Încheierea penală nr. 1619/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1619/R/2012
Ședința publică din 15 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P. GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul V. M. V. împotriva încheierii penale nr.137/C din 10 noiembrie 2012 a T.ui C., având ca obiect propunerea de arestare preventivă, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C. și omor, prev. de art. 174 C., cu aplic. art. 33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ
C., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.G. Adela, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Din actele dosarului nu rezultă că în libertate, inculpatul ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, că ar influența martorii, că s-ar sustrage de la judecată sau să ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Chiar dacă infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului este de o gravitate deosebită, solicită a se reține că fapta a fost comisă pe fondul stării de gelozie și a consumului de alcool și nu a fost premeditată de recurent. La luarea măsurii arestării preventive trebuie să se aibă în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei atât în fața organului de urmărire penală, cât și la instanță. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr.137/C din (...), a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art.149 ind.1 al.9-11, 148 lit.f C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului:
V. M. V., porecla "ȚIȚI";, fiul lui C. și V., ns. la data de (...) în mun. G., jud. C., dom. în mun. G., Cartier H. nr. 39, jud.C., cetățenie română, fără antecedente penale, CNP 1..
- pe o durată de 30 zile, începând cu data de 10 noiembrie 2012 și până la 09 decembrie 2012.
Potrivit art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare, au rămas în sarcina statului.
În baza art.189 C.p.p., stabilește în favoarea Baroului de A. C. onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei cuvenit av. Ilea I. M., ce se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de (...), prin rezoluția 1. a P. de pe lângă T. C., s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul V. M. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
În fapt s-a reținut în esență că, în noaptea de 09/(...), la orele 01,30, a pătruns prin efracție în balconul și apoi în camera-sufragerie a locuinței numitei C. E. M. (din mun. G., str. Gîrlei nr.22, sc.1, et.1, ap.5, jud. C.) și apoi, luând-o pe aceasta prin surprindere, a atacat-o, în timp ce victima era în camera- dormitor, agresând-o fizic prin strangulare cu mâinile, urmată de lovituri de cuțit în zona posterioară a gâtului, acte de violență care au provocat moartea sus- numitei.
Prin ordonanța 1. a aceluiași parchet din data de (...), a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sus-numitului, pentru comiterea infracțiunilor anterior de mai sus.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lui; pentru faptele comise, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul disp. art.681 C. care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul este autorul pretinselor fapte pentru care este cercetat; aceste indicii sunt relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului; procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală; proces-verbal de examinare criminalistică; concluziile preliminare formulate de I. C.-N. conform cărora moartea numitei C. E. M. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei externe consecutivă unor multiple plăgi înțepate-tăiate la nivel cervical și facial la o persoană aflată în stare de inconștiență determinată de comprimarea regiunii cervicale; leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor (de ex. cuțit), corp dur, comprimare cu mâna și posibil laț, în condițiile stabilite de ancheta judiciară și pot data din cursul nopții de 09/(...); între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate; moartea poate data din cursul nopții de 09/(...); declarația martorului I. I. A., toate coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște comiterea faptelor în materialitatea lor.
În al doilea rând, în privința condițiilor prevăzute la lit.f a articolului
148 C.p.p., inculpatul este acuzat că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică; probele în acest sens rezidă mai întâi din natura faptelor imputate, fiind vorba de infracțiuni îndreptate contra vieții și libertății persoanelor; gravitatea deosebită a faptelor, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire a acestora; din împrejurările în care a fost comisă, urmările grave produse;
Astfel, din actele de urmărire penală administrate până în prezent în cauză rezultă că, inculpatul, după ce a consumat în prealabil băuturi alcoolice, pe timp de noapte și prin efracție, a pătruns în locuința victimei C. E. M. și, pe fondul geloziei, determinat de convorbirea telefonică avută de sus-numită cu un alt bărbat, pe care inițial a ascultat-o, a intrat prin surprindere în camera dormitor unde se afla aceasta, agresând-o fizic prin strangulare cu mâinile, aducând-o în stare de inconștiență, după care i-a aplicat lovituri de cuțit în zona posterioară a gâtului.
De asemenea, pericolul concret constă și în impactul negativ pe care astfel de infracțiuni îl au în comunitate, determinând o stare de insecuritate și de neîncredere în situația în care organele judiciare nu iau măsuri ferme împotriva celor care comit fapte cu grad ridicat de pericol social.
În consecință, apreciind că arestarea inculpatului V. M. V. este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art. 149/1 al.9-11, propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Potrivit art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V. M. V. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., neexistând suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele imputate.
Inculpatul arată că față de el se puteau lua alte măsuri restrictive de libertate, cele prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit. f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor prev.de art.174 C. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.p., de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, constând în aceea că în noapte de 9. noiembrie 2012, a pătruns prin efracție în locuința numitei C. E., din G. și i-a aplicat cu cuțitul, mai multe lovituri în zona gâtului, după care a strangulat-o, acte de violență ce au provocat decesul acesteia.
La data de 10 noiembrie 2012 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.61 de către Tribunalul Cluj pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10 noiembrie - 9 decembrie 2012.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., în sarcina acestuia reținându-se infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev. de art.148 lit. f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.
Ținând cont de modul de săvârșire a faptei ce aduce atingere relațiilor sociale referitoare la viața și integritatea persoanelor, având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al infracțiunii presupus a fi comise de către acesta, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de drept încălcată, lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este omorul calificat, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „. plauzibile"; (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.
Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a D. O.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea măsurilor preventive.
Măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea recurentului în comiterea acestora.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de recurs reține că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, aceasta având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Curtea apreciază că în baza art.136 C.proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile martorului I. I. A., declarațiile inculpatului, coroborate cu concluziile raportului de constatare al
IML C.-N. privind condițiile în care a intervenit decesul victimei, procesul- verbal de cercetare la fața locului și procesul-verbal de cercetare criminalistică.
Față de cele ce preced, nu se impune luarea față de inculpat a unei alte măsuri restrictive de libertate prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., condiții în care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în baza art.189
C.proc.pen.avocat G. A.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.recurentul va plăti statului 400 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. M. V., detinut în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 137 din 10 noiembrie 2012 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat G. A.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
M. B. V. G. D. P. | D. S. |
2 ex. - (...) jud.fond.B. I.
| ← Decizia penală nr. 1147/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 801/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
