Decizia penală nr. 1049/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR.1049/R/2012
Ședința publică din 18 iulie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: D. P. GREFIER : L. C.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de părțile civile R. E., R.
D. și asigurătorul SC O. V. I. G. împotriva sentinței penale nr. 614 din data de
14 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), privind pe inculpatul K. L. L., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av.P.a A. în substituirea apărătorului ales al inculpatului K. L. L., av.Bicu D. A., din cadrul Baroului C. și apărătorul ales al părților civile R. E. și D. D., lipsă fiind părțile civile R. M., R. E., D. D., S. C. de U. P. D. F., C. C. I. C. N. și asiguratorii SC O. V. I. G., S. BCR A. C. Se constată că partea civilă R. D. este decedat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul părților civile depune la dosar acte constând într-o adeverință medicală a părții civile R. D., certificat de deces al părții civile R. D., certificat de căsătorie al părții civile D. D., certificat de naștere al părții civile D., fostă R. D.. Învederează instanței că moștenitorii părții civile R. D. doresc continuarea procesului penal și că prezenta cauză se poate judeca la acest termen, nefiind nevoie de citarea lor pentru confirmare.
Apărătorul inculpatului apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru citarea moștenitorilor părții civile.
Reprezentantul Parchetului consideră că prezenta cauză este în stare de judecată având în vedere că există procedură de citare cu părțile.
Instanța, deliberând, având în vedere că s-a depus delegație avocațială de apărător ales a succesorilor defunctului R. D., nu se contestă calitatea acestora astfel că instanța va lua act de faptul că aceștia doresc continuarea procesului penal.
Instanța, dispune îndreptarea încheierii anterioare în sensul că în cauză s-a declarat recurs doar de părțile civile R. E., R. D. și asigurătorul SC O. V. I.
G. nu și de inculpat cum astfel s-a consemnat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul părților civile R. E. și D. D., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea constituirii de parte civilă astfel cum a fost formulată. A., apreciază că instanța de fond a încălcat prevederile legale privitoare la principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă. În cadrul ședinței de judecată din data de (...), inculpatul s-a manifestat în sensul de a accepta pretențiile cu caracter civil. R. la specificul procesului penal, acțiunea civilă fiind alăturată acțiunii penale, achiesarea inculpatului la pretențiile civile formulate de cele două părți civile s- a realizat prin recunoașterea efectivă existenței daunelor civile și în manifestarea neechivocă a acceptării valorii, a cuantumului pretențiilor formulate. Instanța de fond ar fi trebuit să oblige inculpatul la plata în întregime a despăgubirilor solicitate. În subsidiar, deși nu raliază la această teză, instanța ar fi avut posibilitatea să reducă pretențiile civile formulate în raport cu gradul de culpă, ori, o asemenea soluție o consideră discutabilă sub aspectul legalității tocmai pentru că inculpatul s-a declarat de acord cu valoarea despăgubirilor. Prin modalitatea în care a redus cuantumul daunelor morale, instanța de fond a adus atingere dreptului la nediscriminare. A., a depus la dosar înscrisuri care se refereau la daunele morale acordate în favoarea unor părți civile ca urmare a comiterii de către anumiți inculpați a infracțiunii de ucidere din culpă. Susține ca determinantă în analiza acțiunii civile și în stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să fie viața unui om. Consideră că daunele morale sunt prea reduse față de cele ce au fost solicitate, raportat la gravitatea faptei și la valorile lezate prin infracțiune.
Culpa reținută în sarcina persoanelor accidentate a fost stabiliră de instanță în mod eronat, apreciind că nu se poate reține în sarcina acestora o culpă de 50%. În cauză, accidentarea victimelor nu are o legătură directă de cauzalitate cu efectuarea de către acesta a traversării prin loc nemarcat. Arată că ambele persoane accidentate au traversat drumul prin loc nemarcat dar numai după ce în prealabil s-au asigurat că nu există nici un pericol. Ulterior traversării, acestea au ieșit de pe partea carosabilă, fiind în afara spațiului de rulare pentru autovehicule. Potrivit art.63 alin.2 C.pr.pen., probele nu au valoare dinainte stabilită, fiind necesară administrarea de probe suficiente în vederea aflării adevărului cât și stabilirea vinovăției prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză. Apreciază că raportul de expertiză este destul de clar și sub aspectul producerii accidentului, instanța trecând cu vedere toate celelalte probe administrate, acordând o poziție suverană și exclusivă raportului de expertiză criminalistică deja efectuat în cursul urmăririi penale.
De asemenea, au fost pe deplin ignorate declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale. M. B. M. arată că împreună cu victimele s-a asigurat că drumul este liber și că în momentul în care a trecut șanțul, cele două femei se aflau pe bordură și în nici un caz pe partea carosabilă. Martorul D. M. arată că numitele B. M., R. V. și R. E. s-au asigurat că nu circulau autoturisme pe partea carosabilă, după care s-au angajat în traversare prin loc nemarcat întrucât nu există trecere de pietoni în zonă și că victimele se aflau pe bordură în momentul accidentului. Martorul B. D. arată că autoturismul a părăsit în mod inexplicabil partea carosabilă, a acroșat cele două victime care se aflau în afara părții carosabile. M. B. D. arată aceleași aspecte ca și martorul B. D.
Instanța de fond nu argumentează în nici un fel de ce a înlăturat în totalitate sub aspect probatoriu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și de ce a preferat să accepte varianta exprimată de inculpat. T., instanța a reținut și stabilit eronat starea de fapt ce a avut-o în vedere la stabilirea gradului de culpă. Situația de fapt trebuia stabilită prin coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală iar din declarațiile martorilor rezultă fără dubiu faptul că pe șosea nu circula nici un vehicul și faptul că inculpatul nu a avut în față nici un obstacol care să îl perturbe, în momentul în care a pierdut controlul volanului. Aprecierea că manevra de evitare efectuată de inculpat a fost necesară în vederea evitării accidentului, este lipsită de orice fundament și de orice temeinicie. Consideră că nu a existat în realitate nici o manevră de evitare, ci inculpatul a pierdut efectiv controlul direcției. Așa cum rezultă din raportul de expertiză, în momentul impactului, victimele se aflau pe margine drumului în partea dreaptă față de sensul de deplasare al inculpatului. În aceste condiții, efectuarea unei manevre de evitare înspre dreapta a fost cea mai nefericită decizie posibilă care a dus la anularea posibilității victimelor de a scăpa. Pentru a evita producerea accidentului, inculpatul ar fi trebuit să frâneze și să păstreze direcția inițială de deplasare.
Instanța de fond a greșit deoarece nu a realizat absența legăturii de cauzalitate între traversarea prin loc nemarcat și producerea accidentului. De asemenea, a greșit apreciind că singura culpă a inculpatului constă în faptul că a circulat cu o viteză prea mare raportat la segmentul de drum și condițiile de trafic. T., instanța trebuia să includă în culpa inculpatului și faptul că acesta nu a acționat sistemul de frânare și că nu a efectuat manevre de evitare.
Instanța de fond nu a făcut pe deplin o aplicare a art.3201 C.pr.pen. A., inculpatul arată că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Deși instanța a luat act de această declarație, nu o transpune în practica. O aplicare legală a acestor prevederi ar fi presupus ca instanța de fond să ia efectiv în considerare toate probele administrate la urmărirea penală, ori, instanța a înlăturat declarațiile martorilor.
Cu privire la recursul asiguratorului, solicită respingerea lui.
Apărătorul inculpatului, cu privire la recursul părților civile, referitor la latura penală, solicită respingerea lui. Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut disp.art.3201 C.pr.pen. Într-adevăr toate probele pe care instanța le-a avut în vedere nu au avut valoare dinainte prestabilită, însă, raportul de expertiză a stabilit o culpă comună. Pe latură civilă, arată că inculpatul a declarat că este de acord cu plata despăgubirilor însă, acesta nu poate să-și asume responsabilitatea de a plăti suma stabilită. Cu privire la daunele morale stabilite, nu contestă cuantumul acestora, apreciind însă că instanța este suverană a stabili prejudiciul. Cu privire la recursul asiguratorului, solicită respingerea lui.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.614 din 14 mai 2012 J. C. N., în temeiul art. 178 alin. 1, 2 C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C., l-a condamnat pe inculpatul K. L. L., fiul lui V. și S. I., născut la data de (...), în T., CNP 1., cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna M. V., nr. 1116, jud. C., ffl. în C.-N., str. T. I., nr. 28 jud. C., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 184 alin. 2, 4 C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C. l- a condamnat pe inculpatul K. L. L., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă.
În temeiul art. 33 lit. b C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului ideal de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. contopește pedepsele rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. i s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani 4 luni stabilit potrivit art.82 C.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. R. de G. - H. „. D. și a obligat inculpatul K. L. L. la plata sumei de 1.404,68 lei, cu dobânda legală din data de 31 octombrie 2008 (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%).
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. D. și a obligat inculpatul K. L. L. la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 5123 lei cu titlu de daune materiale și suma de 27.500 Euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%).
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. E. și a obligat inculpatul K. L. L. la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 2.200 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 Euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%).
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că numiții R. M. și D. D. nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurator SC BCR A. Vig SA, în prezent SC O. V. I. G..
În temeiul art. 191 al. 1 C. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că în data de 19 octombrie 2008, în jurul orelor 08.10, organele de poliție din cadrul S.ui Poliției
Rutiere C., au fost sesizate cu privire la faptul că pe DN 1C - E 5756, pe raza localității A. a avut loc un accident de circulație. Cu ocazia deplasării la fața locului s-a constatat că în evenimentul rutier a fost implicat autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de înmatriculare (...), care se deplasa în direcția G. - C.-N., condus de inculpatul K. L. L. A rezultat din primele cercetări efectuate că în zona km 12 + 160 m, autoturismul a lovit doi pietoni, angajați în traversarea străzii prin loc nemarcat, aceștia fiind proiectați în șanțul existent în partea dreaptă a sensului de mers G. - C.-N.
Pietonii accidentați au fost identificați în persoana numitei R. V. și R. E.
S-a constatat că numita R. V. a decedat imediat după producerea impactului, iar partea vătămată R. E. a suferit leziuni corporale grave fiind preluată de serviciul de ambulanță.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit de IML C. rezultă că moartea numitei R. V. a fost violentă, leziunile tanatogeneratoare putând fi produse prin mecanism de lovire-proiectare în condițiile unui accident rutier
(fila 28-30).
În privința părții vătămate R. E. a fost întocmit certificatul medico-legal de către IML C., prin care s-a constatat că în urma accidentului partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu pierderea cunoștinței, mai multe fracturi (fractură frontală, fracturi la nivelul arcurilor costale, fractură maleolară tibială stg.I), leziunile necesitând 55-58 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații (fila 81). Certificatul medico-legal a fost completat ulterior și s-a concluzionat că leziunile corporale au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale (fila 82).
Inculpatul K. L. L. a declarat cu ocazia audierii că, în timp ce conducea autoturismul pe raza localității A. cu o viteză de 40-50 km/h a observat în față pe sensul său de deplasare două femei care se aflau pe partea carosabilă. Inculpatul a menționat că din cauza condițiilor de ceață în primul moment nu și-a dat seama că sunt două persoane, văzând doar o siluetă. Inculpatul a relatat că din sens opus circulau mașini și pentru a evita impactul cu pietonii a tras de volan spre dreapta, a pătruns inițial cu roțile din dreapta și ulterior cu toate roțile pe acostamentul din dreapta. Acesta a precizat că înainte de a ajunge în afara părții carosabile a avut loc impactul cu cele două victime care se aflau în mod neregulamentar pe drum. Inculpatul a declarat că în urma impactului victimele au căzut pe capota autoturismului și le-a transportat câțiva metri după care au căzut în șanț (fila 93-94).
În cursul urmăririi penale au fost audiați martorii B. M. și D. M. care se aflau, în ziua respectivă împreună cu R. D., R. E. și R. V., deplasându-se în calitate de pietoni în apropierea stației SNCFR din comuna A. M. B. M. a declarat că s-a angajat în traversarea străzii împreună cu R. V. și R. E. după ce s-au asigurat că nu circulau autoturisme, iar D. M. și R. D. nu au traversat deoarece R. D. se deplasa cu dificultate, în cârje. M. a susținut că a traversat strada împreună cu cele două victime și au ajuns pe bordura din sens opus în condiții de siguranță, iar după ce ea a trecut șanțul și a ajuns pe trotuar a auzit o bufnitură din spate. M. a menționat că s-a întors și le-a văzut pe cele două femei zburând prin aer fiind lovite de un autoturism de culoare roșie. M. a precizat că în momentul în care ea a trecut șanțul, cele două victime se aflau pe bordură nu pe partea carosabilă și nu au incomodat în niciun fel traficul rutier (fila 53-54). Aceleași aspecte au fost declarate și de martorul D. M., care a menționat că cele două victime au fost lovite de autoturism în momentul în care se aflau pe bordură finalizând traversarea părții carosabile. Martorul a precizat că cele trei femei care s-au angajat în traversare nu au pus în pericol în niciun fel traficul rutier (fila 57-58).
Au fost identificați martorii B. D. și B. D. care se aflau într-un autoturism care rula în spatele mașinii conduse de inculpat. Cei doi martori au menționat că au observat momentul în care autoturismul din fața lor a trecut peste bordură, văzând că o persoană a fost aruncată în aer. Ambii martori au declarat la finalul declarației că nu pot preciza dacă cele două victime se aflau în momentul impactului lângă bordură sau pe bordură și dacă intenționau sau nu să traverseze strada (filele 67—71).
În procesul verbal de cercetare la fața locului s-a consemnat faptul că accidentul a avut loc pe timp de zi cu vizibilitate redusă din cauza condițiilor de ceață, partea carosabilă fiind din asfalt uscat, pe o porțiune de drum drept precedată de un viraj la dreapta. Au fost identificate urmele imprimate de pneurile autoturismului marca Dacia Logan, acestea fiind descrise ca lungime și poziționare în procesul verbal de cercetare la fața locului. S-au consemnat urmele de frecare descoperite și locurile în care au fost găsite mijloace materiale de probă.
Pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului, a posibilităților de evitare, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către LIEC C. În legătură cu locul impactului, expertul a stabilit că acesta s-a situat în plan transversal la o distanță de 3,4 m față de axul longitudinal ce desparte sensurile de deplasare, în momentul impactului victimele aflându-se pe marginea părții carosabile, în imediata apropiere a bordurii rigolei. În privința vitezei de deplasare a autoturismului s-a apreciat că viteza probabilă de deplasare în momentul impactului cu pietonii a fost de circa 49 km/h, neputând fi stabilită viteza inițială de deplasare a acestuia raportat la lipsa urmelor imprimate de pneurile autoturismului anterioare impactului cu bordura. A fost determinat momentul declanșării stării de pericol pentru conducătorul auto, rezultând că starea de pericol iminent pentru acesta s-a declanșat în momentul în care a observat pietonii angajați în traversare și aflați pe partea carosabilă. R. la imposibilitatea determinării vitezei inițiale de deplasare a autoturismului nu s-a putut determina distanța la care se afla autoturismul marca Dacia Logan față de locul impactului în momentul în care conducătorul auto a putut observa victimele angajate în traversare.
Cu toate acestea, datele existente la dosar i-au permis expertului să concluzioneze că inculpatul K. L. L. ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi condus autoturismul cu viteza maximă general admisă în localitate, evenimentul rutier putând fi evitat la o viteză inițială de deplasare de 51 km/h. A. s-a concluzionat că inculpatul K. L. L. putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză redusă, care să se încadreze în limita admisă pe acel sector de drum în condiții de ceață, iar victimele R. V. și R. E. puteau preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi angajat în traversare prin loc nepermis si fără asigurare (f.37-44).
Instanța a apreciat că din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, rezultă că accidentul rutier s-a produs atât din culpa inculpatului K. L. L., cât și din culpa victimelor R. E. și R. V.. Inculpatul K. L. L. a încălcat dispozițiile art. 48 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță; dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr.
195/2002, care prevăd că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. R. la condițiile concrete de trafic, respectiv ceață, cu vizibilitate redusă
(astfel cum a menționat și inculpatul în cuprinsul declarației sale), devin incidente în cauză și dispozițiile art. 123 lit. j din HG nr. 1361/2006 potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h, în localități, când vizibilitatea este sub 100 de m în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente.
Victimele accidentului au încălcat dispozițiile art. 72 alin. 2 din OUG nr.
195/2002 care prevăd că pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzător. A rezultat din probele administrate că cele două victime s-au angajat în traversarea străzii prin loc nemarcat și semnalizat.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății (cu ocazia discutării cererii inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 320 indice 1 C.) părțile civile R. E. și R. D. au solicitat reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului rutier, în special prin raportare la faptul că anterior impactului victimele ar fi finalizat traversarea părții carosabile, fiind surprinse de autoturismul condus de inculpat pe bordură sau chiar în șanț. Instanța a constatat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit faptul că în momentul impactului cele două victimei se aflau pe partea carosabilă, în apropierea bordurii. În afară de acest aspect, trebuie menționat că inculpatul a efectuat virajul spre dreapta în urma căruia autoturismul a părăsit partea carosabilă tocmai pentru a evita impactul cu victimele pe care le-a observat la un moment dat pe sensul său de deplasare. În aceste condiții conduita victimelor angajate neregulamentar în traversare, pe timp de ceață, a fost cea care a determinat această deviere de la traiectoria normală de deplasare a autoturismului. Chiar dacă victimele ar fi fost surprinse de autoturism pe bordură, conduita acestora a fost cea care a declanșat starea de pericol pentru conducătorul auto și care a determinat părăsirea părții carosabile a autoturismului. Este fără îndoială faptul că și inculpatul a avut o conduită culpabilă, în condițiile în care nu a circulat cu viteza regulamentară, adaptată la condițiile concrete de drum.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că atât inculpatul, cât și victimele au contribuit în egală măsură la producerea accidentului rutier, care a avut ca urmare decesul numitei R. V. și vătămarea corporală gravă a părții vătămate R. E., procentul de culpă care urmează a fi reținut în sarcina fiecăruia fiind de 50%.
Faptele si vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu schița locului accidentului (f.6-10); planșa foto întocmită de specialistul criminalist la fața locului (f.12-23); raportul de expertiză criminalistică (f.37-44); certificatul medico-legal și raportul de constatare medico-legală (f.27-30, 81-82), declarațiile părții vătămate R. E. (f.49-52, 83-85); declarațiile martorilor B. M. (f.53-55); D. M. (f.56-58); M. M. (f.62-63); B. D. (f.67-69) B. D. (f.70-71); declarațiile inculpatului K. L. L. (f.92-95).
În drept, faptele inculpatului K. L. L. care, în dimineața zilei de (...), în jurul orelor 08.10, în timp ce se afla la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare (...), pe DN1 C-E 576 la KM 12 + 160 m pe raza comunei A., datorită neadaptării vitezei la condițiile de trafic aferente segmentului de drum pe care circula (49 km în loc de 30 km pe timp ce ceață așa cum prevăd dispozițiile art.123 alin.1 lit.k), a acroșat pe numitele R. V. si R. E. care s-au angajat în traversarea prin loc nepermis si fără să se asigure, impact în urma căruia R. V. a decedat iar R. E. a suferit leziuni corporale care au necesitat 90-
100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1,
2 din Codul penal si vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 si 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit.b din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu
1/3 potrivit dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7 C. (închisoare de la 1 an 4 luni la 4 ani și 8 luni pentru infracțiunea de ucidere din culpă și închisoare de la 4 luni la 2 ani pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă), gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului prevăzut de lege, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor că în producerea accidentului culpa nu a revenit în exclusivitate inculpatului K. L. L., aspect care are influență în mod inevitabil asupra aprecierii gravității faptelor, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că inculpatul și victimele au contribuit în egală măsură la cauzarea evenimentului rutier. Cu toate acestea, nu se poate face abstracție de faptul că accidentul a avut ca urmare decesul victimei R. V., în vârstă de 68 ani, fiind cauzat un prejudiciu moral de intensitate ridicată părții civile R. D., care din cauza stării precare de sănătate avea nevoie permanentă de îngrijirea oferită de soția sa; referitor la partea vătămată R. E. din actele medico-legale existente la dosar rezultă că a suferit leziuni care au necesitat un număr considerabil de zile de îngrijiri medicale.
În privința persoanei inculpatului, instanța a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din înscrisurile existente la dosar rezultă că a avut o conduită anterioară bună, fiind cunoscut ca o persoană responsabilă, cu un comportament corespunzător în societate.
R. la cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatului K. L. L., pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C. și pedeapsa de 6 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 C., în condițiile art.
320 indice 1 alin. 7 C., pedepse apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C.
În temeiul art. 33 lit. b C. instanța a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului ideal de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. a dispus contopirea pedepselor de mai sus, rezultând pedeapsa cea mai grea de
1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție. În acest sens instanța a avut în vedere faptul că aspectele referitoare la persoana inculpatului, nu relevă faptul că este necesară stabilirea unei modalități privative de libertate în privința pedepsei care i s-a aplicat, pentru a se asigura sancționarea și reintegrarea socială a acestuia. Inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, fiind trimis în judecată în prezentul dosar pentru săvârșirea unor infracțiuni din culpă, iar în fața instanței a avut o atitudine corespunzătoare, asumându-și responsabilitatea în privința faptelor săvârșite. Nu în ultimul rând instanța a avut în vedere și faptul că accidentul nu s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit potrivit art. 82 C.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
In temeiul art. 359 alin. 1 C. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.
Latura civilă:
În cauză s-a constituit parte civilă I. R. de G. - H. „. D. cu suma de
2.809,36 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate R. E. în perioada de internare (...) - (...).
Instanța a apreciat că este întemeiată solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumelor de bani menționate anterior, proporțional cu procentul de culpă reținut în sarcina acestuia în producerea evenimentului rutier, atâta timp cât internarea părții vătămate R. E. s-a impus pentru tratarea leziunilor pe care le-a suferit în urma accidentului.
Din aceste motive fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. D. și inculpatul K. L. L. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 5.123 lei cu titlu de daune materiale și suma de 27.500 Euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%).
P. vătămată R. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei daune materiale și cu suma de 65.000 Euro, echivalent în lei la data plății daune morale (fila 18-19).
În privința daunelor materiale partea vătămată a arătat că a cheltuit suma de 2.000 lei pentru medicamentele necesare refacerii în perioada de convalescență care a durat 5 luni, pentru dieta necesară în această perioadă și deplasările la spital. P. vătămată a menționat că ulterior a fost nevoită să continue terapia medicamentoasă și dieta adaptată la modificarea stilului de viață, efectuând cheltuieli suplimentare pe parcursul unui an de aproximativ
200 lei lunar. P. vătămată a solicitat și obligarea inculpatului la plata sumei de
500 lei reprezentând valoarea hainelor distruse în accident.
Pentru dovedirea daunelor materiale solicitate au fost audiate martorele P. M.-V. - medicul de familie al părții vătămate și I. R. - vecina părții vătămate. M. P. M. V. a declarat că anterior accidentului starea de sănătate a părții vătămate a fost excepțională raportat la vârsta acesteia (81 de ani la data producerii accidentului), iar ulterior starea fizică și psihică s-a înrăutățit. M. a menționat că partea vătămată s-a confruntat o perioadă cu dificultăți în deplasare și că și în prezent se deplasează doar cu ajutorul unui baston, fiind nevoită să efectueze cheltuieli cu îngrijirea sa pe care le-a apreciat la suma de
4.000 lei în care se includ costurile tonicelor cerebrale, a antialgicelor și a suplimentelor alimentare de care a avut nevoie. M. a arătat că din momentul accidentului partea vătămată și-a întrerupt legăturile cu persoanele din anturaj, cu care obișnuia să efectueze excursii în împrejurimile C.ului, fiind în imposibilitate de a se deplasa, aspect care au afectat-o și din punct de vedere psihic, în prezent fiind într-o stare de depresie (fila 64).
M. I. R. a confirmat aspectele declarate de martora P. referitoare la faptul că anterior accidentului partea vătămată era o persoană activă care obișnuia să meargă în excursii cu prietenii, activitate la care a trebuit să renunțe din cauza dificultăților în deplasare. M. a precizat că partea civilă nu poate să iasă singură din casă, trebuie sprijinită pentru că are amețeli și uneori cade în locuință, motiv pentru care bate în peretele care este comun cu locuința sa pentru a cere ajutor. M. a menționat că a aflat de la partea civilă că a cheltuit cu îngrijirea sa aproximativ 4.000 lei, bani pe care i-a avut din economiile efectuate. Referitor la starea psihică a părții vătămate, martora a precizat că aceasta a rămas cu o traumă pentru că nu mai poate ieși cu prietenii și că se simte singură, făcând afirmația că ar prefera să moară decât să fie într-o astfel de situație. În privința hainelor pe care partea civilă le purta în momentul accidentului martora a menționat că acestea au fost tăiate la spital și din cunoștințele sale acestea au costat în jur de 300-400 lei (fila 66).
Din declarațiile martorelor expuse anterior, instanța a reținut ca fiind dovedite daunele materiale în cuantum de 4.400 lei (4.000 lei cheltuielile efectuate de partea vătămată pentru îngrijirea sa și 400 lei valoarea hainelor), însă raportat la faptul că în sarcina inculpatului s-a reținut culpa în proporție de 50% în producerea accidentului, acesta a fost obligat la plata sumei de
2.200 lei. Declarațiile celor două martore au fost avute în vedere de instanță și la aprecierea cuantumului daunelor morale. Deși producerea prejudiciului moral în astfel de situații este evidentă, în condițiile în care partea vătămată a suferit leziuni grave care au necesitat pentru vindecare un număr ridicat de zile de îngrijiri medicale, declarațiile celor două martore au relevat impactul pe care l-a avut accidentul rutier asupra stării fizice și psihice a părții vătămate, martorele făcând referire la faptul că aceasta se află în stare de depresie, fiind în imposibilitate de a efectua a-și petrece timpul cu prietenii prin excursiile pe care obișnuia să le facă în împrejurimile orașului.
Instanța a apreciat că raportat la intensitatea prejudiciului moral suferit de partea vătămată, coroborat cu criteriul echității, suma de 20.000 Euro ar reprezenta o compensație bănească suficientă, însă raportat la faptul că s-a reținut și culpa părții vătămate în producerea evenimentului rutier în proporție de 50% se impune reducerea proporțională a cuantumului daunelor morale la suma de 10.000 Euro. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 14, 346 alin. 1
C. coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. E. și inculpatul K. L. L. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 2.200 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 Euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale
(reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%).
Numitul R. D., soțul victimei R. V. s-a constituit parte civilă cu suma de
10.646 lei daune materiale și cu suma de 300.000 Euro daune morale.
În privința daunelor materiale, partea civilă a arătat în înscrisul depus la dosar că în suma de 10.646 lei se includ următoarele tipuri de cheltuieli: suma de 850 lei cheltuieli de înmormântare, suma de 2.720 lei masa organizată după înmormântare, suma de 6.600 lei pentru cele trei parastase efectuate, suma de
76 lei taxa de îmbălsămare achitată la IML C., suma de 400 lei valoarea hainelor distruse în accident.
A fost audiat martorul D. M., care a declarat că îl cunoaște pe R. D. de aproximativ 10-15 ani și că a fost de față în momentul producerii accidentului în urma căruia a decedat soția acestuia R. V.. Martorul a declarat că are cunoștință de cheltuielile efectuate de partea civilă pentru înmormântare și parastasele pe care le-a organizat ulterior, făcând referire la suma de 850 lei pentru înmormântare, la suma de 2.700 lei pentru masa organizată ulterior
(arătând că l-a însoțit pe fiul lui R. D. când a achitat suma respectivă), la suma de 6.600 lei pentru parastase. Martorul a precizat că R. D. este foarte afectat de moartea soției sale și ori de câte ori îl vizitează acesta plânge, fiind necăjit că nu mai are cine să-l îngrijească. Acesta a menționat că R. D. se deplasează în bote, nu iese din casă, anterior fiind ajutat de soția lui, care obișnuia să-l scoată la plimbare de 2-3 ori pe săptămână (fila 65).
Din declarația martorului instanța a reținut ca fiind dovedite daunele materiale în cuantum de 10.246 lei (din totalul solicitat fiind exclusă suma de
400 lei reprezentând valoarea hainelor distruse în accident la care nu s-a făcut referire de către martor). Referitor la daunele morale, instanța a reținut că parțial prin conduita culpabilă a inculpatului, care a avut ca urmare decesul victimei R. V. s-a cauzat un prejudiciu moral părții civile, constând în suferința psihică inerentă în astfel de situații, cu atât mai mult cu cât partea civilă are o stare de sănătate precară și soția lui reprezenta singurul său sprijin, atât din punct de vedere fizic, cât și moral. Cu toate acestea în afară de gravitatea prejudiciului moral, pentru stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale, trebuie avut în vedere criteriul echității, pentru ca indemnizația să fie justă, raționala, echitabila, stabilita în așa fel încât sa asigure o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului moral suferit. R. la elementele expuse anterior, instanța a apreciat că suma de
55.000 Euro reprezintă o compensație bănească suficientă însă raportat la faptul că s-a reținut și culpa victimei în producerea evenimentului rutier în proporție de 50% se impune reducerea proporțională a cuantumului daunelor morale la suma de 27.500 Euro.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. D. și inculpatul K. L. L. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 5123 lei cu titlu de daune materiale și suma de 27.500
Euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%).
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. instanța a constatat că numiții R. M. și
D. D. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile civile R. E. și R. D., precum și SC O. VIG SA (fostă BCR A.).
Părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, să fie admisă constituirea de parte civilă, astfel cum a fost formulată.
În motivele de recurs, părțile civile prin apărătorul ales al acestora și memoriul depus la dosar, au arătat că instanța de fond a încălcat prevederile legale privitoare la principiul disponibilității, care guvernează acțiunea civilă. În cadrul ședinței de judecată din data de 5 martie 2012, inculpatul în declarația dată de acesta, a arătat că acceptă pretențiile civile, iar raportat la specificul procesului penal, acțiunea civilă fiind alăturată acțiunii penale, achiesarea inculpatului la pretențiile civile formulate de cele două părți vătămate s-a realizat prin recunoașterea efectivă a existenței daunelor civile și în manifestarea neechivocă a acceptării valorii acestora, a cuantumului pretențiilor formulate.
Instanța de fond trebuia să-l oblige pe inculpat la plata în întregime a despăgubirilor solicitate, iar în subsidiar, instanța ar fi avut posibilitatea să reducă pretențiile civile în raport cu gradul de culpă, ori o asemenea soluție o consideră discutabilă sub aspectul legalității tocmai pentru că inculpatul s-a declarat de acord cu valoarea despăgubirilor.
Părțile civile apreciază că daunele morale acordate de instanța de fond sunt prea reduse față de cele solicitate, raportat la gravitatea faptei și la valorile lezate prin infracțiune.
Culpa reținută în sarcina persoanelor accidentate a fost stabilită de instanța de fond în mod eronat, apreciind că se poate reține în sarcina victimelor o culpă de 50%. În cauză, accidentarea victimelor nu are o legătură directă de cauzalitate cu efectuarea de către acestea a traversării părții carosabile prin loc nemarcat. Ambele persoane accidentate au traversat drumul prin loc nemarcat, însă doar după ce s-au asigurat în prealabil că nu există nici un pericol. Ulterior traversării, acestea au ieșit de pe partea carosabilă, fiind în afara spațiului de rulare pentru autovehicole.
Raportul de expertiză efectuat în cauză este destul de clar sub aspectul producerii accidentului, însă instanța de fond a trecut cu vederea toate celelalte probe administrate în cauză, acordând o valoare exclusivă raportului de expertiză criminalistică efectuat în faza de urmărire penală.
De asemenea, au fost ignorate declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale. M. B. M. arată că împreună cu victimele s-a asigurat că drumul este liber și că în momentul în care a trecut șanțul, cele două femei se aflau pe bordură și nu pe partea carosabilă. Martorul D. M. arată că numitele B. M., R. V. și R. E. s-au asigurat că nu circulă autoturisme pe partea carosabilă, după care s-au angajat în traversarea străzii prin loc nemarcat, întrucât nu există trecere de pietoni în zonă și că victimele se aflau pe bordură în momentul accidentului. Martorul B. D. arată că autoturismul a părăsit în mod inexplicabil partea carosabilă, a acroșat cele două victime care se aflau în afara părții carosabile.
Instanța de fond nu argumentează de ce a înlăturat în totalitate sub aspect probatoriu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și de ce a preferat să accepte varianta exprimată de inculpat. Așa cum rezultă din raportul de expertiză, în momentul impactului, victimele se aflau pe marginea drumului în partea dreaptă, față de sensul de deplasare al inculpatului. În aceste condiții, efectuarea unei manevre de evitare spre dreapta a fost cea mai nefericită decizie posibilă, care a dus la anularea posibilității victimelor de a scăpa de accident.
Părțile civile au mai arătat că instanța de fond a greșit, deoarece nu a realizat absența legăturii de cauzalitate între traversarea prin loc nemarcat și producerea accidentului. De asemenea, a greșit apreciind că singura culpă a inculpatului constă în faptul că a circulat cu o viteză prea mare, raportat la segmentul de drum și condițiile de trafic.
Societatea de asigurare SC O. Vig SA a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie reduse daunele morale acordate părților civile.
În motivele de recurs, societatea de asigurare a arătat că acordarea despăgubirilor morale trebuie făcută în funcție de factorii sociali, culturali și economici, de aceea cuantumul daunelor morale acordate trebuie să se raporteze și la situația economică a celui care le solicită, tocmai pentru că acordarea de daune morale excesiv de mari raportat la veniturile pe care le realizează aceștia, ar reprezenta o îmbogățire fără just temei, ceea ce contravine atât legislației, doctrinei și jurisprudenței din România, cât și jurisprudenței europene.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de părțile civile și societatea de asigurare, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că în dimineața zilei de (...), în jurul orelor 08,10, în timp ce inculpatul K. L. L. se afla la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare (...), pe DN1, la km12+1., circulând pe raza com.A., datorită neadaptării vitezei la condițiile de trafic aferente segmentului de drum pe care circula, a acroșat pe numitele R. V. și R. E., care s-au angajat în traversarea părții carosabile prin loc nepermis și fără să se asigure, impact în urma căruia victima R. V. a decedat, iar R. E. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 C.pen. și vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4 C.pen.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a solicitat aplicarea în cauză a disp.art.320/1 C.pr.pen. referitoare la judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de disp.art.320/1 alin.7 C.pr.pen. și art.72 C.pen., pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, atrăgându-i-se atenția asupra disp.art.83 C.pen.
Susținerile părților civile referitoare la gradul de culpă reținut în sarcina victimelor, în sensul că acestea nu s-ar face vinovate de producerea accidentului cauzat de inculpat, sunt neîntemeiate.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că inculpatul se deplasa cu autoturismul menționat mai sus, din direcția Dej spre C. N., iar în dreptul com.A., la un moment dat, a observat pe cele două victime, care traversau partea carosabilă prin loc nemarcat, de la stânga spre dreapta, în sensul său de mers și încercând să le evite, a virat brusc spre dreapta, lovind cu roata dreaptă față, bordura de delimitare a rigolei, după care a pierdut controlul direcției de deplasare, încălcând bordura, a surprins și accidentat pe cele două victime, care au fost proiectate peste capotă, căzând în rigolă, iar autoturismul din inerție a reintrat pe partea carosabilă (f.7-9 dosar urmărire penală).
Potrivit schiței locului accidentului, victimele au fost accidentate pe partea dreaptă a părții carosabile, înspre bordura ce delimitează această parte, la o distanță de 1,2 m de partea din dreapta a bordurii (f.10 dosar u.p.).
Din planșele foto rezultă că victima R. V. a fost găsită după accident cu capul pe bordura din dreapta, iar picioarele orientate înspre axul drumului. Tot din planșa foto rezultă că victimele au fost lovite cu partea din față a autoturismului, respectiv cu partea unde este fixat numărul de înmatriculare, după care au fost proiectate pe capota autoturismului și aruncate în partea dreaptă a părții carosabile. (f.12-23 dosar u.p.)
Potrivit raportului de expertiză criminalistică efectuat în faza de urmărire penală, accidentul s-a produs la o distanță de circa 3,4 m față de axul longitudinal ce desparte sensul de deplasare, în momentul impactului victimele aflându-se pe marginea părții carosabile, în imediata apropiere a bordurii rigolei. Viteza probabilă de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentul impactului cu persoanele accidentate, a fost de circa 47 km/h. Inculpatul putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză redusă, care să se încadreze în limita admisă pe acel segment de drum, iar numitele R. V. și R. E. puteau preveni accidentul, dacă nu s-ar fi angajat în traversare prin loc nepermis și fără să se asigure.
Accidentul s-a produs atât din cauza angajării în traversare prin loc nepermis și fără să se asigure a numitelor R. V. și R. E., cât și din cauza neadaptării vitezei de deplasare a autoturismului de către inculpat, la o valoare care să se încadreze în limita admisă la deplasarea în condiții de ceață. (f.37-44 dosar u.p.)
M. B. M. a relatat că s-a angajat în traversarea străzii împreună cu R. V. și R. E. după ce s-au asigurat că nu circulă autoturisme, iar D. M. și R. D. nu au traversat partea carosabilă, întrucât R. D. se deplasa cu dificultate, sprijinit de două bastoane. M. a susținut că a traversat strada împreună cu cele două victime și au ajuns pe bordura din sensul opus, în condiții de siguranță, iar după ce a trecut șanțul și a ajuns pe trotuar a auzit o bubuitură în spate, moment în care s-a întors și le-a văzut pe cele două victime aruncate în aer, fiind lovite de autoturismul condus de inculpat.
Aceleași aspecte rezultă și din declarația martorului D. M., care a arătat că cele două victime au fost lovite în momentul în care se aflau lângă bordură, spre finalizarea traversării părții carosabile.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, planșele foto, avariile autoturismului condus de inculpat, raportul de expertiză criminalistică și declarațiile martorilor M. M. și D. M. rezultă cu certitudine că victimele au fost lovite pe partea din dreapta a părții carosabile la o distanță de
3,4 m de axul longitudinal al drumului ce separă cele două sensuri de mers.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a reținut în mod întemeiat o culpă în proporție de 50% în sarcina victimelor, care s-au angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure, în condiții de ceață, cu vizibilitate redusă, așa cum rezultă din toate probele administrate în cauză.
Neîntemeiată este și critica părților civile referitoare la cuantumul daunelor morale acordate acestora de către instanța de fond.
Instanța de fond în mod întemeiat, raportat la vârsta victimelor, la situația materială a acestora, la condițiile în care s-a produs accidentul, la împrejurarea că victima R. V. a decedat, iar R. E. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale, a stabilit suma de 55.000 euro pentru partea civilă R. D., care redusă cu 50%, rezultă suma de 27.500 euro, iar pentru partea civilă R. E., suma de 20.000 euro, care redusă cu 50%, este în sumă de 10.000 euro.
Sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale părților civile sunt în măsură să compenseze suferințele psihice și fizice suferite de acestea, în urma accidentului cauzat de inculpat, sens în care nu se impune majorarea acestora.
Corespunde adevărului că inculpatul, la termenul din 5 martie 2012, a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunilor, că solicită aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen. și că este de acord cu despăgubirile civile solicitate de părțile vătămate, însă nu poate fixa un termen până la care poate achita aceste despăgubiri, întrucât până în prezent nu a reușit să se angajeze (f.54 dosar fond).
Această declarație dată de inculpat în faza de judecată nu poate fi apreciată ca și o achiesare la constituirea de parte civilă a celor două părți vătămate, deoarece sumele acordate cu titlu de daune morale sau materiale nu pot constitui o îmbogățire fără justă cauză.
Pe de altă parte, antrenarea răspunderii civile s-a făcut și față de societatea de asigurare, care urmează să despăgubească părțile civile în limita contractului de asigurare și față de care inculpatul nu are nici un drept de dispoziție.
Neîntemeiată este și solicitarea societății de asigurare referitoare la reducerea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, raportat la situația economică și nivelul de trai al acestora, întrucât instanța de fond a făcut o apreciere corectă a cuantumului daunelor morale acordate părților civile, raportat la vârsta acestora, la nivelul de trai al părților civile, la situația lor economică, iar sumele de 27.500 euro, respectiv 10.000 euro cu titlu de daune morale acordate părților civile, nu pot fi considerate ca îmbogățire fără justă cauză și excesive față de modul de viață și situația economică a părților civile.
Având în vedere că nu se impune reaprecierea gradului de culpă al victimelor în producerea accidentului și nici majorarea cuantumului daunelor morale solicitate de părțile civile sau reducerea acestora, așa cum arată societatea de asigurare în motivele de recurs, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. recursurile formulate de părțile civile R. E. și R. D. și societatea de asigurare SC O. Vig SA împotriva sentinței penale nr.614 din 14 mai 2012 a
Judecătoriei C. N. urmează să fie respinse, ca nefiind fondate.
Potrivit art.189 C.pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. părțile civile și societatea de asigurare urmează să plătească statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către părțile civile R. E. și
R. D. continuate de moștenitorii R. M. si D. D. și al asiguratorului S. O. VIG S.
- R. C. împotriva sentinței penale nr. 614 din 14 mai 2012 a Judecătoriei C. N.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, avocat B..
Obligă pe părțile civile si asigurator să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 iulie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. V. G. D. P.
GREFIER L. C.
Red.VG Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Încheierea penală nr. 594/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 130/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
