Decizia penală nr. 945/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.945/R/2012

Ședința publică din data de 20 iunie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L. - judecător

JUDECĂTORI : I. C. M.

L. M.

G.IER : M. V.-G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR : ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr. 369 din data de 19 martie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei B., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG

195/2002 republicată.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. N., av. P. G. M. din cadrul Baroului C., cu delegație din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, nefiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului M. N., av. P. G. M. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.d Cod pr. pen. admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 369 din data de 19 martie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei B. și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată, întrucât fapta nu există.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatului i s-ar fi solicitat testarea cu fiola alcooltest și acesta să fi refuzat acest lucru.

Organele de poliție au avut posibilitatea testării inculpatului la locul accidentului. Invocarea unei condiții meteorologice față de imposibilitatea testării inculatului cu fiola alcooltest nu poate fi primită de vreme ce organele de poliție aveau posibilitatea testării acestuia în autoturism, în prezența martorilor care erau de față.

De asemenea, arată că inculpatul nu a avut obligația de a se supune recoltării probelor biologice, având în vedere că nu s-a constatat că avea o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, întrucât nu a fost testat cu fiola alcooltest.

Reprezentantul parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apreciază că solicitarea de achitare a inculpatului nu este întemeiată raportat la probele administrate în cauză din care rezultă vinovăția acestuia cu privire la refuzul de recoltare a probelor biologice.

Inculpatul a fost urcat în autoturismul poliției pentru a fi condus la sediul poliției în vederea testării cu fiola alcooltest, însă acesta a coborât din mașină sustrângându-se testării, respectiv de la recoltarea de probe biologice.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.369 din 19 martie 2012 pronunțată de

Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere a conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată și modificată prin L. 4., cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 lit. d C.penal la pedeapsa de: 1 an închisoare.

În baza art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C.penal s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal.

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...), în jurul orelor 22.35, Postul de P. M. de C. a fost sesizat telefonic de numitul B. D. cu privire la faptul că pe DC 21, pe raza localității F., s-a produs un accident de circulație in care a fost implicat un autovehicul marca DACIA papuc cu nr. de înmatriculare (...).

Deplasându-se la fata locului, șeful P. de P. M. de C. a constatat ca în albia pârâului F. era răsturnat autovehiculul marca DACIA papuc cu nr. de înmatriculare (...), conducătorul respectivului autovehicul fiind identificat in persoana inculpatului M. N. A. fiind întuneric si timp ploios, șeful P. de P. i-a solicitat inculpatului să urce in autovehiculul aflat in dotarea P.i pentru a se deplasa la sediul P. de P. M. de C. in vederea audierii si testării cu fiola alcooltest pentru stabilirea alcoolemiei.

Inculpatul a fost de acord să fie testat cu fiola alcooltest la sediul P. de P., s-a urcat in autovehiculul P.i și după aproximativ 60 metri a forțat portiera dreapta față pentru a sări din autovehicul. Pentru a evita un eventual accident, șeful P. de P. a oprit autovehiculul, moment in care inculpatul a coborât din mașină si s-a reîntors la locul producerii accidentului, refuzând astfel să fie condus la sediul P. de P. M. de C. in vederea audierii si testării cu fiola alcooltest, aspect confirmat in cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului, precum si in raportul întocmit de șeful P. de P.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul M. N. arată că în data de (...) s-a deplasat cu autovehiculul proprietate personală marca DACIA papuc cu nr. de înmatriculare (...) din satul F. in localitatea S. de C., pentru a lua 5 saci de îngrășăminte pentru numitul S. E., el aflându-se la volanul autovehiculului, iar pe bancheta dreapta față fiind numitul S. E.

La întoarcere, cei doi au oprit la barul SC A. din com. M. de C., apoi au mers până in satul V., oprind la bufetul din acea localitate. A. că inculpatul merge in localitatea F., numiții L. A., L. D.-S. și M. O., aflați in bar, l-au rugat pe inculpat să-i transporte până în localitatea F., inculpatul fiind de acord, cei 3 urcând pe bancheta din spate.

Inculpatul a condus autovehiculului pe DC 21 si ajungând in localitatea F. in jurul orelor 21.40, cu 5 metri înainte de podul amplasat peste pârâul F., in dreptul imobilului cu nr. 16 din acea localitate, in fata autovehiculului a apărut brusc un câine. Pentru a evita impactul cu câinele, inculpatul a tras de volan in partea dreaptă, a pierdut controlul volanului si, peste podul care nu era prevăzut cu balustrade, s-a prăbușit cu mașina in albia pârâului F., aceasta suferind avarii. Nici unul dintre ocupanți nu a suferit nici o leziune.

Inculpatul arată că după accident, împreună cu S. E. s-a deplasat în centrul satului F., unde s-au întâlnit cu numitul L. A., pe care l-au rugat să-i ducă cu autovehiculul până la sediul P. de P. M. de C.

L. A. i-a transportat cu autovehiculul proprietate personală până la sediul

P. de P. M. de C., dar negăsind pe nimeni, s-au deplasat la domiciliul șefului de post, ajungând acolo in jurul orelor 22.40.

Inculpatul 1-a anunțat pe șeful de post cu privire la accident, acesta spunându-i să găsească un utilaj cu care să scoată autovehiculul din albia pârâului. L. A. i-a transportat pe cei doi până în comuna S. de C. la domiciliul numitului G. C., inculpatul solicitându-i acestuia să meargă cu utilajul la locul producerii accidentului pentru a scoate autovehiculul din albia pârâului, după care L. A. i-a condus pe cei doi la locul accidentului, la câteva minute în urma lor sosind și șeful de post, acesta invitându-1 pe inculpat să urce in autovehiculul P.i pentru a fi condus la sediul P. de P. M. de C. in vederea audierii si testării cu fiola alcooltest.

Inculpatul arată că s-a urcat in autovehiculul P.i, s-au deplasat aproximativ 60 metri, moment in care i-a solicitat șefului de post să oprească.

Inițial, acesta a refuzat, însă la insistențele inculpatului și având în vedere că acesta a început să forțeze portiera dreapta față, pentru a evita un eventual accident, a oprit autovehiculul.

Inculpatul a coborât din mașină, iar la solicitarea polițistului a refuzat să meargă la sediul P. de P. M. de C. in vederea audierii și testării cu fiola alcooltest, după care s-a reîntors la locul producerii accidentului, rămânând până in jurul orelor 01.30, când autovehiculul a fost scos din albia pârâului.

Inculpatul arată că după ce a scos autovehiculul din albia pârâului nu a mers la sediul P. de P. M. de C. in vederea audierii și testării cu fiola alcooltest, ci a plecat la domiciliu.

Declarația inculpatului din faza de urmărire penală este confirmată de declarațiile celorlalți ocupanți ai autovehiculului implicat în accident, S. E., L. A., L. D.-S. și M. O., aceștia arătând ca inculpatul s-a urcat in autovehiculul P.i, iar după aproximativ 60 metri a coborât din autovehicul și s-a reîntors la locul producerii accidentului, refuzând să meargă la sediul P. de P. M. de C. in vederea audierii si testării cu fiola alcooltest. Totodată, aceștia declară că nu au suferit nici o leziune in urma producerii accidentului.

De asemenea, în declarația dată în fața organelor de cercetare penală, martorul asistent L. A., prezent la cercetarea la fața locului, confirmă faptul că după ce a parcurs aproximativ 60 metri cu autovehiculul politiei, inculpatul a forțat portiera dreapta față pentru a cobora din mașină. Pentru a evita un eventual accident, șeful P. de P. a oprit autovehiculul, moment in care inculpatul a coborât și s-a reîntors la locul producerii accidentului, refuzând să meargă la sediul P. de P. M. de C. în vederea audierii și testării cu fiola alcooltest.

Instanța a constatat că inculpatul a dat un număr de 3 declarații în faza de urmărire penală.

Prima declarație, olografă, este consemnată în data de 20 aprilie 2010, la 4 zile de la accident. D. ce relatează modalitatea în care s-au derulat evenimentele, inculpatul arată că în prezența martorilor „mi s-a cerut să urmez procedurile în astfel de situații pe care organele de poliție le desfășoară pentru a fi audiat în legătură cu accidentul și pentru a fi testat sau a mi se recolta probe biologice, poliția mi-a solicitat (să urc) în mașina de poliție, am fost de acord și după ce s-a pus în mișcare, la circa 60, 100 metri am deschis din mers portiera cu intenția să cobor, organul de poliție a oprit autoturismul, au am coborât și m-am întors la locul accidentului, unde am rămas până în jurul orei 01,30. D. ce am scos autoturismul m-am dus acasă, după care m-am culcat, fără a mă duce la poliție să fiu testat….Nu pot să îmi dau seama ce am gândit în acele momente de am refuzat să urmez indicațiile organelor de poliție ca posesor de permis de conducere, ulterior mi-am dat seama că am încălcat prevederile Codului rutier"; (f.17).

Următoarea declarație, dată pe formular tipizat în data de 21 iunie 2010, o confirmă și o susține pe prima, în ea relatându- se că „după cercetarea la fața locului organul de poliție mi-a cerut să urmez procedurile în astfel de situații și să urc în autoturismul poliției pentru audiere și recoltare de probe biologice";. Apoi descrie modalitatea în care a părăsit mașina poliției, după care declară că

„martorii asistenți au luat la cunoștință că eu nu am urmat organele de poliție pentru audieri și recoltare de probe biologice. În ziua următoare am reflectat și mi-am dat seama că am încălcat prevederile OUG 195/2002, comițând astfel infracțiunea de sustragere a conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Regret săvârșirea faptei";

(f.15).

A treia declarație, dată în fața procurorului în 28 iulie 2010, de această dată în prezența avocatului ales, confirmă în privința elementelor principale cele relatate anterior, cu mici precizări care în celelalte două declarații nu se regăsesc.

Astfel, cu toate că inițial a declarat că accidentul s-a produs în jurul orelor

21,45 - 22,00, iar poliția a venit la fața locului la orele 22,50, în această declarație inculpatul arată că „din momentul anunțării cu privire la accident și până în momentul în care șeful de post a sosit la locul accidentului au trecut aproximativ 2 ore și ceva"; (f.13).

Această relatare nu este susținută de nici o probă din dosar, toți martorii precizând exact același interval orar pe care l-a arătat și inculpatul în primele două declarații. De asemenea și șeful de post, audiat fiind de către instanță, a precizat că accidentul a avut loc în jurul orelor 22,00, iar sesizarea s-a făcut în jurul orelor 22 - 23. La fel și în procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, în cel de cercetare la fața locului și în cel de constatare (f.5-7) se precizează faptul că sesizarea poliției s-a făcut la orele 22,35, iar cercetarea la fața locului s-a desfășurat în intervalul 22,50 - 23,20.

Ca atare, poliția s-a prezentat la locul accidentului în 15 minute de la sesizare și nu în mai mult de 2 ore așa cum susține inculpatul în declarația de la parchet.

Prin cele expuse anterior, instanța a urmărit să demonstreze, ca și în cele ce vor urma, nesinceritatea inculpatului apărută, poate cu totul întâmplător (nu intenționăm să acuzăm pe nimeni), din momentul în care a fost audiat în prezența unui apărător ales.

Ca să nu mai vorbim de cele relatate în fața instanței.

D. ce în toate cele trei declarații date în faza de urmărire penală inculpatul a declarat „. și regret fapta comisă"; , în fața instanței adoptă o poziție diametral opusă și încă din prima frază declară „Nu recunosc învinuirea care mi se aduce";

Cu toate că se contrazice în propriile declarații și nu are nici o susținere în acest sens, inculpatul declară că „în timp ce efectuam manevra de scoatere a mașinii, la fața locului a venit șeful de post din M. de C..

La parchet a precizat că „în jurul orelor 01,00 -01,30 am scos autovehiculul cu utilajul din pârâu";. Iar în alineatul precedent a spus că „în jurul orelor 22,50 sosind șeful postului de poliție";.

D. ce este dovedit faptul că polițistul a sosit la fața locului la 15 minute după ce a fost anunțat, respectiv la orele 22,50 (aspect declarat chiar și de inculpat în primele două declarații), la parchet inculpatul afirmă că polițistul a venit după 2 ore, iar la instanță declară că „de la momentul prezentării mele la sediul postului de poliție și până la sosirea șefului de post la locul accidentului au trecut 3 ore";.

De asemenea, cu toate că în declarațiile date în faza de urmărire penală inculpatul recunoaște, așa cum am precizat mai sus, că „după cercetarea la fața locului organul de poliție mi-a cerut să urmez procedurile în astfel de situații și să urc în autoturismul poliției pentru audiere și recoltare de probe biologice";, în fața instanței acesta declară că polițistul „mi-a spus că trebuie să mă ducă la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor de sânge";, „mi-a spus că ar fi bine să mă ducă la spital la B. pentru a fi testat";, pentru ca apoi să declare că „șeful de post nu mi-a solicitat nici când am fost la sediul poliției și nici când s-a prezentat la fața locului să mă supună testării cu etilotestul";.

Totodată instanța a constatat că în declarația dată în faza de judecată inculpatul nu a mai făcut nici o referire cu privire la urcarea sa (la cererea șefului de post) în autoturismul poliției pentru a se deplasa la postul de poliție în vederea audierii și testării și coborârea din mașină.

Analizând doar declarațiile date de inculpat în ambele faze ale procesului penal, se poate constata că acesta a dat dovadă de totală nesinceritate în fața instanței, întorcându-se la 180 de grade, cu toate că declarația din faza de judecată nu se coroborează cu nici una dintre probele administrate în cauză, nici măcar cu primele sale declarații.

Toți martorii audiați au susținut starea de fapt reținută prin rechizitoriu, respectiv că după efectuarea cercetării la fața locului șeful de post i-a solicitat inculpatului să urce în mașina poliției pentru a se deplasa la sediul postului în vederea audierii și testării sale. Cu toții au observat mașina plecând și au constatat, cu uimire, că la foarte scurt timp inculpatul a revenit pe jos la locul accidentului. Nimeni nu a observat cele petrecute în autoturism, întrucât între locul în care se aflau ei și locul în care inculpatul a coborât se interpune o curbă.

Însă cele petrecute pe parcursul deplasării înspre postul de poliție este cunoscut din chiar relatarea inculpatului, din declarația șefului de post S. V. și din procesele verbale de la dosar.

Apărarea pe care a încercat să o facă inculpatul prin apărător este aceea că organul de poliție nu i-ar fi solicitat testarea cu fiola alcooltest, iar el nu ar fi refuzat această testare.

Așa cum prevăd dispozițiile art. 69 C.pr.penală „Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză";.

Ori în speță se constată că prin cele invocate de inculpat în apărarea sa nu se respectă aceste prevederi legale.

Martorul L. A. declară: „Ne-am întors la locul accidentului, la câteva minute sosind și șeful de post. A. i-a spus lui M. N. să urce în autovehiculul poliției pentru a fi condus la sediul postului de poliție în vederea audierii și testării cu fiola alcooltest";…";Deși i s-a spus să meargă la postul de poliție în vederea audierii și testării cu fiola alcooltest, M. N. a refuzat, coborând din mașina poliției și întorcându-se la locul producerii accidentului"; (f.23).

Și în declarația dată în fața instanței, acest martor susține cele relatate la parchet, precizând încă o dată că „a venit șeful de post, eu am auzit că i s-a solicitat inculpatului să se urce în mașina poliției să se ducă la post pentru probe de alcoolemie"; (f.57).

Și ceilalți martori audiați în cauză, respectiv S. E., C. V., L. A., L. D. S. și M.

O., în faza de urmărire penală au declarat că l-au auzit pe șeful de post când l-a invitat, și chiar urcat în mașină, pe inculpat pentru a se deplasa la post în vederea audierii și recoltării de probe biologice.

Trebuie remarcat faptul că în apărare s-a marjat intens pe aceste declarații, în sensul că i s-a solicitat inculpatului să se prezinte în vederea recoltării de probe biologice și nicidecum în vederea testării cu alcooltestul.

Este cam greu de crezut că omul de rând, mai ales dacă nici nu este conducător auto, face vreo distincție între cei doi termeni: recoltare și testare.

De asemenea inculpatul, posesor al permisului de conducere, ar fi trebuit să știe că polițistul nu avea cum să-l invite la post în vederea recoltării de probe biologice (nu deține nici aparatura necesară și nici nu are asemenea atribuții), ci în vederea testării cu fiola alcooltest, aceasta fiind procedura standard în atare situații, urmând ca în cazul în care rezultatul ar fi fost pozitiv să se recurgă la deplasarea la o unitate spitalicească în vederea recoltării de probe biologice.

Chiar dacă am considera că martorii care au relatat că inculpatul a fost invitat la postul de poliție in vederea recoltării de probe biologice cunoșteau termenii, nu putem face abstracție de declarația martorului L. A. care, în ambele faze ale procesului penal, a declarat același lucru: inculpatul a fost invitat la post în vederea audierii și testării cu fiola alcooltest.

Această declarație se coroborează cu declarația martorului S. V., care precizează că „i-am explicat inculpatului că întrucât afară plouă se impune să ne deplasăm la sediul poliției pentru a lua declarații și pentru a-l testa cu fiola în vederea verificării dacă a consumat băuturi alcoolice";.

În continuare acesta declară că inițial inculpatul a fost de acord, a urcat în mașină, apoi „inculpatul m-a întrebat ce o să fac cu el, eu răspunzându-i că o să îi pun fiola alcooltest. În momentul în care a auzit acest lucru acesta a început să se agite, a forțat ușa mașinii și a scos un picior afară….a coborât din mașină"; (f.111).

Ca atare, chiar și în situația în care am lua de bune declarațiile martorilor S. E., L. A., L. D. S. și M. O., care în faza de judecată au relatat că nu au auzit discuția dintre șeful de post și inculpat anterior deplasării cu mașina poliției (cu toate că au precizat că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală), pentru dovedirea vinovăției inculpatului sunt suficiente depozițiile martorilor L. A. și S. V..

De precizat este și faptul că infracțiunea prev. de art. 87 alin.5 din OUG

195/2002 are un conținut obiectiv alternativ, deoarece constituie infracțiune refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice sau testări aerului expirat.

Față de cele de mai sus, consideră că în speță fapta descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din

OUG 195/2002, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

Prin incriminarea faptei în varianta prevăzută în art. 87 alin. 5 din OUG

195/2002, republicată, legiuitorul, în primul rând, a voit să facă distincție între cele trei modalități alternative, legale, de săvârșire a acestei infracțiuni și, mai mult, să determine o definire corectă a conținutului modalității de sustragere, care trebuie să aibă modalități faptice distincte de cele care se referă la refuz sau împotrivire.

Astfel, dacă în cazul refuzului sau împotrivirii la recoltarea probelor biologice este evident că pentru existența conținutului constitutiv al infracțiunii este necesară îndeplinirea cerinței esențiale a existenței unei cereri anticipate din partea organelor de poliție, indiferent de modalitatea faptică, adresată subiectului activ, de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în modalitatea normativă a sustragerii infracțiunea există și dacă o asemenea cerere a organelor de poliție nu i-a fost adresată în mod explicit subiectului activ, dar intenția acestuia de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice rezultă în mod evident din conduita acestuia.

Astfel, prin sustragere se înțelege, între altele, și folosirea șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu legal datorat, în scopul de a se eschiva de la ceva, de a scăpa de ceva (vezi RDP nr. 4/2009, pag. 173-176).

Obligația conducătorilor auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este impusă prin dispozițiile articolului 38 și articolului 88 aliniatul 6 din O.U.G. 195/2002, obligație care, în contextul stării de fapt din speță, ar fi revenit și inculpatului care a condus autoturismul implicat în accidentul de circulație.

Ca atare, din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără nici un dubiu, că, prin acțiunile sale (părăsirea autoturismului poliției pe „. că trebuie să scoată mașina avariată din șanț), inculpatul nu a urmărit altceva decât să inducă în eroare organele de politie, cu consecința de a nu i se mai solicita să se supună recoltării probelor biologice, infracțiune prevăzută în art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/ 2002, republicată, care se comite în modalitatea alternativă a sustragerii, modalitate cu conținut diferit de modalitățile refuzului ori împotrivirii.

Tot astfel, săvârșește infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice și conducătorul unui autovehicul care, se îndepărtează de locul faptei, fără acordul organelor de poliție, chiar dacă nu a fost somat să se supună recoltării probelor biologice, cu scopul dovedit de a se sustrage de la aceasta, sustragerea constând, între altele și în evitarea (încercarea de a scăpa) îndeplinirii obligației de a se supune recoltării probelor biologice (vezi Tribunalul Timiș, decizia penală nr. 1248/1975, RRD nr. 7/1976, pag. 60).

Așa cum s-a precizat, inculpatul nu a refuzat să se supună testării sau recoltării probelor biologice, întrucât a urcat în autoturismul poliției, dar, prin atitudinea avută ulterior acestei acțiuni prin încercarea de a sări din mașină, respectiv prin părăsirea efectivă a autoturismului și întoarcerea la locul producerii accidentului, acesta s-a sustras de la testare, respectiv de la recoltarea de probe biologice.

Ca atare, raportat la cele expuse anterior, instanța a apreciat că susținerile apărării formulate prin concluziile scrise sunt totalmente eronate, prin înțelegerea greșită a textului incriminator.

Nu ne aflăm în prezența a două infracțiuni (nici nu ar fi posibilă incriminarea și unica sancționare a două fapte distincte prin același text de lege), ci, așa cum am arătat, infracțiunea prev. de art. 87 alin.5 din OUG

195/2002 are un conținut obiectiv alternativ.

Cu toate că raportat la infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul nu are nici o relevanță juridică dacă acesta a consumat sau nu băuturi alcoolice anterior comiterii faptei, pentru a se verifica „sinceritatea"; inculpatului vom face referire și la acest aspect.

În declarația dată în fața organelor de cercetare penală inculpatul arată că anterior producerii accidentului nu a consumat băuturi alcoolice, motivul pentru care a refuzat să se supună recoltării probelor biologice fiind acela că la locul producerii accidentului trebuia să sosească utilajul cu ajutorul căruia urma să scoată autovehiculul din albia pârâului.

Dar declarația inculpatului este contrazisă de declarația martorului C. V., vânzător la barul SC A. din com. M. de C., care arată că în seara respectivă inculpatul împreună cu numitul S. E. au intrat în incinta barului, s-au așezat la o masă și au consumat câte o bere cu alcool, iar după o jumătate de oră au părăsit barul.

Având in vedere declarația martorului C. V., adevăratul motiv pentru care inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice a fost acela de a nu se constata de către organele de politie că anterior producerii accidentului a consumat băuturi alcoolice.

Prin fapta sa inculpatul a încălcat dispozițiile art. 38 din OUG nr.

195/2002, republicată, în conformitate cu care „conducătorii vehiculelor ... sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ... la solicitarea polițistului rutier";.

În drept: Fapta inculpatului M. N., așa cum a fost reținută de instanță în baza probatoriului administrat în cauză, care la data de (...), in jurul orelor

22.50, după ce autovehiculul pe care îl conducea a fost implicat intr-un accident rutier, cu toate că i s-a solicitat de către șeful P. de P. M. de C., s-a sustras testării cu fiola alcooltest și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, comisă cu intenție directă sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzuta de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, rep, pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 1 an închisoare, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C.penal (lipsa antecedentelor penale) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. d C.penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, curtea a ținut seama de criteriile generale prev. de art.72 C., de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum și de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și care a avut un comportament bun înainte de comiterea faptei, împrejurare care potrivit art.74 lit.a C.penal constituie circumstanță atenuantă.

De asemenea, instanța nu a putut ignora consecințele rutiere grave ce ar fi putut decurge din conduita socială necorespunzătoare adoptată de inculpat.

În opinia instanței a urca la volanul unui autoturism în condițiile în care simțurile sunt afectate de alcool, iar percepțiile și trăirile înflăcărate de consumul acestuia, reprezintă un pericol iminent și serios la viața și integritatea corporală a tuturor celor aflați în trafic, în speță a pasagerilor din autovehicul care, urmare accidentului ar fi putut fi grav accidentați.

A trata cu blândețe și nepermisă înțelegere astfel de acte iresponsabile înseamnă a tolera instaurarea unui climat de insecuritate socială rutieră, cu efecte imediate și ireversibile asupra semenilor.

În baza art. 81 alin. 2 C.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de

3 ani stabilit conform art. 82 C.penal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana infractorului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Potrivit art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71

C.penal, instanța va a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b C.penal, pe perioada executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.penal instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul M. N. în termenul legal solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată, întrucât fapta nu există.

În motivarea recursului se arată că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatului i s-ar fi solicitat testarea cu fiola alcooltest și acesta să fi refuzat acest lucru. Organele de poliție au avut posibilitatea testării inculpatului la locul accidentului. Invocarea unei condiții meteorologice față de imposibilitatea testării inculatului cu fiola alcooltest nu poate fi primită de vreme ce organele de poliție aveau posibilitatea testării acestuia în autoturism, în prezența martorilor care erau de față. De asemenea, se arată că inculpatul nu a avut obligația de a se supune recoltării probelor biologice, având în vedere că nu s-a constatat că avea o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, întrucât nu a fost testat cu fiola alcooltest.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.

Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile , pertinente și concludente respectiv declarațiile inculpatului, procesul verbal de consemnare a denunțului oral, procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor C. V., L. A., S. E., L. A. , L. D. S. și M. O. a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, încadrarea juridică a faptei se circumscriu elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată.

Astfel în esență s-a reținut că la data de (...), in jurul orelor 22.50, după ce autovehiculul pe care îl conducea a fost implicat intr-un accident rutier, cu toate că i s-a solicitat de către șeful P. de P. M. de C., s-a sustras testării cu fiola alcooltest și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, comisă cu intenție directă.

Inculpatul a adoptat o poziție de nerecunoaștere a comiterii faptei menționând că organele de poliție nu i-ar fi solicitat testarea cu fiola alcooltest .

Astfel în declarația de la fila 52 inculpatul a arătat că după ce l-a informat pe șeful de pot că s-a răsturnat într-un șanț cu autoturismul, în timp ce efectua manevra de scoatere a mașinii la fața locului, a venit șeful de post din M. de C. care l-a invitat în mașina poliției și i-a spus inculpatului că trebuie să-l transporte la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor de sânge însă la L. nu se mai i-au probe la ora respectivă și că ar fi bine să-l ducă la S. din B. pentru a fi testat, astfel că inculpatul în accepțiunea sa nu a refuzat să fie testat cu etilotestul.

Cele susținute de către inculpat au fost infirmate de către celelalte probe administrate în cauză și menționate mai sus, iar pe de altă parte așa cum a constatat și instanța de fond infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 are un conținut alternativ deoarece constituie infracțiune refuzului conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat.

Prin incriminarea faptei în varianta prevăzută în art. 87 alin. 5 din OUG

Ca atare, din probatoriul administrat în cauză rezultă, cu certitudine, că, prin acțiunile sale (părăsirea autoturismului poliției pe „. că trebuie să scoată mașina avariată din șanț), inculpatul nu a urmărit altceva decât să inducă în eroare organele de politie, cu consecința de a nu i se mai solicita să se supună recoltării probelor biologice, infracțiune prevăzută în art. 87 alin. 5 din O.U.G.

195/ 2002, republicată, care se comite în modalitatea alternativă a sustragerii, modalitate cu conținut diferit de modalitățile refuzului ori împotrivirii.

Inculpatul nu a refuzat să se supună testării sau recoltării probelor biologice, întrucât a urcat în autoturismul poliției, dar, prin atitudinea avută ulterior acestei acțiuni prin încercarea de a sări din mașină, respectiv prin părăsirea efectivă a autoturismului și întoarcerea la locul producerii accidentului, acesta s-a sustras de la testare, respectiv de la recoltarea de probe biologice.

În contextul celor expuse mai sus o soluție de achitare a inculpatului în baza art.10 lit.a C. respectiv că fapta nu există este exclusă.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C. adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia precum și de persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptei, împrejurare care a determinat reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuate prev. de art.72 C.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată și fără privarea de libertate având în vedere că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală , este administrator al unei societăți comerciale deci obține venituri licite astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei este oportună.

În cauză nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare potrivit art.385/9 alin.3 C. Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. N., împotriva sentinței penale nr. 369 din 19 martie 2012 a Judecătoriei B..

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. P. G..

Potrivit art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. N., domiciliat în V. nr. 20, comuna M. de C., jud. B. Năsăud împotriva sentinței penale nr. 369 din 19 martie 2012 a Judecătoriei B..

Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. P. G..

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. D. L. I. C. M. L. M.

Se află în C.O. semnează

Vicepreședintele instanței

D. B.

G.IER M. V.-G.

Se află în C.O. semnează prim grefier

M. T.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./(...) Jud.fond. S. A.

← Decizia penală nr. 1303/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1568/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 945/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 945/2012, Curtea de Apel Cluj