Decizia penală nr. 993/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.993/R/2011
Ședința publică din 27 iunie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTORI: V. C.
M. R.
GREFIER: M. V.-G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. A.
C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 160 din data de 18 aprilie
2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), privind pe inculpatul Ț. A. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și i Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul Ț. A. A. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, că este arestat preventiv în altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt și că nu se opune în principiu admiterii recursului formulat de parchet.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită în tem. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău casarea sentinței penale nr. 160/2012 a J. Z. și, rejudecând cauza să se dispună ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță să fie executată în regim de detenție.
Apreciază că raportat la fapta concret comisă și circumstanțele personale ale inculpatului sancțiunea aplicată de prima instanță nu este aptă să îndeplinească funcțiile prev. de art. 52 Cod penal.
Solicită să se aibă în vedere că din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la fila 58 dosar urmărire penală, rezultă faptul că inculpatul a comis numeroase infracțiuni de furt în perioada 2010-2011, iar în prezent acesta este arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Apărătorul inculpatului Ț. A. A., av. I. I. solicită respingerea recursului formulat de parchet cu consecința menținerii hotărârii recurate ca legală și temeinică.
Susține că prima instanță a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei atât antecedentele penale ale inculpatului cât și împrejurările concrete ale comiterii faptei și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a pedepsei.
Chiar dacă inculpatul este arestat preventiv în altă cauză, consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, având în vedere că nu există o hotărâre definitivă de condamnare pentru o altă infracțiune, inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Inculpatul Ț. A. A., având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței și precizează că în principiu nu se opune admiterii recursului formulat de parchet.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 160 din data de 18 aprilie 2012 a J. Z., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e) și i) Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului Ț. A.-A., fiul lui I. și M., născut la data de (...), în municipiul Z., jud.S., cetățean român, studii - 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.G-ral I. D., nr.5, bl. D-28, sc.A, ap.15, jud.S., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, CNP 1., la pedeapsa de 2
(doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
S-a constatat că inculpatul Ț. A.-A. este arestat preventiv în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată A. G. C., domiciliat în comuna L., sat
B., nr.439, jud.Timiș, cu reședința în localitatea C., str.Via D. O., nr.21, Italia nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși prejudiciul suferit nu a fost recuperat.
În baza art.118 alin.1 lit.e) Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul Ț. A. A. a sumelor de 150 euro și 400 lei, dobândite prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul Ț. A. A. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 200 lei s-a avansat din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu, av.Szeker M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. din data de (...) al P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.730/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ț. A. A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e) și i) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul Ț. A. A. a sustras, în cursul lunii februarie 2011, din loc public și prin efracție, un autoturism al părții vătămate A. G. C., în valoare de aproximativ 8.500 lei.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarații învinuit (f.15-16,18), declarație parte vătămată (f.19-21,22-23), declarații martori (f.24,25,26,27-
28,29), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.6-13), fișă cazier judiciar
(f.17), înscrisuri (f.30,31), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.35-36).
În faza de urmărire penală, prin declarația de la fila 21, partea vătămată A. G. C. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, deși prejudiciul cauzat nu a fost recuperat. De asemenea, partea vătămată și-a menținut această poziție și în faza de judecată, potrivit notei telefonice de la fila 90, arătând că nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului și nici nu are pretenții civile față de acesta.
La termenul de judecată din data de (...), inculpatul a solicitat ca judecata să fie făcută potrivit prevederilor art.3201 Cod procedură penală, acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de noi probe, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, își menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și nu dorește să dea o declarație detaliată asupra faptelor în fața instanței, aspecte consemnate în declarația de la fila 93. În baza cererii inculpatului, admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.
3201 Cod procedură penală, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Totodată, la fila 58 s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Partea vătămată A. G. C. are o relație de concubinaj cu mama inculpatului Ț. A.-A., cei doi locuind împreună în Italia. În cursul lunii martie 2010, partea vătămată a achiziționat în Italia un autoturism marca
BMW de culoare verde, înmatriculat cu nr.RM OH 5384, pe care l-a parcat în fața blocului unde locuiește inculpatul, pe str.General D. din municipiul Z., asigurându-l cu cheia și luând asupra sa cheile și actele autoturismului în Italia.
În cursul lunii februarie 2011, fără acordul proprietarului, inculpatul a spart geamul de la portiera stângă spate a autoturismului, a deblocat portierele, apoi, cu ajutorul autoturismului condus de martorul A. A., l-a tractat până pe str. L. din Z., la atelierul auto deținut de martorii A. A. și B. A., unde inculpatul a demontat motorul autoturismului și l-a vândut martorului F. I. C. contra sumei de 150 euro, roțile, aripile și spoilerul de pe față vânzându-le unor persoane necunoscute, iar caroseria martorului B. A. cu suma de 400 lei. Inculpatul le-a spus martorilor că autoturismul îi aparține, însă i-a pierdut actele și cheile.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, însă a arătat că nu regretă comiterea ei, în acest sens fiind declarațiile de la filele 15-16.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. În cauză, declarațiile inculpatului prin care recunoaște săvârșirea faptei de furt calificat se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestei fapte, respectiv cu declarațiile părții vătămate (f.19-21,22-23), declarațiile martorilor audiați -
Fazakaș I. C. (f.24,25), Baiodc A. (f.26) și A. A. (f.27-28,29), precum și cu constatările din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de (...)
(f.6-7) și cu planșele foto conținând aspecte fixate cu acea ocazie (f.9-13).
În drept, fapta inculpatului Ț. A. A. care, în cursul lunii martie 2011, a sustras, prin efracție și din loc public, autoturismul marca BMW proprietatea părții vătămate A. G.-C., în valoare de aproximativ 8.500 lei, pe care apoi l-a dezmembrat, înstrăinând piesele către diverse persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208, 209 alin.1 lit.e) și i) Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu a mai fost anterior condamnat, dar a fost sancționat administrativ pentru fapte similare.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e) și i) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea pe timp prin efracție și în loc public, iar bunul sustras era proprietatea unei persoane apropiate.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de 20 iunie 1990, este în vârstă de 21 de ani, are studii medii, nu are ocupație și loc de muncă și este necăsătorit. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând integral săvârșirea faptei, arătând doar în faza de urmărire penală că nu o regretă, aceasta atitudine fiind schimbată însă cu ocazia acordării ultimului cuvânt inculpatului.
La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanța a dat eficiență dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod de procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, de la 3 la 15 ani, reduse cu o treime, conform prevederilor art.3201 Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, de 2 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii a fost stabilită la 2 ani închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.1 lit.a) Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale și, în consecință, nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal.
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanța de fond a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3
Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, această poziție fiind adoptată cel mai probabil în considerarea relației de concubinaj a părții vătămate cu mama inculpatului, astfel încât s-a luat act de această poziție manifestată de partea vătămată.
Totodată, față de poziția manifestată de partea vătămată și de probele din dosar care atestă că inculpatul, ca urmare dezmembrării autoturismului sustras și înstrăinării pieselor acestuia, a dobândit sume de bani care nu servesc la recuperarea pagubei suferite de către partea vătămată, în baza art.118 alin.1 lit.e) Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a acestor sume, respectiv de 150 euro și de 400 lei.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul Ț. A. A. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii, urmând ca suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, av.Szeker M. să fie avansat către Baroul Sălaj din fondurile M.ui Justiției, potrivit dispozițiilor art.189 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță să fie executată în regim de detenție.
Inculpatul este arestat preventiv în prezent într-o altă cauză și în principiu a arătat că nu se opune admiterii recursului așa cum a fost formulat.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este fondat.
Fără a mai analiza starea de fapt care a fost recunoscută în integralitate de către inculpat încă din faza de urmărire penală, instanța de recurs va sublinia împrejurarea că deși inculpatul nu posedă antecedente penale în sensul legii, acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, sancțiunile administrative aplicate anterior neavând niciun fel de rol educativ față de inculpat care a ales să se implice în continuare în activități infracționale, în prezent fiind arestat preventiv pentru comiterea unei infracțiuni de o gravitate și mai sporită, respectiv tâlhărie.
In astfel de circumstanțe, anterioare și ulterioare comiterii prezentei infracțiuni, Curtea apreciază că nu sunt întrunite în cauză condițiile prev. de art. 81 Cod penal, neexistând suficiente garanții că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără ca pedeapsa aplicată să fie executată în mod efectiv.
Nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpatul a comis fapta în dauna unei persoane relativ apropiate, doar natura acestei relații împiedicând-o pe partea vătămată să formuleze pretenții civile, deși prejudiciul nu a fost recuperat.
In aceste condiții, în baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală
Curtea va admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 160 din 18 aprilie 2012 a J. Z., pe care o va casa doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale cât și a celei accesorii.
Rejudecând în aceste limite, va înlătura prevederile art. 81, 82 Cod penal si va dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de
detenție.
Se va face aplicarea art. 71,64 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal.
Se va stabili onorar apărător oficiu in suma de 200 lei ce se va avansa din FMJ, in favoarea av. I. M. I..
Se va constata că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză. Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, conform art. 192 alin.3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
In baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr.
160 din 18 aprilie 2012 a J. Z., pe care o casează doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale cât și a celei accesorii.
Rejudecând în aceste limite, înlătură prevederile art. 81, 82 Cod penal si dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenție.
Face aplicarea art. 71,64 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal.
Stabilește onorar apărător oficiu in suma de 200 lei ce se va avansa din FMJ, in favoarea av. I. M. I..
Constată că inculpatul este arestat in alta cauza.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. V. C. M. R.
C.O. semnează președintele completului
GREFIER, M. V.-G.
c.odihnă semnează
PRIM-GREFIER,
Red.A.D.L. Dact.H.C./3 ex./(...) Jud.fond: Ș. M.C..
| ← Decizia penală nr. 159/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 837/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
