Decizia penală nr. 1045/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1045/R/2012
Ședința publică din 11 iulie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: A. L.
G. : M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. A. R. împotriva încheierii penale f.n. din 4 iulie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. A. R., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av. P. L. din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar și apărător ales av. M.u Paul Mircea, din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu av. P. L. solicită a se constata încetarea mandatului său prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda onorariul avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. A., arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului B. A., în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d
C.pr.pen., solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că aceasta este întemeiată.
În susținerea recursului arată că prima instanță în mod greșit a reținut că în această fază procesuală, punerea în libertate nu ar fi oportună și că nu ar servi la buna desfășurare a procesului penal, această punere în libertate fiind de natură să împieteze buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, instanța de fond arată că punerea în libertate ar putea crea premisele modificării eventual a unor declarații a unor părți ce urmează a fi audiate în cauză, în acest sens, arătându-se acea afectare a bunei desfășurări a procesului penal.
În esență, apreciază că cererea de liberare provizorie este întemeiată, raportat la faptul că urmărirea penală s-a încheiat, au fost administrate toate probele, astfel că buna desfășurare a procesului penal nu poate fi afectată. Acea susținere în sensul că punerea în libertate ar putea crea premisele modificării sau influențării unor declarații, nu poate fi avută în vedere, în condițiile în care controlul judiciar anexat acestei măsuri vine să garanteze asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, toate acele obligații și măsuri de supraveghere ce sunt impuse inculpatului având tocmai scopul de a garanta că inculpatul nu va lua legătura cu martorii sau nu va încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului. Apreciază că față de măsura preventivă impusă inculpatului și tratamentul față de celălalt inculpat M., avem o diferență de tratament ce nu are ca temei o explicație rezonabilă, situația celor doi inculpați fiind similară. Mai mult, consideră că situația inculpatului sau participația lui la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată este mai redusă decât cea a coinculpatului M., în condițiile în care principalele probe în acuzare, acele declarații ale unor învinuiți (în această fază procesuală urmând a avea calitatea de martori), îl încriminează în mod direct pe inculpatul M., însă Ministerul Public coroborează aceste declarații cu aceea a inculpatului M., care declară că drogurile ar fi fost luate de la inculpatul B., astfel că dacă la acest moment putem discuta de indicii și chiar probe de vinovăție, acestea sunt indirecte și nu privesc activitatea directă a inculpatul B., ci pe cea a inculpatului M.
Instanța mai arată că circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt suficiente pentru a duce la admiterea cererii de liberare provizorie.
Apreciază că circumstanțele personale, coroborate cu atitudinea avută înainte de săvârșirea faptei, dar și ulterior, în momentul în care s-a dat posibilitatea să dea declarații în fața procurorului la momentul prezentării materialului de urmărire penală, îndrituiesc să susțină că buna desfășurare a procesului penal nu va fi afectată prin punerea sa în libertate. Mai mult, trebuie avut în vedere ca o circumstanță personală - sprijinul moral de care inculpatul beneficiază din partea familiei, care, la fiecare termen de judecată dar și la penitenciar l-a vizitat pe inculpat, acest sprijin moral și prejudiciul afectiv creat familiei prin săvârșirea faptei determinându-l pe inculpat să conștientizeze gravitata faptelor și necesitatea de a nu mai săvârși astfel de fapte.
De asemenea, raportat la perioada de 2 luni de arest preventiv a inculpatului, apreciază că s-a realizat scopul preventiv al măsurii, astfel că la momentul actual nu mai este necesară.
Solicită a se avea în vedere că prin trecerea timpului și clarificarea acuzațiilor (a se vedea și declarațiile martorului S., care a arătat că cantitatea de droguri care ar fi luat-o de la inculpatul B. ar fi fost mult mai mică decât cea arătată inițial) starea de fapt este suficient stabilită, astfel încât lăsarea inculpatului în libertate nu ar putea avea o influență asupra administrării probelor.
Văzând aceste motive, precum și cele arătate în scris în cererea formulată către Tribunalul Maramureș, solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În susținerea poziției procesuale arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, apreciindu-se în mod corect că deși întrunite condițiile de admisibilitate și de fond prev.de art.1. al.1 și 2 C.pr.pen., în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, circumstanțe ținând atât de fapte cât și de persoana inculpatului, cererea este neîntemeiată și neoportună în raport cu momentul procesual .
Apreciază că toate circumstanțele personale invocate în favoarea inculpatului, chiar dacă la o verificare sumară par a fi reale, sunt nerelevante în raport cu cadrul procesual în care ne aflăm, însă ele cu siguranță vor fi valorificate pe deplin la un moment ulterior al procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul B. A. R. având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar, arătând că nu va încălca nici o obligație care i s-ar impune.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.n. din data de 4 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. A.-R. (CNP 1., fiul lui C.-M. și A., născut la data de 04 octombrie 1987 în B. M., județul M., domiciliat în B. M., Aleea Plaiului nr.16, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2012 în dosarul nr.(...) inculpatul B. A.-R. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, faptul că scopul măsurilor preventive, poate fi realizat prin liberarea sub control judiciar, iar perioada de aproximativ 2 luni de la luarea măsurii arestării preventive este suficientă și proporțională cu gravitatea faptei, la acest moment arestarea preventivă nu este necesară. S-au invocat circumstanțele personale, inculpatul fiind o persoană tânără, în vârstă de 25 de ani, fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală. Măsurile ce se instituie în cadrul liberării provizorii sub control judiciar sunt suficiente pentru realizarea scopului măsurilor preventive. S-a mai arătat că deși au fost trimise în judecată două persoane, doar inculpatul a fost arestat, existând o distincție de tratament. E. probe directe care îl incriminează pe coinculpatul M., a cărui situație nu este mai puțin gravă. S-a mai arătat că a oferit droguri doar celor din anturajul său, cunoscuți. Buna desfășurare a procesului penal nu ar fi în vreun mod afectată de punerea în libertate a inculpatului.
În dosarul nr. (...) al T.ui M. a fost trimis în judecată inculpatul B. A.- R. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1602 și următoarele Cod procedură penală instanța a reținut următoarele:
Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a admis propunerea formulată de D.-B. T. M. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 15 mai 2012 și până la data de 12 iunie 2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.25/U din
15 mai 2012. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, prin încheierea penală nr. 798/R din 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de A. C. fiind respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, la termenul din
8 iunie 2012, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că în perioada 2010-mai 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a deținut, a oferit, a distribuit, a transportat, a livrat, a vândut altor persoane în mod repetat și constant (inclusiv investigatorului sub acoperire și unor minori) diverse cantități din drogurile de risc cannabis și rezină de cannabis (hașiș), fiind vorba de sute de grame din drogurile respective; de asemenea, în aceeași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a procurat droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis - hașiș) și a deținut pentru consum propriu fără drept astfel de droguri, consumând efectiv asemenea droguri.
Potrivit dispozițiilor art.1602 Cod procedură penală, în afara condiției privind cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea ce se presupune că inculpatul a săvârșit-o, pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, trebuie să se constate că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinarea acestor condiții trebuie făcută însă în strânsă legătură cu analizarea posibilității ca scopul măsurii preventive, așa cum este definit prin dispozițiile art. 136 al.1 Cod procedură penală, să poată fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În cauza de față, instanța de fond a reținut că temeiul prev. de art.
148 lit.f Cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a vizat existența probelor din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin natura faptei de care este acuzat.
Potrivit dispozițiilor art.160 indice 8a alin.2 Cod procedură penală, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.
Din conținutul acestui text legal rezultă cu claritate faptul că ulterior examinării admisibilității cererii, instanța o cenzurează și sub aspectul temeiniciei; verificarea temeiniciei cererii se face independent de subzistența temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă și presupune un control al oportunității acesteia.
T. a apreciat că în această fază procesuală, nu este oportună lăsarea în libertate a inculpatului și nu ar servi la buna desfășurare a procesului penal.
În același sens, s-a pronunțat și CEDO cu privire la caracterul motivelor ce justifică detenția preventivă provizorie, care prin deciziile date a statuat că nu numai „. și persistența unor indicii grave de vinovăție"; constituie fără îndoială unul dintre factorii pertinenți, ci și împrejurarea că prin gravitatea lor și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită „. socială"; de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp. De asemenea, instanța europeană a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei.
De asemenea, instanța a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului ar fi de natură să impieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal ținând cont de faptul că cercetarea judecătorească încă nu a început, iar lăsarea în libertate chiar și în condițiile impunerii unor restricții, ar fi susceptibilă să determine indirect o presiune asupra persoanelor ce ar putea contribui la lămurirea situației de fapt, dublată de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod corespunzător față de infracțiunile de acest tip.
Pe de altă parte, amploarea activităților de trafic de droguri în societate impune o reacție adecvată, pe măsura complexității și dimensiunii fenomenului, reacție de natură a proteja societatea împotriva unor astfel de fapte și de a descuraja alte persoane în comiterea de asemenea fapte.
Circumstanțele personale invocate de inculpat în susținerea cererii, nu pot constitui singure, temei pentru admiterea cererii, având în vedere activitatea infracțională ce se presupune că a desfășurat-o pe o perioadă mare de timp, inculpatul fiind suspicionat de comercializarea repetată de droguri de risc unui număr mare de persoane, printre care și elevi. Astfel, nu au putut fi primite susținerile inculpatului în sensul existenței unei discriminări în raport de coinculpatul M. I. E., câtă vreme circumstanțele personale, dar și cele faptice reținute în actul de sesizare a instanței nu sunt identice.
În raport de considerentele anterior expuse, instanța, de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. A. R. solicitând instanței casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar și să se dispună punerea sa în libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru liberarea provizorie a inculpatului și că, prima instanță în mod greșit a reținut că în această fază procesuală, punerea în libertate nu ar fi oportună , împietând asupra bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care urmărirea penală s-a încheiat, au fost administrate toate probele, iar controlul judiciar asociat liberării vine să garanteze asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în sensul că inculpatul nu va lua legătura cu martorii sau nu va încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului.
Totodată, s-a arătat că instanța a aplicat un tratament diferențiat sub aspectul stării de detenție a inculpatului, față de coinculpatul M., a cărui situație juridică este similară cu a inculpatului recurent.
De asemenea, s-a mai arătat că instanța nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului - atitudinea acestuia înainte de săvârșirea faptei, dar și ulterior, precum și sprijinul moral de care inculpatul beneficiază din partea familiei și care, l-a determinat să conștientizeze gravitata faptelor și necesitatea de a nu mai săvârși astfel de fapte.
Apoi, s-a mai apreciat că perioada de 2 luni de arest preventiv a fost în măsură să realizeze scopul preventiv al măsurii, astfel că la momentul actual nu mai este necesară.
Verificând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.1. alin.1,2 C.pr.pen., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
În cauză, într-adevăr, s-a constatat corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1. alin.1 C.pr.pen., în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul fac parte din categoria celor pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
Însă, instanța a apreciat întemeiat că, în acord și cu practica judiciară în materie (Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii), pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să se aibă în vedere și aspecte de temeinicie și oportunitate.
Așa fiind, corect s-a stabilit că - întrucât temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului ( cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen.) subzistă în continuare, așa cum s-a arătat în încheierea ședinței publice din data de (...), prin care instanța s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului la primirea dosarului în temeiul art.300/1 C.pr.pen. - simpla îndeplinire formală a condițiilor prev. de 1. alin.1,2 C.pr.pen. nu determină admiterea automată a cererii de liberare provizorie, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
În aceste condiții, a apreciat corect instanța că la acest moment procesual - de debut al cercetării judecătorești - față de probele administrate până la data formulării cererii, respectiv, cele care au fundamentat arestarea inculpatului și apoi, trimiterea în judecată; față de gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul; față de impactul social al faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată - cererea inculpatului de liberare provizorie nu este întemeiată și a respins-o, ca atare.
În cauză, inculpatul este bănuit de comiterea unor fapte extrem de grave, traficul de droguri fiind printre infracțiunile care aduc atingere relațiilor sociale vizând starea sănătății altor persoane. De asemenea, activitatea presupus infracțională a inculpatului s-a derulat pe o perioada lungă de timp, pe raza mai multor județe și există suspiciunea comercializării unei cantități mari de droguri către un număr ridicat de persoane, printre care și minori.
Sunt încă de actualitate toate elementele de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, menționate în încheierea de arestare preventivă, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 15 mai 2012 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Nu este întemeiată critica privind tratamentul discriminator al inculpatului recurent față de coinculpatul M. I. E., având în vedere că, deși ambii au fost trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni, comise în aceeași formă continuată, situația lor juridică, cel puțin cea care se relevă din actul de sesizare, nu este identică, inculpatul recurent fiind principalul furnizor de droguri la coinculpatului, perioada infracțională a celui din urmă fiind mai redusă și, în general, conținutul material al faptelor ce li se impută din punct de vedere al gravității ori ca amploare, durată - se conturează la dimensiuni diferite.
Prin prisma celor reținute ca reflectând pericolul pentru ordinea publică , se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Elementele favorabile inculpatului recurent - lipsa antecedentelor penale, sprijinul de care se bucură din partea familiei și care l-a determinat să conștientizeze gravitata faptelor și necesitatea de a nu mai săvârși astfel de fapte - chiar reale fiind, nu sunt determinante prin ele însele, pentru punerea în liberate a inculpatului, cel puțin la acest moment procesual, esențiale fiind cele referitoare la protejarea ordinii publice, anterior precizate și care, prevalează la acest moment față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate.
Pentru toate aceste considerente, soluția primei instanțe apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de
50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul
M.ui Justiției (avocat P. L.)).
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpaul recurent să plătească în favoarea statului suma de suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. R., fiul lui C.-M. si A., nasc.la 4 octombrie 1987, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 4 iulie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 l, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (av. P. L.).
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. V. G. A. D. L.
G. M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex/(...)
Jud. fond: A.S. F.
| ← Decizia penală nr. 80/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 70/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
