Decizia penală nr. 159/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.159/A/2012

Ședința publică din 20 septembrie 2012

I. constituită din :

PREȘEDINTE : M. B., judecător

JUDECĂTORI : D. P.

GREFIER : D. S.

Ministerul Public - P. de pe Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - D. S.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul M. P. G. împotriva sentinței penale nr.253 din 28 iunie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i C.; violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C., tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. rap. la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 2/1 lit. c C.; viol prev. de art.

197 alin. 1 C., omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 175 alin. 1 lit. h, art. 176 alin. 1 lit. d C. totul cu aplic. art. 33 lit. a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. P. G., aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av. Vomir B. D. și Precup Fabiola, din Baroul Cluj, cu delegații la dosar și partea civilă M. I. asistată de apărător ales, av. B. Mihai care se prezintă și pentru părțile civile lipsă M. P., M. I., M. S., M. L., D. R., V. A., C. I., C. M. și T. V., din cadrul Baroului C., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile civile M. P., M. I., M. S., M. L., D. R., V. A., C. I., C. M. și T. V.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care,

Apărătorul inculpatului, av.Vomir B. D. arată că în cauză au fost întocmite două rapoarte de constatare tehnico - științifică: nr. 1. din (...) si nr.

1. din (...) de către IGPR - S. de B. național. Primul dintre rapoarte a fost dispus prin rezoluțiile organului de cercetare penala din datele de (...) si (...), iar cel de-al doilea prin rezoluțiile din (...) si (...).

Susține că primul raport ce a fost ordonat prin rezoluțiile din (...) si (...), a fost dispus în afara cadrului procesual reglementat de dispozițiile art. 228

C.pr.pen, respectiv înainte de începerea urmăririi penale față de inculpat, care s-a produs la (...) ora 21.00, fiind audiat intre orele 21.10-22.35 în calitate de învinuit, fiind greu de crezut că după această oră au fost întocmite rezoluțiile de efectuare a probei amintite, iar în condițiile în care acestea nu cuprind nicio mențiune cu privire la oră, nu există certitudinea când au fost dispuse. C. și în ipoteza în care s-ar invoca faptul că au fost întocmite în faza actelor premergătoare, solicită a se observa inexistenta procesului verbal care constată efectuarea actelor premergătoare și care este singurul în măsură să constituie mijloc de probă, în condițiile art. 63 C.

Referitor la cea de a doua rezoluție din data de (...) prin care se dispune efectuarea unei constatări tehnico - științifice ADN, cu toate că este dată după momentul începerii urmăririi, este pronunțată de către un organ necompetent, respectiv de un comisar șef de politie, în calitate de organ de cercetare penală, în condițiile în care la infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror; deși există din partea procurorului de caz O. de delegare din (...), înainte ca dosarul să fie înregistrat pe rolul P. de pe lângă Tribunalul Cluj și o alta din (...), care nu prevede dispunerea de către organul de cercetare penala a unui astfel de act, proba a fost obținută în mod vădit nelegal, astfel că trebuie înlăturată din ansamblul probator.

Deși competenta de urmărire penală aparținea în mod exclusiv procurorului, în cauză s-au efectuat unele acte de urmărire penală fără ca pentru acestea să existe delegare expresă. Mai mult, ordonanțele de delegare cuprind dispoziții generale, de genul: „. oricăror alte activități utile cauzei", fără să se puncteze atribuțiile concrete date în sarcina organelor de cercetare penală. Prin urmare, toate aceste ordonanțe de delegare sunt nemotivate.

In cea de-a doua ipoteză, în dosar se găsesc unele acte care au fost efectuate de către organe de cercetare penala, fără ca acestea să aibă competența de a le efectua, chiar și în ipoteza delegării, încălcându-se astfel flagrant dispozițiile art. 132 alin. 2 C. Este cazul unor rezoluții ale organelor de cercetare penala prin care se dispune efectuarea unor constatări tehnico- științifice. Conform art. 132 alin. 2 C. pr. pen., nu pot forma obiectul comisiei rogatorii si, implicit, nici al delegării, actele prin care se încuviințează probatorii. În speță, prin dispoziția dată de către organul de cercetare penală în sensul efectuării unor constatări tehnico-științifice, au fost încălcate prevederile art. 132 alin. 2, actele dispuse de organele necompetente fiind lovite de nulitate absoluta.

In aceste condiții, consideră că se impune înlăturarea acestui mijloc de proba din ansamblul probator si efectuarea unui raport de expertiză tehnico-

științifică, cu respectarea dispozițiilor legale in materie.

Deoarece inculpatul nu a recunoscut în cursul urmăririi penale acuzele aduse față de infracțiunea de viol săvârșite asupra numitei M. V., pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei se impune efectuarea unui raport de expertiza tehnico științifică ADN, conform prev. art. 116 C., care să lămurească speța sub acest aspect.

Inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a numi un expert parte (acest drept lipsind în cazul raportului de constatare) care să contrazică concluziile prezentate de expertul propus de procuror constituie o încălcare a art. 6 din CE.D.O, iar pe de altă parte se aduce atingere și dreptului la un proces echitabil garantat de același articol.

Un alt motiv extrem de concludent si pertinent care ar impune lăm urirea cauzei sub acest aspect îl reprezintă contradicțiile existente intre Raportul de constatare medico-legala întocmit de IML C. din (...) unde la pag.9 pct. III Examen serologic la C. se arată că examenul microscopic din secreția vaginala a cadavrului, unde s-au pus în evidență diverse aspecte de capete de spermatozoizi, unii balonizați, alții distruși, este sugestiv pentru un viol ce s-a consumat cu peste 24 ore înaintea examenului serologic. Conținut rectal lipsit de spermatozoizi, și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de IGP, I. N. de C. S. de B., unde la C. C. B. M. heterozomali pct. 20, 24 se arată că G. ADN extras din urma notată T1.024 si T1.034 (tampon tip exudat cu secreția anala) a pus în evidență, corespunzător locilor kitului Y- filer analizați, un haplotip identic cu cel al numitului M. P. G. sau al oricărei alte persoane de sex masculin inrudite pe linie paterna cu numitul M. P. G. (tatăl biologic, bunicul patern). Tot din C.le acestui raport, la pct. 13,14,13,14 se arata ca G. ADN extras din urma notata T1.011, T1.012, T1.013 si T1.014, (tampon tip exudat cu secreție vaginala) a pus în evidență, corespunzător locilor kitului Y-filer analizați, electroforegrame parțiale si nereproductibile, care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme biologice.

Totodată, în probațiune mai solicită prelevarea de probe biologice de pe mucurile de țigara descoperite in locuința victimei M. V. și stabilirea profilului genetic al persoanei de la care provine, întrucât prin aceasta se poate stabili dacă la locul faptei a mai fost prezentă și o altă persoană, în afară de inculpat, precum și efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de pe lângă

Tribunalul Cluj.

Arată că inculpatul a solicitat audierea martorului M. A., pentru a dovedi că victima a mai discutat cu încă 2 persoane și că de la aplicarea loviturii și momentul decesului, există posibilitatea ca altcineva să fi intrat în locuință și să fi comis infracțiunea de viol. A solicitat audierea a doi martori care au asistat la discuțiile cu martorul M. A. și anume Alb E. și C. D., colegi de celulă cu martorul M. În apărarea inculpatului nu s-a administrat nicio probă, în afară de declarația unui martor.

Apărătorul părților civile solicită respingerea tuturor cererilor în probațiune. Cu privire la expertiza ADN, nu este singura probă cel acuză pe inculpat referitor la comiterea infracțiunii de viol. C. inculpatul a dat două declarații în faza de urmărire penală, în care recunoaște săvârșirea acestei infracțiuni (f.155-158 vol.I și f.161-163 vol.I). De abia în a treia declarație, revine și descrie altfel faptele. Arată că la 28 ianuarie s-a emis ordonanța de delegare dată de procuror, dar atunci când raportul de expertiză medico -legală a confirmat că moartea victimei s-a datorat unei acțiuni criminale, organul de cercetare penală a declinat cauza în favoarea procurorului. În acest sens, există la f.113 ordonanța de delegare a procurorului și prin urmare, proba a fost dispusă în mod legal.

Referitor la expertiza medico-legală întocmită în cauză, dacă se citește de la un capăt la altul, se va constata că răspunde tuturor aspectelor invocate. Nu are relevanță cine a fumat cele două țigări, în condițiile în care inculpatul a fost supus testului poligraf și l-a căzut, iar persoanele care au declarat că inculpatul a comis fapta, au trecut acest test. C. două persoane c are ar fi asistat la discuția pe care inculpatul ar fi avut-o în penitenciar cu M. A. au fost audiate la instanța de fond. De altfel, când a avut loc infracțiunea, numitul M. era încarcerat, astfel că nu avea cum să comită fapta. În ceea ce privește referatul de evaluare, inculpatul a fost expertizat psihiatric, așa încât o evaluare mai completă nu se poate face cu privire la caracterul său.

Reprezentantul P. arată că s-au administrat toate probele posibile pentru a pune în evidență vinovăția inculpatului. D. de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și în primul rând cu probele științifice, inclusiv acea expertiză A. Cu privire la expertizarea celor două capete de țigări, nu este utilă administrarea acestei probe, deoarece acestea puteau să fie acolo și de câteva zile, partea vătămată fiind vizitată de concetățeni. Prin urmare, cererile în probațiune formulate de apărătorul inculpatului nu sunt utile, pertinente și concludente, solicitând a fi respinse, cu excepția referatului de evaluare și audierea celor doi martori, la a căror administrare nu se opune.

Apărătorul inculpatului, av.Vomir B. D. arată că de ce s -au luat cele două capete de țigară dacă nu aveau legătură cu fapta, ele putând fi foarte ușor lăsate în locuința victimei.

Deliberând, instanța respinge cererile în probațiune formulate de apărătorul inculpatului, apreciind că acestea nu sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.

Apărătorul inculpatului, av.Vomir depune la dosar practica judic iară în materie, două caracterizări privind persoana inculpatului și un set de acte medicale ce atestă starea de sănătate a apelantului.

Întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să facă alte completări la acestea.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.

Apărătorul inculpatului, av.Vomir solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în principal, să se dispună restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmării penale, conform prev. art. 332 alin. 2 rap. la art. 380 C., aceasta fiind întocmită cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.

Susține că la data de (...) organul de cercetare penală emite o rezoluție prin care dispune efectuarea unei constatări științifice dactiloscopice pentru stabilirea persoanei care a creat urmele papilare descoperite cu ocazia cercetării la fata locului.

La data de (...) s-a procedat la audierea inculpatului de către organul de politie, în calitate de făptuitor precum si anumitului M. V. ( martor)

Doar în data de (...) s-a înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul Cluj dosarul cu nr. 58164/158/P/2012 , printr-un Referat cu propunere de declinare a competentei din partea IPJ S. de I. C. in temeiul prev. art. 209 alin.3 Cod de procedura penala si tot in aceeași zi s-a preluat dosarul de către P.

La data de (...), orele 21 procurorul din cadrul P. de pe langa Tribunalul

Cluj a dispus prin R. începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunile de tâlhărie si omor deosebit de grav, in temeiul prev. art. 20 rap.la art. 211 alin.l lit. b si alin.2 indice 1 lit.c Cod penal si art. 176 lit. d Cod penal si tot la aceasta data s-a procedat la audierea lui M. P. G. în calitate de învinuit.

Urmărirea penala s-a efectuat cu încălcarea a numeroase dispoziții procedurale, fapt ce a dus la o nelegală sesizare a instanței de judecata. P. art.

221 C.pr.pen, modurile de sesizare ale organelor de urmărire penala sunt : plângerea, denunțul sau sesizarea din oficiu, sens în care se încheie un proces verbal. Art. 224 C.pr.pen prevede în alin.l că " în vederea începerii urmăririi penale , organul de urmărire penala poate efectua acte premergătoare " iar alin.3 "Procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba".

In aceste condiții, având in vedere faptul ca infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul si a fost cercetat de organul de urmărire penala sunt de competenta exclusiva a procurorului in a face actele de urmărire penala, consideră nelegale măsurile si actele întocmite anterior datei de (...), data la care s-a început urmărirea penala împotriva inculpatului. T. actele procesuale si procedurale efectuate în cauză (cercetare la fata locului, ridicarea de amprente, audierea de martori, rezoluții de efectuare a unor constatări tehnico - științifice) au fost realizate înainte de începerea urmăririi penale, î n faza actelor premergătoare. In lipsa procesului verbal care sa constate cele efectuate, aceste acte nu au nici o valoare probatorie si nu pot constitui mijloace de proba.

Pe de alta parte, procurorul care, la datele de (...), (...) a dispus începerea urmăririi penale fata de inculpat, a dispus luarea măsurii reținerii, a pus in mișcare acțiunea penala , in mod nelegal a procedat, in condițiile in care P. de pe langa Tribunalul Cluj nu era legal sesizat prin vreuna din modalitățile prevăzute de art. 221 C. Din actele dosarului se poate observa faptul că organul de cercetare penală, respectiv polițiștii din cadrul IPJ - S. de I. C. (care au încheiat la (...) procesul verbal de consemnare a plângerii) abia la data de (...) au întocmit un referat cu propunere de declinare a competentei în temeiul prev. art. 209 alin.3 C.pr.pen în favoarea P. de pe lângă Tribunalul Cluj si tot in aceeași zi au întocmit o adresă de înaintare a dosarului la același parchet. La data la care procurorul a dispus masurile arătate mai sus , respectiv (...) nu era sesizat în mod legal pentru a întocmi și a dispune cele menționate, in lipsa unei sesizări din partea vreunei persoane sau din oficiu.

În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunile de viol și omor calificat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C., deoarece faptele nu au fost comise de inculpat, nu există nicio probă în acest sens și trebuie să se facă aplicarea principiului in dubio pro reo.

In tertio, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, cu reținerea în favoarea inculpatului a prev. art. 74 lit.a rap. la art. 76 lit.a C.pen, cu consecința reducerii cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzute de lege pentru fiecare dintre ele.

Sancțiunea aplicată de prima instanță este mult prea drastica fata de circumstanțele comiterii faptelor precum si fata de persoana inculpatului .

Circumstanțele atenunate prev. de art. 74 lit.a-c C.pen sunt elemente pe care instanțele de judecată le aplică în considerarea persoanei care a săvârșit fapta, având în vedere trecutul infracțional al acestei persoane, atitudinea de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal precum și orice alt element ce ține de persoana inculpatului. P. administrat în fata instanței de fond, respectiv declarațiile martorilor vin să întărească susținerile inculpatului cum că anterior comiterii faptelor a dat dovada de un comportament exemplar în rândul societății, nu a avut probleme cu legea penala sau de orice alta natură, aspect confirmat si prin declarația preotului paroh Dujardi Edmund. Toți martorii audiați in fata instanței de judecata au arătat faptul că " le este imposibil să creadă că inculpatul a comis faptele " precizând că-l cunosc ca pe o persoană liniștită si responsabilă în cadrul societății.

Hotărârea instanței este nelegală si netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât chiar și Tribunalul Cluj a reținut in sentință, atunci când a făcut referire la persoana inculpatului, că acesta este lipsit de antecedente penale. Ori, acest lucru nu poate decât sa constituie o alta circumstanța atenuanta, anume cea prevăzuta de art. 74 lit.a C., circumstanță pe care instanța de fond nu a avut-o in vedere, cu toate ca ea constituie un element esențial in aprecierea pedepsei. C. daca mai recent practica înaltei Curți de C. si Justiție este in sensul că simpla lipsa de antecedente penale nu constituie prin ea însăși o circumstanță atenuantă judiciara, fiind considerată o stare de normalitate, toate aspectele menționate mai sus , coroborate cu declarațiile martorilor vin să arate faptul că nu numai că inculpatul nu are condamnări anterioare, ci că a fost o persoana extrem de pașnica, religioasa, cu multiple calități, respectată atât în rândul comunității, cât și în cel al profesiei pe care o desfășura.

Față de aceste aspecte, condamnarea inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viata si lipsirea de orice perspectiva reala s i previzibila referitoare la reîntoarcerea la o viață normală, este excesivă, în dezacord cu prevederile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei.

Apărătorul inculpatului, av.Precup solicită achitarea de sub învinuirea de a fi săvârșit tentativa la infracțiunea de tâlhărie, deoarece nu s-a dovedit că inculpatul a avut intenția de a sustrage bunuri, ci că s -a deplasat la locuința victimei pentru a-i solicita să înceteze cu acele slujbe de la biserică. Solicită a se avea în vedere și declarația barmanei, care nu confirmă împrejurările susținute de martorul M. V. În privința infracțiunii de furt, fapta a fost recunoscută de inculpat.

Apărătorul părților civile solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Cu privire la primul motiv de apel, că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, arată că este prima dată când se ridică această problemă. Apărătorul inculpatului trebuie să ridice această proble mă la momentul când instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, nu în această fază procesuală. La f.1 există procesul verbal de sesizare din oficiu cu privire la moartea unei persoane, la f.2 există procesul verbal de cercetare la fața locului, iar când expertiza medico-legală stabilește că este vorba de omor și viol, organul de cercetare penală declină competența de cercetare procurorului. E. semnătura procurorului pe toate actele ce s-au întocmit în cauză, iar probele au fost legal administrate.

S-a solicitat achitarea inculpatului pentru viol, omor și tentativă de tâlhărie. P. infracțiunea de viol, există declarație foarte amănunțită a inculpatului, care arată cum s-a comis fapta, amănunte pe care nu le-ar fi știut dacă nu săvârșea fapta, iar probele științifice confirmă această declarație. În privința infracțiunii de omor calificat, vinovăția inculpatului este dovedită, iar în declarația sa, a descris modul cum a comis fapta. La fel și pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, vinovăția inculpatului este dovedită.

Cu privire la pedepsele aplicate de prima instanță, acestea au fost just individualizate, raportat la gravitatea faptelor și persoana inculpatului. În privința infracțiunii de furt calificat, inculpatul a sustras bunuri de la o văduvă, fapta de violare de domiciliu a fost comisă cu forța, în ciuda faptului că victima striga să nu intre în casă, fapta de omor a fost comisă cu o cruzime de neimaginat, iar cea de viol, după ce victima era într -o stare premergătoare morții. Nu există posibilitatea ca inculpatul să se reintegreze în societate, pentru că nu a recunoscut comiterea faptelor în fața instanței, nu le-a regretat, din contră a avut o atitudine sfidătoare și nu realizează gravitatea faptelor nici în ziua de astăzi. Nu se poate reține nici comportamentul bun al inculpatului înainte de comiterea faptelor, deoarece acest aspect nu este real, ci dimpotrivă, inculpatul a căzut în patima jocurilor de noroc, a încercat să o determine pe victimă să-și retragă slujbele de la biserică și văzând că nu poate, a mers la locuința ei să-i suprime viața. P. toate aceste motive, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.

Reprezentantul P. solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, deoarece din probele administrate în cauză, chiar înlăturând recunoașterea inculpatului, rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului. I. de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, în raport de gradul de pericol social al faptei comise și nu sunt nici motive de restituire a cauzei la procuror.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

C U R T E A

Asupra apelului penal de de față,

În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.253 din 28 iunie 2012 a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către apărătorul inculpatului.

A fost condamnat inculpatul M. P. G., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în G., jud. C., domiciliat în com. Ț., sat. N. nr. 252, jud. C., studii 8 clase, necăsătorit, cantor - Biserica Greco - Catolică din satul N., com. Ț., jud. C., cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al CI. ser ia KX nr. 2., eliberat de P. G., CNP 1., în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i Cod P., la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

In temeiul art. 192 al. 2 Cod P., la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată.

În baza art. 20 rap. la art. 211 al. 1, al. lit. b, al. 21 lit. c Cod P., la pedeapsa de:

- 5 (cinci) ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie calificată.

În temeiul art. 197 al. 1 Cod P., la pedeapsa de :

- 10 (zece) ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În temeiul art. 174 rap. la art. 175 al. 1 lit. h, art. 176 lit. d Cod P., la pedeapsa de:

- detențiune pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a, b și e, art. 65 al.

În baza art. 33 lit. a Cod P. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în temeiul art. 34 lit. a Cod P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de: detențiune pe viață.

În temeiul art. 35 al. 1 Cod P. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al.

1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 Cod P., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod P. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a și b Cod P..

În baza art. 88 Cod P. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu (...) și până la zi.

În temeiul art. 350 al. 1 Cod Procedură P.ă s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din L.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii S.ului N. de D. G. J.

În temeiul art. 346 al.1 rap. la art. 14 al.3 lit.a Cod Procedură P.ă și la art. 1349 al. 1 și 2 rap. la art. 1357 Cod C. s-a admis acțiunea civilă a părților civile M. I., M. P., M. I., M. S., M. L., D. R., V. A., C. I., C. M., T. V., și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părților civile următoarele sume de bani : M. I. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; M. P. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; M. I. -

538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; M. S. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; M. L. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; D. R. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; V. A. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; C. I. - 179 lei daune materiale și 4167 lei daune morale; C. M. - 179 lei daune materiale și 4167 lei daune morale; T. V. - 179 lei daune materiale și 4167 lei daune morale.

În temeiul art. 191 al.1 Cod Procedură P.ă a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 16.800 lei.

P. a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj emis sub nr.

158/P/2012 din data de (...) și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de (...), sub număr unic de dosar (...), a fost trimis în judecată inculpatul M. P. G., arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, violare de domiciliu, tentativă la tâlhărie, viol, omor calificat și deosebit de grav, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C., și respectiv art. 192 alin. 2 C., art.

20 rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 21 lit. c C., art. 197 alin. 1 C. și art.

174 C. rap. la art. 175 alin. 1 lit. h, art. 176 alin. 1 lit. d C., totul cu aplic. art.

33 lit. a C..

S-a reținut în esență în actul de sesizare al instanței faptul că inculpatul în cursul zilei de (...) a pătruns, prin escaladare, în locuința victimei M. V., loc de unde a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, suma de 980 lei. De asemenea, în cursul nopții de 27/(...) inculpatul a pătruns, fără drept, pr in efracție, în locuința victimei M. V., fără a avea consimțământul acesteia, având intenția de a suprima viața victimei și a-și crea condiții favorabile deposedării victimei de o sumă de bani.

Față de același inculpat s-a reținut că în cursul nopții de 27/(...) în timp ce se afla în locuința victimei M. V., prin constrângere, întrebuințând acte de violență asupra acesteia și, după aducerea victimei în stare de imposibilitate de a se apăra - urmare a gravelor leziuni produse victimei, în timp ce victima mai era în viață a întreținut raport sexual (normal și anal) cu victima după care a întrebuințat acte de violență asupra acesteia, pentru a -și crea condiții favorabile sustragerii din locuință a unei sume de bani și după întreținerea cu aceasta a unui raport sexual, prin constrângere, în timp ce mai era în viață și pentru a ascunde infracțiunea de viol comisă asupra acesteia, a suprimat viața victimei prin comprimarea cu mâna a zonei anterioare a gâtului, fapt ce a condus la fractura osului hioid al victimei, decesul victimei producându-se urmare a insuficienței respiratorii acute în cadrul unui politraumatism, și anume traumatism toracic cu fracturi costale multiple, craniocerebral, cu dilacerare extinsă de țesuturi moi și hematom epicranian masiv, fractură de os hioid și fractură de coloană vertebrală.

Inculpatul a avut pe parcursul procesului o atitudine extrem de oscilantă. A. în faza de urmărire penală (vol. I filele 155 -158, 161-163, 166-

170, 173; vol. II filele 177, 181), inițial a recunoscut toate faptel e după care a arătat că infracțiunile de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie și omor deosebit de grav le-a comis împreună cu numitul M. V., nepotul victimei M. V., și de la care a și aflat de altfel că victima posedă o sumă de bani de aproximativ 3.000 de lei, deoarece acest martor a discutat prin sat cu diverse persoane despre acest lucru.

În faza de judecată, inculpatul și-a modificat esențial apărarea (filele 14-

15), „uitând"; complet de participația numitului M. V., de care și -a amintit numai la întrebările exprese puse de participanți. În schimb a declarat că în noaptea de 27/(...) s-a deplasat la domiciliul victimei pentru a încerca să o convingă pe aceasta să își retragă slujbele de la biserică, dar pentru că aceasta striga, i-a aplicat câteva lovituri, după care a părăsit locuința victimei, moment în care aceasta se mai afla în viață. U. după arestarea sa și încarcerarea lui în Penitenciarul Gherla, un coleg de celulă pe nume M. A. C. i -a mărturisit că în noaptea respectivă s-a deplasat la domiciliul victimei, a violat-o și a omorât-o.

Așa cum reiese din declarațiile inculpatului de la filele indicate mai sus, ca și din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, atât inculpatul M. P. G. cât și partea vătămată M. V. locuiau în satul N., comuna Ț., jud. C. Inculpatul afirmă la un moment dat că, din unele discuții purtate prin sat cu diferiți cetățeni de către numitul M. V., care este nepotul de soră al victimei M. V., a aflat, probabil la finele anului 2011, că victima M. V. ar deține în lo cuință sume de bani provenite din vânzarea unor bunuri din gospodăria proprie, fiind vorba mai exact de suma de aproximativ 3.000 lei.

Cunoscând că partea vătămată M. V. locuia singură și că obișnuia să participe la slujbele religioase, în cursul dimineții zilei de (...), zi de duminică, pentru că a observat-o pe partea vătămată deplasându-se înspre biserică, a luat hotărârea să pătrundă în locuința acesteia și să sustragă suma de bani de existența căreia aflase în modalitatea relatată mai sus.

A., s-a deplasat la locuința părții vătămate M. V. situată în satul N. la numărul 338 și a pătruns în curtea imobilului. P. că a constatat că ușa de acces a locuinței era asigurată cu un lacăt, s-a deplasat, prin pridvorul casei, observând că unul dintre geamurile camerei situate înspre stradă era întredeschis. Cu ajutorul mâinii a împins geamul și după ce acesta s -a deschis a escaladat zidul și a pătruns în interior. P. propriei susțineri, a căutat mai întâi banii sub canapeaua din cameră, dar nu i-a găsit. A observat imediat că ușa unuia din dulapurile din cameră este închisă și asigurată, motiv pentru care a dezasigurat-o folosindu-se de un cuțit pe care l-ar fi luat din bucătăria casei. După ce a deschis ușa dulapului, a început să caute bani printre obiectele așezate pe rafturi, context în care o cizmă așezată pe un raft a căzut din dulap și astfel inculpatul a observat că în interiorul acesteia se află așezate, într-o plasă transparentă, mai multe bancnote de 50 lei, pe care și le - a însușit. U., a căutat și în cealaltă pereche a încălțămintei, în interiorul căreia a găsit o altă plasă ce conținea bancnote de 5 lei, însușindu -și și aceste bancnote.

Având asupra sa suma de bani pe care a găsit-o în locuința părții vătămate M. V., inculpatul M. P. G. a părăsit casa tot pe geamul pe care a pătruns în interior, deplasându-se apoi înspre propria locuință.

Pe traseul parcurs înspre propria-i locuință, inculpatul M. P. G. a numărat suma de bani sustrasă din locuința părții vătămate M. V., constatând că a sustras suma de 980 lei.

După acest moment, așa cum au relatat martorii M. Ana, J. V. și J. L., victima ar fi ținut post negru și ar fi plătit slujbe la biserică pentru descoperirea autorului.

Din declarațiile inculpatului, reiese că aflând despre acest lucru a încercat să ia legătura cu victima, spunându-i acesteia că este dispus să-i restituie banii furați în mai multe tranșe, și în schimb solicita victimei să înceteze demersurile legate de slujbele de la biserică și totodată să păstreze secret față de ceilalți săteni, aceste discuții.

Inculpatul a relatat că victima nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, spunându-i că va relata la întreg satul că el a furat banii și că nici nu va renunța la slujbele de afurisenie plătite la biserică.

În raport de acest context, la data de (...) organele de urmărire penală au fost sesizate de către martorul J. V. cu privire la faptul că, la aceeași dată, a găsit-o pe victima M. V. decedată în interiorul imobilului situat în sat N. nr.

338, iar ușa de acces a locuinței acesteia prezenta urme de efracție.

Legat de acest eveniment, martora C. C. I. a declarat (vol. I, filele 262 -

264 și respectiv fila 40), că trăiește într-o relație de concubinaj cu numitul M. V., nepotul de soră al victimei M. V., și prin prisma acestor relații de alian ță, se înțelegea foarte bine cu victima, care chiar o ajuta, având uneori grijă de fetița ei, când martora era la serviciu. A., în seara zilei de 27 ianuarie 2012, cele două s-au înțeles ca victima să aibă grijă de fetița martorei, deoarece dimineața următoare aceasta intra de serviciu. În dimineața zilei de 28 ianuarie 2012, martora a constatat că mătușa sa nu mai sună, pentru a prelua fetița, așa încât a sunat-o martora în mod insistent, dar victima nu a răspuns. În cele din urmă, la sfaturile concubinului său, care se afla la serviciu, s-a îndreptat spre locuința mătușii sale, împreună cu martorul J. V., care și acesta era rudă cu victima.

Ajungând cei doi la poarta casei numitei M. V., numitul J. V. a strigat -o pe aceasta de mai multe ori, dar pentru că nu a răsu8ns nimeni, s-a apropiat de casă strigând-o pe victimă pe nume, după care a intrat în casă, strigând în continuare.

M. J. V. relatează și el (vol. I, filele 265-266 și respectiv 38) că văzând că victima nu a răspuns atunci când el a strigat-o, a intrat în casă, văzând că aceasta este întinsă pe pat, și i-a pus mâna pe picior, dar a constatat că este rece și atunci și-a dat seama că victima este moartă, dar totodată a realizat că moartea acesteia nu a fost naturală, deoarece patul era tras în ușa d e la intrare, iar după ce a ieșit din casă și i-a spus martorei C. C. I. că victima este moartă, și anunțând organele de poliție, s-a dus din nou să se uite pe geam în casă, și atunci i s-a părut că observă pe umărul victimei pete de sânge.

După sesizarea organelor de poliție în legătură cu decesul victimei M. V., acestea s-au deplasat la fața locului, unde au efectuat o cercetare (vol. I, filele

2-7), fiind executate și planșe foto (vol. I, filele 10-54). Din acest act procedural rezultă că imobilul, proprietatea victimei, situat în sat N. nr. 338, era compus din două camere, un pridvor situat pe latura sudică și vestică a locuinței și o dependință. Accesul în locuință se făcea din pridvor, printr -o ușă de lemn. Ușa se afla în poziția închis și neasigurat, iar sistemul de închidere - tip zăvor metalic, fixat pe exteriorul ușii de acces nu prezenta urme de forțare, însă sistemul de închidere - tip zăvor metalic, fixat pe interiorul ușii de acces în locuință prezenta urme de forțare. Pe fața interioară a ușii de acces, în partea inferioară, se observau mai multe pete de culoare brun -roșcată. În interiorul primei camere în care se pătrundea din pridvor pe ușa de acces, respectiv în stânga ușii de acces, se afla un fund de lemn cu mâner, obiect ce este îndeobște folosit în bucătărie, ca suport pentru tăierea diverselor alimente, care prezenta pete de culoare brun-roșcată și alte microurme biologice. În spatele ușii de acces, în dreapta ușii, se afla o canapea

extensibilă, mutată de la locul ei, fiind trasă în dreptul ușii dinspre peretele nordic al camerei, nepermițând ca ușa de acces în locuință să se deschidă decât parțial. Pe pat se afla cadavrul victimei M. V., în poziție decubit lateral stâng, membru superior drept flectat anterior, cel superior stâng flectat sub cadavru, membrul inferior stâng în semiflexie, iar cel inferior drept aflat în flexie peste cel inferior stâng. Capul victimei era așezat pe o pernă, orientat cu fața înspre pernă, victima fiind îmbrăcată cu o cămașă de noapte, ridicată deasupra bazinului, peste care purta o altă cămașă de corp, care era ridicată la nivelul pieptului. Pe partea inferioară și superioară a ramei patului dinspre ușa de acces în locuință, au fost descoperite mai multe pete de culoare brun - roșcată. Linoleul ce acoperea podea, sub piciorul patului dinspre ușa de acces, prezenta o pată de culoare brun-roșcată, având o formă neregulată, cu o lungime de aproximativ 35 cm și o lățime de 10 cm. Pe peretele estic al acestei camere se mai afla o altă canapea ce prezenta urme de răvăș ire, cuvertura și cearșaful ce acoperea canapeaua, fiind ridicate.

Accesul în cea de-a doua cameră a locuinței victimei se făcea printr-o ușă de lemn situată pe peretele sudic al camerei în care a fost găsită victima, în spatele căreia se afla o masă, iar materialul textil care acoperea masa prezenta urme de răvășire. Pe peretele estic al celei de-a doua camere se aflau mai multe obiecte de mobilier și anume un dulap, în fața căruia se afla un scaun, o laviță, un frigider. Pe frigider erau așezate o vază și o cutie din material plastic „Nestle";. În aceeași cameră, însă pe peretele vestic, se afla un alt dulap cu vitrină, a cărui ușă a fost găsită în poziția întredeschis, însă sistemul de închidere se afla în poziția închis. Cuvertura care acoperea patul amplasat în continuarea acestui dulap, prezenta urme de răvășire. în mijlocul camerei se afla o masă, iar fața de masă care o acoperea prezenta urme de răvășire.

Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului s-a constatat faptul că din spatele imobilului situat din punct de vedere administrativ la numărul 339, în care nu locuia, la acea dată, nicio persoană, pornește, prin grădinile celor două gospodării de pe latura nordică a imobilelor, un traseu cu urme de încălțăminte. A. traseu, prezenta două staționări, cea dintâi în grădina imobilului nr. 338, în zona situată deasupra unui hambar, iar cea de -a doua în spatele unei căpițe de fân, situată deasupra imobilului în care locuia victima, după care cărarea de urme cobora perpendicular înspre imobilul victimei, înspre o portiță din lemn care asigura accesul în curtea imobilului victimei. De la aceasta poartă, traseul cu urme de încălțăminte cobora oblic înspre curtea locuinței victimei, iar traseul celor două urme de încălțăminte era dispus paralel.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 665/111/50 a I.ui de M. L. C.-N. (vol. I, filele 118-128), moartea victimei M. V. a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute, în cadrul unui politraumatism, și anume traumatism toracic cu fracturi costale multiple, traumatism craniocerebral cu dilacerare extinsă de țesuturi moi și hematom epicranian masiv, fractură de os hioid și fractură de coloană vertebrală. Leziunile tanato - generatoare s-au putut produce după cum urmează: fracturile costale prin comprimare între două planuri dure sau/și lovire cu corpuri dure, dilacerarea țesuturilor epicraniene și hematomul epicranian prin loviri repetate cu și de corpuri dure, fractura de os hioid, prin comprimare cu mâna, iar fractura de coloană vertebrală cervico-dorsală printr-un mecanism de hiperextensie, fie prin cădere pe un corp dur, fie printr-o tracțiune posterioară a extremității cefalice cu punct de fixare toracic. Leziunile anale au putut fi produse prin penetrare cu un corp dur, posibil în cadrul unui contact sexual, iar prezența firelor de păr pubian în fundul de sac vaginal sugerează întreținerea unui raport sexual, confirmat prin punerea în evidență a spermatozoizilor, în secreția prelevată de la același nivel, iar leziunile de la nivelul coa pselor, produse mai probabil prin comprimare cu mâna, denotă constrângerea victimei.

A. cum rezultă din declarația martorei J. L., înainte de a surveni decesul său, victima M. V. a relatat mai multor persoane, printre care și martora amintită, că se teme pentru viața ei, apreciind că autorul furtului comis la data de (...), ar putea reveni și să o facă să regrete că a apelat la servicii religioase pentru a se stabili identitatea autorului acestei fapte.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-au ridicat un număr de 32 de urme papilare, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică (vol. I, filele 132-144) urmele papilare descoperite pe suprafața exterioară a cănii ceramice de culoare albă, găsită pe masa din camera în care a fost găsită victima, pe suprafața cutiei cu inscripția „Nestle"; găsită pe frigider în cea de -a doua cameră, respectiv pe suprafața laterală stânga și dreapta, suprafața exterioară a părții inferioare și capacul cutiei cu inscripția „Best"; găsită pe dulapul din stânga ușii de acces în a doua cameră, au fost create de degetul inelar al mâinii drepte, degetul mijlociul al mâinii drepte, respectiv stângi, degetul mare al mâinii stângi și drepte, degetul arătător al mâinii stângi și degetul mic al mâinii drepte, ale inculpatului M. P. G.

Fiind de acord să se supună testului poligraf, la întrebările relevante ale cauzei - „. cine a omorât-o pe M. V. În noaptea de 27/(...) dumneata ai omorât-o pe M. V. În noaptea de 27/(...) ai bătut-o pe M. V. În noaptea de

27/(...) ai întreținut raport sexual cu M. V. - conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, răspunsurile negative ale inculpatului la întrebările mai sus arătate, au provocat modificări specifice comportamentului simulat (vol. I, filele 148-

154).

În declarația dată la data de (...), inculpatul M. P. G. a declarat că a luat la cunoștință, din cele afirmate de către M. V. „. povestea prin sat";, că victima deține 3.000 lei în locuință. De asemenea, inculpatul a pre cizat că avea cunoștință că victima locuiește într-un loc mai izolat, singură și obișnuia să participe la slujbele religioase care se oficiau în zilele de duminică, motiv pentru care la data de (...), a pătruns în interiorul locuinței acesteia, loc de unde a sustras suma de 980 lei. U. a aflat că victima M. V. a apelat la servicii religioase pentru a se stabili identitatea autorului acestei fapte, motiv pentru care s-a deplasat la locuința ei, a purtat o discuție cu victima în cadrul căreia a recunoscut faptul că a sustras suma de 980 lei, și s-a angajat că-i va restitui banii sustrași, însă i-a solicitat să revină asupra serviciilor religioase la care a apelat. Inculpatul M. P. G. a susținut că în cadrul acestei discuții victima M. V. ar fi afirmat că va aduce la cunoștința tuturor locuitorilor satului că el este cel care i-a luat banii și că nu va reveni asupra serviciilor religioase la care a apelat.

Aflând că victima M. V. deține în locuință și o altă sumă bani în afara celei sustrase inițial, care ar fi fost ascunsă în același loc, respectiv în cizmă, inculpatul M. P. G. a susținut că în cursul serii de (...), a luat hotărârea să revină la locuința victimei, în cursul nopții, pentru a căuta restul de bani și ca să o sperie și să nu îl spună la sat că el i-a sustras cei 980 lei.

A., s-a deplasat înspre locuința victimei situate în sat N. nr. 338 și ajuns în dreptul imobilului cu nr. 339, cunoscând că în acesta nu locuiește nicio persoană, a pătruns în curtea acestui imobil, apoi s-a deplasat în grădina din spatele casei, a pătruns apoi în grădina casei lui M. V., unde a așteptat o perioadă de timp lângă o căpiță de fân pentru a se asigura că nu va fi observat de vreo persoană care s-ar fi putut deplasa pe carosabil. Inculpatul M. P. G. a observat, în aceleași împrejurări, că în locuința victimei iluminatul nu funcționa. De lângă căpița de fân, inculpatul M. P. G. a coborât în curtea casei victimei, a intrat în pridvor, loc de unde de pe balustradă a luat un doc de lemn cu mâner. Inculpatul M. P. G. susține că în momentul imediat următor victima M. V. a început să strige, fără ca el personal să o observe, pentru că în locuință iluminatul nu funcționa. Inculpatul s-a apropiat de ușa de acces în locuință și cu ajutorul forței fizice a împins de mai multe ori ușa, până când aceasta s-a deschis. Apoi, a intrat în locuință observând victima între ușa de acces în locuință și pat. Inculpatul M. P. G. a aplicat imediat ce a intrat în locuință mai multe lovituri victimei în zona capului cu docul pe care îl avea în mână, până când aceasta a căzut. Deoarece victima încerca să opună rezistență, inculpatul susține că a continuat să aplice lovituri în zona capului victimei, până când a constatat că nu mai sufla. A prins-o apoi de cozile părului pentru a vedea dacă mai respiră, constatând că horcăia. U., a tras patul din cameră înspre ușa de intrare în locuință, blocând accesul. Apoi, a transportat victima în pat, a așezat-o cu fața în pernă și corpul pe partea stângă, cu partea dorsală orientată înspre el și, în timp ce a rămas în picioare lângă pat, și-a desfăcut șnurul de la pantaloni și a întreținut raport sexual cu victima, normal și anal. În tot acest timp, comprima capul victimei, cu una dintre mâini, în pernă. După finalizarea raportului sexual, inculpatul M. P. G. a acoperit victima și a luat cana de porțelan de pe masă pentru a stropi victima cu apă, dar a renunțat.

Cunoscând că victima ar fi ascuns suma de bani în același loc de unde a sustras în cursul zilei de (...) suma de 980 lei, s-a deplasat în cealaltă cameră a locuinței, pentru a căuta banii, fără însă a-i găsi. P. acest motiv, a răvășit toate obiectele din locuință, însă căutările sale au rămas fără rezultat. P. propriei susțineri, inculpatul M. P. G. nu a găsit nicio sumă de bani și astfel, ulterior răvășirii bunurilor, a părăsit locuința victimei.

U. inculpatul M. P. G. a arătat că ar fi comis fapta împreună cu M. V., care i-ar fi acordat ajutor, în baza unei înțelegeri prealabile, pe care ar fi avut - o, în urma unor discuții purtate cu M. V. în jurul orelor 13:00, ale zilei de (...) și fără a mai recunoaște faptul că a întreținut raport sexual normal și anal cu victima.

Susținerile inculpatului M. P. G. cu privire la faptul că ar fi comis faptele împreună numitul M. V., nu sunt conforme cu realitatea, deoarece ca urmare a comparațiilor dactiloscopice efectuate cu urmele papilare ridicate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului și impresiunile papilare ale numitului M. V., s-a constatat că urmele papilare ridicate de la locul faptei nu sunt identice cu impresiunile papilare create de numitul M. V. (vol. I, f. 57).

Numitul M. V. a negat faptul că ar fi suprimat viața victimei și a fost de acord să se supună testului poligraf. Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat (vol. II, fila

37), răspunsurile negative ale numitului M. V. la întrebările relevante ale cauzei, și anume „. cine a omorât-o pe M. V. În noaptea de 27/(...) dumneata ai omorât-o pe M. V. În noaptea de 27/(...) ai bătut-o pe M. V. În noaptea de

27/(...) ai întreținut raport sexual cu M. V., nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

P. aflarea adevărului s-a dispus în cauză efectuarea unui bnou raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al numitului M. V., iar conform concluziilor acestui raport, la întrebările relevante ale cauzei - „Ai fost de față când a fost omorâtă M. V. În noaptea de

27/(...) dumneata ai întreținut raport sexual cu M. V. Te -ai înțeles cu M. P. G. să mergeți să furați restul de bani de la M. V. D. i-ai spus lui M. P. G. că mai sunt bani în casă la M. V.- răspunsurile negative ale acestuia, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat (vol. II, fila 10).

Cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală, martorul M. V. a precizat faptul că în nici un caz la data de (...), în jurul orei 13:00, nu ar fi avut cum să se întâlnească cu inculpatul M. P. G. în locul indicat de acesta, pentru că, la acea oră, se afla la locul de muncă. A mai arătat că nu i -a spus inculpatului M. P. G. că victima mai deține bani în locuință, pentru că avea cunoștință despre faptul că, ulterior datei de (...), victima M. V. a remis suma de bani înspre păstrare, martorului J. V. A precizat, însă, că într -adevăr într-o după-amiază, ulterior datei de (...), deplasându-se la localul „. din satul N., unde l-a observat doar pe inculpatul M. P. G., fără a se gândi că ar exista posibilitatea ca acesta să fie autorul faptei comise în data de (...), a purtat discuții cu martora P. E. cu privire la sustragerea sumei de bani din locuința victimei M. V., context în care a făcut referire la faptul că persoana care a sustras suma de 980 lei nu a găsit și suma de 3.000 lei, care erau ascunși în același loc din care a fost sustrasă cealaltă sumă de bani.

Verificându-se susținerile martorului M. V. cu privire la faptul că la ora

13,00 în ziua de (...) s-ar fi aflat la locul de muncă, s-a constatat că martorul a fost pontat pe baza cartelei magnetice pe care o deținea că a intrat în incinta SC „Sortilemn"; SA la data de (...) la ora de 6,08 și a părăsit unitatea la ora

14,52 (vol. II, fila 32).

Nici susținerea inculpatului M. P. G., în sensul că numitul M. V. i -ar fi asigurat paza din grădina imobilului cu nr. 338, nu este veridică, în condițiile în care în cuprinsul primei declarații a făcut referire la locul unde, la un moment dat, personal a staționat în grădina imobilului - o căpiță de fân, despre a cărei amplasare nu avea cum să ia la cunoștință decât dacă ar fi fost în acel loc, deoarece căpița de fân nu se observa nici din stradă și nici din curtea imobilului victimei.

De altfel, în fața instanței de judecată, inculpatul a „. cu totul că la comiterea faptei ar fi participat și numitul M. V., iar ulterior punându -i-se întrebări legate de „. acestuia a susținut, că dimpotrivă, martorul a stat la poartă să-i asigure paza, apoi a revenit spunând că stătea în fața casei, dar în tot cazul în timp ce se îndreptau spre locuința victimei, au avut drum comun numai până în dreptul imobilului părăsit de la numărul 339, apoi cei doi s-au despărțit, inculpatul mergând spre locuința victimei prin grădini, iar martorul M. pe stradă.

Nesinceritatea inculpatului este evidențiată și de faptul că știind care este modelul impresiunii urmelor de încălțăminte pe care le -a purtat la acea dată, respectiv o pereche de ghete, acesta a susținut faptul că la acea dată purta o pereche de adidași de culoare neagră.

Prin încheierea penală 13/C/P din (...) a T.ui C. (vol. I, filele 196 -198) s- a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului.

În urma efectuării percheziției domiciliare la data de (...) (vol. I, f. 202 -

203), la locuința inculpatului, situată în sat N. nr. 252, au fost descoperite și ridicate mai multe obiecte vestimentare, despre care inculpatul susține că le- ar fi purtat în cursul nopții de 27/(...), respectiv o bluză din material textil prevăzută cu glugă de culoare bej, cu dungi orizontale, albe și crem pe care se observau pete de culoare brun-roșcată; o pereche de pantaloni din material textil de culoare neagră, cu trei dungi albe; o pereche de pantofi sport din material textil de culoare neagră, cu inscripția „Sport"; și talpă albă, iar în afara acestora, au mai fost ridicate, cu toate că inculpatul susținea că nu le -a purtat în cursul nopții de 27/(...), o pereche de pantaloni din material sintetic, bleumarin cu dungă albă, pe care se observau mai multe pete de substanță brun-roșcată, precum și o pereche de bocanci din material sintetic, de culoare maro, etichetă Heroway, prezentând pete de culoare brun-roșcată.

La aceeași dată, în timpul efectuării percheziției domiciliare, inculpatul

M. P. G. a prezentat organelor de cercetare penală un înscris olograf, solicitând totodată organelor de cercetare penală ca acest înscris să fie remis părinților săi. Înscrisurile au fost ridicate de către organele de cercetare penală (vol. I, f. 208-212), constatându-se că din cuprinsul acestora rezultă faptul că inculpatul nu dorea altceva decât să se dezvinovățească în fața părinților, nerecunoscând faptul că a suprimat viața victimei M. V., susținând că proba ADN nu îi aparține, și dându-le asigurări că va scăpa de această crimă, cu toate că pe parcursul audierilor care au avut loc până la acea dată, inculpatul a recunoscut în mod constant faptul că a luat hotărârea să suprime viața victimei, pentru a o deposeda de suma de bani.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică traseologică (vol. II, filele 84-98), s-a stabilit că urma de încălțăminte descoperită și ridicată cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei efectuată la data de (...) a fost creată de un obiect de încălțăminte ce prezintă un desen antiderapant asemănător cu cel al tălpii ghetei pentru piciorul stâng și respectiv drept, ridicată, cu ocazia percheziției, de la inculpat.

P. raportului de constatare tehnico-științifică ADN nr. 1. din (...) a

Inspectoratului General al Poliției Române - I. N. de C. - S. de B. (vol. II, filele

78,79), de pe perechea de pantaloni de trening de culoare bleumarin și dungă laterală de culoare albă, ridicată de la inculpatul M. P. G. s-au prelevat un număr de trei urme notate T1.061, TI36781064 și T1.062. U. notată T1.061 prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN-ului extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al ADN-ului extras din proba biologică de referință recoltată de la victima M. V., iar frecvența de regăsire în populația caucaziană a profilului genetic ADN extras din această urmă identic cu cel al probei de referință recoltat de la victima M. V. este de 6,1 .-17, iar grupul populațional în care acest profil genetic este unic:

16.200.000.000.000.000 persoane neînrudite genetic. U. notată T1.062 prezintă celule epiteliale și un cap de spermatozoid, iar genotiparea ADN -ului extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN-ului extras din proba biologică de referință recoltată de la inculpatul M. P. G. U. notată TI36781064 prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN-ului extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al ADN-ului extras din proba biologică de referință recoltată de la victima M. V., iar frecvența de regăsire în populația caucaziană a profilului genetic ADN extras din această urmă identic cu cel al probei de referință recoltat de la victima M. V. este de 8,55 x 10-18, iar grupul populațional în care acest profil genetic este unic: 117.000.000.000.000.000 persoane neînrudite genetic.

De asemenea, de pe bluza din material textil de culoare bej, cu dungi maro și albe, ridicată de la inculpatul M. P. G. s-au prelevat un număr de două urme notate T1.071 și T1.072 (vol. II, fila 79). U. notată T1.071 prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN- ului extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN -ului extras din proba biologică de referință recoltată de la victima M. V., iar frecvența de regăsire în populația caucaziană a profilului genetic ADN extras din această urmă identic cu cel al probei de referință recoltat de la victima M. V. este de 8,99 x 10 -16, iar grupul populațional în care acest profil genetic este unic:

1.110.000.000.000.000 persoane neînrudite genetic. U. notată TI36781072 prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN-ului extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN-ului extras din proba biologică de referință recoltată de la victima M. V., iar frecvența de regăsire în populația caucaziană a profilului genetic ADN extras din această urmă identic cu cel al probei de referință recoltat de la victima M. V. este de

2,39 x 10-8, iar grupul populațional în care acest profil genetic este unic:

418.000.000.000.000.000 persoane neînrudite genetic.

De pe tampoanele tip exudat cu secreție anală recoltată de la victimă, cu ocazia efectuării necropsiei, s-au prelevat urmele notate T1.021, T1.022, T1.023 și TI36781024, iar de pe tamponul tip exudat cu secreție anală recoltată de la victimă, pus la dispoziție de către I. de M. L. C. -N. s-au recoltat urmele T1.033 și T1.034. G. ADN-ului extras din urmele notate T1.024 și T1.034, a pus în evidență, corespunzător locilor kitului Y - filer analizați, un halotip identic cu cel al numitului M. P. G. sau cu al oricărei alte persoane de sex masculin, înrudite pe linie paternă cu numitul M. P. G. De asemenea, genotiparea ADN-ului extras din urma notată TI36781062, prelevată de pe perechea de pantaloni de trening de culoare bleumarin și dungi laterale de culoare albă, a pus în evidență corespunzător locilor kitului Y - filer analizați, un halotip identic cu cel al numitului M. P. G. sau al oricărei alte persoane de sex masculin, înrudite pe linie paternă cu numitul M. P. G. (vol.II, fila 80, 81).

Halotipul numitul M. V. este diferit de halotipurile obținute din urmele notate T1.024, T1.03.4 și T1.062 (vol. II, fila 81).

În fața instanței de judecată, inculpatul a prezentat o nouă versiune de comitere a faptelor, în sensul că a recunoscut că în seara zilei de 27 ianuarie

2012, pe la orele 19,00-20,00 s-a deplasat la domiciliul victimei, pentru a discuta cu aceasta despre posibilitatea de a-și retrage slujbele religioase. A recunoscut și faptul că aceasta l-a văzut înainte ca el să o vadă pe ea, că s-a împins în ușa de la intrare până când aceasta a cedat, deși victima încerca să țină de ușă pentru a nu-i permite intrusului să intre în casă, și că i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu un fund de lemn. Inculpatul a susținut că a lovit- o pe victimă pentru că aceasta îi striga numele și îi cerea să iasă afară din casă. I-a aplicat mai multe lovituri victimei, fără să știe câte anume, și pe urmă a pus-o în pat, părăsind locuința acesteia, fără să o violeze și fără să caute alți bani prin casă. După încarcerarea sa în Penitenciarul Gherla un coleg de cameră, pe nume M. A. C. i-a spus că în seara respectivă, după plecarea inculpatului din locuința victimei, ar fi fost la aceasta, cu intenția de a fura bani, și că a violat-o și apoi a omorât-o.

Urmărind cu atenție declarația inculpatului dată în fața instanței, s -a putut constata în mod evident că acesta nu este sincer, declarația conț inând reveniri asupra celor declarate în doar propoziția anterioară, o serie de contradicții evidente, inculpatul fiind în mod vădit încurcat în propriile minciuni.

În vederea verificării apărării sale, instanța a procedat la audierea martorului M. A. C., despre care inculpatul a afirmat că este persoana care a violat-o și a omorât-o pe victimă în seara zilei de 27 ianuarie 2012. M. a arătat că în urmă cu mai mulți ani a lucrat în satul N., la un patron, având grijă de vitele acestuia, nu știe exact cum se numește patronul său, și nu poate da detalii despre adresa exactă. M. locuia într-o colibă, unde era instalat și staulul vitelor, pe hotarul satului N. M. mai afirmă că o cunoștea pe numita M. V., și că o ajuta la muncile câmpului, atunci când el era libe r la turma de vite. C. avea nevoie de serviciile sale, numita M. V. se ducea la patronul lui și îi spunea acestuia că are nevoie de martor, iar patronul se deplasa la pășune de unde îl aducea pe martor să lucreze pentru numita M. V. M. nu a putut să o descrie foarte exact pe M. V., susținând că aceasta era o femeie în vârstă, mai mică de statură și grăsuță. M. a mai afirmat că atunci când a murit M. V. se afla în satul N., dar că nu știe în ce condiții a murit, și că asta se întâmpla în anul 2009.

Din cele mai sus reținute, a rezultat cu claritate că martorul o confundă probabil pe victimă cu vreo altă persoană, și în tot cazul nu cunoaște nimic despre moartea victimei din cauza de față, cu atât mai mult nu are vreo legătură cu acest eveniment.

În legătură cu cele două infracțiuni de viol și de omor deosebit de grav, care absoarbe și omorul calificat, pe care inculpatul nu le recunoaște, este necesar să subliniem că din actele medicale de la dosar, a rezultat că infracțiunea de viol s-a consumat cât timp partea vătămată mai era în viață. A., cadavrul victimei prezenta mai multe echimoze extinse, iar leziunea anală prezintă multiple soluții de continuitate liniare, radiare, în jurul orificiului anal cu infiltrare sangvină.

A., orice traumatism contuziv sau compresia are drept consecință mici rupturi capilare, dermo-hipodermice, și în condițiile existenței circulației extravazare cu infiltrare sanguină a țesuturilor din jur, așadar la un organism viu, iar echimoza este o leziune ce nu poate apărea decât în timpul vieții și confirmă la cadavru, caracterul vital al leziunii. Prezența infiltrației cu sânge a țesuturilor, a revărsatelor sanguine în seroase sau în afara corpului, este unul din principalelor caractere ale leziunilor traumatice produse în timpul vieții, fiind considerat unul din cele trei caractere clasice ale leziunilor vitale.

Conștientizând că victima mai este în viață și în imposibilitatea de a se apăra urmare a gravelor leziuni produse prin exercitarea violenței asupra sa, printre care și o fractură cervico-dorsală, după ce a întreținut raportul sexual cu victima M. V., inculpatul a acționat prin compresiune cu mâna asupra părții anterioare a gâtului, ceea ce a condus, de altfel, la fractura osului hioid.

Proba științifică a raportului de expertiză privind ADN-ul a confirmat că inculpatul este autorul infracțiunii de viol, iar apoi pentru a ascunde această infracțiune, ca și pe cea de tentativă la tâlhărie, a cărei comitere rezultă din răvășirea locuinței victimei în căutarea banilor despre a căror ex istență inculpatul aflase, acesta suprimă viața victimei.

În drept, fapta inculpatul M. P. G. care în cursul zilei de (...) a pătruns, prin escaladare, în locuința victimei M. V., loc de unde a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, suma de 980 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.

Fapta inculpatului M. P. G. care în cursul nopții de 27/(...) a pătruns, fără drept, prin efracție, în locuința victimei M. V., fără a avea consimțământul acesteia, ba chiar în condițiile în care victima s-a opus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 C.

Fapta inculpatului M. P. G. care în cursul nopții de 27/(...), în timp ce se afla în locuința victimei M. V. și a întrebuințat acte de violență asupra acesteia în scopul de a suprima viața victimei, care au condus la decesul acesteia, pentru a-și crea condiții favorabile sustragerii din locuință, în scopul însușiri i pe nedrept, a unei sume de bani, pe care însă nu a găsit-o, întrunește elementele constitutive infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. și ped. de art.

20 C. rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 21 lit. c C. pen.

Fapta inculpatului M. P. G. care în cursul nopții de 27/(...) în timp ce se afla în locuința victimei M. V., prin constrângere, întrebuințând acte de violență asupra acesteia și, după aducerea victimei în stare de imposibilitate de a se apăra - urmare a gravelor leziuni victimei, în timp ce aceasta mai era în viață, a întreținut raport sexual normal și anal cu ea, întrunește elementele constitutive infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 C. pen.

Fapta inculpatului M. P. G. care în cursul nopții de 27/(...), în timp ce se afla în locuința victimei M. V., a întrebuințat acte de violență asupra acesteia, pentru a-și crea condiții favorabile sustragerii din locuință a unei sume de bani și după întreținerea cu aceasta a unui raport sexual, prin constrângere, în timp ce mai era în viață și pentru a ascunde infracțiunea de viol comisă asupra acesteia, a suprimat viața victimei prin comprimarea cu mâna a zonei anterioare a gâtului, fapt ce a condus la fractura osului hioid al victimei, decesul producându-se urmare a insuficienței respiratorii acute în cadrul unui politraumatism (traumatism toracic cu fracturi costale multiple, craniocerebral, cu dilacerare extinsă de țesuturi moi și hematom epicranian masiv, fractură de os hioid și fractură de coloană vertebrală), întrunește elementele constitutive infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174 C. rap. la 175 alin. 1 lit. h, art. 176 alin. 1 lit. d C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.

Apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infrac țiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 C. rap. la 175 alin. 1 lit. h, art. 176 alin. 1 lit. d C. pen., în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. I. apreciază că nu se poate reține această încadrare juridică a faptei, deoarece, chiar admițând, deși, așa cum a rezultat din probele de la dosar, acest lucru nu este real, că victima nu ar fi fost decedată la momentul la care inculpatul a părăsit locuința acesteia, rezultă, că față de gravitatea leziunilor aplicate victimei, și care erau practic incompatibile cu viața, inculpatul a acționat cu multă ardoare, în dorința de a suprima viața victimei, după care a părăsit locuința, nepăsându-i dacă aceasta mai este sau nu în viață, ceea ce înseamnă că cel puțin o intenție directă, prin acceptarea rezultatului morții victimei, tot există.

De asemenea nu se poate reține nici că în cauză ar fi vorba despre infracțiunea de omor calificat, câtă vreme modul în care s -au desfășurat evenimentele rezultă cu claritate din probele de la dosar, care impun o astfel de încadrare juridică ca cea dată prin rechizitoriu.

Prin urmare instanța a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat prin apărătorul său.

La dozarea și cuantificarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului P. pentru toate cele cinci infracțiuni deduse judecății. De asemenea nu s-a putut ignora gradul de pericol social al faptelor, de o gravitate ieșită din comun, inculpatul acționând într-un crescendo infracțional paroxistic, finalul morții victimei fiind atât de dorit de către inculpat, încât i-a produs acesteia multiple leziuni, într-un mod ce vorbește de la sine despre brutalitatea exacerbată a inculpatului. Inculpatul a acționat total lipsit de compasiune față de o femeie în vârstă, și aflată față de el într-o vădită inferioritate fizică. Nu putem să nu remarcăm că victima a încercat să se protejeze de violența deosebită a inculpatului, împiedicându-l pe acesta să pătrundă în locuința sa, unde aceasta se simțea protejată, însă inculpatul a forțat intrarea în locuință, după care a lovit -o pe victimă insistent, chiar și după ce aceasta era căzută la pământ și „., așa cum însuși inculpatul declară. După ce a văzut un astfel de rezultat, jubilând, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu victima, profitând de stare de neputință în care acesta a adus-o.

De asemenea trebuie subliniat că prin acțiunile sale inculpatul a adu s atingere celor mai importante categorii de relații sociale ocrotite de legea penală, și anume cele patrimoniale, cele referitoare la inviolabilitatea domiciliului, la viața sexuală, culminând cu cele ce protejează cea mai de preț valoare, și anume viața persoanei, astfel că urmările faptelor inculpatului sunt dintre cele mai grave.

S-a avut în vedere la stabilirea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului și datele referitoare la persoana acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a avut o atitudine total nesinceră, în mod evident mincinoasă, apărările sale reprezentând simple scorneli, fără nici o legătură cu realitatea.

Neasumarea responsabilității celor mai grave fapte care i s-au reținut în sarcină, determină convingerea că inculpatul nu poate fi reeducat decât printr- o sancțiune de maximă severitate, instanța înțelegând să acorde de această dată preeminență componentei aflictive și moralizatoare a pedepsei, sperând ca măcar prin suferința, iminentă oricărei executări de pedeapsă, ce o va resimți, inculpatul să conștientizeze gravitatea deosebită a faptelor sale.

Sintetizând cele de mai sus instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.

208 al. 1, 209 al. 1 lit. i Cod P., pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată prev. de art.

192 al. 2 Cod P., pedeapsa de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 20 rap. la art. 211 al. 1, al. lit. b, al. 21 lit. c Cod P., pedeapsa de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.

197 al. 1 Cod P., și pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 175 al. 1 lit. h, art. 176 lit. d Cod P., la pedeapsa de detențiune pe viață.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a, b și e, art. 65 al.

2 și 3 și art. 66 Cod P., s-a interzis inculpatului pe o durată de 10 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, întrucât din modul în care a dus la bun sfârșit planul infracțional, inculpatul nu poate fi demn de a participa la viața societății, și nici să reprezinte interesele și destinele vreunei persoane.

Întrucât faptele au fost comise de către inculpat mai înainte de a fi judecat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a constata t că sunt concurente, potrivit art. 33 lit. a Cod P., iar în temeiul art. 34 lit. a Cod P. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea a detențiunii pe viață.

În temeiul art. 35 al. 1 Cod P. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al.

Inculpatul a fost reținut la data de (...), începând cu ora 23,00 (vol.I fila

171), pentru un termen de 24 de ore. U. prin încheierea penală nr. 13/C /2012 a T.ui C. (vol. I filele 247-249) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru un termen de 29 de zile, iar prin încheierea penală nr. 24/C/2012 a T.ui C., măsura preventivă a fost prelungită cu 30 de zile (vol. I, filele 293 -

295). După sesizarea instanței de judecată, măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută în condițiile legii. Raportat la cele mai sus reținute, în baza art. 88 Cod P. instanța a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu (...) și până la zi.

În temeiul art. 350 al. 1 Cod Procedură P.ă a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, aceasta impunându-se prin prisma gravității ieșite din comun a faptelor pentru care inculpatul este cercetat.

În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din L.76/2008 instanța a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii

S.ului N. de D. G. J.

În cauză părțile vătămate M. I., M. P., M. I., M. S., M. L., D. R., V. A., C.

I., C. M., T. V., în calitate de frați și respectiv de nepoți din frați cu victima M. V., s-au constituit părți civile cu suma de 4.304 lei, reprezentând daune materiale, constând în cheltuielile de înmormântare ale victimei și parastasele ulterioare, conform obiceiului locului, și 100.000 lei reprezentând daune morale.

Calitatea de moștenitori ai defunctei a părților vătămate nu a fost contestată, actele de stare civilă aflându-se oricum la dosar la filele 276-282.

Cu privire la daunele materiale s-a constatat că acestea sunt dovedite, conform chitanțelor de la dosar (vol. I filele 283-285), dar și declarațiilor tuturor martorilor audiați în cauză, care au confirmat că victima a avut parte de o înmormântare și de parastase ulterioare, conform tuturor obiceiu rilor locului. Pe de altă parte este de notorietate că o înmormântare împreună cu parastasele și mesele în memoria decedatului costă în jur de 1.000 euro.

Legat de daunele morale cuvenite familiei lărgite a victimei, instanța a reținut că aceasta, neavând copii, iar soțul fiind decedat, a păstrat o legătură strânsă cu frații și nepoții, vizitându-se și ajutându-se reciproc, fiecare după puteri și nevoi. A.e aspecte au rezultat din declarațiile tuturor martorilor audiați pe latură penală. I. a mai reținut că victima era o femeie încă în putere, după vârsta sa, care se ocupa de gospodăria proprie, era sănătoasă și aptă de muncă. Din această perspectivă, vestea morții sale atât de neașteptate, și care a survenit într-un mod atât de nedemn, i-a cutremurat și șocat pe toți membrii familiei sale lărgite, ca de altfel pe toți cei care au cunoscut-o.

Raportat la aceste date și informații, extrase din probele de la dosar, instanța a apreciat că acțiunea civilă formulată în cauză este în totalitate admisibilă, și împărțind sumele cuvenite fiecărei părți civile, după un criteriu obiectiv, și anume cel al cotelor de moștenire legală, în temeiul art. 346 al.1 rap. la art. 14 al. 3 lit. b Cod Procedură P.ă și la art. 1349 al. 1 și 2 rap. la art.

1357 Cod C. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părților civile următoarele sume de bani: M. I. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; M. P. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; M. I. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; M. S. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; M. L. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; D. R. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; V. A. - 538 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale; C. I. - 179 lei daune materiale și 4167 lei daune morale; C. M. - 179 lei daune materiale și 4167 lei daune morale; T. V. - 179 lei daune materiale și 4167 lei daune morale.

Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul M. P. G. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și în principal restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale conform art.332 alin.2 rap.la art.380 C., actul de sesizare al instanței fiind lovit de nulitate absolută, întrucât după începerea urmăririi penale nu s-au mai efectuat acte de urmărire penală, iar în faza actelor premergătoare , fără a exista o delegare, decât generală a organelor de poliție, acestea au dispus administrarea de probatorii, urmărirea penală trebuind a fi efectuată obligatoriu de procuror, lipsind totodată procesul verbal prin care se constată efectuarea actelor premergătoare conform art.224 C. și care putea constitui mijloc de probă.

Apărarea a considerat că nu au fost respectate disp.art.220 și 224 C., privitoare la obligația organului de cercetare penală de a întocmi proces verbal de constatare a actelor premergătoare efectuate și de a strânge probele necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorului și la stabilirea răspunderii acestuia pentru a se constata dacă este cazul trimiterii în judecată.

Apărarea a arătat că la (...) organul de cercetare penală a emis o rezoluție prin care a dispus efectuarea unei constatări științifice dactiloscopice în vederea stabilirii persoanei care a creat urmele papilare descoperite la locuința victimei M. V., în lipsa delegării procurorului care trebuia să efectueze singur urmărirea penală, proprie, conform art.209 alin.3 C. Mai mult, la (...) s -a procedat la audierea lui M. P. G. de către organul de poliție în calitate de făptuitor, precum și a martorului M. V., doar la data de (...) P. declinându -și competența în favoarea P. de pe lângă Tribunalul Cluj. Tot la data de (...), orele

21,00, procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus începerea urmăririi penale față de invinuitul M. P. G., ascultându-l în această calitate sub aspectul tentativei la infracțiunea de tâlhărie și omor deosebit de grav. În esență, apărarea invederează că toate măsurile luate și actele întocmite de polițiști anterior datei de (...), dată la care s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului sunt nule, fiind efectuate în faza actelor premergătoare, lipsind de la dosar procesul verbal care să le constate conform art.224 C., acestea rămânând fără valoare. Se susține că procurorul care la (...) a început urmărirea penală față de învinuitul M. P. G., iar ulterior a pus în mișcare acțiunea penală, a procedat în mod nelegal în condițiile în care P. de pe lângă Tribunalul Cluj nu a fost legal sesizat, prin vreuna din modalitățile prevăzute de art.221 C.

Sesizarea instanței s-a apreciat a fi nelegală prin încălcarea dispoz.art.2

C.și art.6 paragr.3 lit.d din CADOLF întrucât instanța de apel nu a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză tehnico-științifică ADN la realizarea căreia inculpatul să-și desemneze un expert parte, față de împrejurarea că apelantul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol și de omor calificat și deosebit de grav asupra victimei M. V., iar proba științifică atașată dosarului în faza de urmărire penală s-a realizat în cadrul actelor premergătoare, fiind dispusă nelegal de către organele de poliție.

Întocmirea raportului de expertiză tehnico-științifică ADN se impunea în opinia apărării, întrucât există contradicții cu privire la existența infracțiunii de viol între concluziile raportului de constatare medico-legală al victimei întocmit de IML C. la (...) și concluziile raportului de constatare tehnico- științifică ADN întocmit de IGPR - I. N. de C., respectiv cu privire la existența sau inexistența spermatozoizilor în secreția vaginală a cadavrului, sau în rectul acestuia.

În subsidiar, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului și judecând pe fond cauza, achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de viol prev.de art.197 alin.1 C. și omor calificat și deosebit de grav prev.de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.h și art.176 lit.d C., întrucât infracțiunile nu au fost săvârșite de apelant, conform art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a C.

Tot o soluție de achitare conform art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C., a fost solicitată de către apărătorul inculpatului și cu privire la tentativa la infracțiunea de tâlhărie prev.de art.20 rap.la art.211 alin.1, 2 lit.b și alin.2/1 lit.c C., în speță nedovedindu-se că inculpatul a avut intenția de a sustrage bunuri de la locuința victimei ci scopul vizitei făcute părții vătămate a fost acela de a o ruga să înceteze „plata unor slujbe la biserică"; în scopul descoperirii autorului infracțiunii de furt.

Ultimul motiv de apel constă în recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute în art.74 lit.a C., cu consecința reducerii substanțiale a sancțiunii aplicate și schimbarea detenției pe viață dispusă față de inculpat, cu pedeapsa închisorii într-un anumit cuantum, depunându-se la dosar mai multe caracterizări favorabile ale apelantului.

Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum

și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

P. aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât

și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză conform speței (D. contra României).

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Având în vedere apărările formulate de inculpatul M. P. G. în cursul urmăririi penale și a judecății, curtea reține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că:";principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. S. este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. A. drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu";.

(plenul Hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus

Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

În prezentul dosar, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din

Convenția europeană a Drepturilor Omului.

Prealabil examinării pe fond a apelului inculpatului, Curtea reține următoarele:

În primă instanță, în fața T.ui C., inculpatul a achiesat să dea declarație, (f.14) recunoscând infracțiunea de furt calificat realizată în dauna victimei la (...), după care învederează că la (...) s-a deplasat la locuința părții vătămate M. V. căreia i-a solicitat să-și retragă de la biserică slujbele plătite pentru depistarea autorului infracțiunii, iar la refuzul acesteia i-a aplicat mai multe lovituri cu o bucată de lemn în cap, după care a așezat-o în pat. Precizează că la săvârșirea infracțiunii din (...) prin care i-a aplicat o corecție victimei M., a fost însoțit de numitul M. V. care l-a așteptat în fața casei părții vătămate după care a intrat și acesta în locuința victimei și l-a ajutat să o așeze în pat. Învederează că în penitenciar, a aflat de la colegul său de celulă, M. A., că acesta la (...) a întreținut raporturi sexuale prin constrângere cu victima M. V., după ce ea a fost agresată de către M. P. G., împrejurare relatată chiar de partea vătămată decedată în prezent. Inculpatul apelant neagă cu vehemență tentativa la tâlhărie, omorul și violul comis asupra victimei, arătând că la (...) doar i-a aplicat niște lovituri în cap victimei cu o bucată de lemn, însă la organele de poliție a fost violentat de către acestea pentru a recunoaște infracțiunile imputate, dar nu a depus plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție.

În fața organelor de poliție la (...), inculpatul recunoaște săvârșirea infracțiunii de furt calificat comisă din locuința victimei M. V. la (...), învederând că la (...) a intrat din nou cu forța, noaptea, peste partea vătămată și i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu o bucată de lemn, recunoaște totodată săvârșirea infracțiunii de viol și infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav arătând textual că după ce a ucis-o pe partea vătămată a căutat bani pe care să-i înșusească, dar nu a mai găsit, în finalul declarației precizând „recunosc săvârșirea infracțiunii de omor și o regret";. Referitor la infracțiunea de viol, în aceeași declarație, recunoaște că a întreținut prin constrângerea victimei un raport sexual anal și normal cu aceasta.

La (...), dată la care a și început urmărirea penală împotriva inculpatului, în fața procurorului, acesta recunoaște că a dorit „să o reducă la tăcere"; pe victima

M. V., sens în care a lovit-o cu un doc de lemn în cap, de mai multe ori, apoi a întreținut relații sexuale anale și normale cu aceasta și după ce partea vătămată nu mai mișca, a căutat bani pe care să-i fure, însă nu i-a găsit. Tot la (...), apare elementul de noutate în sensul că toate infracțiunile ar fi comise împreună cu numitul M. V. care a așezat patul victimei în ușa locuinței, blocând-o pentru a nu intra nimeni. A.antul învederează că el i-a aplicat lovituri părții vătămate cu docul de lemn în cap, iar M. V. a imobilizat-o cu genunchii, în pat, victima era așezată și ținută de apelant cu fața în jos, recunoaște că a încercat să o violeze, dar nu a avut erecție. În (...) în fața procurorului, în calitate de învinuit, apelantul a recunoscut furtul sumei de 980 lei comis în dauna victimei M. V. la (...), după care a precizat că s-a înțeles cu M. V. să comită furtul unei sume de 3000 lei din locuința părții vătămate la (...). La acea dată, ambii au intrat în locuința părții vătămate, apelantul a lovit-o cu docul de lemn în cap, iar M. V. i-a introdus victimei un batic în gură pentru a nu țipa, ținându-i totodată trunchiul cu mâinile și genunchii, în timp ce o strângea. Inculpatul M. P. G. arată că a încercat să o violeze pe partea vătămată, dar nu a avut erecție. După ce victima nu mai mișca și a fost așezată în pat de către cei doi, apelantul a căutat bani prin toată locuința, însă nu a găsit. Fără niciun dubiu, apelantul precizează în fața procurorului „că a dorit să o reducă la tăcere pe victimă, respectiv să o omoare, intenție pe care a avut-o în momentul în care s-a înarmat cu docul de lemn";. A arătat că nu are probe de propus în apărare.

La (...) după punerea în mișcare a acțiunii penale M. P. G. a fost ascultat ca inculpat, învederând că-și menține declarația dată în calitate de învinuit.

În apel, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.70 C.

Deși art.6 paragraf 2 din Convenția E. pentru Apărarea Drepturilor Omului nu prevede, în mod expres, dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria acuzare, CEDO s-a pronunțat în sensul că acestea reprezintă reguli general recunoscute și acceptate pe plan internațional care stau la baza noțiunii de proces echitabil.

Curtea E. a admis însă că „dreptul la tăcere nu este un drept absolut și că, în situațiile în care probele de vinovăție sunt evidente, judecătorul poate reține unele consecințe defavorabile din tăcerea acuzatului, fără să fie afectat caracterul echitabil al procesului și prezumția de nevinovăție";.(cauza Saunders contra Regatului Unit 17 decembrie 1996).

În fața Curții, inculpatul prin apărătorii săi a propus administrarea de probe științifice, o nouă expertiză medico-legală ADN- cu participarea unui specialist propus de el, pentru a se stabili fără echivoc dacă în vaginul și rectul victimei s-au găsit spermatozoizi provenind de la apelant, întrucât în faza de urmărire penală s-a efectuat un raport de constatare medico-legală a victimei la IML C. din (...) și un raport de constatare tehnico-științifică ADN întocmit de IGPR-I. N. de C. B. la (...), în ale căror concluzii sunt cuprinse aspecte contradictorii cu privire la această împrejurare.

I. de apel a apreciat că această solicitare nu este fondată întrucât potrivit propriei declarații a inculpatului din (...), a ejaculat în vaginul victimei, astfel că în mod corect medicii legiști au descoperit urme de spermatozoizi în secreția vaginală a cadavrului, aceștia lipsind în rect. Aceeași împrejurare a fost relevată și în cuprinsul raportului de constatare întocmit de către organele de poliție, sub nr.1. din (...) (f.66, vol.II u.p.) ba mai mult, aceștia au identificat pe tamponul tip exudat cu secreția anală a victimei, un haplotip identic cu cel al inculpatului M. P. G. sau al oricărei alte persoane de sex masculin înrudite pe linie paternă cu acesta, iar de pe tamponul tip exudat cu secreție vaginală nu au putut fi valorificate urme biologice valide, datorită faptului că acestea au fost recoltate și analizate de către medicii legiști la (...) și nu au mai rămas în cantitate suficientă pentru a fi reanalizate de către specialiștii din cadrul IGPR. C. două probe științifice nu prezintă concluzii discordante, din contră, în raportul de constatare medico-legală al IML C. sunt relevate și prezența unor fire de păr pubian în fundul de sac vaginal al victimei, ceea ce sugerează întreținerea unui raport sexual, acesta fiind confirmat prin punerea în evidență a spermatozoizilor în secreția prelevată de la același nivel al victimei.

Curtea a respins de asemenea ca inutilă, nepertinentă și neconcludentă cauzei, efectuarea unor raporturi de constatare asupra mucurilor de țigară descoperite în locuința victimei M. V., pentru a se stabili profilul genetic al persoanei de la care provin, pentru a vedea dacă la locul faptei a mai fost prezentă și o altă persoană, întrucât probele dosarului științifice și testimoniale nu au demonstrat existența mai multor persoane care să fi contribuit la uciderea victimei, ba mai mult, proba ADN depusă la f.77, vol.II u.p., arată că „haplotipul numitului M. V., persoană incriminată de inculpatul M. ca participant la săvârșirea infracțiunilor, este diferit de haplotipurile ce provin de la inculpat și de la victimă, ceea ce atestă fără dubiu doar prezența inculpatului apelant la locul faptei.

Curtea a respins solicitarea inculpatului de a fi audiați numiții Alb E. și C. D., colegi de celulă ai martorului M. A., pentru a dovedi împrejurarea că victima

M. V. după agresarea sa de către inculpatul M., era în viață și că ar mai fi purtat discuții cu cei doi martori, existând astfel posibilitatea ca partea vătămată să fi fost ucisă de către alte persoane, întrucât martorul M. A. C. a fost ascultat nemijlocit de către Tribunalul Cluj, învederând că ultima dată a purtat discuții cu M. V. în anul 2009, necunoscând cine ar fi ucis-o, iar pe de altă parte, instanța de apel apreciază că probele științifice atașate dosarului pot forma convingerea deplină a magistraților cu privire la modul de săvârșire al faptelor și persoana vinovată de activitatea infracțională derulată în speță.

Motivele de apel ale inculpatului nu sunt aceleași cu cele invocate în fața instanței de fond, cu titlu de apărări.

Având în vedere criticile aduse de inculpat, hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a realizat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel i-a oferit inculpatului M. P. G. ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din

18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea E., arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor";. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie

1993).

Referitor la primul motiv de apel privind restituirea cauzei la procuror,

Curtea reține următoarele:

De lege lata restituirea cauzei la procuror, se poate dispune pe două temeiuri: restituirea în vederea refacerii rechizitoriului art.300 alin.2 C. și restituirea pentru refacerea urmăririi penale art.332 C. Conform art.300 alin.1

C., instanța este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. P. art.264 alin.1 C. „rechizitoriul constituie actul de sesizare al instanței de judecată";.

Jurisprudența și doctrina sunt, într-o covârșitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanței, conform art.300 alin.1 C., poartă asupra rechizitoriului, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art.264 alin.3 C.

Examinarea eventualelor nulități din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare și rezultă din existența separată a art.300 C., respectiv a art.332 C.

În măsura în care se constată nulități ale urmăririi penale, care presupun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia, ca o consecință firească se impune, evident și refacerea rechizitoriului. Această observație trebuie însă corelată cu alte principii în materia efectelor nulității, astfel cum sunt acceptate în doctrină (izolarea efectului nulității și efectul extensiv al acesteia), susținându-se constant în practică, că în reglementarea Codului de procedură penală român actual, nu sunt dispoziții exprese în ceea ce privește efectul extensiv al nulității, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret de către organele judiciare în raport cu relația ce există între actul lovit de nulitate și celelalte acte procesuale întocmite.

Neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută și restituirea cauzei la procuror. D., încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale pot atrage - în condițiile legale

- nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută. Această concepție a legiuitorului este reflectată de dispozițiile art.197 alin.1 și 2-3 C., art.197 alin.1-4 C., art.332 alin.1 și 2 C.

Revenind la aspectele de drept ale prezentei cauze, Curtea constată următoarele:

P. actualului Cod de procedură penală, noțiunea juridică de „. se referă la aspectele privind competența organelor juridicare, iar nu la nulități. M. juridică prin care procurorul sau părțile pot invoca necompetența organelor judiciare este

„excepția de necompetență"; aceasta realizându-se prin formularea unei cereri prin care „se ridică excepția de necompetență"; în acest sens fiind art.39 C.

P. Codului de procedură penală, nulitatea nu este o excepție, ci o sancțiune procedurală care intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal (art.197 C.). Invocarea eventualelor încălcări ale legii în activitatea de urmărire penală se face, uneori din oficiu, dar de regulă prin formularea de către procuror sau partea interesată a unei cereri - art.197 alin.4 C.

D. de excepții, cereri și chestiuni prealabile - pentru verificarea anumitor acte ale fazei urmăririi penale au fost instituite proceduri juridice specifice care trebuie aplicate de judecător.

A., pentru verificarea actului de sesizare, legiuitorul a instituit o procedură specifică reglementată în art.300 C. P. art.300 alin.2 C., când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.

În doctrină și jurisprudență se apreciază că nerespectarea dispozițiilor privitoare la „. instanței"; are în vedere încălcarea dispozițiilor privitoare la sesizarea primară - prin rechizitoriu, sesizarea suplimentară (extinderea acțiunii penale, extinderea procesului penal) și sesizarea de trimitere (casarea cu trimitere, declinarea competenței, regulatorul de competență, strămutarea).

Așa cum am menționat anterior, verificările instanței conform art.300 alin.1 C., poartă asupra actului propriuzis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art.264 alin.3 C.

Ori, din examinarea rechizitoriului nr.158/P/2012 din (...) emis de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, Curtea constată că nu există, la acest moment procesual, temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate „dispozițiile privitoare la sesizarea instanței";, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea disp.art.262, 263 și 264 C.,(condiții de formă și de conținut).

În realitate, apărarea a invocat nerespectarea unor dispoziții legale cu privire la modul în care a fost efectuată urmărirea penală, administrându -se probe de către organele de cercetare penală în faza actelor premergăto are, înainte de începerea urmăririi penale, fără a exista o delegare a polițiștilor de către procuror.

Apărarea a invocat că în lipsa procesului verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, acestea nu au nicio valoare.

Curtea reține că potrivit art.263 alin.1 C., rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă fapta reținută în sarcina sa și încadrarea juridică, probele și mijloacele de probă. Curtea reține că rechizitoriul din dosar, respectă acest cuprins prevăzut de art.263 alin.1 C. Conform art.317 C. „judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței";.

Față de argumentele expuse și examinând rechizitoriul din perspectiva acestor două texte legale, Curtea constată ca nefondată concluzia existenței unor neregularități ale actului de sesizare în sensul că nu se putea trece de către instanțe la judecarea faptei și a inculpatului trimis în judecată cu încadrările juridice aferente.

În conformitate cu disp.art.332 alin.2 și 4 C., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, iar împotriva restituirii se poate face recurs de către procuror sau persoana ale cărei interese au fost vătămate.

P. art.62 și 64 alin.2 C., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească speța sub toate aspectele, pe bază de probe, iar mijloacele de probă obținute nelegal, nu pot fi folosite în procesul penal.

Din examinarea prevederilor de mai sus, rezultă că numai nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de probă obținute de procuror la urmărirea penală, care constituie fundamentul trimiter ii în judecată, este atributul instanței care se pronunță, însă, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri, prin hotărâre.

Analizând rechizitoriul depus la dosar, rezultă fără dubiu că acest act respectă prin formă și conținut toate cerințele legii. A., actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele vizate de art.263 C., respectiv datele referitoare la persoana inculpatului, faptele reținute în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță. Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.

P. a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiții: prima constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art.228 C., și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10 C. Intervenția unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii acesteia.

P. art.224 C., actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale și ele pot realiza următoarele obiective: completează informațiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale; verifică informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei; fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală potrivit art.228 C. Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi și limitate de către organul de urmărire penală.

Verificând actele și lucrările dosarului, atât cele de urmărire penală, cât și cele ale instanțelor, Curtea reține că urmărirea penală nu este afectată de niciun viciu, iar probele și mijloacele de probă au fost administrate în mod legal, cu respectarea principiului loialității în strângerea acestora.

S-a contestat de către apărare modul în care a fost sesizat organul de urmărire penală. A., la f.1 vo.I u.p. este atașat procesul verbal de consemnare a denunțului formulat de numitul J. V., rudă cu victima M. V., întocmit la data de (...), când aparținătorii au constatat decesul suspect al acesteia. În urma denunțului, este depus la dosar (f.2) procesul verbal de cercetare la fața locului din (...) redactat tocmai de procurorul ce a instrumentat cauza, Kelemen C. din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, prezentă la locuința victimei însoțită de polițiștii din cadrul IPJ C. - S. de I. C., ocazie cu care s-au ridicat urme papilare, fire de păr, microurme de pete de substanță brun - roșcată, o bucată doc din lemn, pantalon de stofă de culoare neagră, etc.

La data de (...) procurorul ce instrumentează cauza a dat ordonanță de delegare lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul IPJ C.-S. de I. C., pentru clarificarea stării de fapt, a identificării autorului faptei, a depistării martorilor, cât și pentru efectuarea oricăror alte activități utile cauzei. De asemenea, la data (...), procurorul a dat o nouă delegare polițiștilor pentru efectuarea unor percheziții domiciliare la locuința inculpatului M. P. G., activitate efectuată la (...), iar la data de (...) este atașată o nouă delegare a polițiștilor pentru audieri de martori, identificarea de posibili alți martori care să cunoască despre condițiile comiterii infracțiunilor de către inculpat sau alte persoane.

Așa fiind, toate solicitările polițiștilor pentru întocmirea probelor științifice , adresate organelor abilitate, după data de (...), când au fost delegați expres de către procurorul anchetator sunt valide din punct de vedere procesual, nefiind incidente în speță prevederile art.64 alin.2 C.

În sinteză, sesizarea organelor de poliție și a celor de urmărire penală a avut loc la (...) de către J. V., ocazie cu care procurorul și polițiștii s-au deplasat la fața locului, ridicând urme materiale, au întocmit și procesul verbal de cercetare aferent, după care tot la (...) au fost date ordonanțele de delegare lucrătorilor de poliție judiciară, pentru strângerea datelor necesare descoperirii autorului faptelor.

Tot la data de (...) s-a depus la dosar un raport de constatare preliminară întocmit de IML C. din care rezultă că moartea victimei este violentă și ea s -a datorat unei insuficiențe respiratorii acute în cadrul unui politraumatism, fractură de os hioid, iar leziunile mortale s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și comprimare între două planuri dure, decesul putând data din 27/(...).

Practica judiciară și doctrina au statuat că „dacă în cursul urmăririi penale se comite vreo încălcare a dispozițiilor procedurale sancționabilă cu nulitatea relativă, iar inculpatul sau apărătorul său iau cunoștință de aceasta (prin încălcare înțelegându-se fie aplicarea greșită a legii de procedură, fie o neaplicare)

- cazul în speță - nu există nulitate câtă vreme inculpatul sau avocatul său nu au adus la cunoștință organului de urmărire penală neregularitatea procedurală observată și nu au cerut la momentul respectiv, aplicarea legii în mod corect";.

Această neaplicare a dispozițiilor procesuale nu a fost invocată de apărătorul din oficiu al inculpatului M. P. G. în fața procurorului, deși a fost prezent la efectuarea acelor acte și nici în fața T.ui C. la primul termen de judecată cu procedura completă față de toate părțile - 26 aprilie 2012 - și nici ulterior pe parcursul cercetării judecătorești până la închiderea dezbaterilor.

Nici solicitarea de restituire a cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Cluj pentru încălcarea normelor referitoare la competența materială, nu este fondată, la dosar fiind depuse toate materialele doveditoare, necesare, pentru reliefarea caracterului legal al delegării lucrătorilor de poliție judiciară la efectuarea anumitor acte procesuale necesare soluționării cauzei. Dispozițiile legale, practica și doctrina învederează că „atunci când unele acte de cercetare penală, care nu suferă întârziere sunt efectuate de lucrătorii de poliție, în baza delegării date de procuror, nu poate opera cazul de nulitate întemeiat pe necompetența organului de urmărire penală, deoarece legea îngăduie această procedură, atunci când există urgență";. De asemenea, o dată ce, în temeiul art.217 alin.ultim C., unele acte pot fi efectuate de organele de cercetare penală pe baza delegației date de procuror, nu se poate pretinde în căile de atac că urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală necompetent. Practica judiciară este unanimă în a accepta că „cu excepția punerii în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviințarea de probatorii, dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale (art.132 alin.ultim C.) care sunt de competența procurorului, pentru restul activităților procesuale, procurorul poate delega efectuarea lor de către organele de cercetare penală";.

Față de prevederile din art.197 alin.2 C., potrivit cărora dispozițiile relative la competența după materie sunt prevăzute sub sancțiunea nulității care nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stadiu al procesului și chiar luându-se în considerare din oficiu, se impune a se constata că atât urmărirea penală cât și judecata, nu au avut loc cu vreo încălcare a legii, iar actele de procedură efectuate sunt valide din punct de vedere material.

A., potrivit art.332 C.când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-au efectuat acte de cercetare penală de către un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului; cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor.

Ca atare, în această situație, ne aflăm într-un caz în care legiuitorul derogă de la trăsăturile nulității absolute cu care este sancționată încălcarea normelor referitoare la competența materială, în sensul că nulitatea nu poate fi invocată decât până la începerea dezbaterilor în fața primei instanțe. Bineînțeles, această nulitate absolută poate fi ridicată și în căile de atac, ea constituind de altfel și motiv de recurs, însă numai în condițiile în care a fost invocată la prima instanță înainte de terminarea cercetării judecătorești, iar instanța a respins cererea de restituirea cauzei la parchet.

În cauză, această excepție a fost formulată pentru prima dată cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, la 20 septembrie 2012, situație în raport de care

Curtea constată că, nulitatea absolută, dacă ar fi existat, ceea ce nu este cazul în speță, s-ar fi acoperit prin voința legii, conform art.332 alin.1 teza II-a C.

Așa fiind, rapoartele de constatare tehnico-științifică 1. din (...) și nr.1. din (...) depuse la dosar de către IGPR - I. de C., probe solicitate de lucrătorii de poliție prin rezoluțiile din 2.02.și (...), sunt valide din punct de vedere procesual, întrucât lucrătorii de poliție erau delegați de către procuror în acest sens din data de (...). Și în privința rezoluției din (...) prin care s-a solicitat de către organele de poliție efectuarea unei constatări tehnico-științifice ADN de către IGPR B., care să stabilească dacă apelantul este autorul infracțiunilor deduse judecății, aceasta este validă întrucât există depusă la dosar delegarea lucrătorilor de poliție judiciară pentru acest act. În sinteză, toate rapoartele de constatare tehnico- științifică solicitate a fi efectuate de către organele de poliție, după data de (...) și depuse la dosar, sunt valide, existând în ființă ordonanța de delegare a acestora, din partea procurorului anchetator încă din data de (...). Pe cale de consecință, se solicită înlăturarea de la dosar a concluziilor raportului de constatare tehnico- științifică 1. din (...) al IGPR-I. N. de C. întrucât acesta a fost solicitat de către polițiști în faza actelor premergătoare, lucrarea științifică însă s-a realizat la (...), după începerea urmăririi penale de către procuror la (...). Proba științifică este însă validă, deoarece la (...) polițiștii judiciari au fost delegați de către procuror, în vederea solicitării organelor abilitate a efectuării lucrării. Nu se impune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală ADN la I. - M. M. B., întrucât nu există discrepanțe și neconcordanțe între concluziile probelor științifice atașate dosarului, care să-l excludă pe inculpat din câmpul infracțional, din contră, toate converg spre prezența acestuia la locuința victimei, urmele sale papilare și de încălțăminte, fiind identificate la domiciliul ei.

Mai mult, polițiștii au fost delegați de către procuror să efectueze o percheziție domiciliară inculpatului apelant la data de (...), percheziția fiind realizată la (...). Și pentru audierea tuturor martorilor indicați în rechizitoriu, care de altfel au fost reascultați nemijlocit de către Tribunalul Cluj, procurorul a delegat polițiștii la data de (...), urmărirea penală fiind începută împotriva inculpatului M. P. G. la (...).

De asemenea, procurorul, personal a dispus la 1(...) efectuarea unei constatări tehnico-științifice traseologice pentru a se stabili dacă urmele de încălțăminte descoperite și ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au fost sau nu create de încălțămintea ridicată de la inculpatul M.

În raport de aceste considerente, Curtea constată neîntemeiată critica formulată de inculpatul M. P. G., cazul de nulitate absolută invocat nefiind incident, la dosar existând actele procesuale doveditoare, valide, ale delegării lucrătorilor de poliție la îndeplinirea anumitor acte urgente de cercetare penală în cauză, din data de (...).

În concluzie, nu se impune restituirea cauzei la parchet, urmărirea penală fiind efectuată de procurorul competent conform art. 209 alin.3 C., care a participat efectiv la anchetă, supraveghind activitatea organelor de poliție judiciară pe care i-a și delegat în vederea realizării unor acte premergătoare, încă din ziua înregistrării denunțului numitului J. V. privind decesul mătușii sale la 28 ianuarie 2012, procurorul fiind p rezent și la cercetarea locului infracțiunii din (...), ocazie cu care s -au descoperit, fixat și ridicat mai multe probe și mijloace materiale de probă printre care și un număr de 32 urme papilare, care s-au dovedit a fi ale inculpatului (f.1 și 2 vol.I u.p.).

Curtea invederează că nu era necesară întocmirea unui proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întrucât urmărirea penală nu a fost începută „in rem";, ci „in personam"; la (...), împotriva apelantului pentru tentativă la tâlhărie și omor deosebit de grav prev.de art.20, 211 alin.1, alin.2 lit.b și art.2/1 lit.c C., art.174, 176 lit.d C., cu art.33 lit.a C.

În sinteză, la dosar există sesizarea organelor de urmărire penală prin denunț, delegarea organelor de poliție judiciară de către procuror pentru efectuarea actelor premergătoare din (...), iar după începerea urmăririi penale de către procuror la (...), împotriva inculpatului, s-a atașat și referatul organelor de cercetare penală de declinare a competenței soluționării cauzei către parchet.

A nu se omite că în vol.II al dosarului de u.p., există la f.104 plângerea părții vătămate M. V. din (...) împotriva unor persoane necunoscute, care la (...) i-au sustras din locuință suma de 980 lei, în absența sa.

În urma comparării urmelor papilare ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului infracțiunii de către specialiști din cadrul S.ui Criminalistic al IPJ C., s-a stabilit că acestea sunt identice cu ale inculpatului M. P. G., astfel că s-a solicitat prin rezoluție motivată efectuarea unei expertize de aceeași natură, care a statuat că „urma papilară descoperită la domiciliul victimei a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a apelantului, condiții în care la (...) s-a început urmărirea penală împotriva acestuia și pentru furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i C.

La fila 174 vol.II u.p., există ordonanța de conexare din (...) a dosarului

158/P/2012 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj unde inculpatul M. este cercetat pentru tentativă la tâlhărie și omor deosebit de grav față de M. V., cu dosarul

407/P/2012 unde același inculpat era cercetat pentru furt calificat, față de aceeași victimă, apreciindu-se că reunirea cauzelor se impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

La fila 175 vol.II u.p. este atașată ordonanța procurorului din (...) de extinderea cercetărilor, începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale față de același inculpat pentru infracțiunea de viol prev.de art.197 alin.1 C., omor calificat prev.de art.174 și 175 lit.h C.față de M. V., punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M. pentru furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i C.și schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului în: furt calificat, viol, tent ativă la tâlhărie, omor calificat și deosebit de grav prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i C., art.197 alin.1 C., art.20, 211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.c C., art.174, 175 lit.h rap.la art.176 lit.d C., totul cu art.33 lit.a C. din tentativă la tâlhărie și omor calificat și deosebit de grav, viol și furt calificat.

P. motivele ce preced, prima solicitare a inculpatului de restituire a cauzei la parchet nu poate fi onorată.

Referitor la cererea sa de achitare conform art.10 lit.c și art.11 pct.2 lit.a C., de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de viol prev.de art.197 alin.1 C., omor calificat și deosebit de grav prev.de art.174, 175 lit.h, 176 lit.d C., precum și de achitare în baza art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C. de sub acuza de tentativă la tâlhărie prev.de art.20, 211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.c C.pen, lipsind latura subiectivă a acesteia, Curtea învederează următoarele:

Pe parcursul procesului penal, inculpatul M. P. G. a avut o atitudine oscilantă, începând cu recunoașterea sinceră a comiterii tuturor infracțiunilor, descriindu-le în detaliu, urmată apoi de negarea activității infracționale, cu excepția furtului calificat din (...) în dauna victimei M. V., constând în însușirea sumei de 980 lei din locuință, în absența acesteia, unde a pătruns prin efracție și escaladare.

Această poziție a inculpatului poate fi justificată atât prin prisma suferinței psihice de care este marcat „tulburare de personalitate de tip disocial, dar care nu-i afectează discernământul, cât și de dorința de a-și atenua răspunderea penală ce-i incumbă. (f.15-17, vol.II u.p.).

A., vinovăția inculpatului M. rezultă fără putință de tăgadă din declarația sa în fața organelor de poliție din (...) (f.156-158 vol.I,u.p.) unde arată „am pătruns în grădina casei lui M. V., m-am oprit 30 de minute lângă o căpiță de fân, am supravegheat drumul și casa victimei la care nu era aprins niciun bec. M-am împins de două ori în ușă, cu tot corpul, simțind că din interior se opune rezistență. Am intrat în interior și am lovit de mai multe ori pe M. V. în cap cu docul de lemn ce-l aveam în mână. După ce am lovit-o în cap și peste față, victima a căzut cu capul spre sobă, condiții în care m -am aplecat asupra ei și am continuat să o lovesc peste cap, până când am obser vat că nu mai sufla. Pe urmă, am așezat-o în pat cu fața în pernă și trupul așezat pe o parte, cu fundul spre mine, având cămașa de noapte ridicată pânî la brâu. Mi- am desfăcut șnurul de la pantaloni, mi-am scos penisul, întreținând raport sexual cu victima, atât anal, cât și normal, penetrând-o pe la spate, ejaculând la final în interior. În tot acest timp, stăteam în picioare lângă pat, apăsând victima cu mâna stângă la nivelul cefei și împingându -i fața în pernă și cu mâna dreaptă o apăsam peste coaste pentru a nu se mișca. După ce victima și-a pierdut cunoștința și nu se mai mișca, am așezat patul acesteia în ușă. Pe urmă, am mers în camera din față și am controlat în dulapul de unde am mai sustras și cei 980 lei, dar nu am mai găsit vreun ban. Am căutat bani și în a doua cameră și în dulapul din bucătărie, dar nu am mai găsit. Surprinzător este că în finalul declarației de la f.158 din fața organelor de poliție, inculpatul M. declară textual „recunosc săvârșirea infracțiunii de omor și o regret";.

Și în fața procurorului, în declarația din (...) (f.161 vo.I u.p.) inculpatul - apelant recunoaște săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și viol învederând că „în data de (...) am intrat peste M. V. ca să îi sustrag și cealaltă sumă de bani care a mai rămas la dânsa, însă aceasta a ripostat când eu am intrat pe ușă. Aveam un doc de lemn în mână cu care i-am aplicat câteva lovituri în zona capului. După ce victima a căzut i-am mai aplicat câteva lovituri în zona capului, iar după ce am constatat că M. V. nu mai respira, am întreținut cu ea relații sexuale normale și anale, după care am așezat -o în pat cu fața în jos și am învelit-o cu o plapumă. După aceea, am căutat banii prin toată casa, cu deosebire în dulapul din camera din față unde am găsit în ianuarie și cei 980 lei. De data aceasta negăsind niciun ban, m-am întors acasă la părinții mei în jurul orei 0,00";.

Inculpatul-apelant arată textual în fața procurorului la f.162 „am vrut să o reduc la tăcere pe victimă, ceea ce s-a și întâmplat";. Din aceeași declarație rezultă că acesta a căutat cu insistență banii, respectiv suma de 3000 lei despre care a aflat potrivit susținerilor sale, de la M. V., nepotul victimei, că aceasta i-ar deține în casă, dar nu i-a găsit.

Surprinzător, în cadrul aceleiași declarații din fața procurorului la (...), inculpatul M. P. G. revine și arată că de fapt infracțiunile le -a comis împreună cu M. V., nepotul victimei.

În acest sens precizează „când am intrat în casă, am lovit -o pe victimă cu lemnul (docul) în cap, aceasta a căzut după care, i-am mai aplicat lovituri și când era la pământ, iar M. V. a pus patul mătușii în ușă, blocând -o ca să nu intre nimeni. Am ridicat-o împreună și am pus-o în pat, iar M. V. a imobilizat-o cu genunchii și o ținea cu fața în jos";. A.antul, învederează că „a încercat să o violeze pe victimă, dar nu a avut erecție"; (f.164 vol.I u.p.).

În declarația de învinuit din (...) din fața procurorului (f.167) apelantul arată că „recunosc furtul celor 980 lei din locuința părții vătămate M. V. din (...)";. În aceeași declarație, precizează apoi că la (...) s-a înțeles cu nepotul victimei M. V. în ce condiții să sustragă împreună cei 3000 lei pe care M. V. îi mai avea în locuință. În acest sens, învederează că ambii s -au deplasat la locuința părții vătămate, inculpatul M. P. G. a intrat primul în casă, i-a aplicat multiple lovituri cu un lemn în cap, iar după ce aceasta a căzut la sol, M. V. a intrat și el în interior, i-a introdus mătușii sale un batic în gură, apoi au așezat-o pe pat, iar M. V. îi ținea trunchiul cu mâinile și genunchii și o strângea, afirmând că așa urmează să moară mai repede M. V.

Semnificativă este afirmația inculpatului M. în sensul că „după ce lelea

R. a căzut, am lovit-o de mai multe ori în zona capului pentru că eu aceea urmăream să o lovesc";.

Mai mult, la f.169 vol.I u.p., în declarația de învinuit, M. P. G. arată textual „am luat hotărârea să o reduc la tăcere, adică să o omor pe lelea R. în momentul în care, înainte să intru în casă, am luat de pe pridvor curpătorul";.

Inculpatul M. precizează de asemenea „în timp ce victima horcăia, mi-am desfăcut șnurul pantalonilor, mi-am scos penisul pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, dar nu am reușit să o penetrez, pentru că nu aveam cu ce";.

După uciderea victimei, M. P. G. recunoaște că a căutat în locuința acesteia sume de bani, dar nu a găsit.

După punerea în mișcare a acțiunii penale la (...), M. P. G. a fost audiat în calitate de inculpat, ocazie cu care a declarat în fața procurorului „că -și menține declarația de învinuit, neavând de propus probe în apărarea sa";.

În fața T.ui C. (f.14) inculpatul M. P. G. a recunoscut doar comiterea infracțiunii de furt calificat din (...), iar la (...) arată că s-a deplasat la locuința victimei împreună cu nepotul acesteia M. V., a intrat în casă, i-a aplicat lovituri multiple, până a cazut la sol, apoi a ridicat-o de jos împreună cu prietenul său, au așezat-o în pat, părăsind locul faptei, fără a căuta și găsi bani.

Arată că infracțiunile de viol, omor și tentativă la tâlhărie au fost recunoscute în prima fază a procesului penal întrucât organele de poliție l-au agresat și amenințat, însă nu a depus plângere penală împotriva anchetatorilor pentru cercetare abuzivă.

Nesinceritatea inculpatului M. P. G. este dovedită însă prin constatările preliminarii nr.665/III/50 din (...) ale IML C. din care rezultă că moartea numitei M. V. a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute în cadrul unui politraumatism (traumatism toracic cu fracturi costale, craniocerebral cu hematom epicranian masiv, fractură de os hioid), leziunile mortale s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și comprimare între două asemenea planuri, decesul intervenind în noaptea de 27/(...), modul de producere a leziunilor corespunzând perfect descrierilor e fectuate de inculpat cu privire la zonele corpului în care i-a aplicat lovituri victimei, natura obiectului și intensitatea activității infracționale (multiple lovituri cu lemnul în cap, comprimarea trunchiului victimei cu genunchiul, în pat,pentru a între ține relații sexuale anale și normale).

Atitudinea inculpatului de inducere în eroare a organelor judiciare este reliefată și prin concluziile raportului de constatare medico -legală a victimei (f.127 vol.I u.p.), din care rezultă că leziunile anale au putut fi produse prin penetrare cu un corp dur, posibil în cadrul unui raport sexual, iar prezența firelor de păr pubian în fundul de sac vaginal, sugerează întreținerea unui raport sexual, care este confirmat prin punerea în evidență a spermatozoizilor în secreția prelevată de la același nivel, iar leziunile de la coapse s -au realizat prin comprimare cu mâna, ceea ce dovedește constrângerea victimei, cele statuate de medicii legiști coroborându-se perfect cu recunoașterea inculpatului din faza de urmărire penală.

De asemenea, nesinceritatea inculpatului este relevată și prin concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.4863 din (...) al IPJ C. din care rezultă că urmele papilare descoperite la locul faptei în noaptea de 27/(...) pe suprafața exterioară a cănii ceramice de culoare albă din casa victimei, pe suprafața cutiei cu inscripția „nestle"; de pe frigider din cea de a doua cameră, respectiv pe suprafața laterală stângă și dreaptă, suprafața exterioară și capacul cutiei cu inscripția „Best"; găsită pe dulapul din stânga ușii de acces în a doua cameră, au fost create de degetul inelar al mâinii drepte, degetul mijlociu al mâinii drepte, respectiv stângi, degetul mare al mîinii stângi și drepte, degetul arătător al mâinii stângi și degetul mic al mîinii drepte a inculpatului M. P. G.

Mai mult, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.4862 din (...) al IPJ C. privind utilizarea tehnicii poligraf, rezultă că răspunsurile inculpatului M. P. G. la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat .

Atitudinea nesinceră a inculpatului este probată și prin procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare din (...) de la locuința sa din N. nr.252 unde au fost descoperite și ridicate mai multe obiecte vestimentare, pe care apelantul le-ar fi purtat în noaptea de 27/(...) respectiv: o bluză din material textil prevăzută cu glugă de culoare bej, cu dungi orizontale, albe și crem, pe care se observau pete de culoare brun-roșcată; o pereche de pantaloni din material textil de culoare neagră, cu trei dungi albe; o pereche de pantofi sport din material textil de culoare neagră, cu inscripția „sport"; și talpă albă, iar în afara acestora au mai fost ridicate (cu toate că inculpatul a i nvederat că nu le- a purtat în noaptea de 27/(...)) o pereche de pantaloni din material sintetic, bleumarin cu dungă albă, pe care se observau mai multe pete de substanță brun-roșcată, precum și o pereche de bocanci din material sintetic, de culoare maro, etichetă Heroway, prezentând de asemenea pete de culoare brun- roșcată.

De asemenea, la (...) în timpul efectuării percheziției domiciliare, inculpatul M. a prezentat polițiștilor judiciari un înscris olograf, susținând că dorește să-l remită părinților săi. A.e înscrisuri au fost ridicate de către organele de cercetare penală, iar din cuprinsul lor rezulta împrejurarea că apelantul nu dorea altceva decât să se dezvinovățească în fața părinților, nerecunoscând faptul că a suprimat viața victimei M. V., afirmâ nd textual

„proba ADN nu este a mea, așa că voi scăpa de această crimă";, cu toate că pe parcursul declarațiilor date până în acel moment în fața poliției și a procurorului, apelantul recunoscuse în mod constant hotărârea luată , în sensul suprimării vieții victimei, pentru a o deposeda de suma de 3000 lei pe care ar fi avut-o în locuință.

Vinovăția inculpatului este dovedită fără dubiu și prin concluziile raportului de constatare tehnico-științifică traseologică nr.5407 din (...) al IPJ

C., prin care s-a stabilit că urma de încălțăminte descoperită și ridicată cu ocazia investigării locului faptei, realizată la (...), a fost creată de un obiect de încălțăminte ce prezintă un desen antiderapant asemănător cu cel al tălpii ghetei pentru piciorul stâng și drept, ridicată, cu ocazia percheziției de la inculpat (f.84-98 vol.II u.p.).

Curtea reține că revenirile inculpatului M. P. G. asupra recunoașterii comiterii infracțiunilor din faza de urmărire penală, precum și încercarea de antrenare în săvârșirea acestora, a numitului M. V., sunt nejustificate cu nimic, neveridice, necoroborându-se cu vastul probatoriu atașat dosarului.

A., în urma comparațiilor dactiloscopice efectuate, cu urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului și impresiunile papilar e ale numitului M. V., rezultatul a fost negativ.

Pe de altă parte, în cadrul declarațiilor din (...) și (...) din faza de urmărire penală, numitul M. V. a negat faptul că ar fi suprimat viața victimei, fiind de acord să fie testat la poligraf.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.4881 din

(...) a IPJ C. rezultă că r ă s p u n s u r i l e n u m i t u l u i M . V . l a î n t r e b ă r i l e r e l e v a n t e a l e

c a u z e i n u a u p r o v o c a t m o d i f i c ă r i s p e c i f i c e c o m p o r t a m e n t u l u i s i m u l a t .

Considerându-se de către procuror că se impune verificarea realității și sincerității declarațiilor numitului M. V., față de afirmațiile inculpatului M. P. G., s-a dispus efectuarea unei noi testări poligraf a acestuia.

P. raportului de constatare tehnico-științifică nr.4935 din (...) a IPJ C. a rezultat fără dubiu că răspunsurile numitului M. V. la întrebările relevante cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Mai mult, fiind audiat de procuror, numitul M. V. a precizat faptul că în niciun caz la (...) în jurul orei 13,00 nu ar fi avut posibilitatea să se întâlnească cu inculpatul M. în locul indicat de acesta, pentru că la acea oră se afla la serviciu, susținere ce s-a dovedit reală, prin verificările organelor de urmărire penală, deoarece pontajul muncitorilor în unitate se face pe bază de cartelă magnetică, probându-se împrejurarea că acesta a părăsit fabrica din G. la orele 14,53, prestând activitate în tura de dimineață, începând cu orele

6.00.

De asemenea, M. V. a negat faptul că i-ar fi spus inculpatului M. că mătușa sa mai deține bani în locuință, deoarece cunoștea faptul că după (...), victima a remis suma de 2.600 lei spre păstrare, martorului J. V. A învederat însă, că într-o după-amiază, ulterior datei de (...), deplasându-se la localul R. din satul N. unde l-a observat doar pe inculpatul M., fără a se gândi că acesta este autorul furtului banilor de la mătușa sa din (...), a purtat discuții în public cu martora P. E. cu privire la acea sustragere, context în care a afirmat că hoțul ce și-a însușit cei 980 lei, nu a găsit și suma de 3.000 lei, care erau ascunși în casa părții vătămate.

Vinovăția inculpatului este probată fără niciun dubiu și prin declarațiile martorelor P. E. V. și C. C., angajate ale locului R., care au confirmat împrejurarea că niciodată nu l-au observat pe inculpatul M. discutând cu M. V. și că respectiv, ulterior datei de (...), în restaurant s -au purtat discuții cu privire la furtul din locuința lui M. V. a unei sume de bani. C. două martore au confirmat cele susținute de M. V., dar negate de inculpatul M., în sensul că acesta obișnuia să fumeze.

Nu este veridică, în opinia Curții, nici susținerea inculpatului M., în sensul că numitul M. V. i-ar fi asigurat paza din grădina imobilului cu nr.338 deoarece în cuprinsul primei sale declarații din faza de urmărire penală, a făcut referire la locul în care, la un moment dat, personal a staționat în grădina victimei - o căpiță de fân, despre a cărei existență și amplasare, nu avea cum să ia cunoștință, decât dacă ar fi fost în acel loc, deoarece f ânul nu se observa nici din stradă și nici din curtea locuinței victimei. Nesinceritatea inculpatului este probată și prin împrejurarea că, știind modelul impresiunii urmelor de încălțăminte pe care le-a purtat la data crimei, o pereche de ghete, acesta a susținut că de fapt, în noaptea de 27/(...) era încălțat cu o pereche de adidași de culoare neagră.

Vinovăția inculpatului este dovedită și prin împrejurarea că deși constant a susținut că la comiterea infracțiunilor a fost însoțit și de nepotul victimei, persoană de la care a și aflat că aceasta deține în locuință suma de

3.000 lei provenită din vânzarea unor animale, la locul faptei nu au fost identificate decât urmele sale papilare.

Nu în ultimul rând, culpa exclusivă a inculpatului M. P. G. în comitere a faptelor deduse judecății, este probată și prin concluziile raportului de constatare tehnico-științifică ADN nr.1. din (...) a IGPR-I. N. de C., S. de B., din care rezultă că de pe perechea de pantaloni de trening de culoare bleumarin și dungă laterală de culoare albă, ridicată de la inculpatul M., s-au prelevat un nr.de urme notate T 1.061, T 1.064 și T 1.062. Prima urmă prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN-ului extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al ADN-ului extras din proba biologică de referință recoltată de la victima M. V. U. notată T 1.062 prezintă celule epiteliale și un cap de spermatozoid, iar genotiparea ADN-ului extras din această urmă, a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al AD N-ului extras din proba biologică de referință recoltată de la inculpatul M. P. G. De asemenea, urma notată T 1.064 prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN -ului extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al ADN -ului extras din proba biologică de referință recoltată de la victima M. V.

Și de pe bluza din material textil de culoare bej, cu dungi maro și albe, ridicată de la inculpatul M., s-au prelevat un nr.de două urme notate T 1.071

și T 1.072. Prima urmă prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN-ului extras din aceasta a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN - ului extras din proba biologică de referință recoltată de la victima M. V. U. notată T 1.072 prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN -ului extras din aceasta a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN -ului extras din proba biologică de referință recoltată de la victima M. V.

Și de pe tampoanele tip exudat cu secreție anală, recoltată de la victimă, cu ocazia efectuării necropsiei, s-au prelevat urmele notate T 1.021, T 1.022, T

1.023, T 1.024, iar de pe tamponul tip exudat cu secreție anală recoltată de la victimă, pus la dispoziție de către IML C. s-au recoltat două urme T 1.033 și T

1.034. G. ADN-ului extras din urmele notate T 1.024 și T 1.034 a pus în evidență, un haplotip identic cu cel al inculpatului M. P. G. sau cu un altul al oricărei alte persoane de sex masculin, înrudite pe linie paternă cu inculpatul M. P. G. De asemenea, genotiparea ADN-ului extras din urma notată T 1.062 prelevată de pe perechea de pantaloni de trening de culoare bleumarin și dungi laterale de culoare albă, a pus în evidență un haplotip identic cu cel al inculpatului M. sau al oricărei persoane de sex masculin, înrudite pe linie paternă cu acesta.

Relevant în speță este că haplotipul numitului M. V. este diferit de haplotipurile obținute din urmele aparținând inculpatului M. P. G.

S-a susținut de către apărătorul inculpatului M. necesitatea efectuării unui raport de expertiză medico-legală ADN cu participarea unui expert desemnat de către acesta, întrucât, în speță, există contradicții între concluziile raportului de constatare medico-legală a victimei întocmit de IML C. la (...) unde la pag.9 pct.3 examen serologic se învederează că „la e xamenul microscopic din secreția vaginală a cadavrului s-au pus în evidență, capete de spermatozoizi, unii balonizați, alții distruși, ceea ce este sugestiv pentru un viol consumat cu peste 24 ore înaintea testării serologice; conținut rectal lipsit de spermatozoizi și conținutul raportului de constatare tehnico -științifică ADN nr.1. din (...) a IGPR unde la concluziile pct.20 și 24 se precizează că

„genotiparea ADN-ului extras din urma T 1.024 a pus în evidență un haplotip identic cu cel al numitului M. P. G. sau cu al oricărei alte persoane de sex masculin înrudită pe linie paternă cu inculpatul M., iar la pct.24 se evidențiază că genotiparea ADN-ului extras din urma T 1.034 a pus în evidență un haplotip identic cu cel al inculpatului M. sau cu al oricărei alte persoane de sex masculin înrudită pe linie paternă cu acest inculpat.

Curtea a respins ca inutilă cauzei, efectuarea unei noi probe științifice câtă vreme între concluziile IML C. și cele ale IGPR B. din (...) nu există nicio contradicție.

A., raportul IML C. din (...) face vorbire despre secreția vaginală a victimei în care s-au evidențiat spermatozoizi, dovadă că a fost victima unui viol cu cel puțin 24 ore înainte, din conținutul rectal lipsind spermatozoizii, în timp ce raportul de constatare ADN al IGPR din (...) precizează că de pe tampoanele tip exudat cu secreție anală recoltată de la victimă, s -a pus în evidență un haplotip identic cu cel al inculpatului M. sau, cu o altă persoană de sex masculin, înrudită pe linie paternă cu acesta.

În opinia Curții, împrejurarea că IML C. nu a descoperit spermatozoizi în conținutul rectal al victimei, pe când IGPR pune în evidență profilul ADN al inculpatului recoltat din secreția anală a numitei M. V., nu exclude un raport sexual anal al victimei cu inculpatul, întrucât este știut și confirmat de literatura medicală că există relații sexuale, fără a fi urmate de ejaculare.

Mai mult, dacă inculpatul a finalizat prin ejaculare în vaginul victimei, raportul sexual normal, așa cum atestă IML C., este evident că la un interval de câteva minute și în condiții de maximă tensiune psihică, nu a dus la final și raportul sexual anal, ceea ce nu infirmă însă existența acestuia.

Totodată, probele științifice existente la dosar demonstrează că inculpatul a întreținut raport sexual anal cu victima în timp ce aceasta era în viață, ceea ce reiese din împrejurarea că „leziunea anală prezintă multiple soluții de continuitate liniare, radiare, în jurul orificiului anal cu infiltrare sanguină";. În literatura de specialitate medico-legală se arată că „orice traumatism contuziv sau compresia are drept consecință mici rupturi capilare, dermo-hipodermice și în condițiile existenței circulației, extravazare cu infiltrare sanguină a țesuturilor din jur, iar echimoza fiind o leziune ce nu poate apărea decât în timpul vieții, confirmă la cadavru, caracterul vital al leziunii. Prezența infiltrației cu sânge a țesuturilor, a revărsatelor sanguine în seroase, sau în afara corpului, este unul din principalele caractere ale leziunilor traumatice produse în timpul vieții, fiind considerat unul din cele trei caractere clasice ale leziunilor vitale";.

Pe de altă parte, Curtea va înlătura ca nefondată susținerea apărării în sensul că imposibilitatea specialiștilor din IGPR de a analiza unele urme de la pct.13 și 14 din raportul de constatare tehnico-științifică din (...), crează un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat - deoarece electroforegramele care reprezintă ADN-ul brut - nu au putut fi valorificate, datorită cantității insuficiente de material biologic recoltat de la locul infracțiunii. Aceasta nu exclude însă, decât valorificarea acelor urme, vinovăția inculpatului M. fiind evidențiată prin concluziile specialiștilor redate la pct.20, 24 și 25 din același raport de constatare ADN al IGPR din (...).

Nu s-a considerat pertinentă de către Curte, expertizarea ADN a mucurilor de țigară descoperite la locuința victimei, întrucât inculpatul a negat că fumează, acestea putând data de o perioadă îndelungată de timp la domiciliul numitei M. V., putând proveni de la alte persoane care o vizitau și o ajutau la muncile din gospodărie și care oricum, dacă se dovedea că nu au fost fumate de către apelant, nu-l excludeau ca autor al infracțiunilor deduse judecății.

Curtea a respins cererea în probațiune formulată de inculpat constând în audierea martorului M. A., întrucât acesta a fost ascultat la Tribunalul Cluj

(f.58 instanță), necunostând aspecte esențiale ale dosarului, afirmând chiar că victima a decedat în anul 2009, fără a cunoaște cauzele morții.

Nu se impune nici audierea unor alți colegi de penitenciar ai inculpatului M., respectiv martorii Alb E. și C. D. pentru a dovedi că alte persoane au omorât și violat victima, infracțiuni comise pentru a ascunde dorința de însușire a banilor pe care credea apelantul că partea vătămată îi deține la domiciliu, întrucât judecata se mărginește conform art.317 C., la fapta și persoana dedusă judecății.

Curtea reține că potrivit art. 69 C., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci, doar cu , anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

C. și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „declarațiile pot servi"; iar nu „servesc"; doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, revenirile inculpatului asupra declarațiilor de recunoaștere din faza de urmărire penală (poliție) și în fața procurorului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dispozițiile art.63 alin.2 C.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din C. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum, potrivit art.64 C. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

Pe de altă parte, declarațiile acestuia date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).

Curtea de A. analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii tuturor infracțiunilor deduse judecății, așa cum am arătat pe larg în considerentele deciziei.

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptelor, (viol, omor deosebit de grav și tentativă la tâlhărie) afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

În legătură cu al treilea motiv de apel vizând recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante reglementate de art.74 lit.a-c C., cu consecința reducerii pedepsei și a schimbării sancțiunii detenției pe viață, cu pedeapsa închisorii, Curtea reține următoarele:

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 C. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 C., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia.

În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat, care pe timp de noapte, a pătruns fără drept, prin efracție în locuința victimei, fără consimțământul acesteia, cu intenția declarată de a-i suprima viața și a-și crea condiții favorabile sustragerii unei sume importante de bani, pe care însă nu a găsit-o și în timp ce, aflându-se în domiciliul victimei, prin constrângere, prin violență și după aducerea ei în stare de imposibilitate de a se apăra și în timp ce mai era în viață a întreținut raporturi sexuale normale și anale, uciderea fiind realizată în scopul furtului de bani, prin fractura osului hioid și a coloanei vertrebale, nu justifică aplicarea art.74, 76 C.

P. art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

C. dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Gravitatea deosebită a infracțiunilor comise și numărul acestora, este un element care nu poate fi omis și care trebuie bine evaluat de către Curte, în alegerea pedepsei.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră cu privire la infracțiuni, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al sancțiunii care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

Faptele sunt neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.

Este demn de remarcat că inculpatul nu a manifestat regret în fața instanței de judecată, față de infracțiunile comise, nici empatie față de familia victimei decedate, nu a acoperit daunele provocate acestora, aspecte care vor fi avute în vedere de către Curte la aplicarea pedepsei.

Din piesele dosarului nu a rezultat că inculpatul a conștientizat propriile acțiuni și gravitatea infracțiunilor pentru care este judecat, lipsind exersarea asumării responsabilității pentru propriile fapte.

Consolidarea resurselor personale trebuie să vizeze în egală măsură și dobândirea unor percepții corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor și manifestărilor de frustrare, generată de menținerea sa în mediul carceral. T. aceste aspecte, necesită o intervenție de lungă durată și centrată pe conștientizarea motivelor care au determinat infracțiunile, înțelegerea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul victimei și cel avut de inculpat, controlul furiei și identificarea unor noi modalități de abordare a situațiilor conflictuale. Gestionate corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul apelant s-ar putea baza în viitor.

Desigur, gravitatea deosebită a infracțiunilor, contribuția exclusivă a inculpatului la comiterea lor, lipsa antecedentelor penale, dar și trăsăturile de personalitate, astfel cum au fost relatate de martorii audiați în cauză și evidențiate de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică și de înscrisurile depuse la dosar, justifică stabilirea pedepselor în cuantumul hotărât de prima instanță, neexistând temeiuri de reducere sau de modificare a acestora.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat în baza art.379 pct.1 lit.b C., apelul inculpatului M. P. G.

În baza art.350 C.se va menține starea de arest a inculpatului.

Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii și pe viitor a măsurii arestării preventive.

Săvârșirea acestor infracțiuni, precum și modalitatea de comitere denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.

În concluzie, existența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.

Întrucât infracțiunile săvârșite denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art.160b cod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).

C. dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.

În baza art.88 C.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu 5 februarie 2012 și până la zi.

În baza art.189 C., se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de

50 lei onorariu apărător oficiu ce se va plăti din F.M.J. av.U.

Întrucât partea civilă M. I. și-a angajat apărător pentru a combate motivele de apel ale inculpatului, acesta va fi obligat în baza art.193 C., să-i achite suma de 1500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.

Văzând disp.art.192 alin.2 C., inculpatul va plăti statului 800 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

P. A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. P. G., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 253 din 28 iunie 2012 a T.ui C.

Mentine starea de arest a inculpatului.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. P. G. timpul arestului preventiv, începând cu data de 5 februarie 2012 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat

Obligă pe inculpat să plătească părții civile M. I. domiciliată în B., str.Arțarilor, nr.18, bl.N2, sc.B, ap.12, suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și partea civilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012 .

PREȘEDINTE,		JUDECĂTORI,	GREFIER
M. B.	D. P.	D. S.

red.PD/CA

4 ex. - (...) jud.fond.C. L.

← Decizia penală nr. 70/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 993/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 159/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 159/2012, Curtea de Apel Cluj