Decizia penală nr. 105/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â NI A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.105/A/2012
Ședința publică din data de 30 mai 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTOR : A. D. L. GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelul declarat de către inculpatul Ș. V. D. împotriva sentinței penale nr. 74/23 februarie
2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului Ș. V. D., părții civile A. N. de A. F. reprezentată de A. prin D. C. și a părții responsabile civilmente SC N. T. S. prin lichidator L. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 16 mai 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 74/23 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C. a fost condamnat inculpatul:
Ș. V. D., fiul lui I. și V., născut la data de (...) în T., jud. C., cetățean român, studii medii, căsătorit, are un copil minor, dom. în C. T., str. Poet A. M. nr. 29, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.
214/2005 cu art. 41 al.2 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 C.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N. T. S. T. la plata către partea civilă A. prin D. C. a sumei de 1. lei despăgubiri civile, la care se adaugă accesoriile aferente până la data efectivă a plății.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța procurorului din data de (...), prin luarea inscripției ipotecare asupra imobilului înscris în CF nr. 4663 C. T. A+1 nr. top. 816/3/1/2/2, deținut în coproprietate de inculpat și soția sa, Ș. P.
S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri la
Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive a acesteia.
În baza art.191 C.pr.pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că la data de (...) Garda Financiară C. a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în ceea ce privește activitatea S. „. T." S. cu sediul în T., str. Garofiței nr. 65, jud. C., activitate supusă controlului organelor financiare referitor la realitatea tranzacțiilor comerciale efectuate de aceasta în perioada (...) -(...), precum și la evidențierea acestor operațiuni în documentele financiar-contabile și modul de calculare, înregistrare și virare a impozitelor și taxelor aferente acestor operațiuni.
Rezultă din evidențele O.ui R. C. C. că inculpatul Ș. V. D. a fost administrator și asociat unic al S. „. T." S. T., până în luna august 2009.
În perioada august-octombrie 2009, asociații firmei au fost C. G. (90%) și inculpatul Ș. V. D. (10%), cel dintâi având și calitatea de administrator iar din
(...), asociat unic și administrator a fost C. G.
Urmare a controlului efectuat de către organele financiare s-a stabilit că în perioada (...) - (...) S. „. T." S. a emis facturi către diverși beneficiari, respectiv S. „. C. S." S. C. T., S. „P&R T." S. C. T., S. „. I." S. L., în sumă totală de 270.580 lei, la care se adaugă T. de 51.411 lei, fără ca aceste facturi să fie înregistrate în evidența contabilă a S. „. T." S. Mai mult, ultimele declarații lunare depuse la organele fiscale de către S. „. T." S. sunt cele aferente lunii decembrie 2009.
Prin omisiunea totală a evidențierii, în actele contabile, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate (aferente facturilor menționate mai sus), S. „. T." S. s-a sustras de la plata impozitului pe profit în sumă de 42.063 lei și de la plata T. în sumă de 51.411 lei, prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin calcularea de majorări de întârziere și penalități fiind de 1. lei, nerecuperat.
Totodată, s-a stabilit că în perioada (...) - (...), S. „. T." S. a facturat servicii de transport în valoare totală de 20.750 lei plus T. 3943 lei, în favoarea beneficiarului S. „Soma" S. Valea Largă, județul Mureș, încasând sumele respective pe bază de chitanțe, dar și de astă dată a omis să evidențieze, în actele contabile, aceste operațiuni comerciale, precum și veniturile realizate.
S-a apreciat că numitul C. G. a dobândit strict formal calitatea de asociat unic și administrator la S. „. T." S., neavând nici un fel de implicare efectivă în organizarea activității acestei firme.
În declarațiile date în faza de urmărire penală martorul C. G. a susținut că a acceptat să preia părțile sociale ale S. „. T." S. deoarece avea „nevoie de bani" însă, deciziile au fost luate în continuare de către inculpatul Ș. V. D., contribuția sa constând în aceea că răspundea chemării acestuia și se deplasa la C. T. de câte ori era solicitat de către inculpat, pentru semnarea anumitor acte. C. G. recunoaște că a semnat mai multe facturi la solicitarea inculpatului Ș. V. D., fiind răsplătit cu mici sume de bani cuprinse între 100 și 300 lei, precizând însă că nu a avut nici un fel de implicare în activitatea societății, activitatea sa fiind condusă efectiv de inculpat, martorul având „doar rolul de a ajuta la falimentul societății N. T.", potrivit susținerilor acestuia (filele 105-107,109,110).
În cauză au fost depuse procesele verbale de redare integrală a unui număr de 4 convorbiri telefonice, interceptate și înregistrate în dosarul penal nr.
190/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. C., în autorizațiilor nr.
262/(...) și nr. 267/(...), ambele emise de Tribunalul Cluj, în condițiile art. 91/2 al.5 C.pen. aceste convorbiri fiind folosite în prezentul dosar.
Din convorbirile interceptate și înregistrate la datele de (...), ora 14.51, respectiv (...), ora 14.02 (fila 191-197), rezultă că inculpatul Ș. V. D. a mai întocmit, ulterior cesiunii părților sociale, acte în numele S. „. T." S., pe care urma să le ducă să le semneze și „domnul de la N.", respectiv C. G.
Totodată, au fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice din (...) ora 19.22 și (...) ora 07.51 purtate între Ș. V. D. și C. G. ( filele 186-190).
În același sens, s-a arătat că la data de (...), lucrătorii I.P.J. C. - Serviciul
Poliției Rutiere, l-au oprit pentru control, pe DJ 150, între localitățile V. și C. M., pe inculpatul Ș. V. D., acesta conducând în trafic ansamblul de vehicule format din capul tractor IVECO cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca cu nr. de înmatriculare (...) (f. 137, 138).
Capul tractor cu nr. (...) aparține S. „. T." S., iar inculpatul a prezentat pentru control o serie de documente ale acestei firme, care se găseau în posesia sa, respectiv certificat de înmatriculare pentru capul tractor, licența pentru transport public de mărfuri în trafic internațional și asigurare R.
În procesul verbal întocmit cu această ocazie, s-a menționat conform susținerilor inculpatului că, „. patronul firmei" S. „. T." S., iar după puțin timp a relatat lucrătorilor de poliție că are calitatea de conducător auto la această firmă
și că „. să răspundă la întrebările referitoare la numele patronului sau administratorului firmei".
Inculpatul a fost audiat olograf cu acea ocazie (f.144, în xerocopie), continuând să susțină în mod necorespunzător adevărului că are calitatea de conducător auto la firmă, dar că nu a completat foaia de parcurs.
Aceste împrejurări vin, o dată în plus, să confirme pe deplin susținerile martorului C. G., conform cărora el nu a intrat niciodată în posesia mijloacelor de transport aflate în proprietatea S. „. T." S., acestea rămânând în posesia și folosința inculpatului, inclusiv după cesiunea formală a părților sociale. În legătură cu acest autovehicul inculpatul a depus la dosar o factură din data de (...) din care ar rezulta că acesta a fost înstrăinat firmei SC P&R T. S., aparținând soției inculpatului însă este de observat faptul că din certificatul de înmatriculare depus la dosar rezultă că acesta a fost înmatriculat pe această din urmă societate abia la data de (...), ceea ce pune sub semnul întrebării realitatea înstrăinării autovehiculului respectiv. Mai mult, dacă așa ar fi fost și autovehiculul era vândut unei alte firme nu înțelegem de ce inculpatul nu a adus la cunoștința organelor de poliție care l-au depistat în trafic aceste aspecte, dimpotrivă a afirmat că acesta aparține SC N..
Relevant este și faptul că în perioada de referință infracțională, SC N. a stabilit relații comerciale cu societăți aparținând unor persoane apropiate inculpatului, respectiv fratele său, cumnata ori chiar soția acestuia, fiind greu de presupus că acesta ar fi străin de toate acestea, cu atât mai mult cu cât nu rezultă că martorul C. G. cunoștea toate aceste persoane iar utilajele firmei au fost înstrăinate firmei soției inculpatului ori valorificate la fier vechi, în timp ce dintre facturile emise în perioada respectivă doar trei au fost semnate de către C. G. iar celelalte de către inculpat, fratele ori soția acestuia.
Asociatul SC SOMA S. a declarat în faza de urmărire penală aceea că a apelat la inculpatul Ș. V. D., pentru ca S. „. T." S. să efectueze în favoarea S.
„Soma" S. mai multe transporturi de cărămidă și alte materiale de construcții, de organizarea efectivă a transporturilor ocupându-se inculpatul. Cei doi s-ar fi întâlnit într-un bar din T. sau C. T., ocazie cu care inculpatul Ș. V. D. i-a înmânat mai multe facturi fiscale și chitanțe emise în perioada (...)-(...). Despre relațiile comerciale cu SC N. martorul a precizat că acestea s-au stabilit prin intermediul inculpatului, ca reprezentant al societății și abia ulterior, a aflat că acesta a cesionat părțile sociale ale societății lui C. G., pe care l-a cunoscut la rândul său, însă fără a stabili cu el vreo relație comercială. A mai precizat martorul că ultimul transport efectuat în anul 2009 de către S. „. T." S. pentru S.
„Soma" S. a fost în luna noiembrie 2009.
În drept, fapta inculpatului Ș. V. D., care în perioada (...)-(...), în mod repetat, la scurte intervale de timp, cu aceeași rezoluție infracțională, a omis sa evidențieze, în actele contabile ale S. „. T." S.T., operațiuni comerciale efectuate și venituri realizate (atestate prin facturi în suma totală de 270.580 lei, la care se adaugă T. în suma de 51.411 lei, fapta fiind săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și având ca rezultat sustragerea de la plata către bugetul de stat a sumei totale de 94.704 lei (formată din 42.063 lei impozit pe profit sustras de la plată și 51.411 lei, T. sustras de la plată), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art.
9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului s- au avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C.pen. și anume gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, precum și persoana făptuitorului.
Din această perspectivă, s-a reținut că inculpatul a comis o faptă de o gravitate sporită, prejudiciul astfel cauzat fiind însemnat, a dat dovadă de nesinceritate, negând comiterea faptei și nu se află la prima confruntare cu legea penală, deoarece a fost cercetat în dosarul nr. 190/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din data de (...), iar prin sentința penală nr. 43/D/2011 a T.ui C. (dosar (...)) a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, hotărârea nefiind definitivă.
Pe cale de consecință, raportat la cele arătate, tribunalul a considerat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, sens în care va aplica acestuia o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.
Pedeapsa aplicată se va executa în regim de detenție, sens în care în baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel inculpatul S. V.
În motivarea apelului acesta a criticat sentința atacată susținând că nu se face vinovat de comiterea faptei, deoarece din actele dosarului rezultă că numitul C. G. este cel responsabil de aceste infracțiuni.
S-a apreciat că inculpatul apelant nu are calitatea de subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală, fiindcă această calitate o are persoana cu atribuții financiar contabile în firmă, iar numitul C. G. era unicul administrator al acesteia.
S-a mai învederat că în cursul cercetării judecătorești în această cauză s-a admis cererea lichidatorului judiciar al firmei împotriva pârâtului C. G. de unde rezultă raportul de cauzalitate dintre fapta administratorului și prejudiciul creat.
S-a mai susținut că deși s-a reținut în sarcina apelantului că a mai făcut transporturi și după cesionarea firmei însă le-a efectuat în interesul unei alte societăți aparținând soției sale și unde acesta era salariat.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, constând în aceea că în perioada 1 ian.2009 - 31 aug.2010 SC N. T. S. a emis facturi în sumă totală de
270.580 lei la care s-a cumulat TVA de 51.411 lei fără ca acestea să fie înregistrate în evidența contabilă, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în sumă de 42.063 lei și a sumei TVA menționate.
S-a mai constatat că în perioada 7 dec.2009 - 16 dec.2009 societatea arătată a facturat servicii de transport în valoare de 20.750 lei plus TVA în favoarea SC SOMA S. Valea Largă sumă pe care le-a încasat și pe care nu le-a evidențiat în actele contabile.
În mod corespunzător realității prima instanță a reținut că inculpatul apelant a fost asociat unic și administrator unic al societății până în luna august
2009 după care a cesionat 90% din părțile sociale numitului C. G. care a dobândit formal calitatea de administrator al societății, din 15 oct.2009 devenind chiar asociat unic.
Într-adevăr, din probele indicate de către prima instanță constând în convorbirile interceptate ale inculpatului apelant, din declarația martorului C. G. și din faptul că apelantul a utilizat personal camionul firmei chiar și după cesionarea părților sociale rezultă că acesta în fapt administra societatea comercială.
Motivat, prima instanță a înlăturat declarațiile nesincere ale martorului M. I. și ale martorului O. C. A. care au susținut, în ciuda elementelor de fapt menționate anterior, că inculpatul nu a mai desfășurat nicio activitate comercială pe firma respectivă.
Faptul că judecătorul sindic (f.115 fond) l-a obligat pe administratorul din acte numitul C. G. să plătească societății suma de 110.390,65 lei se întemeiază pe răspunderea legală a administratorului din acte al societății față de prejudiciile cauzate patrimoniului acestuia și nu exclude, astfel cum s-a motivat în apel, raportul de cauzalitate între neevidențierea actelor comerciale în contabilitatea societății comerciale, acte desfășurate în fapt de către inculpatul apelant.
Critica referitoare la neextinderea procesului penal împotriva administratorului C. G. nu constituie un motiv de apel care să conducă la desființarea sentinței primei instanțe.
Așadar, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.
Împrejurarea că inculpatul apelant a acționat ca administrator de fapt al societății comerciale tocmai în scopul de a nu-i fi imputabilă neevidențierea contabilă a tranzacțiilor efectuate îl indică ca fiind subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală.
La stabilirea pedepsei de 2 ani închisoare s-au avut în vedere toate criteriile generale și speciale prev. de art.72 C. mai ales împrejurarea că acesta nu a fost sincer.
Într-adevăr, Curtea reține că inculpatul apelant a pregătit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin aceea că a cesionat părțile sociale iar apoi și calitatea de administrator al firmei unei persoane din altă localitate tocmai pentru a nu i se putea imputa neevidențierea actelor comerciale în contabilitatea firmei.
Este de menționat că prejudiciul a fost descoperit și calculat pe baza declarațiilor „. depuse de către partenerii de afaceri ai apelantului și pe baza verificărilor efectuate de organele fiscale la aceștia (f.30).
Ca atare, fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social concret suficient de caracterizat pentru aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.
În mod legal, acesta a fost obligat la plata despăgubirilor civile către A., dispunându-se menținerea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale.
În consecință, în temeiul art. 379 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat apelul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. V. domiciliat în C. T., str. A. M., nr.29, județul C. împotriva sentinței penale nr. 74/23 februarie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av. Maxim A., ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
Obligă pe inculpatul S. V. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
V. C. A. D. L. M. V.-G.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Sentința penală nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1413/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
