoștință că nu există disponibil în cont. Astfel, susține că aspectele evocate rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv faptul că în contul bancar nu exista provizia necesară, putându-se observa că la filele nr. 18 și 19 din dosarul de urmărire penală rezultă că, în perioada de referință necesară a fi studiată în analizarea infracțiunii de înșelăciune prin emitere de CEC-uri fără acoperire, în contul bancar, nu exista acoperire. Mai mult, cu câteva zile anterior emiterii celei de-a doua filă CEC, respectiv în data de 26 mai 2009, inculpatul a retras provizionul existent, respectiv suma de 11000 de lei, care nu a fost utilizat pentru plata furnizorului. În condițiile evidențiate și a existenței a 18 incidente de CEC- uri, precum și a interdicției de a atrage CEC-uri consideră că nu se poate discuta de lipsa laturii subiective în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 4
Cod penal. În ipoteza contrară consideră că se impune punerea în discuție a schimbării încadrării în infracțiunea specială prev. de art. 84 din L. nr.
59/1934, întrucât inculpatul a emis în mod evident file CEC fără a exista acoperire în cont, fapt pe care l-a cunoscut. Astfel, consideră că sunt mai favorabile concluziile formulate de aplicare a disp. art. 741 Cod penal decât schimbarea de încadrare, care s-ar impune în condițiile în care se apreciază că fapta nu constituie înșelăciune, ci doar o simplă emitere de file CEC, fără acoperire.
Menține concluziile principale de încetare a procesului penal și de aplicare a sancțiunii administrative consecutiv art. 10 lit. i1 din Codul de procedură penală, cu cheltuieli în sarcina statului.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.297 din 20 septembrie 2012, Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de P. Penală a condamnat pe inculpatul B. D., fiul lui L. și F., născut la data de (...) în localitatea O. B., județul B. N., cetățean român, 10 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI seria XB nr.
2., eliberată de P. municipiului B., CNP 1., cu domiciliul în localitatea O. B., str. Șes nr. 3, județul B. N., la pedeapsa de patru luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 4 cod penal, cu aplicarea art. 41, art. 74 lit. a și c raportat la art. 76 lit. c din Codul Penal.
S-a facut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de șapte luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și patru luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a facut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act de renunțarea la acțiunea civilă promovată de partea civilă, SC C. SRL, prin reprezentatnt legal C. M., cu sediul în C. nr. 336, județul Maramureș în raport de inculpat și partea responsabil civilmente SC A. B. SRL, CUI 15347793, prin administrator judiciar L. E. S., cu sediul în localitatea B.-N., C. M. nr. 17, județ B. N..
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 600 RON, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu, Șuștic Toader Petre, va fi avansată din fondurile M.ui de J.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriu P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației din dosar nr. 786/P/ 2011 din data de (...)1 , înregistrat la instanță sub dosar nr. (...), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. D., fiul lui L. și F., născut la data de (...) în localitatea O. B., județul B. N., cetățean român, 10 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI seria XB nr. 2., eliberată de P. municipiului B., CNP 1., cu domiciliul în localitatea O. B., str. Șes nr. 3, județul B. N., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 4 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței, că inculpatul este administratorul SC A. BD SRL, cu sediul în localitatea O. B., societate ce are printre obiectele de activitate și comerțul cu material lemnos.
La sfărșitul lunii aprilie 2009 inculpatul a contactat pe partea vătămată C. M., administratorul SC C. SRL C., cu care a negociat achiziționarea de bușteni de esență stejar.
Privitor la modalitatea de plată cei doi s-au înțeles ca aceasta să fie făcută cu filă cec scadentă la 30 de zile de la livrare, inculpatul asigurând-o pe partea vătămată că deține resurse în contul societății pentru acoperirea acestora.
Astfel, în datele de 29 aprilie 2009 și 5 mai 2009 societatea administrată de partea vătămată a livrat către societatea administrată de inculpat bușteni de stejar în valoare totală de 43.536,32 lei (filele 10,11).
Inculpatul a emis filele CEC ROIN1BA 0001134 în valoare de 13.929,12 lei (fila 12) și ROIN1BA 0001133 în valoare de 29.607, 20 lei (fila 13). La scadență partea vătămată le-a depus spre încasare însă instrumentele de plată au fost refuzate dn lipsă totală a disponibilului.
Din extrasul de cont al societății administrate de inculpat a rezultat că în perioada 1 mai 2009-31 iulie 2009 în contul societății nu s-a aflat niciun moment provizia necesară acoperirii celor două cecuri (filele 18,19).
De asemenea, din adresa nr. 537-2009 a BNR C. I. de P. rezultă că în perioada 2004-2009, inculpatul a înregistrat 18 incidente majore la plata cu cecuri și 17 incidente majore la plata cu bilete la ordin, iar în perioada în care a emis cele două instrumente de plată din prezenta cauză se află în interdicție bancară de a emite cecuri (filele 20-23).
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: plângerea și declarația părții vătămate C. M., reprezentantul SC C. SRL C. (filele 6-9), copiile facturilor și a celor două file CEC (filele 10-13), extrasul de cont al SC A. BD SRL(filele 18-
19), adresa nr. 537-2009 a BNR (filele 20-23), declarația inculpatului B. D. (fila 25), procesul material de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 30).
Este de menționat că în primul ciclu procesual, instanța de fond a promovat o soluție de respingere a cererii inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii abreviate reglementate de prevederile art. 320 indice 1 cod procedură penală, dispunând prin sentința penală nr. 454 din 07 noiembrie 2011 condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de patru luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.
1 și 4 cod penal.
Prin D. penală nr. 36-R pronunțată de Curtea de A. C. la data de 11 ianuarie 2012, a fost admis recursul inculpatului împotriva sentinței penale mai sus menționate, dispunându-se casarea în întregime și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În considerentele deciziei, s-a apreciat că soluție de respingere a admisibilității procedurii simplificate nu a fost pe deplin argumentată și nu s- a procedat la verificarea încadrării juridice atribuite faptei, în contextul existenței deciziei în interesul legii nr. 9-2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În calitate de administrator al SC A. BD SRL, în scopul exercitării obiectului de activitate a acestei societăți a inițiat raporturi comerciale cu SC
C. SRL, în cadrul cărora s-a angajat să achiziționeze material lemnos
(buștean de esență stejar).
Înțelegerea privind înstrăinarea materialului lemnos nu a fost concretizată prin încheierea unui înscris.
Astfel, SC C. SRL, a livrat societății administrate de inculpat, cantitatea de 20,48 mc buștean de esență stejar, contravaloarea acestei cantități fiind inserată în cadrul facturii seria MM nr. 07 din (...) (fila 10 d.u.p).
Inculpatul, uzând de calitatea de administrator al SC A. BD SRL, a emis fila CEC nr. ROIN1BA 0001134, purtând drept dată a exigibilității, (...).
În data de (...), a fost efectuat un nou transport de marfă în favoarea societății părți responsabil civilmente, care a beneficiat de 43,54 mc buștean de esență stejar, în valoare de 29.607,2 lei, conform mențiunilor din factura fiscală seria MM nr. 8 din (...). În scopul achitării sumei de 29.607,2 lei a fost emisă fila CEC ROIN1BA0001133, cu scadență la (...).
Filele cec introduse la plată nu au fost decontate din lipsa disponibilităților din cont, aspect ce a generat intrarea societății parte responsabilă civilmente în interdicție bancară.
Din declarațiile inculpatului corobarate cu aspectele relatate de reprezentantul părții vătămate, s-a desprins împrejurarea conform căreia, părțile au covenit, în privința modalității de plată, în principal achitarea sumelor echivalente materialului lemnos livrat, prin virament bancar (ordin de plată), iar în subsidiar în scopul constituirii unei garanții suplimentare, emiterea filelor cec.
Întrucât plățile nu s-au efectuat prin virament bancar, în modalitatea în principal convenită, reprezentantul părții vătămate a introdus spre decontare filele cec.
S-a evidențiat repararea integrală a prejudiciului, prin achitarea sumelor consemnate în cadrul filelor cec, ulterior intrării societății administrate de inculpat în interdicție bancară, ca urmare a nedecontării instrumentelor de plată din lipsă totală de disponibil.
În scopul delimitării infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 punctul 2 din L. nr. 59/1934 de infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 4 cod penal, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 7., a statuat că „fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal. "
Criteriul care marchează delimitarea între cele două tipuri de infracțiune este reprezentat de cunoașterea de către beneficiarul cecului, în momentul emiterii acestui instrument de plată, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, ipoteză în care, fapta întrunește elementele materiale ale infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1 punctul 2 din L. nr.
59/1934.
În condițiile specifice ale speței, din probele administrate în cauză, cu precădere declarația reprezentantului părții vătămate, se desprinde concluzia că inculpatul a inculcat și menținut convingerea SC C. SRL privind solvabilitatea societății pe care o administrează, neînștiințând reprezentanții societății beneficiare a filelor cec privind lipsa disponibilităților bănești.
Relevantă în aprecierea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, se dovedește a fi adresa nr. 1624 din (...) emisă de R. I. B. SA (fila
14 d.u.p), care atestă inexistența disponibilităților în conturile societății reprezentate de inculpat la data emiterii celor două file CEC ( (...) și respectiv (...)).
Se impune a preciza că inculpatul, prin apărător a solicitat, în principal achitarea în temeiul art. 10 litera d cod procedură penală, apreciind că în speță faptei îi lipsește unul din elemente constitutive ale infracțiunii.
În argumentarea acestei poziții procesuale, s-a făcut referire la modalitatea subsidiară, cărora părțile au atribuit semnificația unei garanții suplimentare de valorificare a creanței prin emiterea filelor CEC, la lipsa unui prejudiciu produs în patrimoniul părții vătămate prin achitarea integrală a debitului, la înscrisurile atașate dosarului cauzei (facturi fiscale) care atestă împrejurarea conform căreia, societatea reprezentată de inculpat, anterior emiterii filelor cec, urma să încaseze sume de bani de la diferite persoane juridice.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, considerându-se că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Instanța a reținut că înșelăciunea prin emiterea de cecuri fără acoperire constă, potrivit alin. 4, în emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificare lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage după emiterea proviziei, în tot sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Potrivit normelor bancare, cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi. În literatura de specialitate, cecul este definit ca fiind un înscris, prin care o persoană, nummită trăgător, dă ordin unei bănci la care are disponibil bănesc, numită tras, să plătească la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar. Înșelăciunea, prin emiterea de cecuri fără acoperire este o formă specială a infracțiunii de înșelăciune, care se particularizează prim modul și mijloacele de săvârșire.
Neîndoielnic, la data emiterii filelor cec, inculpatul, avea reprezentarea mentală a inexistenței disponibilului necesar pentru acoperirea acestora.
Sub aspectul laturii obiective, în individualizarea elementului material, legiuitorul a impus condiția pricinuirii unei pagube posesorului cecului, cunoscut fiind că infracțiunea de înșelăciune, constituie în esență o infracțiune de rezultat și nu de pericol.
Mai mult, infracțiunea de înșelăciune se consumă în momentul producerii pagubei posesorului cecului.
Se impune a analiza în speță îndeplinirea acestei condiții, ridicându- se problema în ce măsură poate fi agreată teza producerii, în mod automat a unei pagube prin simplul fapt al nedecontării filelor cec introduse la plată din lipsă totală de disponiilități, în condițiile efectuării unei plăți integrale a debitului, după intrarea societății admistrate de inculpat în interdicție bancară.
În aprecierea instanței, momentul consumării infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 cod penal, se identifică cu refuzul la plată a filelor cec ca urmare a lipsei disponibilităților, aspect ce antrenează o pagubă posesorului filei cec prin neîncasarea creanței.
Faptul că, ulterior acestui moment, debitul a fost achitat, reprezintă un element cu relevanță în soluționarea acțiunii civile, neinfluențând modalitatea de soluționare a acțiunii penale. A admite teza contrară echivalează cu prorogarea sau chiar condiționarea momentului consumării infracțiunii dependent de voința inculpatului de a achita sau nu debitul.
Din perspectiva acestor considerații, s-a impus înlăturarea argumentului inculpatului privitor la neproducerea unei pagube în patrimoniul posesorului filelor cec.
Cât privește alegația inculpatului referitoare la existența înscrisurilor care atestă că anterior emiterii filelor cec, inculpatul miza pe probabilitatea însemnată a încasării unor creanțe, instanța a apreciat-o irelevantă în privința laturii obiective a infracțiunii, întrucât în eventualitatea primirii acestor sume de bani, nimic nu împieta inculpatul să le depună în contul bancar pentru a împiedica consumarea infracțiunii.
Referitor la susținerea emiterii filelor cec în mod suplimentar în scopul constituirii unei garanții solide în privința achitării debitului, instanța constată că ipoteza veridicității unei astfel de împrejurări (nu ferită de incertitudine în condițiile în care facturile fiscale emise fac referire la filele cec), ar fi insuficientă pentru înlăturarea caracterului penal al faptei.
În mod cert, indiferent de modalitatea principală sau subsidiară de emitere a filelor cec, prin simpla emitere a acestor instrumente de plată
(necondiționat de mobilul concret care a stat la baza completării acestora) se antrenează toate consecințele prevăzute de legislația incidentă în materie.
În opinia instanței, istoricul incidentelor de plăți majore înregistrate la
C. I. de P. în perioada (...)-(...) în maniera în care acesta a fost evidențiat de interogarea efectuată la data de (...) (fila 20 d.u.p) demonstrează cu prisosință că nu s-a sustras din reprezentarea mentală a inculpatului cunoașterea consecințelor introducerii la plată a filelor cec în contextul inexistenței disponibilului bancar corespunzător.
De asemenea, condițiile concrete de comitere a faptei, nu pot acredita teza inexistenței gradului de pericol social al faptei.
În drept, fapta inculpatului B. D., care în calitate de administrator al
SC A. BD SRL S. M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 29 aprilie și 5 mai 2009 a achiziționat de la partea vătămată SC C. SRL material lemnos în valoare totală de 43.536 lei, pentru care a emis două file CEC, știind că pentru valorificarea lor nu avea disponibil în cont, aspecte pe care nu le-a adus la cunoștința reprezentantului părții vătămate care a introdus spre decontare filele cec, refuzate ulterior la plată, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și 4, din Cod penal, s-a realizat prin activități de inducere și menținere în eroare a SC C. SRL, formându-i și întreținându-i convingerea că societatea pe care o administrează este solvabilă, astfel încât fără această inducere și menținere în eroare, tranzacția cu inculpatul, în calitate de reprezentant al societății SC A. BD SRL, nu s-ar fi încheiat. Urmarea imediată constă în lezarea patrimoniului părții vătămate, prin neîncasarea sumelor de bani înscrise în filele cec depuse spre decontare, inculpatul reușind să obțină foloase materiale injuste, prin exercitarea activității de inducere în eroare, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat.
Întrucât inculpatul a săvârșit, la diferite intervale de timp, o pluralitate de acțiuni de inducere în eroare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a-
și însuși foloase materiale injuste, instanța reține existența unei unități infracționale ce se prezintă sub forma unei unități naturale, în cauză fiind incidente prevederile art. 42 alin. 2 din Codul Penal. De asemenea, instanța a avut în vedere și natura infracțiunii continuate de cauză facultativă de agravare.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.
La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa fixate, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, instanța a reținut că inculpatul, a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal iar din fișa de cazier judiciar, se constată că acesta nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fiind la primul conflict cu legea penală și în consecință instanța a reținut la individualizarea pedepsei, circumstanțele atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin.1 lit.a) și c) din Codul penal.
Față de aceste considerente, prin raportare la dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea penală, apreciind că astfel pot fi îndeplinite scopul represiv, dar și cel de prevenție specială, prevăzut de art. 52 Cod penal. În consecință, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de patru luni închisoare pentru infracțiunea săvârșită.
În raport de atitudinea inculpatului, regretul manifestat, repararea integrală a prejudiciului, lipsa antecedentelor penale, instanța a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fară executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, și, în consecință, urmează să suspende condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și patru luni, stabilit potrivit art. 82 Cp.
În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. bCod penal pe durata pedepsei.
Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art.
64 alin.1 lit a teza I, deoarece nu se impune interzicerea drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, iar fapta inculpatului nu are conotație electorală și nici gravitate deosebită, astfel încât instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Totodată, instanța nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator ( cauza Sabou și Pârcălab contra României).
În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța va pune în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal cu privire la normele a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiționate, și anume săvârșirea de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, stabilit de către instanță în baza art. 82 Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile M.ui Justiției.
Cât privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că reprezentantul părții vătămate a renunțat la acțiunea civilă promovată în contradictoriu cu inculpatul și partea responsabil civilmente, ca urmare a reparării integrale a prejudiciului prin încasarea integrală a creanței.
Întrucât acțiunea civilă este guvernată de regulile aplicabile procesului civil, instanța în raport de conținutul prevederilor art. 246 cod procedură civilă, s-a dat eficiență principiului disponibilității părților și s-a luat act de renunțarea la judecarea pretențiilor de natură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B. D. solicitând casarea acesteia și rejudecând, în principal să se dispună achitarea acestuia de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prev.de art.215 alin.1 și 4
C.cu aplic.art.41 alin.2 C., în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d
C.proc.pen., sau în subsidiar în temeiul art.10 lit.b1 C.proc.pen.
În motivarea recursului s-a arătat că emiterea filelor CEC de către inculpat s-a făcut în scopul asigurării unei garanții suplimentare de valorificare a creanței, nu a existat intenție de înșelare la părții vătămate, nu s-a cauzat acesteia un prejudiciu, iar ulterior au fost achitate integral toate despăgubirile.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță în mod corect a interpretat probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, stabilind în mod corespunzător starea de fapt din care a rezultat că în perioada 29.04-(...) inculpatul B. D. în calitate de administrator la SC A. BD SRL S. M., a achiziționat de la partea vătămată SC C. SRL material lemnos în valoare de 43.536 lei pentru care a emis două file CEC știind că pentru valorificarea lor nu avea disponibil în cont, aspecte pe care nu le-a adus la cunoștința părților vătămate, care a introdus acele file spre decontare, fiind refuzate la plată.
În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 4 C.cu aplic.art.41 alin.2 C. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în mod judicios instanța de fond a reținut că acestea sunt întrunite, atât sub aspectul laturii obiective, cât și subiective, deoarece inculpatul a indus și menținut în eroare pe partea vătămată cu privire la existența proviziilor necesare achitării creanței neaducându-i la cunoștință la momentul emiterii filelor CEC și nici ulterior că nu există disponibil bănesc pentru valorificarea lor.
În consecință, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului și nu se justifică achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a, rap.la art.10 lit.d
C.proc.pen.
Cu toate acestea, recursul este întemeiat sub un alt aspect, ținând cont de împrejurarea că inculpatul a achitat toate despăgubirile civile chiar din faza de urmărire penală, iar dispozițiile art.741 C.introduse prin L. nr.202/2010 erau în vigoare în cursul procesului chiar dacă ulterior au fost declarate neconstituționale. Fiind o dispoziție introdusă în Codul penal, sunt incidente prevederile art.13 C. privind aplicarea legii penale mai favorabile, iar inculpatul trebuie să beneficieze de aceasta.
Potrivit art.741 alin.1 și 2 C., în cazul infracțiunii de înșelăciune dacă s-a pricinuit o pagubă iar aceasta este de până la 50.000 de euro în echivalentul monedei naționale se aplică o sancțiune administrativă.
Având în vedere că inculpatul a achitat în întregime valoarea prejudiciului în sumă de 43.536 lei sunt incidente dispoz.art.741 C., iar recursul va fi admis în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., urmând ca în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.i1 C.proc.pen. cu referire la art.91 C., să se dispună încetarea procesului penal față de inculpatul B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 4 C.cu aplic.art.41 alin.2 C.și să se aplice acestuia sancțiunea administrativă de
1000 lei amendă.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
DE C I D E
În baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod proc.penala, admite recursul declarat de inculpatul B. D. (fiul lui L. și F., născut la (...)) împotriva sentintei penale nr. 297 din 20 septembrie 2012 a JUDECĂTORIei S. M., pe care o casează cu privire la modalitatea de soluționare a laturii penale.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.
10 lit.i ind.1 Cod proc.penală, încetează procesul penal pornit impotriva inculpatului pentru comiterea infractiunii de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,4 cu aplicarea art.41 al.2, art. 74 ind. 1 Cod penal si art. 13 Cod penal.
In baza art. 91 lit.c Cod penal aplică inculpatului sancțiunea administrativă de 1000 lei amendă.
Mentine restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se va avansa din FMJ in favoarea av.B. C. E..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronuntata in ședința publică din 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. C. I. M. R.
G.
L. A. S. red.C.I./A.C.
3 ex. - (...) jud.fond.P. M.
| ← Decizia penală nr. 1554/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 721/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
