Decizia penală nr. 1554/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1554/R/2012
Ședința publică din 5 noiembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
V. V. A.
G. : M. B.
Ministerul Public, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. reprezentat prin P. : A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. I. împotriva încheierii penale nr.531 din (...) a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.B. C. E., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales av.Buzan Cioltea A., din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul M. I., arată că își menține recursul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. I., în baza art.385/15 al.1 pct.2 lit.c C., cu referire la art.385/9 pct.9 și 10 C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere că hotărârea instanței de fond nu este motivată.
Mai mult, judecătorul fondului și-a motivat respingerea cererii referindu- se și făcând trimitere la disp.art.139 al.1 C., respectiv a analizat temeiurile care au stat la baza arestării preventive, fără a analiza motivele arătate în cererea de liberare sub control judiciar.
Sub acest aspect, din punctul său de vedere, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra cererii formulate. Există o practică relevantă a CEDO care spune că pentru a fi analizată o cerere de liberare sub control judiciar sau pe cauțiune, este necesar dincolo de existența temeiurilor care au stat la baza arestării preventive care trebuie să subziste la acel moment, pentru că altfel am discuta despre o altă instituție, respectiv cea a revocării măsurii arestării preventive, deci instituția cererii de liberare sub control judiciar există și subzistă doar în măsura în care arestarea preventivă este temeinică și legală și constatată în acest sens. Doar acesta este momentul în care se poate formula o astfel de cerere și din punctul său de vedere trebuiau analizate prevederile art.160/2 al.1 și 2 C. Nicidecum o motivare bazată pe temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive nu poate să susțină o respingere a acestei cereri. Judecătorul fondului a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive și a considerat că există temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea să ducă la săvârșirea de noi infracțiuni.
Așa cum prevederile art.160/2 al.2 C. arată că trebuie să rezulte date că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea să conducă la săvârșirea de noi infracțiuni sau că ar putea să zădărnicească aflarea adevărului sau influențarea de martori în cauză.
Solicită a se observa că urmărirea penală este finalizată, s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală, au fost audiați toți martorii pe care parchetul i-a considerat necesar a fi audiați, fără a fi nici unul influențat de altfel, nu s-a încercat nici un moment zădărnicirea aflării adevărului nici în faza de urmărire penală și nu găsește nici o dată din care să rezulte că un astfel de lucru s-ar întâmpla în cursul procesului penal.
De asemenea, arată că nu există nici o dată concretă și certă care să spună că inculpatul M. I., dacă ar fi lăsat în libertate, cu impunerea condițiilor prevăzute de lege și instituirea asupra sa a controlului judiciar, ar săvârși noi infracțiuni sau zădărnici aflarea adevărului sau ar influența martori.
Toată motivarea instanței din punctul său de vedere este lipsită de motivare pentru că atât se reține că subzistă și că există temerea că opinia publică ar putea să aibă un sentiment de insecuritate în momentul în care inculpatul ar fi pus în libertate sub control judiciar.
Nu crede că poate să primeze o asemenea temere în fața prezumției de nevinovăție.
Există practică CEDO în acest sens, respectiv că instanța trebuie să analizeze cererea inculpatului din toate motivele pe care acesta le-a arătat. Solicită a se observa că au fost invocate atât circumstanțe reale ale faptei cât și circumstanțe personale ale inculpatului. S. că nici un moment judecătorul fondului nu a atins nici una dintre aceste apărări de fond pe care le-a formulat în cererea de liberare sub control judiciar.
Din acest motiv, consideră că această cerere a fost respinsă fără a fi analizată și fără a fi motivată.
Într-o asemenea manieră s-a pronunțat și CEDO în cauza Sminerova contra R.iei, din 2009 publicată în MO nr.283. Mai mult, există și cauze contra
R. pe asemenea discuții. Nu se poate argumenta pe un pericol abstract și fără o argumentare care să fie dedusă prezentei spețe, o asemenea respingere a cererii de liberare sub control judiciar.
În situația în care se va considera că hotărârea este motivată, în subsidiar, solicită ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., să fie admis recursul, rejudecată cererea de liberare sub control judiciar, și, analizând toată probațiunea care există la dosarul cauzei, să fie admisă cererea și a se dispune de îndată punerea în libertate a inculpatului, sub control judiciar.
Solicită a se observa gradul de pericol social pe care acest inculpat poate să îl reprezinte pentru fiecare dintre noi și pentru societate în ansamblu. De asemenea, dincolo de suferințele psihice, inculpatul suferă de o serie de probleme cardiace, renale și pulmonare cronice. Are de asemenea în grija sa exclusivă o minoră de care inculpatul s-a ocupat în permanență.
În analizarea pericolului pe care inculpatul îl reprezintă pentru ordinea publică, solicită a se observa probatoriul care există în ceea ce privesc infracțiunile reținute în sarcina acestuia. Intr-adevăr există dovezi și probe pentru infracțiunea de dare de mită, însă, solicită a se observa limitele pe care legiuitorul le prevede la această infracțiune. Este adevărat în contextul actual că, așa cum spune judecătorul fondului, suntem speriați de aceste fapte de corupție, însă a constatat că practicienii dau o mai mare importanță acestor fapte decât o dă legiuitorul pentru că limitele de pedeapsă pentru această infracțiune sunt mai mici decât pentru infracțiunea de contrabandă, infracțiune pentru care în 99% din cazuri, persoanele sunt trimise în judecată în stare de libertate.
Evident că arestarea este o excepție, evident este că în acest moment aflându-se în stare de arest trebuie să vedem care sunt modalitățile în care poate fi individualizată această stare de arest preventiv. Din punctul său de vedere, existând un control judiciar strict asupra inculpatului, cu obligații impuse de instanță și supravegheate de către organele de poliție, apreciază că se poate fără nici o problemă continua procesul penal cu inculpatul în stare de libertate, fără a aduce minima atingere oricăreia dintre valorile sociale și bunei desfășurări a justiției.
S. că la dosar nu sunt probe pentru reținerea infracțiunii de contrabandă, infracțiune corelativă pentru care a fost trimis în judecată, la fel cum nu există probe pentru infracțiunile de evaziune fiscală și deținerea înafara depozitului fiscal de țigarete peste limita legală fără să fie marcate.
În acest context, solicită a se observa gradul de pericol social pe care inculpatul îl poate prezenta, să se constate că acest pericol poate fi combătut prin liberarea provizorie sub control judiciar, motiv pentru care solicită admiterea recursului și, în principal, cauza să fie trimisă spre rejudecare iar în subsidiar să fie admisă cererea de liberare sub control judiciar.
Reprezentantul M.ui P., arată că în opinia sa criticile aduse de către inculpat hotărârii sunt neîntemeiate. Aceasta întrucât prima instanță a făcut o analiză justă și temeinică a cererii formulate de către inculpat cu privire la punerea sa în libertate sub control judiciar, în raport de considerentele pe care le avem în hotărârea atacată. Din acestea, solicită a se observa că rezultă împrejurarea că temerea potrivit căreia inculpatul ar putea săvârși o nouă infracțiune este justificată de conduita anterioară a acestuia în sensul că faptele care formează obiectul prezentului dosar au fost săvârșite în perioada în care inculpatul era cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, fiind vorba atât de contrabandă de țigări, dosarul aflându-se pe rolul J. S. M.
Pe de altă parte, evident că examinarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie făcută prin raportare la criteriile care au determinat privarea de libertate a inculpatului și aceasta este și explicația faptului pentru care Tribunalul Maramureș a analizat dacă privarea de libertate a inculpatului subzistă. Acesta fiind de altfel, așa cum s-a susținut și de către apărare, punctul de pornire a unei analize în ceea ce privește cererea formulată.
De asemenea, față de criticile referitoare la lipsa pericolului pentru ordinea publică, respectiv a pericolului social pe care fapta inculpatului și mai ales persoana acestuia le-ar reprezenta în cauză, solicită a se avea în vedere că starea de sănătate a acestuia nu a constituit un impediment în ceea ce-l privește pentru săvârșirea infracțiunii.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că faptele deduse judecății nu sunt caracterizate de o activitate infracțională menită să aducă o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, din contră, ele prezintă un ridicat grad de pericol social și implicit pentru ordinea publică. De aceea, susține că nici cererea subsidiară formulată de către apărare nu este întemeiată.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit. b C. pr. pen., cu consecința obligării acestuia și la cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac.
Apărătorul ales al inculpatului M. I., în replică, arată că instanța de fond avea obligația inițială să verifice dacă temeiurile care au stat la baza arestării preventive există și sunt menținute în mod legal. Dacă nu ar fi existat și dacă nu ar fi fost menținută în mod legal nu am fi putut vorbi despre admisibilitatea unei asemenea cereri. Insă în continuare instanța avea obligația să verifice dacă prevederile legale sunt în concordanță cu cererea formulată și să o analizeze din toate punctele de vedere.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciare întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 531 din (...) a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...) s- a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. I. (fiul lui M. și F., născut la data de (...) în S. M., județul M., C.N.P. - 1., domiciliat în localitatea S. M., str. Iapa nr. 422, județul
M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de (...) a fost înregistrată pe rolul T. M. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. I. cercetat în dosarul penal nr. 89/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C. - Biroul Teritorial Baia Mare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, completată și modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr.
86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal
În motivarea cererii s-a arătat că prin dispozițiile art. 136 alin.2 C. pr. pen. s-a statuat că, liberarea provizorie sub control judiciar este o metodă de individualizare a măsurii privative de libertate, fiind suficientă pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale. Nu sunt incidente prevederile
1602 alin.2 C. pr. pen., nefiind necesară privarea sa de libertate pentru a nu săvârși alte infracțiuni sau pentru a nu influența aflarea adevărului. Nu a încercat nici un moment să se sustragă urmăririi penale sau să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului. Faptul că nu recunoaște faptele așa cum ele au fost prezentate nu pot avea relevanță în analizarea prezentei cereri, administrarea probelor în mod nemijlocit va duce la stabilirea adevărului și a gradului său de implicare, poziția sa procesuală, analizată în întreg ansamblul probator, va putea dobândi relevanță juridică numai la finalul procesului penal. Mai a precizat că suferă de o serie de boli cronice, conform actelor medicale existente la dosar, fiica sa suferă de un handicap neurologic sever, având în permanență nevoie de ajutor. J. sa în stare de libertate nu impietează în nici o formă buna desfășurare a procesului penal, inculpatul urmând să se supună tuturor obligațiilor pe care instanțe i le va impune.
La prezenta cauză a fost atașat dosarul de urmărire penală nr.89/P/2012 în original, reprezentantul M.ui P. precizând că solicită restituirea de urgență a acestuia în vederea continuării urmăririi penale, urmând să depună la dosar copii certificate ale înscrisurilor.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 1608 Cod procedură penală a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie, procedând mai departe la audierea inculpatului declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Prin încheierea penală nr. 485 din (...) a T. M., reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. pe o durată de 29 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...), inclusiv.
În fapt, s-a reținut că în perioada iulie-octombrie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, inculpatul M. I. a promis diverse sume de bani (respectiv suma de 60 euro/bax de țigarete de proveniență ucraineană, respectiv suma de 12.000 euro lunar) și a remis efectiv în bani echivalentul sumei de 5.000 euro, respectiv suma de 3.900 euro și 5.500 lei către ofițerul de poliție judiciară P. I., investigator cu identitate reală din cadrul S. Sarasău, pentru ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu să faciliteze introducerea în țară, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, a unor cantități de țigarete de proveniență ucraineană, să furnizeze date și informații referitoare la dispunerea și repartizarea lucrătorilor poliției de frontieră pe graniță, în zona de competență a S. S.
De asemenea, în noaptea de (...), inculpatul M. I., cu ajutorul altor persoane, a introdus și deținut pe teritoriul statului român, peste frontiera de stat dintre România și Ucraina cantitatea de 50 de baxuri de țigarete de proveniență ucraineană, respectiv 25.000 de pachete de țigarete marca Viceroy pe care le-a depozitat la un imobil din apropierea liniei de frontieră și pe care ulterior le-a transportat din acel loc și le-a valorificat.
În perioada următoare inculpatul M. I. a deținut în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate potrivit legislației române, cantitatea totală de 500.000 țigarete marca Viceroy. Astfel, prin introducerea ilegală pe teritoriul R. a țigaretelor de contrabandă, prin nesupunerea acestora unui regim vamal și prin punerea lor în liberă circulație, a ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă, sustrăgându-se astfel de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, reprezentând accize și taxa pe valoare adăugată.
Potrivit art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și numai dacă nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, instanța a reținut că potrivit art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, temeiul care a fundamentat arestarea preventivă a inculpatului a vizat existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi implicat lăsarea în libertate a acestuia, constând în sentimentul de insecuritate pe care l-ar fi generat în rândul opiniei publice și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm și de prompt împotriva faptelor de acest gen.
La momentul adoptării măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii de care este acuzat inculpatul, mai ales în contextul actual și cu referire la faptele care privesc securitatea frontierei de stat a R., dar și perseverența de care a dat dovadă inculpatul reflectată în multitudinea încercărilor de corupere a unui funcționar public, precum și faptul că acesta a mai fost cercetat în trecut pentru comiterea unei infracțiuni similare.
Semnificativ în același sens este faptul că în timp ce inculpatul era judecat în dosarul nr. (...) al J. S. M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă, se presupune că acesta a continuat să comită și alte fapte prevăzute de legea penală, aspect care subliniază perseverența sa în activități ilicite și justifică temerea că acesta le-ar continua în ipoteza lăsării sale în libertate.
Or, având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent și, mai ales prin prisma temerii că acesta dacă ar fi lăsat în libertate ar putea comite infracțiuni similare și în viitor, scopul măsurii preventive nu ar putea fi realizat altfel decât prin privarea de libertate a acestuia, motiv pentru car, în temeiul art. 1608a alin.6 Cod procedură penală s-a respins cererea formulată, ca nefondată.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul M. I. solicitând casarea în întregime a încheierii atacate trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond având în vedere că aceasta nu este motivată.
În susținerea acestui motiv de recurs apărătorul ales al inculpatului recurent a arătat că judecătorul investit cu soluționarea pe fond a cererii de eliberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. I. a analizat temeiurile ce au stat la baza arestării preventive și nu motivele invocate în cererea formulată ceea ce în opinia sa echivalează cu o nepronunțare asupra cererii formulate.
S-a mai susținut că nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să comită noi infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului ori să influențeze martorii din prezenta cauză.
În subsidiar, în ipoteza în care instanța de control judiciar ar aprecia că hotărârea este motivată s-a solicitat admiterea recursului și rejudecându-se cererea de eliberare provizorie sub control judiciar aceasta să fie admisă cu consecința punerii în liberate sub control judiciar a inculpatului recurent.
În susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că are diferite afecțiuni fizice și psihice și că are în întreținere o minoră cu handicap sever.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a fost investită cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul M. I. care a fost trimis în judecată în dosarul nr.(...) înregistrat pe rolul T. M., în sarcina sa reținându-se săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin1 C. pen raportat la art. 7 alin.2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2, contrabandă prev. de art. 270 alin 1 și 3 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din același act normativ, ambele infracțiuni cu aplicarea art.33 lit. a C. pen.
În esență, s-a reținut că inculpatul M. I., în perioada iulie - octombrie 2012, în baza aceleași rezoluții infracționale, ar fi promis diverse sume de bani-12.000 euro și ar fi remis efectiv echivalentul sumei de 5000 euro ofițerului de politie judiciară P. I. pentru ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să-i faciliteze introducerea în țară în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal a unor cantități de țigări de proveniență ucraineană.
S-a mai reținut în de către organul de urmărire penală că inculpatul, în noaptea de 14 iulie 2012, cu ajutorul altor persoane, ar fi introdus și deținut pe teritoriul R. cantitatea de 50 baxuri de țigări de proveniență ucraineană pe care, le-ar fi depozitat într-un imobil din apropierea liniei de frontieră transportându-le ulterior în vederea valorificării și că în perioada imediat următoare ar fi deținut în afara antrepozitului fiscal cantitatea de 500.000 de țigarete marca Viceroy, fără a fi marcată potrivit legislației române, bunuri pe care le-ar fi ascuns sustrăgându- se astfel de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Tribunalul Maramureș a respins cererea de eliberare provizorie sub control judiciar după ce, în mod legal și temeinic, a constat admisibilitatea în principiu a cereri de eliberare provizorie sub control judiciar conform art. 1608 C. pr. Pen, respectiv a constatat că cererea cuprinde datele inculpatului și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare ale liberării provizorii precum și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat în prezentul dosar nu este mai mare de 18 ani.
Apoi, această instanță a procedat la analiza pertinentă a oportunității liberării sub control judiciar al inculpatului având în vedere dispozițiile art.1602 C. din care rezultă că acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut al inculpatului acesta putând fi acordată de instanță, ceea ce presupune dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu date concrete ale cauzei.
Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere,pe lângă îndeplinirea condițiilor formale prev. de art.160 2 C., și temeinicia formulării unei astfel de cererii conform art.1608a alin.6 C., ceea ce presupune că este imperios necesar a se verifica și îndeplinirea condiției prev. de art. 136 alin.2 C. prin analizarea probatoriului administrat în cauză.
Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive în corelația cu exigențele CEDO și jurisprudenței Curții Europene de la S. instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri din prisma cărora să se aprecieze oportunitatea admisibilității unei cereri de eliberare provizorie sub control judiciar pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existenta unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602
,raportat la 1606 C. pr. pen. din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire, ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite de lege, traduse printr-un impact puternic asupra conștiinței publicului astfel încât liberarea inculpatului, fie ea și sub control judiciar să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
Vom observa, raportat la aceste aspecte teoretice, că acuzațiile aduse inculpatului recurent M. I. sunt extrem de grave acesta fiind bănuit că în baza unei rezoluții infracționale, unice în decursul a 4 luni de zile a promis ofițerului de politie judiciară P. I., investigator cu identitate reală din cadrul S. Sarasău suma de 60 euro/bax de țigarete de proveniență ucraineană, respectiv suma de 12.000 euro lunar și a remis din această sumă efectiv 3900 euro și 5.500 lei urmând ca în contrapartidă investigatorul să faciliteze introducerea în tară, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal a unor cantități importante de țigarete și să furnizeze informații referitoare la dispunerea și repartizarea lucrătorilor poliției de frontieră pe graniță; că ar fi introdus în țară cu ajutorul altor persoane cantitatea de 25.000 de pachete de țigarete marca Viceroy și că ar fi deținut în afara antrepozitului bancar o cantitate totală de 500.000 țigarete.
Aceste infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt aspru sancționate de legea română deoarece aduc atingere gravă valorilor ocrotite de legea penală, respectiv securității frontierei de stat și încrederii societății în angajații statului român.
Vom observa, în plus, că din probele administrate de către organele de urmărire penală reiese faptul că inculpatul a căutat în mod insistent ofițerul de politie judiciară încercând în repetate rânduri să să-l corupă.
Nu este lipsit de relevanță, cu privire la persoana inculpatului nici faptul că acesta este judecat în prezent și în dosarul nr. (...) al J. S.l M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă putându-se presupune ,în mod rezonabil ,că acesta a continuat să comită și alte fapte prevăzute de legea penală ceea ce a îndreptățit instanța fondului să aprecieze că odată lăsat în libertate, chiar și sub control judiciar, ar putea continua să comită fapte antisociale.
Punând în balanță interesul inculpatului de a i fi admisă cererea de liberare sub control judiciar cu impactul turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de securitate și respect al drepturilor celorlalți cetățeni, Curtea apreciază că interesul general primează și că admiterea cereri de liberare sub control judiciar, în acest moment nu este oportună raportat și la conduită procesuală a acestuia.
Reamintim că potrivit art.136 alin.2 C. pr. pen. liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cererii, ori în cauza dedusă judecății s-a constat că arestarea preventivă s-a dispus în baza dispozițiilor art. 148 lit. f C. pr. pen., fiind analizat aspectul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Dată fiind natura infracțiunilor presupus a fi efectuate de inculpat, împrejurările în care acestea ar fi fost comise, rezultă că până la acest moment nu sunt suficiente elemente cu caracter probator potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată.
În plus, vom reține că măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpat doar la data de la 9 octombrie 2012 și lăsarea acestuia în libertate în acest moment nu este oportună pentru buna desfășurare a procesului penal.
Din datele existente în dosar rezultă că inculpatul, deși nu are loc de muncă are mijloace financiare consistente care nu se justifică.
Având în vedere această împrejure, Curtea apreciază că pentru a-și asigura veniturile inculpatul ar putea continua săvârșirea de noi infracțiuni.
Constatând că nu există motiv de neegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat în baza dispozițiilor art. 38515 pct.1 lit. b C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I., fiul lui M. si F., născut la 1 martie 1963, aflat în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr.
531 din 26 octombrie 2012 a T. M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat B.
C.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 325 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 5 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ANA C. M. Ș. V. V. A.
M. B.
G.,
Red.MS/dact.VR
2 ex./(...) jud.fond R. A. C.
| ← Decizia penală nr. 1026/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1777/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
