Decizia penală nr. 837/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.837/R/2012
Ședința publică din 31 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P. G.IER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul T. I., părțile responsabile civilmente SC G. B. S. și SC G. T. S. împotriva sentinței penale nr.327 din 13 martie 2012 a Judecătoriei B., în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1 și al.4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 mai 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr.327 din (...) a admis acțiunea civilă disjunsă din dosarul penal nr. (...), formulată de partea civilă C. M., domiciliată în comuna Ș. M., sat A., nr., județul
B.-N., partea civilă S. J. de U. B., cu sediul în B., str. G. B., nr. 43, județul B.-
N., partea civilă S. C. J. M., cu sediul în T. M., P-ța B., G., nr. 6, județul M. și îndreptată împotriva inculpatului T. I., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în municipiul B., domiciliat în comuna L., nr. 407 A, județul B.-N., CNP 1., precum și a părților responsabile civilmente SC G. B. S. cu sediul în B., B-dul E. S., nr.
49, sector 5 și SC G. T. S. cu sediul în T. M., str. Retezat, nr. 8, județul T. M. și pe cale de consecință: a fost obligat inculpatul T. I., în solidar cu părțile responsabile civilmente
SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. să plătească părții civile C. M. suma de
10.259,61 lei cu titlu despăgubiri civile materiale și suma de 65.000 lei cu titlu daune morale.
A fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. să plătească părții civile C. M. suma de 180 lei/lună cu titlu despăgubiri periodice începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie a părții civile.
S-a respins ca neîntemeiate (nefiind dovedite) celelalte pretenții civile formulate de partea civilă C. M.
Obligă inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B.
S. B. și SC G. T. S. T. M., să plătească părții civile S. J. de U. B. suma de 5.600 lei, cu titlu despăgubiri civile reprezentând costul tratamentelor medicale de care a beneficiat pe perioada spitalizării partea civilă C. M.
A fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. să plătească părții civile S. C. J. M. suma de
5.493,94 lei, cu titlu despăgubiri civile reprezentând costul tratamentelor medicale de care a beneficiat pe perioada spitalizării partea civilă C. M.
A fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC
G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. să plătească părții civile C. M. suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
S-a constatat că repararea pagubei la care a fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. este garantată de SC A. R. - A. SA - S. M., în limita și condițiile contractului de asigurare.
A fost obligat inculpatul T. I. să plătească statului să plătească statului suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 1., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...), a fost trimis în judecată inculpatul T. I., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1 și al.4 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în data de (...), în jurul orei 09,45, în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco Magirus, cu număr de înmatriculare (...), pe raza localității Ș. M., datorită nerespectării prevederilor legale referitoare la păstrarea distanței față de autovehiculul care circula în fața sa a produs un accident de circulație, accidentând-o pe partea vătămată C. M. În urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 155-160 zile de îngrijiri medicale.
Prin scriptul depus la dosar (f. 35 dosarul nr. (...) al Judecătoriei B.), partea vătămată C. M. a declarat că înțelege să se constituie parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 35.000 lei cu titlu despăgubiri civile pentru daune materiale (beneficiul nerealizat în perioada îngrijirilor medicale, cheltuielile efectuate cu examinările și tratamentele medicale, cheltuielile de transport și cheltuielile cu oamenii angajați la muncile gospodărești, cheltuielile efectuate pentru plata medicamentelor), a sumei de 65.000 lei cu titlu despăgubiri pentru daune morale în vederea compensării suferințelor fizice și psihice la care a fost supusă, o rentă lunară de întreținere, precum și cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea sa în instituțiile medicale în care i s-a acordat asistență medicală de specialitate.
Prin înscrisul depus la dosarul de urmărire penală S. J. de U. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.600 lei (f. 52), iar prin documentul de la (f.
57) S. C. J. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.493,94 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de internarea părții vătămate și civile C. M. în unitățile sanitare menționate.
Prin sentința penală nr. 206/(...) pronunțată în dosarul penal nr. (...) al
Judecătoriei B., inculpatul T. I. a fost condamnat la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1 și al.4 Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal și făcând astfel aplicarea disp. art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal prin Î. din (...) s-a dispus disjungerea acțiunii civile fiind stabilit termen de judecată pentru data de (...).
Luând în examinare acțiunile civile alăturate acțiunii penale finalizată cu condamnarea inculpatului T. I., la plata unei amenzi penale (hotărârea judecătorească rămânând definitivă prin nerecurare), instanța reține următoarele:
În data de (...), în momentele premergătoare accidentului, inculpatul T. I., în calitate de angajat al SC G. B. S., conducea autoutilitara cu numărul de înmatriculare (...) (proprietatea SC G. T. S. M.), pe raza localității Ș. M., având direcția de deplasare B. B. F. în exercitarea atribuțiilor de serviciu se deplasa spre localitatea C., de unde urma să aducă balast la baza din Viișoara. Ajuns în localitatea Ș. M., inculpatul a observat în fața sa autoturismul marca Volkswagen
Passat cu numărul de înmatriculare BN-06-, având inscripția „ȘCOALA" (care se deplasa în aceeași direcție). La un moment dat, s-a apropiat de acesta cu intenția de a-1 depăși. În clipa în care se pregătea să efectueze depășirea a remarcat că acest lucru era interzis (în zonă era amenajată o trecere pentru pietoni). A continuat să meargă în spatele turismului, la o distanță mică. La un moment dat inculpatul nu a observat că un pieton (partea vătămată și civilă C. M.) s-a angajat în traversarea străzii pe marcajul trecerii de pietoni (din dreapta spre stânga având în vedere direcția de deplasare a autoutilitarei). Autoturismul „ ȘCOALA", condus de eleva M. V. (avându-1 ca instructor pe numitul S. D. I.) a oprit înainte de marcajul trecerii de pietoni, pentru a acorda prioritate de trecere părții vătămate. Î. nu a observat pietonul angajat în traversare și nu a păstrat distanța de siguranță în mers, inculpatul T. I., a fost surprins de frânarea autoturismului din fața sa. Deși a acționat sistemul de frânare, nu a reușit să evite impactul cu mașina ce avea inscripția „ȘCOALA";, care la rândul său a lovit-o pe partea vătămată și civilă C. M. A. a fost transportată la S. J. de U. B., unde a fost internată în secția Ortopedie cu diagnosticul: „Politraumatism prin accident rutier. Șoc traumatic. Amnezie post-traumatică. Fractură cominutivă 1/3 sup. gamba stg. operată. Fractură olecran stg. operată. ZA - comoție cerebrală. Plăgi contuze multiple (nas, ambii genunchi, contuzie umăr stg.)".
C. certificatului medico legal nr. 1312/II/b/357 din (...) eliberat de S. J. de medicină L. B.-N., partea vătămată C. M. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Ulterior, partea vătămată a depus la dosarul cauzei, acte medicale ce atestă și alte internări (ce sunt în strânsă legătură cu accidentul descris mai sus). Prin raportul de constatare medico-legală nr. 1031 /II/b/93 din (...), s-a stabilit că leziunile suferite de C. M. au necesitat pentru vindecare un număr de 155-160 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul judecății s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico legală ce a concluzionat faptul că leziunile traumatice suferite de partea vătămată și civilă C. M. au necesitat 180 zile îngrijiri medicale, întrunind caracteristicile medico legale de punere în primejdie a vieții victimei, dar neîntrunind caracteristicile medico legale ale noțiunii de infirmitate posttraumatică. Totodată s-a conchis că leziunile suferite de partea vătămată și civilă C. M. a suferit i-au determinat acesteia pierderea totală, temporară a capacității de muncă pe o perioadă de 6 luni de la data producerii evenimentului încadrabilă în gradul I de invaliditate și ulterior o scădere permanentă ca capacității de muncă încadrabilă în gradul III de invaliditate.
La data producerii accidentului partea vătămată și civilă C. M., era angajată la SC V. Com S. Din cartea de muncă depusă în copie la dosar (f. 46 dosar nr. (...)), rezultă că aceasta încasa lunar pentru munca prestată un salariu de 600 lei. Ulterior accidentului partea vătămată a beneficiat de concediu medical
- din adresa nr. 74/2012 a angajatorului (f. 139 dosar nr. (...)) rezultând că aceasta a încasat 81 lei în aprilie 2009, 425 lei în mai 2009, 447 lei în iunie
2009, 379 lei în iulie 2009, 345 lei în august 2009, 299 lei în septembrie 2009 și
384 lei în octombrie 2009. Din cuprinsul aceluiași act rezultă că la data de (...) contractul individual de muncă a încetat, ulterior prin adresa nr. 8. emisă de SC V. Com S., comunicându-i-se instanței salarul în cuantum de 530 lei net lunar pe care îl încasează angajatul ce ocupă un post similar cu cel deținut anterior de partea vătămată și civilă C. M., pentru un program complet de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână.
Prin decizia nr. 622/(...) (f. 50 urmărire penală din dosar nr. (...)), partea vătămată și civilă C. M. a fost încadrată în gradul 3 de invaliditate - încadrare menținută prin D. nr. 1491/(...).
Prin decizia nr. 116638/(...) (f. 9 dosar nr. (...)) părții vătămate și civile C. M. i s-a acordat o pensie de invaliditate în cuantum de 265 lei (la dosar a fost depus și un cupon de pensie - f. 109), fiindu-i acordat și un certificat de încadrare în grad de handicap nr. 3383/(...) (f. 8 dosar nr. (...)), cu valabilitate 12 luni fiind stabilit un grad de handicap accentuat.
Prin D. nr. 2457/(...) (f. 115 dosar nr. (...)), s-a menținut încadrarea stabilită anterior respectiv gradul 3 de invaliditate, termenul de revizuire fiind (...).
R. la starea de fapt reținută prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă prin nerecurare, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prescrise pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului T. I. o faptă ilicită comisă de acesta, un prejudiciu moral și material pricinuit părții vătămate și, fără putință de tăgadă, un raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și paguba produsă de acesta.
Ca atare, în temeiul art. 14 și urm. precum și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și art. 999 cod civil (orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara indiferent dacă a acționat din intenție sau din culpă) și art. 1000 aliniat 1 Cod civil (angajatorul lucrătorului și proprietarul bunului sunt responsabile de prejudiciile cauzate de persoana pentru care este obligat a răspunde și de lucrul aflat sub paza sa), instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M. și pe cale de consecință va obliga inculpatul T. I., în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. (inculpatul era angajatul acestei societăți comerciale conform contractului de muncă al inculpatului-f. 92 și urm. dosar nr. (...)) și SC G. T. S. T. M. (inculpatul conducea un autocamion înmatriculat pe această societate conform poliței de asigurare și a dovezii de verificare tehnică existente la f. 90,93 la dosarul de urmărire penală DP nr. (...)) să plătească părții civile C. M. suma de 10.259,61 lei cu titlu despăgubiri civile materiale și suma de 65.000 lei cu titlu daune morale.
În ceea ce privește despăgubirile civile materiale din totalul sumei de
10.259,61 lei acordate cu acest titlu, 845 lei reprezintă cheltuieli de transport,
449,61 lei contravaloarea medicamentelor achiziționate de partea vătămată și civilă C. M. în perioada de restabilire a sănătății, 1840 lei reprezintă diferența dintre salariul pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost accidentată și indemnizația de concediu medical primită în următoarele 6 luni ce au urmat accidentului și suma de 7.125 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor civile globale aferente celor 12 luni și jumătate ulterioare celor 6 luni mai sus menționate și până la pronunțarea prezentei hotărâri.
Referitor la suma de 845 lei acordată părții vătămate și civile C. M. cu titlu cheltuieli de transport se impune a fi menționat că aceasta a plătit numitului S. I. suma de 150 lei cu titlu contravaloare combustibil și suma de 300 lei pentru prestație (conform declarației de la f-31 dosar nr. (...)), iar numitului S. A. suma de 395 lei cu titlu contravaloare combustibil (conform declarației de la f-43 dosar nr. (...)), cu mențiunea că cei doi au transportat-o pe victimă în repetate rânduri la unitățile medicale.
De asemenea potrivit documentelor depuse la dosar (f. 116 dosar nr. (...)), instanța a apreciat că partea vătămată și civilă C. M. este îndreptățită la primirea sumei de 449,61 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziționate de aceasta. R. la numărul zilelor de îngrijiri medicale și la complexitatea problemelor de natură medicală cu care s-a confruntat aceasta, instanța apreciază ca rezonabilă suma solicitată cu acest titlu.
La stabilirea sumei de 1.840 lei acordată părții vătămate și civile C. M., ca diferență dintre salariul pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost accidentată și indemnizația de concediu medical primită în următoarele 6 luni ce au urmat accidentului, instanța a avut în vedere că la data producerii accidentului aceasta încasa lunar un salariu de 600 lei. Plecând de la această premisă și având în vedere sumele primite cu titlu de indemnizație concediu medical în perioada aprilie-octombrie 2009 (f. 139 dosar nr. (...)) rezultă o diferență de 519 lei pentru luna aprilie, de 175 lei pentru luna mai, de 153 lei pentru luna iunie, de 221 lei pentru luna iulie, de 255 lei pentru luna august, de 301 lei pentru luna septembrie și 216 lei pentru luna octombrie - totalul fiind de 1.840 lei cuveniți cu acest titlu părții vătămate și civile C. M.
La stabilirea sumei de 7.125 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor civile globale aferente celor 12 luni și jumătate ulterioare celor 6 luni mai sus menționate și până la pronunțarea prezentei hotărâri, instanța a avut în vedere faptul că din noiembrie 2009 până în 13 martie 2012 - data pronunțării hotărârii au trecut 28 de luni și jumătate, că diferența dintre salariul de 600 lei lunar al părții vătămate și civile C. M. și pensia de 350 lei încasată de aceasta este de 250 lei. Prin urmare, instanța a apreciat că părții vătămate și civile C. M. i se cuvine suma de 250 lei pentru fiecare din lunile ce intră în compunerea intervalului de timp mai sus menționat, în care aceasta a fost pensionată pe caz de invaliditate, fiind încadrată în gradul 3 de handicap.
Instanța a apreciat că partea vătămată și civilă C. M. este îndreptățită să primească sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile materiale mai sus arătate raportat la leziunile corporale traumatice grave suferite în urma accidentului rutier provocat de inculpat la data de (...) și la internările de durată în unitățile medicale la care a fost obligată conform, așa cum reiese din raportul de expertiză medico legală aflat la (f. 35-37 din dosarul nr. (...)).
În ceea ce privește daunele morale în cuantum de 65.000 lei acordate părții vătămate și civile C. M., instanța a avut în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru însănătoșirea sa, problemele medicale excepționale la care a fost supusă, tratamentele medicale complexe și de durată îndelungată inclusiv internări pe care le-a urmat.
R. la aceste împrejurări, instanța a apreciat că suma solicitată de partea vătămată cu titlu despăgubiri civile este justificată, în condițiile în care a suportat vreme îndelungată suferințe foarte mari fiind împiedicată o perioadă lungă de timp să ducă o viață normală specifică vârstei și mediului social din care provine.
Prin infracțiunea săvârșită, chiar din culpă fiind, inculpatul a determinat supunerea părții vătămate nu numai la traume psihice și fizice, dar și la o infirmitate estetică. De aceea existând un raport direct de cauzalitate între activitatea delictuală descrisă și prejudiciul nepatrimonial încercat, rezultă că partea vătămată are dreptul la o compensare sub forma daunelor morale.
Suferințele fizice inerente precum și cele de natură psihică (conștiința că e bolnav, că sunt necesare consultarea repetată a unor medici de specialitate și urmarea unor tratamente medicale adecvate pentru însănătoșire, neputința de a se descurca singură, ajungând la mila cunoscuților și a vecinilor, ș.a.m.d.) suportate de partea vătămată impun acordarea unei compensații pecuniare. Banii nu pot stinge o durere, nu pot suprima stresul și nu pot înlătura amintirile legate de accident și consecințele acestuia dar pot conferi părții vătămate o satisfacție compensatoare, o alinare, o cale de îndreptare a răului făcut de inculpat într-un moment de imprudență.
Din simpla lecturare a raportului de expertiză medico legală rezultă cât de serioase au fost problemele medicale cu care s-au confruntat partea vătămată și civilă C. M., cât de mult i-a fost afectată speranța de viață și ce eforturi a depus pentru a se descurca singură, inclusiv din punct de vedere financiar în toată perioada ce a urmat accidentului rutier. Timp îndelungat partea vătămată și civilă C. M. nu s-a putut deplasa, dificultăți încercând și în prezent, fiind nevoită să suporte luni în șir mediul spitalicesc și să urmeze tratamente medicale complexe pentru ameliorarea.
Totodată, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor L. V. (f. 30) și
Bugnar M. (f.42), ce au învederat instanței că partea vătămată și civilă C. M. avea dureri necontenite și fără leac, locuia singură (fiind divorțată anterior accidentului) - apa și hrana fiindu-i adusă de o vecină care de 2 ani o ajută zilnic, fiind mereu supărată pentru cele îndurate.
Pe cale de consecință raportat la aspectele mai sus arătate și având în vedere că partea vătămată și civilă C. M. a rămas cu un handicap grav, instanța a apreciat că suma de 60.000 lei solicitată cu titlu de daune morale este rezonabilă și de natură să înlăture măcar parțial năpasta abătută asupra acestei femei.
În temeiul textelor de lege mai sus menționate, instanța a obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. să plătească părții civile C. M. suma de 180 lei/lună cu titlu despăgubiri periodice începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie a părții civile.
La acordarea sumei și la stabilirea cuantumului instanța a avut în vedere că partea vătămată și civilă C. M. este încadrată până în anul 2014 în gradul 3 de invaliditate, că pensia acesteia este de 350 lei lunar, iar dacă ar fi fost angajată în continuare la SC V. Com S. salariul de care ar fi beneficiat este de 530 lei lunar. Prin urmare, diferența de 180 lei lunar trebuie pusă în sarcina inculpatului și a părților responsabile civilmente pe care aceștia urmează a o achita părții vătămate și civile C. M. până la însănătoșirea acesteia.
De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă C. M., nefiind probate existența și întinderea prejudiciilor pretins suportate.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. Cod civil, art. 106 din OUG 150/2002, instanța l-a obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M., să plătească părții civile S. J. de U. B. suma de 5.600 lei, cu titlu despăgubiri civile reprezentând costul tratamentelor medicale de care a beneficiat pe perioada spitalizării partea civilă C. M.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. Cod civil, art. 106 din OUG 150/2002, instanța a obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. să plătească părții civile S. C. J. M. suma de 5.493,94 lei, cu titlu despăgubiri civile reprezentând costul tratamentelor medicale de care a beneficiat pe perioada spitalizării partea civilă C. M.
În baza art. 193 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. să plătească părții civile C. M. suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Totodată, instanța a constatat că repararea pagubei la care a fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu părțile responsabil civilmente SC G. B. S. B. și SC G. T. S. T. M. este garantată de SC A. R. - A. SA - S. M., în limita și condițiile contractului de asigurare.
Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R. asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile pe care asigurații răspund în baza legii față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. C. art. 50 alin. 1 din același act normativ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală.
În baza art. 191 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul T. I. să plătească statului să plătească statului suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei soluții au declarat recursuri partea responsabilă civilmente SC G. T. S. cu sediul în C. M., inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente SC G. B. S. B.
Prin recursul scris, SC G. T. S. C. M., a solicitat admiterea căii de atac promovate și înlăturarea obligării sale în solidar cu inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente SC G. B. S. B. de la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile C. M., întrucât inculpatul T. I. la data accidentului, nu era angajatul acestei firme, astfel că îi lipsea calitatea de prepus, nefiind îndeplinite cerințele art. 1000 alin.3 C.civ.
Prin motivele scrise și orale, inculpatul T. I. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune înlăturarea obligației sale față de partea civilă de la plata tuturor despăgubirilor, acestea nefiind fondate, iar în subsidiar, reducerea cuantumului acestora, pentru ca sumele acordate să nu constituie o îmbogățire fără just temei, a victimei. Inculpatul a solicitat totodată reducerea cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, de către judecătorie, unităților spitalicești.
Prin recursul promovat, SC G. B. S. B. a cerut admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune în principal înlăturarea obligării sale în solidar cu inculpatul la plata tuturor despăgubirilor în favoarea părții civile C. M., iar în subsidiar, reducerea considerabilă a cuantumului despăgubirilor materiale și morale la suportarea cărora s-a dispus a fi ținut prin hotărârea instanței de fond.
Curtea examinând recursurile formulate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul inculpatului T. I.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, prima instanță a constatat vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.1 și 4 C.pen., cu art.74, 76 C.pen., condamnându-l la 5.000 lei amendă penală. Latura civilă a fost disjunsă, făcând obiectul prezentei analize.
Judecătoria Bistrița a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază un probatoriu testimonial și științific, analizat cu minuțiozitate și în mod judicios.
Curtea apreciază că latura civilă a cauzei a primit o rezolvare corespunzătoare din partea Judecătoriei B., astfel că nu se impune casarea acesteia.
Nu se justifică nici reducerea daunelor morale, nici a celor materiale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile C. M. întrucât CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din C. E. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
C. jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Prin actele depuse la dosar au fost dovedite atât pagubele materiale ale părții civile C. M. reprezentând contravaloarea pierderilor suferite pe perioada incapacității temporare de muncă, contravaloarea deplasărilor la unitățile medicale pe perioada convalescenței, prețul medicamentelor și a supraalimentației pe perioada refacerii sănătății, contravaloarea pierderilor generate de încadrarea acesteia într-un grad de invaliditate - gradul III revizuibil în 2014, care a lipsit de la serviciu datorită acestei împrejurări, iar la un moment dat a angajat o persoană ca însoțitor, o vecină, pe o durată de 2 ani, pentru a o ajuta la problemele gospodăriei. Este un fapt notoriu că în urma unui accident de circulație, în care culpa victimei a fost exclusă, care a necesitat 180 zile pentru vindecare, ce a generat o alterare gravă a stării sanitare a părții civile, fiind nevoie de încadrarea acesteia în gradul 3 de invaliditate, se impune obligarea inculpatului la plata medicamentelor, a cheltuielilor cu supraalimentația, a diferenței dintre salariul pe care îl avea anterior și pensia de invaliditate, contravaloarea combustibilului necesar a fi achitat de către victimă, vecinilor care au transportat-o la unitățile spitalicești (S. I. și S. A.), la plata banilor avansați vecinei care a îngrijit-o imediat după eveniment și care a ajutat-o la deplasare prin casă, în gospodărie, astfel că sumele în privința cărora magistratul fondului l-a obligat pe inculpat sunt stabilite în mod obiectiv, neimpunându-se diminuarea lor, sau constatarea că acestea nu ar fi datorate, temeiul legal fiind acela al art.14, 346 C.proc.pen.rap.la art.998 C.civ.
În aceste condiții, daunele materiale au fost judicios cuantificate de către
Judecătoria Bistrița.
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În privința părții civile C. M., Curtea constată că victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima, o persoană în vârstă de 55 de ani în prezent, a fost supusă mai multor operații, ca urmare a fracturilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul solicitat și acordat de judecătorie, este justificat.
Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile C. la traume fizice și psihice excepționale.
De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul patrimonial și nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și L. F. pe care o va menține, respingând ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515 pct. 1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., inculpatul va plăti statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Cu privire la recursurile declarate de partea responsabilă civilmente
SC G. B. S. B. și SC G. T. S. C. M.
Pentru angajarea răspunderii comitentului în baza art.1000 alin.3 C.civ., se cer a fi întrunite două condiții specifice: 1) existența raportului de prepușenie și
2) prepusul să fi săvârșit fapta în funcțiile ce i-au fost încredințate.
Pentru ca răspunderea comitentului să fie angajată trebuie ca raportul de prepușenie să existe la momentul săvârșirii faptei ilicite. Cu alte cuvinte, răspunderea prevăzută de art.1000 alin.3 C.civ., nu va acționa dacă la data săvârșirii faptei ilicite, nu mai exista calitatea de comitent, fie datorită faptului că atributele specifice acestui raport - subordonare, conducere, îndrumare, supraveghere, control - trecuseră, chiar și numai temporar, asupra altei persoane; în această din urmă ipoteză, evident că răspunderea va aparține persoanei care exercita efectiv aceste atribute.
Comitentul va continua însă să răspundă, chiar dacă la data acțiunii în daune, celui care a săvârșit fapta ilicită îi încetase calitatea de prepus; important este ca această calitate să fi existat la data săvârșirii faptei.
Pentru angajarea răspunderii comitentului în art.1000 alin.3 C.civ., se prevede că prejudiciile trebuie să fi fost cauzate de către prepuși „în funcțiile ce li s-au încredințat";.
Răspunderea comitentului trebuie să funcționeze în toate cazurile în care săvârșirea faptei ilicite „nu ar fi fost cu putință dacă nu s-ar fi încredințat prepusului funcția respectivă, fiind deci, fără însemnătate, împrejurarea că faptele păgubitoare nu corespund exercițiului normal al funcției, ci constituie un exercițiu abuziv al ei";. Trebuie să existe între exercițiul funcției și fapta păgubitoare o legătură de cauzalitate sau cel puțin de conexitate, astfel încât funcția să fi procurat instrumentul faptei ilicite - mașina, vagonul - sau prilejul care a înlesnit săvârșirea faptei ilicite. Este necesar ca infracțiunea să se fi produs de către prepus în timpul serviciului.
Curtea reține că pentru a stabili dacă răspunderea unităților poate fi angajată în calitate de comitent, esențială este împrejurarea dacă există, de o parte autoritate și, de cealaltă, subordonare, în temeiul unui acord între părți, prin care prepusul primește să desfășoare o activitate, supunându-se directivelor comitentului.
Probele dosarului atestă fără dubiu că inculpatul T. I. era angajatul SC G. B. S. B., la data producerii accidentului rutier, societate care a închiriat de la SC G. T.
S. C. utilaje, camioane pentru realizarea lucrării pe care a contractat-o în județul
B.
Așa fiind, rezultă fără echivoc că inculpatul T. I. era prepus al comitentului SC G. B. S. B., la data evenimentului rutier, astfel că în speță în mod corect a fost antrenată răspunderea solidară a părții responsabile civilmente de mai sus, cu recurentul, la repararea daunelor materiale, morale și a cheltuielilor judiciare pricinuite părții civile C. M.
Răspunderea comitentului SC G. B. S. B., este angajată în primul rând pentru daunele cauzate de prepus, deoarece acesta și-a realizat atribuțiile derivând din funcția încredințată, conform indicațiilor date de comitent, în limitele funcției și în interesul acestuia; de asemenea, răspunderea acestuia intervine deoarece prepusul, acționând în cadrul funcției încredințate, în interesul comitentului, ori într-un mod de natură a crea convingerea că acționează în interesul acestuia, a săvârșit o faptă cauzatoare de prejudicii, prin realizarea în mod necorespunzător a indicațiilor primite, ori prin depășirea lor abuzivă. Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, statuând corect calitatea de comitent, respectiv de parte responsabilă civilmente în favoarea acestei unități, dispunând obligarea solidară a acesteia cu inculpatul la repararea daunelor civile către victima C. M.
Considerațiile privind înlăturarea obligării acestei unități la plata despăgubirilor materiale și morale către victima C. M., sau reducerea cuantumului acestora, au fost tratate pe larg cu ocazia analizării recursului inculpatului T. I., astfel că nu vor fi reiterate.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul părții responsabile civilmente SC G. B. S. B., împotriva sent.pen.327/2012 a Judecătoriei B., conform art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Va fi obligată recurenta să achite statului 500 lei cheltuieli judiciare conform art.192 alin.2 C.proc.pen.
Din actele și piesele dosarului rezultă că la data producerii accidentului, inculpatul T. I. era angajatul SC G. B. S. B., și nicidecum al SC G. T. S. C. M., condiții în care se va admite ca fondat recursul acesteia în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen.
Se va dispune înlăturarea obligării solidare a recurentei la plata despăgubirilor civile alături de inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente
SC G. B. S. B. în favoarea părții civile C. M. (daune materiale, daune morale, despăgubiri periodice și cheltuieli judiciare) urmând să răspundă pentru plata acestora doar inculpatul T. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. B. S. B.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare în acest recurs vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către SC G. T. S. cu sediul în C. str. G. nr. 1 E județul M. împotriva sentinței penale nr. 327 din 13 martie 2012 a Judecătoriei
B. pe care o casează în latura civilă a cauzei și rejudecând în această limită: Dispune înlăturarea obligării solidare a recurentei la plata despăgubirilor civile alături de inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente SC G. B. S. B. în favoarea părții civile C. M. (daune materiale, daune morale, despăgubiri periodice și cheltuieli judiciare) urmând să răspundă pentru plata acestora doar inculpatul T. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. B. S. B.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare în acest recurs rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente SC G. B. S. B. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentele să achite fiecare statului câte 500 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 mai 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G.IER | |
M. B. | V. G. D. P. | D. S. |
red.PD/CA
4 ex. - (...)
jud.fond.M. F.
| ← Decizia penală nr. 993/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1305/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
