Decizia penală nr. 1044/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1044/R/2012
Ședința publică din 11 iulie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: A. L.
G. : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. T. împotriva încheierii penale f.n. din 3 iulie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.197 al.1, al.2 lit.b/1 și al.3 C.pen., cu aplic.art.41 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. T., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.P. L., din cadrul Baroului
C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul S. T. arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. T., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia. Mai mult, prezenta cauză se află în faza cercetării judecătorești iar reprezentantul parchetului în fața instanței de fond a susținut că există contradicții flagrante între poziția procesuală a minorului și poziția procesuală a mamei acestuia, condiție în care apreciază că vinovăția inculpatului nu este clar stabilită.
De asemenea, din cercetarea judecătorească rezultă că nu s-a relevat faptul că partea vătămată ar fi fost victima unui abuz sexual.
Totodată, reprezentantul parchetului, în fața instanței de fond, a susținut că adulții nu se înțeleg în privința banilor și că în situația în care instanța va înțelege să dispună judecarea inculpatului în stare de libertate ar opta să se dispună stabilirea unor obligații precise în sarcina inculpatului.
Ca atare, însuși reprezentantul parchetului recunoaște faptul că în situația de față nu este stabilită starea de fapt și că există contradicții flagrante, care pot conduce la judecarea inculpatului în stare de libertate.
De asemenea, nu există date din care să rezulte că judecat în libertate, inculpatul ar împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. În aceste condiții, nu există pericolul concret reținut de către instanța de fond raportat și la poziția procesuală a inculpatului care nu recunoaște acuzațiile aduse și raportat la prezumția de nevinovăție care este prioritară.
Așa fiind, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul S. T., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. A. că a cumpărat un apartament prin proiectul P. C. și dorește să-și achite ratele.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 3 iulie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpatul S. T.
În temeiul art. 3002 Cod procedură penală și art.160b Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S. T. (CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de (...) în Cehu Silvaniei, județul Sălaj, domiciliat în B. M., str. N. nr. 3/19, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 26 aprilie 2012 în dosarul nr.189/P/2012
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. T. pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1, alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La această instanță cauza s-a înregistrat sub nr.(...), cauza fiind în prezent în faza de judecata.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art.3002 Cod procedură penală și a art.160b Cod procedură penală, precum și la examinarea cererilor acestuia de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea penală nr.184 din 6 aprilie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. T. pe o perioadă de 29 de zile (6 aprilie
2012 - 4 mai 2012 inclusiv), în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, acesta fiind cercetat pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b, alin.3
Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a reținut în considerentele încheierii faptul că în cauză există indicii temeinice în sensul că inculpatul în perioada iulie - decembrie 2011 a întreținut în mod repetat relații intime orale cu minorul P. Ș. A. în vârstă de 7 ani (rezultat din relația de concubinaj cu numita P. Ș.).
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr.610/R/2012 a
Curții de A. C.
T. a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se menține și se impune a fi privat în continuare de libertate.
Din ansamblul probelor administrate în cauză (o analiză a lor în detaliu nefiind posibilă în această fază a procesului penal), văzând și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru presupusele fapte pentru care a fost arestat preventiv, tribunalul a apreciat că există indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie - decembrie 2011 a întreținut de mai multe ori relații intime orale cu fiul său în vârstă de 7 ani P. Ș. A., existând astfel indicii în sensul celor prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și din gravitatea presupusei fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că a fost comisă - întreținerea de relații intime orale cu propriul fiu - un minor în vârstă de 7 ani și din caracterul repetat al acestora). În raport de acest grad ridicat de pericol social al inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu este suficientă.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, cerințele prev. de art.139 alin.2 Cod procedură penală nu au fost îndeplinite, cererea inculpatului de a se revoca această măsură a fost respinsă.
Pentru toate aceste motive s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. T., solicitând casarea încheierii atacate, cu consecința judecării sale în stare de libertate, arătând că nu este vinovat de comiterea faptei imputate și invocând și alte considerente de ordin personal.
În susținerea recursului inculpatul, prin avocat, s-a susținut că pericolul pentru ordinea publică nu este probat și nici motivat, chiar parchetul apreciind în concluziile orale că cercetarea judecătorească relevă aspecte contradictorii, tinzând la stabilirea unei alte stări de fapt.
Totodată, nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art.148 lit.f
C.proc.pen., în sensul că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr.184 din 6 aprilie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. T. pe o perioadă de 29 de zile (6 aprilie
2012 - 4 mai 2012 inclusiv), în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, acesta fiind cercetat pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b, alin.3
Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Măsura a fost verificată și menținută succesiv și în cursul judecății până în prezent.
Din verificarea încheierii atacate, rezultă că prima instanță a examinat la acest moment subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării și menținerii măsurii și a constatat în mod întemeiat că acestea sunt prezente în continuare.
În acest sens, potrivit art.68/1 C.proc.pen. „sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau de urmărire penală a săvârșit fapta";.
Noțiunea de „. sau indicii temeinice"; din Codul de procedură penală este echivalentă celei de „. verosimile"; prevăzută de art.5 paragr.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care impune ca o condiție prealabilă oricărei detenții preventive, reținerea unor motive reale, credibile de a bănui că persoana care urmează a fi privată de libertate a săvârșit o infracțiune.
În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpatul S. T. a infracțiunii pentru care este judecat.
În cauza Mckay contra Regatului Unit din 3 octombrie 2006 CEDO a arătat că în primele faze ale detenției provizorii (inculpatul fiind arestat de circa 3 luni), existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul este autorul faptelor reprezintă un motiv suficient pentru o plasare și menținere în detenție.
Probele care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare, a învederat Curtea
Europeană în cauza O";Hara contra Regatului Unit din 16 noiembrie 2001.
În acest sens, chiar dacă în unele aspecte declarațiile părții vătămate au suferit modificări față de cele din cursul urmăririi penale, materialul probator este departe de a fi epuizat iar restul probelor necesită o interpretare coroborată pentru pronunțarea unei hotărâri însă la acest moment procesual indiciile și chiar probele în sensul dispozițiilor art. 143 C.pr.pen. subzistă.
De asemenea, în prezenta cauză, sunt în continuare incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
P. condiție Curtea o apreciază ca îndeplinită, întrucât infracțiunea de viol prevăzută de art.197 alin 1, alin.2 lit.b, alin.3 Cod penal se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
La menținerea măsurii arestării preventive, instanța de fond a avut în vedere și gravitatea infracțiunii imputate, rezonanța socială a unei asemenea fapte îndreptate împotriva libertății vieții sexuale, precum și reacția publicului față de comiterea acestora, care justifică detenția înainte de judecată, cel puțin pentru un timp. Deși doar criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșită de inculpat nu poate constitui temei pentru menținerea măsurii arestării preventive, o parte a doctrinei susține că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este și violul, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță
și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică măsura arestării preventive.
Tot în privința pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie precizat că în dreptul național sunt prevăzute pedepse de peste 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, deci, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina inculpatului, sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât se justifică o detenție preventivă.
Curtea nu apreciază ca oportună luarea la acest moment procesual a altei măsuri preventive, mai puțin restrictive de libertate, în mod alternativ, cele prevăzute de art. 145 și art. 145 1 Cod procedură penală întrucât în cauză urmează a fi administrate încă probe concludente pentru verificarea tuturor condițiilor în care a fost săvârșită pretinsa infracțiune de viol.
Pentru motivele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii penale nr. din 3 iulie 2012 a T.ui M..
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, av. P. L., conform art.
189 Cod procedură penală.
Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial, conform art
192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. T., fiul lui G. și M., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 3 iulie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (avocat P. L.).
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
ANA C. | V. G. | A. D. L. |
C.O. semnează |
Președintele instanței
G., M. B.
Red.A.D.L/Dact.H.C.
2 ex./(...) Jud.fond. B. C.
| ← Decizia penală nr. 649/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1522/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
