Decizia penală nr. 103/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIEI PENALE NR. 103/R/2012
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. C. M. JUDECĂTORI : C. V.
M. R.
G.IER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. GĂZDAC
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de inculpații-părți vătămate R. V. si P. V. împotriva sentinței penale nr. 1363 din 10 octombrie2011 a Judecătoriei B., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 C.pen. (inc. R. V.) și lovire, prev.de art.180 alin.2 C.pen. (inc.P. V.).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1363 din 10 oct.2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița a fost condamnat inculpatul R. V., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în B., jud. B.-N., cetățean român, studii medii, agricultor, necăsătorit, cu domiciliul în com. Tiha B., sat M. B., nr. 6., jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 C..
S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C..
S-a facut aplicarea disp. art. 71 al. 2 C. rap. la art. 64 lit. a teza a II- a
și lit. b C., iar baza art. 71 al. 5 C., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe toată durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 998 C.civil, rap. la art. 14 și 346 C.-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. și l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 31.000 lei despăgubiri civile, din care 11.000 lei despăgubiri materiale și 20.000 lei daune morale. S-au respins celelalte pretenții privind despăgubirile materiale ca fiind absolut nedovedite.
În baza art. 303 din Legea 95/2006, modif. prin OUG nr. 7., a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. J. de U. B. suma de 1.104 lei și S.ui C. de recuperare C.-N. suma de 1.319,83 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată P. V.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, a obligat inculpatul la prelevarea probelor biologice conform dispozițiilor din prezenta lege.
A fost condamnat inculpatul P. V., fiul lui V. și Ana, născut la data de
(...) în B.-B., jud. B.-N., cetățean român, studii 8 clase, administrator, necăsătorit, cu domiciliul în com. Tiha B., sat M. B., nr. 265, jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82
C..
S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C..
S-a facut aplicarea disp. art. 71 al. 2 C. rap. la art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b C., iar baza art. 71 al. 5 C., dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe toată durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 998 C.civil, rap. la art. 14 și 346 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. V. și îl obligă pe inculpat să plătească acesteia suma de 6.400 lei despăgubiri civile, din care 1.400 lei despăgubiri materiale și 5.000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că în data de
(...), în jurul orei 12°°, numitul P. V. se deplasa cu un autoturism marca
„Dacia Papuc" prin localitatea M.-B. pe un drum secundar, la un moment dat în fața acestuia apărând un autovehicul tip „IMS", condus de către numitul R. V.
Șoferii au oprit autovehiculele unul lângă celălalt și pe fondul unei dușmănii dintre ei, au avut un schimb de replici tăioase, deplasând apoi mașinile la o distanță redusă, după care au coborât amândoi.
P. V. avea asupra sa un furtun din cauciuc mai dur și un spray lacrimogen și, apropiindu-se de R. V., l-a lovit cu furtunul peste brațul drept și peste spate.
La rândul său, R. V. ce avea asupra sa un „horog", o unealtă utilizată la manevrarea buștenilor, alcătuită dintr-o coadă din lemn lungă de cca. 1,50 m. lungime, la un capăt având un cârlig din metal, a început să-l lovească pe P. V. peste corp, acesta căzând și prinzându-l la rândul său pe agresor, care a căzut și el. În continuare R. V. a luat o piatră și l-a lovit cu ea în față pe P. V.
Conflictul a luat sfârșit prin intervenția lui B. G. V., care l-a oprit pe R.
V. din acțiunea sa, acesta plecând și luând de la fața locului furtunul și spray-ul pentru a le duce la poliție.
Deoarece P. era în stare de inconștiență, fiind lovit destul de grav, a fost anunțată salvarea care l-a transportat la S. J. de U. B., apoi transferat la S. C. de R. C.-N. - secția chirurgie plastică, suferind o intervenție chirurgicală.
Prin certificatul medico-legal nr. ]545/l/a/367/(...), emis de către S. J. de M. L. B.-N. s-a concluzionat că numitul P. V. prezenta leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un nr. de 4. zile de îngrijiri medicale, acestea putându-se produce la data de (...) prin lovire cu corp dur.
Deoarece P. V. a formulat plângere penală pentru comiterea infracțiunilor de „. în forma tentativei, vătămare corporală și vătămare corporală gravă", s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legală, prin raportul nr. 1., emis de către aceeași instituție medico-legală mai sus- menționată concluzionându-se următoarele:
P. V. prezintă leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 7. zile de îngrijiri medicale (mărirea numărului de zile de îngrijiri medicale a fost explicat prin evoluția nefavorabilă a cazului); leziunile au fost produse prin lovire cu corp dur, la data de (...); leziunile nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de „. în primejdie a vieții".
La rândul său, numitul R. V. a obținut certificatul medico-legal nr.
1451/l/a/348/(...) (S.M.L-iud.BN), prin care s-a concluzionat că prezintă leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 1. zile de îngrijiri medicale, acestea putându-se produce la data de (...) prin lovire cu corp dur.
Institutul de medicină-legală C.-N. a întocmit R. de expertiză medico- legală nr. 9165/II/a/234 din (...), față de concluziile căruia au formulat obiecțiuni ambele părți, astfel că la solicitarea instanței s-a întocmit și înaintat un Supliment la R. de expertiză medico-legală nr. 9165/II/a/234 (f.206-208).
S-a răspuns punctual la toate obiectivele solicitate și s-a concluzionat că numitul P. V. a prezentat o fractură la nivelul antebrațului drept, care s-a putut produce prin lovire cu corp dur, în cadrul unui politraumatism prin agresiune. A. în vedere evoluția complicată a acestui caz, fractura diafizei cu deplasare a necesitat 105-110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (se includ intervențiile chirurgicale, recuperarea și extragerea materialului de osteosinteză).
S-a mai precizat că evoluția fracturii radiusului drept a fost grevată de apariția unor complicații, posibile în astfel de cazuri, care au necesitat intervenții chirurgicale repetate și imobilizare prelungită; nu există elemente obiective pe baza cărora să se susțină o posibilă nerespectare a indicațiilor medicale cu impact asupra evoluției fracturii.
În drept, - fapta inculpatului R. V. de a-l agresa fizic pe numitul P. V., producându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un nr. de peste 60 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. (1) din C., pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 182 alin. 1 C. (2 - 7 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În baza art. 81 alin. 2 C., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C..
- Fapta inculpatului P. V. de a-l agresa fizic pe numitul R. V., producându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un nr. de 1. zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al. (2) din C., pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 180 alin. 2 C. (3 luni-2 ani închisoare sau amendă), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În baza art. 81 alin. 2 C., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C..
În latura civilă, - în baza art. 998 C.civil, rap. la art. 14 și 346 C. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. și l- a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 31.000 lei despăgubiri civile, din care 11.000 lei despăgubiri materiale și 20.000 lei daune morale. Va respinge celelalte pretenții privind despăgubirile materiale ca fiind absolut nedovedite.
În privința cererii părții civile de acordare a despăgubirilor civile în cuantum 50.000 lei, instanța a considerat justificată doar în parte, acestea reprezentând, în raport de numărul zilelor de îngrijiri medicale, un echivalent bănesc al suferințelor fizice și psihice cauzate de leziunile corporale.
Astfel, instanța a constatat că partea civilă nu a dovedit sub nici un aspect sumele solicitate, nu a depus chitanțe și facturi justificative ale cheltuielilor medicale (operații, tratamente), transport, etc. La stabilirea sumei acordate în cuantum de 11.000 lei, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor T. Ș. (f.176) și Lăcătuș M. (f.153) - martori propuși de R. V. (instanța luând în considerare declarațiile acestora cu privire la plata unei zile de muncă, având în vedere că părțile sunt consăteni). Astfel, având în vedere faptul că P. V. a avut nevoie de un număr de 105-110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar ziua de muncă se plătește în zonă cu
100 lei (110 zile x 100 lei/zi = 11.000 lei).
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, față de gravitatea vătămărilor produse părții civile și de intensitatea suferințelor cauzate, instanța l-a obligat pe inculpatul R. V. la plata sumei de 20.000 lei daune morale în favoarea părții vătămate P. V.
În baza art. 303 din Legea 95/2006, modif. prin OUG nr. 7., instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. J. de U. B. suma de 1.104 lei și S.ui C. de recuperare C.-N. suma de 1.319,83 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată P. V.
În baza art. 998 C.civil, rap. la art. 14 și 346 C. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. V. și îl va obliga pe inculpatul P. V. să plătească acesteia suma de 6.400 lei despăgubiri civile, din care 1.400 lei despăgubiri materiale (14 zile x 100 lei/zi = 1.400 lei) și
5.000 lei daune morale.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere cuprinsul constituirilor de parte civilă, precum și poziția procesuală exprimată de inculpați.
De asemenea, la adoptarea acestor soluții, instanța a avut în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, apreciind totodată ca fiind întemeiate și probate doar parțial pretențiile civile formulate (în cazul lui P. V.).
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs în termen inculpații părți vătămate R. V. și P. V.
Primul recurent a criticat sentința atacată pe motiv că fapta sa a fost săvârșită în legitimă apărare prev. de art.44 alin. 3 C.p. deoarece partea vătămată P. V. a coborât din mașină având asupra sa un spray lacrimogen și un furtun tare pe care le-a folosit împotriva inculpatului recurent; doar după aceste agresiuni inițiale recurentul a reușit să ia din mașină un „horog"; cu care a aplicat o lovitură părții vătămate peste mâna dreaptă apoi s-au luptat corp la corp, rostogolindu-se pe jos, după care a lovit cu acel obiect pe partea vătămată peste mâini și picioare.
La aprecierea caracterului proporțional al atacului exercitat asupra recurentului s-a precizat că trebuie avut în vedere că partea vătămată este cunoscută ca o persoană deosebit de agresivă, iar diferența de constituție dintre cei doi este în avantajul ultimei.
În subsidiar, s-a criticat nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. deși recurentul este la primul contact cu legea penală, are o bună reputație în comunitate, a fost sincer și a participat la proces.
Sub aspectul laturii civile s-a susținut că nu se cuvin daune morale părții vătămate pentru că a inițiat conflictul, iar daunele materiale constând în veniturile nerealizate de partea vătămată pe durata îngrijirilor medicale, nu au fost dovedite.
Inculpatul recurent P. V. a criticat sentința susținând că starea de fapt reținută nu este conformă cu realitatea, din cauză că martorul T. inițial a declarat că nu a asistat la partea finală a conflictului însă ulterior o relatează detaliat, sub aspectul lovirii părții vătămate R. cu pumnul de două trei ori; în același sens, s-a criticat reținerea declarației martorului A.
În același timp, s-a precizat că leziunile părții vătămate au fost cauzate de agresiunile pe care aceasta le-a exercitat asupra recurentului și că aceasta a inițiat conflictul, fiindcă dacă-l iniția recurentul P. V. datorită diferenței de statură și de greutate, acesta ar fi avut câștig de cauză de la început, fără să-i fie cauzată vreo leziune serioasă.
În consecință, a arătat că nu există probe din care să rezulte că ar fi agresat partea vătămată R., prin urmare trebuie achitat pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe reținute în sarcina ca.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu - sub toate aspectele de fapt și de drept
- potrivit art. 3856 alin.3 C.p.p., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt în special în baza declarațiilor martorilor oculari T. Dănuț și A. B. și a coroborat aceste elemente cu concluziile actelor medicale constatatoare aflate la dosar.
Curtea constată că primul recurent - R. V. - nu a contestat starea de fapt reținută, ci doar existența legitimei apărări, pe când inculpatul recurent P. V. a criticat starea de fapt sub aspectul existenței îndoielii că ar fi lovit partea vătămată R. V.
Astfel, se observă că în declarațiile date în fața instanței inculpatul P. V. nu a recunoscut că ar fi lovit nici cu furtunul, nici cu pumnul pe partea vătămată R. și nici nu a folosit spray-ul lacrimogen împotriva acesteia; a admis însă că furtunul și spray-ul care au fost predate la poliție s-au aflat în mașina sa însă sprayul era unul pentru întreținerea mașinii.
În schimb inculpatul R. V. a precizat că după ce a fost sprayat în față de către P. a luat „horogul"; din mașină, l-a lovit peste mâna dreaptă în care era sprayul; apoi i-a băgat horogul între picioarele inculpatului acesta însă l- a lovit cu furtunul; P. a picat într-o parte, însă l-a prins cu mâna stângă și l- a tras jos, s-au rostogolit după care R. a luat o piatră cu care l-a lovit în față, apoi a luat din nou horogul și l-a lovit peste picioare, pentru că P. se apropia de el; a arătat că după ce P. l-a lovit cu furtunul s-a urcat peste R. și l-a presat de bolovani, iar datorită sprayului l-au usturat foarte tare gâtul, ochii și nasul, iar gâtul l-a pișcat aproximativ două ore.
Din declarația martorului ocular T. I. (f.117) dată în fața instanței rezultă că i-a auzit pe cei doi recurenți certându-se, P. a coborât din mașina sa, s-a îndreptat spre mașina celuilalt, iar când acesta a ieșit din mașină l-a sprayat în față și l-a lovit cu furtunul peste cap, abia apoi R. luând horogul din mașină și lovindu-l; a mai precizat că P. după ce a căzut în cădere l-a prins pe R. de umăr și i-a aplicat două sau trei lovituri cu pumnul în față.
Aceeași stare de fapt a fost relatată de către martorul ocular A. B.
(f.121).
Critica recurentului P. V. referitoare la declarațiile celor doi martori oculari nu poate fi primită deoarece prezența acestora la incident a fost confirmată de martorul B. G. V. (f.94) ; prin urmare, declarațiile acestor doi martori coroborate cu leziunile pe care partea vătămată R. le-a avut conform actelor medico-legale - ce nu puteau fi cauzate datorită actelor de agresiune exercitate asupra părții vătămate P. - dovedesc infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 C.p. comisă de către ultimul.
Afirmația recurentului R. V. potrivit căreia ar fi comis fapta în stare de legitimă apărare prev. de art. 44 alin.3 C.p. nu poate fi primită; acest text legal prevede că este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs fapta.
Nu se poate aprecia că inculpatul R. V. a continuat după un anumit moment să lovească pe celălalt datorită temerii pe care-i inspira ultimul din cauză că acesta deși era în poziția șezândă fiind aproape inconștient, cu mâna ruptă în două locuri, R. continua să-l lovească peste cap cu horogul - instrument asemănător unei țapine - și striga că îl va lovi până îl va omorî, fiind oprit de către martorul B. G. V. aceleași aspecte rezultă și din declarația martorei B. F. (f.119).
Pentru același motiv nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă constând în scuza provocării, prev. de art.73 lit.b C.p.
Așadar, încadrarea juridică a faptei inculpatului R. V. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 C.p. și a faptei inculpatului P. V. în infracțiunea de lovire sau alte violențe este temeinică și legală.
Critica inculpatului R. V. referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de 2 ani închisoare nu poate fi primită, fiindcă datorită persistenței cu care a lovit partea vătămată P. V. chiar și după ce acesta nu se mai putea apăra fapta sa putea avea urmare mult mai gravă, iar acest aspect al persistenței nu a fost recunoscut de către inculpat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei nu poate fi acceptată teza că partea vătămată P. nu și-a dovedit veniturile nerealizate, fiindcă acestea au fost dovedite cu declarațiile martorilor H. A. (f.153) care a fost angajat să lucreze în locul acestuia și a martorei O. A. (f.204) contabila societății comerciale a părții vătămate.
De asemenea susținerea că părții vătămate P. nu i se cuvin daune morale din cauză că ar fi inițiat conflictul nu poate fi primită în mod necondiționat; în absența reținerii scuzei provocării nu poate fi diminuată contribuția inculpatului R. V. ce a cauzat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare între 105-110 zile de îngrijiri medicale (f.181).
În mod similar, au fost dovedite pretențiile părții civile R. V. către inculpatul P. V., care nu le-a criticat în detaliu, ci doar a solicitat înlăturarea deplină a acestora prin achitarea sa în recurs, pe temeiul existenței dubiului comiterii faptei.
Așa fiind în baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
În baza art. 193 alin.6 C.p.p. va respinge cererea recurentului R. V. de obligare a intimatului P. V. la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocațial, fiindcă recursul a fost respins.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații-părți vătămate R. V. (cu datele personale la dosar) și P. V. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr. 1363 din 10 octombrie2011 a Judecătoriei B..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Respinge cererea de obligare a inculpatului P. la plata cheltuielilor judiciare.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. C. M. V. C. M. R.
T. G.
G.IER
Red.CV Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 14/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1474/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
