Decizia penală nr. 1067/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)*
DECIZIA PENALĂ NR.1067/R/2012
Ședința publică din 25 iulie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. B.
JUDECĂTORI : D. P.
: C. I.
G. : M. B.
S. D.
Ministerul Public - Parchetul de pe Curtea de A. C. - reprezentat prin P. -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A. D., împotriva deciziei penale nr.3/A din 16 mai 2012, pronunțată în dosar nr.(...)* al
T. M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 C.pen., rap.la art.215 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. D., în stare de arest, asistat de către apărător ales av.Rădăcină S. , din cadrul Baroului B.
Năsăud, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului A. D., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a se constata că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.365 C., respectiv împrejurarea că inculpatul a lipsit atât la termenul de judecată cât și la pronunțare, iar pretinsul apărător ales av.B. C. A. din cadrul Baroului M., nu a avut mandat să formuleze nici căile de atac a apelului și recursului și nici să îl reprezinte la nici una dintre instanțe, aspect care conform art.197 al.2 C., referitor la asistarea inculpatului prin apărător, atrage de drept nulitatea absolută a soluției pronunțate.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului declarat peste termen așa cum a fost precizat.
În susținerea recursului arată că prin decizia T. M. s-a respins ca inadmisibil apelul declarat peste termen, instanța invocând că pe de o parte, motivele invocate sunt contradictorii, iar pe de altă parte, mandatul de reprezentare a avocatului sus menționat rezultă chiar din împuternicirea avocațială depusă la dosar, susținându-se că dacă nu ar fi fost angajat nu s-ar fi prezentat în instanță.
Referitor la caracterul contradictoriu a motivelor invocate, arată că a fost angajat în cauză la data de 5 martie 2012, ulterior reținerii inculpatului în S., de către mama acestuia și a formulat apel peste termen pentru a se încadra în termenul de 10 zile de la reținerea inculpatului în S. S. dosarul a constatat că la ultimul termen din luna noiembrie 2006, inculpatul nu a fost reprezentat de avocatul ales B. C. A., iar potrivit împuternicirii existente la dosarul de fond, a apreciat că este un motiv clar de admitere a apelului pentru neasistarea inculpatului de către apărător ales.
A invocat redactarea apelului de către apărătorul ales ca o dovadă a faptului că inculpatul nu a fost reprezentat de către av.C. B. A. A. ulterior, când inculpatul a fost adus în țară, la data de 25 mai 2012, a luat legătura cu acesta, care i-a adus la cunoștință că avocatul a fost angajat doar pentru faza de urmărire penală.
Ulterior pronunțării, soția inculpatului a găsit contractul de asistență juridică din care rezultă că a fost încheiat doar pentru faza de urmărire penală.
Susține că existența acestui contract de asistență juridică, demonstrează fără nici un fel de dubiu că avocatul nu a avut mandat să îl reprezinte pe inculpat în nici o fază procesuală.
În ce privește împuternicirea din dosarul de apel, pe care de asemenea o depune, avocatul, fără nici un fel de contract de asistență juridică solicită a se observa că acesta este nedatat și nesemnat.
Mai mult, avocatul recunoaște la un moment dat că nu a luat legătura cu inculpatul încă din faza de urmărire penală.
Pe cale de consecință, în fața acestui mijloc de probă, respectiv contractul depus în copie la dosar, care dovedește indubitabil că inculpatul a fost reprezentat atât la instanța de fond cât și în apel de către un avocat care nu a fost mandatat să-l reprezinte, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința admiterii apelului peste termen.
Reprezentantul M.ui P., având în vedere că inculpatul prin apărătorul său ales a exercitat ambele căi de atac împotriva hotărârii instanței de fond, apreciază că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul A. D., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin decizia penală nr.3/A din 16 mai 2012, Tribunalul Maramureș în baza art. 379 pct. 1 lit.a C. rap. la art. 365 C., a respins ca inadmisibil apelul peste termen declarat de inculpatul A. D., fiul lui I. și L., născut la 23 martie
1965 în Chiuza, jud. B. Năsăud, CNP 1., dom. în B. M., B-dul București, nr.
21/21, jud. M., cu reședința în B. M., B-dul I., nr. 28/46, jud. M., cu dom. ales în B., str. Ion Rațiu, nr. 1, jud. B. Năsăud, deținut la P. B. M. împotriva sentinței penale nr. 2099 din 9 nov. 2006 a J.. B. M..
În temeiul art. 192 alin. 2 C., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 60 lei - chelt. judiciare în apel.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 2099 din 9 noiembrie 2006 a JUDECĂTORIei B. M. s-a dispus condamnarea inculpatului A. D. (alături de inculpații F. S. I., C. N., B. G.,
O. C. A.) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 26 C.pen. rap.la art. 215 alin.1 C.pen. cu consecințele prev.de art. 71, 64 lit.a-c C.pen.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 11.200 euro cu dobânda legală calculată începând cu data de 25 octombrie 2005 și până la achitarea ei către partea civilă B. V. M.
Inculpații au mai fost obligați în solidar să achite părții civile suma de
1.500 lei - cheltuieli judiciare.
Acesta a fost obligat și la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de
150 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că inculpații C. N. și F. S. I. se cunosc de mai multă vreme și ambii au mai fost condamnați anterior pentru comiterea de infracțiuni.
Inculpatul F., fiind lipsit de venituri, l-a contactat pe celălalt inculpat și i-a propus să facă rost de bani prin metoda „.. În acest scop au hotărât să se deplaseze împreună în B. M. unde C. îl cunoștea pe inculpatul A. D. de la care puteau obține informații despre persoane ce se ocupau cu schimb de valută pe care le puteau înșela.
Potrivit acestei înțelegeri, cei doi au mers în B. M. la data de 20 octombrie
2005 și, în jurul orelor 23:00, s-au întâlnit cu A. D. care i-a condus la locuința inculpatului O. C. A. unde urmau să doarmă peste noapte. Acolo toți patru au stabilit ce aveau de făcut a doua zi pentru a obține bani, respectiv să contacteze fie pe numitul V. M., fie pe partea vătămată B. V., persoane despre care știau că schimbă în mod obișnuit sume mari de bani și prin mânuirea unor bancnote false (file de ziar tăiate de mărimea unor bancnote) să-i sustragă suma pe care intenționau să o „schimbe";.
Ca urmare a acestei înțelegeri, a doua zi A. D. împreună cu F. s-au deplasat pe Bd. T. în zona restaurantului S., unde au văzut-o pe partea vătămată B. pe care F. nu o cunoștea. Cei doi s-au întors acasă la O., urmând ca
F. să o abordeze pe partea vătămată ulterior.
În acest scop F. s-a întors la locul faptei mai târziu însoțit de O. și au stabilit traseul pe care avea să-l urmeze F. după comiterea faptei pentru a se sustrage urmăririi. În fața casei de schimb valutar de la S. cei doi l-au văzut pe martorul V. M. căruia F. i-a spus că dorește să cumpere 11.000 Euro. Acesta i-a răspuns că nu are o sumă atât de mare de valută și l-a sunat pe partea vătămată B. care i-a spus că are acești bani și că va veni în câteva minute. Când a ajuns la fața locului, partea vătămată s-a înțeles cu inculpatul F. asupra cursului valutar la care urmau să „schimbe"; suma și B. i-a dat inculpatului F. numărul de telefon pentru a stabili ziua în care urmau să facă schimbul valutar întrucât partea vătămată nu avea toți banii asupra sa.
Ulterior cei doi s-au înțeles la telefon pentru a face schimbul în data de 25 octombrie 2005 astfel că la data de 24 octombrie 2005 inculpații F., A. și O. s-au întâlnit în B. M. și au pus la punct planul de operare. A. în dimineața zilei de 25 octombrie 2005 inculpații O. și B. (care fusese și el pus la curent cu planul celor trei cu o zi înainte) au dus autoturismul marca N. la spălătoria S. de pe B-dul I. pentru a înlătura eventualele urme papilare și apoi i-au înlocuit plăcuțele de înmatriculare.
În jurul orelor 11:00 -11:30 cei cinci inculpați s-au întâlnit la restaurantul S. și F. a sunat-o pe partea vătămată cu care s-a înțeles să se întâlnească pentru a efectua schimbul valutar în fața Muzeului de M.
Inculpații O., C. și A. s-au deplasat cu un taxi până în fața Bisericii
Muntele Sionului și i-au spus să aștepte, iar inculpatul B. s-a dus să-i spună lui F. unde îl așteaptă taxiul.
F. s-a deplasat la locul de întâlnire cu N.-ul și a invitat-o pe partea vătămată să urce în mașină pentru a face schimbul. Acolo i-a remis inculpatului suma de 11.200 Euro, primind în schimb o geantă de voiaj plină cu hârtii tăiate în formă de bancnote. P. când partea vătămată să deschidă geanta pentru a număra banii, inculpatul a părăsit în fugă mașina și a fugit spre locul indicat de B. unde îl aștepta taxiul. De acolo a plecat spre gară unde a schimbat taxiul cu care s-a deplasat apoi la domiciliul inculpatului O..
Partea vătămată, văzând că inculpatul F. fuge cu banii, și, de asemenea, că în geantă sunt hârtii, a încercat să-l urmărească, dar a constatat că portiera mașinii era blocată și nu putea fi deschisă din interior. Reușind într-un târziu să iasă din mașină, a încercat să-l urmărească pe inculpat, însă nu a reușit și a anunțat organele de poliție.
Inculpații s-au întâlnit acasă la O. unde au împărțit banii, după care F. și C. au părăsit localitatea, iar la data de 27 octombrie 2005 inculpatul C. a părăsit țara.
Partea vătămată s-a constituit partea civilă în cauză cu suma sustrasă de inculpatul F., respectiv 11.200 euro cu dobânzi legale calculate de la data comiterii faptei până la efectiva achitare.
În drept, faptele comise de inculpatul F. S. I. în modalitatea descrisă mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prevăzută de art. 77 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, infracțiuni aflate în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal și comise în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, fapte pentru care instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Fapta inculpaților C. N., A. D., B. G. și O. C. A. care l-au ajutat pe inculpatul F. să comită infracțiunea, potrivit celor de mai sus, întrunește elementele constitutive ale complicității la comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1 Cod penal și pentru care instanța le-a aplicat acestora pedeapsa de câte 3 ani închisoare.
S-a dispus executarea pedepselor în regim de detenție pentru toți inculpații și le-a interzis acestora pe durata executării pedepselor exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a-c Cod penal.
La individualizarea pedepselor și a modului de executare a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptei apreciat în raport cu modul concret de operare. A. s-a avut în vedere faptul că inculpatii s-au organizat, stabilind în concret sarcini pentru fiecare în realizarea rezoluției infracționale, fapt ce relevă un grad sporit de pericol social al faptei. De asemenea, s-a avut în vedere că inculpații au mai comis fapte antisociale. A. în ceea ce îl privește pe inculpatul F. s-a avut în vedere că a comis infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedepsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 391 din 29 octombrie 2004 a T. Târgu Mureș, pedeapsă din care a rămas neexecutat ca urmare a liberării condiționate un rest de 1130 zile închisoare. Întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost comise în timpul liberării condiționate, instanța a făcut aplicarea art. 61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată și a contopit restul în pedeapsa aplicată prin sentință.
În ceea ce îi privește pe inculpații B. și O., instanța a constatat că au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată în acest dosar în concurs real cu cele pentru care au fost condamnați prin sentința penală nr. 6479 din 21 decembrie 2005 a T. M. (rămasă definitivă la 07 martie 2006) la câte 2 ani închisoare. Ca urmare, a descontopit aceste pedepse în componentele lor și, în baza art. 36 alin. 1 Cod penal, le-a contopit cu pedepsele aplicate inculpaților prin sentință, inculpații urmând să execute fiecare rezultanta de câte 3 ani închisoare.
Și în ceea ce îi privește pe ceilalți doi inculpați s-a avut în vedere faptul că au mai suferit condamnări, pentru inculpați intervenind reabilitarea cu privire la o condamnare anterioară. Inculpatul C. la acea dată era cercetat într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.
Întrucât inculpații F., B. și O. au fost judecați în stare de arest preventiv, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest și a dedus din pedepse reținerea și arestul preventiv executat la zi. S-a menținut și mandatul de arestare emis pentru inculpatul C., acesta nefiind pus în executare până la acea dată.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut constituirea de parte civilă a părții vătămate care este întemeiată având în vedere că nu a fost despăgubită până în prezent și având în vedere poziția procesuală a inculpaților, instanța i-a obligat pe aceștia la despăgubiri în solidar, conform dispozitivului sentinței.
S-au aplicat în cauză prevederile art. 191 alin. 2 și art. 193 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen inculpatul A. D. la data de 5 martie 2012 (data de pe plicul cu care a fost expediat) care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și suspendarea executării hotărârii până la judecarea apelului peste termen.
In cuprinsul motivelor sale de apel acesta a arătat că această cauză s-a judecat la Judecătoria Baia Mare în lipsa sa, că a fost nelegal citat, fiind stabilit de 6 ani în străinătate și nu a avut cunoștință de acest proces. Nu a fost prezent la nici un termen de judecată și nici la pronunțarea sentinței. In prezent este stabilit în S. unde locuiește împreună cu familia sa.
A.antul-inculpat este nevinovat, nu a avut posibilitatea de a se apăra din cauza motivului mai sus menționat. Instanța i-a reținut vinovăția exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și care sunt contrare stării reale de fapt.
A fost arestat în S. în vederea executării acestei sentințe în urmă cu 3 zile - sentință de care a luat cunoștință pentru prima dată.
În completarea motivelor sale de apel acesta a solicitat a se constata nulitatea sentinței, a deciziei penale nr. 41/A/2007 a T. M. și a deciziei penale nr.
230/R/2007 a Curții de A. C. și a arătat că la judecarea pe fond a cauzei la data de 2 noiembrie 2006 nu a fost asistat de apărătorul său ales, apreciindu-se în mod eronat că s-a reziliat contractul de asistență juridică.
A.antul-inculpat a angajat-o pe durata întregului proces pe d-na av.B. C. A. care l-a asistat în faza de urmărire penală. Acesta a avut convingerea că i s-a reținut în sarcină doar infracțiunea de tăinuire și nu complicitate la infracțiunea de înșelăciune pentru că nu a participat la pregătirea sau desfășurarea actelor de înșelăciune. D. împotriva sa nu s-a luat măsura arestării preventive. Având această convingere și având în vedere și susținerile avocatului său în sensul că va primi o amendă administrativă, la începutul anului 2006 a plecat în S. unde s- a stabilit împreună cu familia sa fără a se mai întoarce în țară și nu a mai avut cunoștință despre situația cauzei (a pierdut numărul de telefon al apărătorului său).
A luat cunoștință de sentință doar la data de 26 februarie 2012 când a fost ridicat pentru executarea mandatului european de arestare.
A.ul său peste termen este admisibil întrucât dacă la primele două termene de judecată citația s-a afișat la cele două adrese din B. M. (B-dul I., nr. 22/46 și B-dul București, nr. 21/21), la următoarele termene a fost citat prin publicitate la sediul C. local B. M.. Din toate aceste proceduri de citare prin afișare rezultă că apelantul-inculpat nu a avut cunoștință de desfășurarea procesului penal.
În ședința din 2 noiembrie 2006 (când s-a judecat pe fond cauza) avocatul inculpatului C. N. a arătat că apărătorul apelantului-inculpat a reziliat contractul de asistență juridică astfel că instanța i-a desemnat un apărător din oficiu, cauza fiind lăsată la a doua strigare pentru a fi studiat dosarul. A.antului-inculpat i s-a încălcat dreptul la apărare, fiind lipsit de serviciile avocatului său ales al cărui contract de asistență juridică nu a fost reziliat - dovadă fiind faptul că ulterior pronunțării sentinței acesta a declarat apel. A fost lipsit în totalitate de apărare în condițiile în care avocatului desemnat din oficiu nu i s-a eliberat încă împuternicire avocațială. Deși prima instanță a amânat pronunțarea o săptămână, pentru apelantul-inculpat nu s-au depus concluzii scrise nici de către apărătorul său ales și nici de cel numit din oficiu.
După desemnarea apărătorului din oficiu instanța avea obligația de a-i acorda timpul necesar pentru pregătirea apărării - minimum 3 zile, nu 15 minute.
Există, în consecință, o nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin.2 C.
Examinând apelul peste termen al inculpatului, tribunalul l-a apreciat ca fiind inadmisibil pentru următoarele considerente:
A.antul-inculpat a lipsit la toate termenele de judecată la prima instanță și la pronunțarea sentinței penale nr. 2099 din 9 noiembrie 2006 a JUDECĂTORIei B. M. astfel că apelul acestuia este un apel peste termen, îndeplinind cerințele prev.de art. 365 alin.1 C.
Întrucât însă acesta a mai declarat apel împotriva acestei sentințe prin avocatul său ales B. C. A. - apel respins prin decizia penală nr. 41/A/2007 a T. M., apelul său peste termen declarat împotriva aceleiași sentințe este inadmisibil (de altfel, acest apărător s-a prezentat în apel la ultimul termen de judecată având posibilitatea de a invoca apărările formulate în acest apel peste termen legate de procedura de citare a sa și de lipsa de apărare, ultimele apărări indicate fiind, de altfel, invocate de apărătorul său ales în apel și fiind cenzurate de tribunal). De asemenea, s-a mai constatat și faptul că apelantul-inculpat a exercitat și calea de atac a recursului prin apărătorul său ales - respinsă prin decizia penală nr. 230/R/2007 a Curții de A. C. (unde a avut desemnat un avocat din oficiu).
Apărările formulate în ședința publică din 15 mai 2012 în sensul că nu l-a angajat pe apărătorul său ales pentru apel și recurs și că nimeni din familia sa nu a luat legătura cu acesta pentru prima instanță, în apel și în recurs urmează a fi respinse întrucât, pe de o parte, acestea sunt contradictorii în raport de apărările formulate în cuprinsul motivelor de apel și a completării acestora (unde a arătat că în mod eronat s-a apreciat cu ocazia judecării pe fond a cauzei la prima instanță că a fost reziliat contractul de asistență juridică, că l-a angajat pe durata întregului proces penal și că a fost lipsit de serviciile apărătorului său ales la prima instanță), iar, pe de altă parte, dacă acesta nu ar fi fost angajat, nu s-ar fi prezentat la prima instanță și în apel.
Pentru toate aceste considerente apelul peste termen declarat de inculpatul
A. D. este inadmisibil, fiind respins ca atare.
Cererea apelantului-inculpat de a se suspenda executarea hotărârii până la judecarea apelului peste termen nu a mai fost reiterată la primul termen de judecată, iar la cel de-al doilea termen s-a procedat la judecarea acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A. D. solicitând casarea acesteia și să se aprecieze că apelul declarat peste termen de către inculpat este admisibil, ținându-se cont de faptul că avocatul care l-a reprezentat pe inculpat anterior, respectiv av.B. C. A., nu a avut mandat, contractul de asistență juridică nefiind datat și semnat, astfel că nu îl putea reprezenta în căile de atac exercitate anterior.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că tribunalul în mod judicios a apreciat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.2099 din (...) a
JUDECĂTORIei B. M., nu este admisibil.
A., împotriva aceleiași sentințe prin decizia penală nr.41/A/2007 a T. M. a fost soluționat un apel în sensul respingerii acestuia, decizia fiind menținută prin respingerea recursului conform deciziei penale nr.230/R/2007 a Curții de A. C.
În consecință, sentința penală atacată prin apelul ce formează obiectul prezentului dosar a rămas definitivă, ca urmare a promovării căilor de atac ordinare, ori, o analiză a modalității în care aceste căi de atac au fost exercitate, dacă apărătorul inculpatului avea sau nu mandat conform unui contract de asistență juridică încheiat în condiții legale, nu mai poate fi rediscutată prin exercitarea unei căi de atac paralele, cum este cea a apelului peste termen luat în discuție în prezenta cauză, hotărârea intrând în putea de lucru judecat.
Față de cele de mai sus și argumentele arătate și de instanța de fond, recursul apare ca fiind nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b
C.proc.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. D., deținut în
Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 3/A din 16 mai 2012 a T. M.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (avocat C. S.).
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iulie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIE |
M. B. D. P. C. I. | M. B. |
4 ex. - (...) jud.fond.Balint C.; Alb C.
| ← Decizia penală nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1638/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
