Decizia penală nr. 1638/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
D.ZIA PENALĂ NR. 1638/R/2012
Ședința publică din 20 noiembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: C. I. GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpatul O. B. Ț., împotriva sentinței penale nr.67/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei J., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Jibou, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev.și ped.de art.264/1 C. cu aplic.art.41 alin.2 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul O. B. Ț. personal, asistat de apărător ales, av.Szeker M., din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Lăzăreanu L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenle de judecată.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar un memoriu cuprinzând motivele de recurs precum și o ordonanță emisă de P. de pe lângă Judecătoria Jibou privind pe învinuitul B. V. F.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Consideră că hotărârea este netemeinică întrucât este discutabil dacă aspectele favorabile inculpatului reținute inculpatului se circumscriu acelei circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.a C. Nu trebuie pierdut din vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune de pericol contra înfăptuirii justiției și nici modalitatea de comitere. Inculpatul nu a recunoscut deloc săvârșirea faptei în ciuda probelor evidente de vinovăție și în aceste condiții o pedeapsă cu amendă penală ar fi nejustificată.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. Astfel, prima instanță a constatat că inculpatul s-a implicat în activitatea inculpatului R. G. căruia i-a influențat comportamentul după ce acesta a comis infracțiunile. Înscrisurile de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul O. și inculpatul R. ori de ceilalți inculpați nu sunt susținute de nici o altă probă și nu există nici o convorbire între inculpat și martor ori partea vătămată pe care se suține că le-a influențat. În schimb, actul de acuzare face referire la convorbirile purtate între alte persoane pentru a trage concluzia că inculpatul s-a implicat în a determina partea vătămată și martorul să își modifice declarațiile. S. instanței redă fragmente din convorbirile purtate însă acestea sunt scose din context și primesc o interpretare proprie. Arată că inculpatul nu a luat legătura cu partea vătămată ori martorul B. F. pentru a-i determina să își schimbe declarațiile și nu a acordat nici un ajutor inculpatului R. G. pentru ca acesta să se sustragă urmăririi penale ori judecății. Prin aceea că inculpatul a cerut inculpatului R. să plece din hotelul său și apoi după arestarea sa i-a spus că va fi eliberat și că totul va fi în regulă nu înseamnă că inculpatul a săvârșit o faptă penală care să întrunească latura obiectivă a infracțiunii de favorizarea infractorului. Arată că în data de
24 mai 2010 inculpatul se afla pe terasa restaurantului său împreună cu mai mulți angajați când au venit doi jandarmi și care l-au întrebat dacă l-a văzut pe inculpatul R., spunând că acesta a agresat niște persoane și că un grup de cetățeni se îndreaptă spre hotelul său înarmați cu bâte și cuțite să-l caute pe inculpatul R.. La acea dată, inculpatul nu cunoștea ce anume fapte a comis inculpatul R. și nici dacă acesta este căutat de poliție. Inculpatul a fost sunat de poliție și întrebat despre un angajat al său, respectiv despre numitul L. A. care urma să fie audiat dar despre inculpatul R. nu a fost întrebat nimic. Atunci i-a spus inculpatului R. să plece până când se liniștesc lucrurile, aceasta fiind intenția inculpatului O. și nu aceea de a-l ajuta să se sutragă cercetărilor. Inculpatul a dovedit cu martori care au fost motivele pentru care Remiveș a plecat de la hotelul său șin u a fost dovedită implicarea sa în schimbarea declarațiilor părții vătămate și a martorului. Inculpatul a încercat să ofere o șansă de reintegrare socială lui R. și altor persoane provenite din orfelinat dar asta nu înseamnă că a ocrotit infractori
Cu privire la recursul parchetului, solicită respingerea lui, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
Reprezentantul P., cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea lui. Susține că înregistrările telefonice sunt mai mult decât sugestive pentru dovedirea vinovăției inculpatului, înregistrări care se coroborează cu celelalte probe de la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că în multitudinea de înregistrări, dacă inculpatul ar fi desfășurat această activitate infracțională de a determina pe partea vătămată sau pe martori să-și schimbe declarațiile, ar fi existat vreo convorbire cu aceștia.
Inculpatul O. B. Ț., având ultimul cuvânt, arată că l-a trimis pe R. la S. la o altă pensiune de-a lui însă în toată această perioadă nu l-a căutat nimeni. Achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 67 din data de (...), pronunțată în dosar nr. (...) a
Judecătoriei J., în baza art. 264 al. 1 C. cu aplicarea art. 41 al. 2 C., art. 74 lit. a C. si art.
76 lit. e C., a fost condamnat inculpatul O. B. Ț. fiul lui P. și V. născut la (...) în Turda, jud. C., cetățean român, fara antecedente penale, CNP 1., administrator la SC A. C. & S. SRL J., domiciliat în J., str. P., nr. 8, jud. S., la: - 1.500 lei (unamiecincisutelei) amendă penală pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului .
Amenda penală s-a dispus a fi executată conform prevederilor art.425 C.proc.pen.. În baza art. 191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe Judecătoria Jibou din data de (...), inculpatul O. B. Ț. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, fapta pev. si ped. de art. 264 al. 1 C. cu aplicarea art. 41 al. 2 C..
S-a reținut prin actul de sesizare al procurorului că inculpatul O. B. Ț. a acordat ajutor material și moral direct și indirect infractorului R. G., fără o înțelegere prealabilă sau concomitentă săvârșirii infracțiunii de către primul, în scopul de a îngreuna urmărirea penală și judecarea cauzei în care acesta era cercetat, de aceste activități beneficiind și coînvinuiții/coinculpații acestuia, C. A. F. și J. V. I.
Inculpatul considera ca este nevinovat, dar recunoaște ca a vorbit personal si la telefon cu inculpatul R. G., relatându-i date si fapte despre ancheta organelor de urmărire penala pe care le auzea povestite de mai multe persoane pe terasa restaurantului.
Analizând materialul probator administrat în cauză: proces verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului și cazierul inculpatului, referatul de evaluare întocmit de S. de P., instanța a reținut următoarea stare de fapt și de drept :
Inculpatul O. B. Ț. este administrator la firma SC A. C. si S. SRL J. (hotel, restaurant si pensiune) avand puncte de lucru in S. si C., iar pe numitul R. G. il cunoaste de cand acesta avea 10 ani, apoi l-a angajat la firma sa din J., ca si om de ordine, oferindu-i cazare in incinta hotelului A. din J., la camera 206 .
În dimineața zilei de (...), inculpații R. G., C. A. F. si J. I. V. au săvârșit infracțiuni de șantaj, tâlhărie, ultraj contra bunelor moravuri împotriva părții vătămate C. R. A., în timp ce acesta se afla în barul său numit J. C. din orasul J., jud. S.. S-a reținut în sarcina acestora, că inculpatul R. G., împreună cu inculpații C. A. F. si J. I. V., au șantajat și tâlhărit pe partea vătămată C. R. A.
După comiterea infracțiunilor, încă din acea zi, atât inculpații C. A. F. si J. I. V., cât și inculpatul R. G. s-au sustras urmăririi penale, părăsind cu toții orașul J., primii doi împreună, iar R. G., singur, separat de cei doi.
În cursul urmăririi penale (în dosarul nr. 495/P/2010) s-a dispus de către procuror, prin ordonanță, confirmată ulterior de instanța de judecată, interceptarea comunicărilor și convorbirilor telefonice ale părții vătămate C. R. A., precum și ale inculpaților R. G., C. A. F., si J. I. V.
Astfel, a rezultat, în principal, din discuțiile purtate între inculpatul din prezenta cauză, O. B. Ț. și inculpatul R. G., cercetat într-o altă cauză, că primul acorda ajutor celui de-al doilea, motiv pentru care s-a procedat la interceptarea comunicărilor și convorbirilor telefonice ale inculpatului O., pe durata a mai multor luni.
Chiar în seara zilei de (...), orele 2159, inculpatul C. A. F. a contactat o femeie numită
„. (probabil, prietena sa, B. C.) care îi aduce acestuia la cunoștință că „s-o mai calmat pe aici, nu mai îi…"; și că, „nu o depus acela nici o plângere și că dacă nu depune plângere nu are ce face. O zis și B. - n.n. inculpatul O. B. Ț. - că fără plângere nu poate semna nimic în dosar";. În continuare, inculpatul C. A., discutând cu un prieten „., îi spune acestuia că a fugit și că se afla în C., pentru că „am făcut acolo în J. ceva apoi toți procurorii o venit să ne aresteze …, apoi am fugit de acolo";, iar acest prieten nu îl crede, motiv pentru care inculpatul C. A. F. îi spune: „Da jur! Întreabă-l, sună-l și pe G. - n.n. inculpatul R. G. - si G. îi fugit din J.";, precum și că „. am băgat avocat și avocatul o zis ca să stăm vreo două zile tirați …";.
Așadar, din aceste discuții telefonice rezulta că inculpatul O. B. Ț. cunoștea la data de (...), mai devreme de ora 2159, că cei trei inculpați au comis anumite fapte pentru care era necesară o plângere penală din partea părții vătămate și că fără aceea partea vătămată „nu poate semna nimic";.
De reținut este faptul că, inițial, partea vătămată C. R. A. a colaborat cu organele de cercetare penală, luându-i-se o primă declarație olografă în (...), în care acesta relatează desfășurarea reală a faptelor comise de cei trei inculpați. La fel și martorul B. F. ( zis „F.";).
În data de (...), partea vătămată a fost adusă cu mandat de aducere la sediul parchetului unde a mai dat o declarație completă cu privire la faptele a cărei victimă fusese, această declarație corespunzând adevărului ca și prima.
În data de (...) ora 1330, partea vătămată C. R. are o convorbire cu un bărbat care il întreabă „te-ai întâlnit cu Jolti, că nu mai am semnal?";, „Jolti"; fiind avocatul S. Z. care urma să-l reprezinte și asiste pe partea vătămată în procesul penal, partea vătămată răspunzându-i afirmativ.
Este de precizat că d-na avocat S. E., mama d-lui av. S. Z., îl reprezenta și asista în dosarul nr. 495/P/2010 pe inculpatul R. G.
Din convorbirea părții vătămate din (...), ora 1729, avută cu „I."; care este inculpatul J. I. V., după audierea părții vătămate de către procuror, reiese că partea vătămată simte nevoia să dea explicații agresorului său, spunându-i că „aștept să fiu chemat la P., pentru că, între timp, avocatul părții vătămate formulase o cerere de retragere a plângerii penale și cerea reaudierea partii vatamate audiată, și a doua oară, după începerea urmăririi penale, aspect care nu „corespundea"; planului acestora de a se sustrage răspunderii penale prin aceea că partea vătămată nu avea să susțină acuzații împotriva inculpaților.
În continuarea convorbirii, J. I. îl întreabă: „Mă R., dar tu ai depus plângere?";, inculpații necunoscând probabil faptul că partea vătămată fusese împotriva acestora. Partea vătămată îi răspunde, „motivând"; că „ne-o luat ieri pe toți cu forța…pe mine o venit și m-a luat din bar";, însă, „azi am depus retragerea plângerii și toate alea (- n.n. despre „. alea"; adică toate demersurile făcute oficial pentru obținerea schimbării poziției, atitudinii în proces, cunoscând, pesemne și inculpatul J. I. și după cum se va vedea toți cei implicați în alterarea adevărului în cauza penală), nu o vrut să le primească (n.n. - în sensul, că deși partea vătămată a făcut demersurile, procurorul nu a vrut să le primească, fiind „. sa că nu a luat act de retragerea plângerii și schimbarea declarației părții vătămate benefică inculpaților)";.
În continuarea discuției, C. R. îi spune lui J. I. „și acum asta așteptăm, să ne cheme, care eram cu B. (n.n. O. B. Ț.) împreună";.
D., partea vătămată C. R. care se afla în acel timp cu inculpatul O. B. Ț. aștepta să fie chemată la parchet pentru a i se lua o nouă declarație, partea vătămată plănuind să declare astfel încât să ii ajute pe cei trei inculpați să scape de răspundere penală.
Tot din convorbirile telefonice reiese că, partea vătămată care se vrea a fi de ajutor inclusiv inculpatului R. G., îi transmite inculpatului J. I., ca un mesaj pentru acesta, următoarele: „… să stea încă două, trei zile până … că ăștia de aia nu ne-au primit în audiență, procurorul, pe mine și pe avocat…";, după care îi spune: „ăștia neapărat vor să vă aghețe. Mai aveți răbdare. Sună-l pe R. (n.n. J. R., fratele inculpatului, angajat al lui O. B. Ț., ca și inculpatul R. G.) și o să-ți povestească, că tot împreună am fost, eu, el, B., toți. Aveți răbdare un pic";.
Reiese din acestea că partea vătămată acceptase să-și schimbe declarația, spunându-i la telefon lui J. I., pe care vrea să-l liniștească, să-l asigure cu privire la intențiile sale, că, precum o garanție „a stat împreună cu el (- J. R., fratele inculpatului), B. (O. B. Ț.), toți";.
În data de (...), la ora 1352, inculpatul R. G. este contactat de numitul O. B. Ț. (inculpatul din prezenta cauză care îi spune acestuia că trebuie să mai rămână la S. și să
„. acela"; și anume, „., persoana care l-a transportat pe acesta la S., unde inculpatul deține un hotel, pentru că „nu mai are rost să-l mai reții. Durează, poate durează mai mult, știi";.
R. G., la auzul acestor ultime cuvinte, se sesizează și il întreabă pe inculpat: „Îi problemă?";, inculpatul răspunzându-i că: „Auzi, acesta a dat o declarație și o semnat mă. Ș.?";, fiind vorba despre partea vătămată care făcuse o declarație în cauză. Inculpatul îl mai informează pe inculpatul R. G. că și martorul B. F. („F.";) a fost audiat în cauză, la fel și martorul L. A., angajat al inculpatului O. B. Îl mai informează pe inculpat că, date fiind acestea, „și acum l-am trimis și pe R. (J. R., frate de-al inculpatului J. I., angajat al inculpatului) de mai multe ori acolo și i-am zis, bă, retrageți-vă plângerea";. De asemenea, poartă discuții cu privire la aspectele de amănunt ale speței cu privire la care este anchetat inculpatul, așa cum le percep aceștia, inculpatul O. B. Ț., punându-se de acord cu inculpatul R. G. că: „. este numai de bani";.
De asemenea, numitul R. G. îi adresează inculpatului O. B. Ț. rugămintea de a vorbi cu partea vătămată, inculpatul asigurându-l de acest lucru : „păi mă duc și îl chem, îl trimit pe R., știi, să nu mă vadă pe mine că intru acolo, știi, și să vorbesc cu el";, adăugând:
„ Și rezolvăm noi. Ori mergem în C. (n.n. - unde, de asemenea, inculpatul deține un hotel), dacă te plictisești acolo. Până nu rezolvăm problema nu are rost să vii încoace. Si să văd eu ce vrea. Bine? Si te sun. Bine?";.
În aceeași zi din (...), la ora 1413, inculpatul R. G., contactându-l pe inculpatul O. B.
Ț. care începe discuția prin a-l reasigura pe inculpat că partea vătămată „. vine la mine măi. Îi R. acolo pe el, călare. I-am zis să vină la mine la o friptură, la o ciorbă, la o…";, inculpatul R. G., arătându-se mulțumit că patronul său, inculpatul O. B. este pe cale de a „. problema sa cu legea, spunând: „Da. Da. No bun."; Este de observat, la o citire foarte atentă a redării acestei convorbiri că, la un moment dat, inculpatul R. G. îl întreabă pe inculpat dacă poate merge într-un anumit loc cunoscut și de inculpatul O. B. „. nu pot să mă duc să stau acolo la mine, știți … Că a zis …, că numai mă agit mai tare";, acesta fiind de acord condiționat: „Să nu te caute. Bine. Bine.";, inculpatul arătându-se nemulțumit de o asemenea perspectivă: „Pfoaii! Domnu B.!";.
Tot în data de (...), pe la ora 17,55 , a doua zi după data comiterii faptelor de către cei trei inculpați, numitul J. I. V. este contactat telefonic de R. G., primul informându-l pe cel de-al doilea cu ceea ce se întâmplă în ancheta penală împotriva lor, spunându-i că a vorbit cu partea vătămată, că a înțeles că aceasta nu a depus „nici o reclamație";. R. G. îi oferă în schimb informațiile pe care le deține, spunându-i că partea vătămată C. R. A. „s-o dus înapoi la procuror, o venit procurorii astăzi după el";.
De reținut este faptul că în acest timp, numitul R. G. se afla în S., sustrăgându-se de la urmărirea penală.
Tot în data de (...), la ora 2010, referitor la faptele și mersul anchetei, R. G. îi explică la telefon unui anume „. că: „S-a băgat domn B., știi?"; (filele 52, 53 din procesul-verbal de redare încheiat în dos. Nr. 495/P/2010).
Din declarația inculpatului, confirmată de martorii audiați în cauză, rezultă că în data de (...) numitul R. G. a venit de la S. la Z. si apoi de la Z. a revenit în J., întâlnindu-se cu inculpatul O. B. în restaurantul A., unde inculpatul l-a sfătuit să meargă să își ia un avocat deoarece urmează să fie anchetat de poliție. N. R. G. a angajat-o pe d-na av. S., apoi a revenit la H. A. unde a stat de vorbă cu inculpatul O. B. pe terasă . Inculpatul i-a spus lui R. G. să plece la adresa din J. unde avea flotant pe str. P., pentru a verifica dacă nu a primit vreo citație acolo . În drum spre adresa de flotant, R. G. a fost prins în trafic și reținut de organelle de poliție .
Prin încheierea penala nr. 2/A din (...) a Judecătoriei J. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. G., J. I. V. și C. A. F. pe o perioada de 29 de zile, ulterior, prin încheierea penală nr. 4 din (...) instanța a dispus prelungirea arestării preventive a celor 3 inculpați după cum urmează, pentru R. G. pe o durată de 30 de zile, începând cu (...), până în (...), inclusiv, pentru J. I. V. și C. A. F. pe o perioadă de 26 de zile începând cu data de (...), până la (...), inclusiv.
Dosarul a fost înaintat instanței, fiind înregistrat sub nr. (...), fixându-se primul termen de judecata pentru data de (...), iar prin sentința penală nr. 117/(...) a Judecătoriei J. inculpații au fost condamnați, astfel : inculpatul R. G. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare cu privare de libertate, inculpatul J. I. V. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare cu privare de libertate, și inculpatul C. A. F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare cu privare de libertate .
Și în perioada arestului preventiv a celor trei inculpați, inculpatul O. B. Ț. a mai purtat convorbiri telefonice cu inculpatul R. G.
La data de (...), partea vătămată C. R. A. și martorul B. F. (zis F.) sunt reaudiați de procuror, iar în urma acestor audieri, aceste două persoane și-au schimbat radical declarațiile date anterior în cauză. Inculpatul O. B. Ț. îl asigura pe inculpatul R. G. că dacă aceste declarații vor fi schimbate nu vor mai exista temeiuri pentru prelungirea, menținerea arestării sale preventive, iar anchetatorii vor rămâne fără probe, „fugindu-le pământul de sub picioare";, după cum avea să se exprime acesta, astfel, că inculpatul va avea să scape de răspunderea penală.
În acest sens, a se vedea convorbirea din (...) la ora 1. când postul telefonic cu numărul 0. aparținând inculpatului O. B. Ț. (OBT1) este contactat de R. G. (G) de la numărul 0., și discută următoarele: „OBT1.: - Măi, când vine 29 de zile, mă înțelegi ce zic, atunci se merge în fața doamnei judecător și îi spunem că nu o vrut să mai i-a declarații și cu el ce declară. Mă înțelegi ce zic ? Asta-i toată treaba. Mă înțelegi ce zic ?";, „OBT1.: - La 29 de zile toată lumea vine în instanță. Mă înțelegi ce zic ? Avocații cu oamenii vine la
29 de zile. D. nu are nici o treabă, deci la 99, la 29 de zile trebuie să, vă scoate pe toți afară, nu numai pe tine, pe toți vă scoate. Mă înțelegi ce zic ?, „OBT1.: - Da adevărul e, adevărul e, adevărul. Numai că asta este, ști cum e. Da no, da vineri, vineri o zis că nu are ce să facă , trebuie să le i-a declarații. Ș. cum zic ? G.: - Domnule B., ă, îmi pușcă ceva venă pe creier…OBT1.: - Nu-ți pușcă mă, că nu are ce să-ți puște mă G.e. D. nu are ce să-ți puște, ăstea sunt. El (n.n. - procurorul) știe că, ă, a pierdut cauza și face mișto. Mă înțelegi ce zic ?";, „OBT1.: - Înțelegi cum zic ? D. el îi, îi fuge piciorul de sub el, deci nu mai are ce să, deci nu mai are nici un, un de acesta, nu mai are un… G.: - Da. OBT1.: - Un caz. Mai înțeles ce zic ?";… "OBT1.: - Da. Bine, G. eu nu te mint că nu am de ce să te mint. D. la 29 de zile îți dă drumul și nu mai are un caz, are caz numai atâta de lovire, da nu tu ai lovit, că nu tu ai dat. Mă înțelegi cum zic ?";, „OBT1.: - No asta-i treaba. Asta este. Asta face. Lui (n.n. - procurorului) îi fuge de sub picioare pământul și caută să nu o i-a, să nu o dea. Ș. ce zic ?";.
Consideră că deosebit de relevantă este convorbirea din data de (...), ora 1616 , când R. G., aflat în arest preventiv și care îl sună pe inculpatul O. B. Ț. (OBT1) pentru a se interesa despre cum a decurs reaudierea părții vătămate C. R. A. și a martorului B. F., mai exact, dacă și cum și-au schimbat aceștia declarațiile. I. după luarea declarațiilor la sediul parchetului, partea vătămată a mers peste stradă la restaurantul inculpatului O. B., purtându-se discuția menționată. Se subliniază încă o dată participarea celor trei avocați.
O vom reda în totalitate:
„OBT1 : Grați, sunt aici cu R.. Au fost toți cei 3 avocați. U. aici sunt lângă mine, ei aicea sus sunt. D. totul este ok, ok. Nici procurorul nu a mai avut ce zice. Totul e ok, ok.
O. Și acum F. (n.n. - audierea martorului B. F.) și tot, tot. D. avocații au stat toți trei lângă el și lângă acela (n.n. - cu referire la rostul, „. jucat de cei trei avocați menționați mai sus). O scris 6 pagini (n.n. - într-adevăr acesta era numărul filelor declarației, iar inculpatul cunoștea aspectul de îndată ce audierea părții vătămate se încheiase, fiind evident gradul său de implicare) și o zis: … „Asta este! Ce să facem?! (n.n. - într-adevăr, acestea sunt cuvintele organului de urmărire penală din acea zi, subsemnatul)"; (n.n. - se referă la ceea ce ar fi spus organul de urmărire penală-procurorul, în urma schimbării declarațiilor de către partea vătămată C. R. și de către martorul B. F., audierile producându-se în prezența a trei avocați, unul care îl reprezenta pe inculpatul R. G., al doilea, reprezentându-i pe coinculpații J. I. și C. A., iar al treilea, „reprezentând"; pe partea vătămată C. R.). Înțelegi?
R.G.: E bine domnule B.?
O. Da! Da! D. e … gata. N-ai ce să mai …
R.G.: Bine, domnule B..
O. U., aici e, lângă mine, R..
Se aude pe fundal vocea unui bărbat și i se dă telefonul mobil lui C. R. care spune:
- „Salut grasule!";
R.G.: Ce faci mă nebunule!
C. R.: Da…ce să fac…Beau un pahar de bere și apoi mă duc la pescuit. Dar înainte, am zis să trec pe la domnul B. ca să-i spun eu vestea că declarațiile sunt date și rezolvate deja.
R.G.: E bine mă?
C. R.: Da e bine mă. dacă a fost și avocata ta și tot îmi dădea din cap că e bine, că e bine…
R.G.: Pha…
C. R.: Stai liniștit. Hai că dau un suc când ieși. R.G.: (… râde…fiind bucuros, mulțumit),
Apoi telefonul e preluat de O.
O. Bine G. D. îi în regulă tot. Bine?
O. No! Acum îl aștept și pe F. … că aici sunt sus cu el în sala de conferință. Dar e în regulă tot. Bine?
R.G.: Bun… bun.
O. E ok. Te pup G.!";.
Pe baza considerentelor susmenționate, având în vedere legătura veche de prietenie dintre inculpatul O. B. Ț. și inculpatul R. G. (care l-a crescut de la vârsta de 10 ani, i-a oferit mereu sprijin material și moral, cazare, un loc de muncă și masă, crescându-l ca pe propriul sau copil), raportat la conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, instanța a constatat că inculpatul O. B. Ț. s-a implicat în activitatea inculpatului R. G. și a influențat comportamentul inculpatului R. G. după ce acesta a comis infracțiunile împreună cu ceilalți doi inculpați, iar această implicare și influență a depășit limitele bunei
- credințe pe care orice cetățean trebuie să o aibe față de relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției .
Inculpatul O. B. Ț. l-a ajutat moral și material pe R. G. (pe care l-a crescut, acesta fiind angajatul său de mai mult timp), care era cercetat într-un dosar penal de a se sustrage căutărilor inițiale ale poliției, asigurându-i sprijin în a pleca din orașul J. și pe timpul căutării sale de către organele de poliție, inclusiv cazându-l în unul dintre hotelurile sale, sfătuindu-l să rămână în S. până „se liniștesc lucrurile";, cunoscând că acesta era căutat de organele de poliție, timp în care l-a informat pe acesta cu privire la ceea ce se declara în ancheta penală desfășurată de organele de urmărire penală, de către persoanele audiate, cu privire la sensul acesteia, convenind cu acesta că partea vătămată C. R. trebuia să-și retragă declarația, iar mai apoi să o schimbe, ca și martorul B. F., în scopul denaturării adevărului, dându-și seama că simpla retragere a plângerii penale de către partea vătămată C. R. nu era suficientă pentru atenuarea efectelor anchetei penale în ceea ce privește situația lui R. G.
Inculpatul O. B. Ț. a contribuit direct și indirect la influențarea și schimbarea declarației părții vătămate și a martorului B. F., din dos. nr. 495/P/2010, chiar angajându-i părții vătămate avocați care, în fapt, sprijineau poziția inculpatului R. G. și implicit a celorlalți doi coinculpați, C. A. F. și J. I. V.
În drept, fapta inculpatului O. B. Ț. de a acorda ajutor material și moral direct și indirect infractorului R. G., fără o înțelegere prealabilă sau concomitentă săvârșirii infracțiunii de către primul, în scopul de a îngreuna urmărirea penală și judecarea cauzei în care acesta era cercetat, de aceste activități beneficiind și coinculpații acestuia, C. A. F. și J. V. I., a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. și ped. de art. 264 alin. 1 din C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C..
Pedeapsa legală pentru această infracțiune este închisoare de la 3 luni la 7 ani .
Referitor la caracterizarea inculpatului O. B. Ț., instanța a reținut că acesta este o persoană în vârstă de 49 de ani, nu are antecedente penale, fiind administratorul unei societăți comerciale SC A. C. & S. SRL J., cu puncte de lucru în S. și C., având o imagine preponderent pozitivă la nivel local. Pe parcursul procesului inculpatul s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat de organele judiciare. P. aceste motive, instanța a reținut în sarcina inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C. cu efectele de atenuare a pedepselor prevăzute de art. 76. lit. e C. .
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.
72 C. (dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală), instanța a stabilit pentru inculpat o pedeapsa de 1.500 lei (unamiecincisutelei) amendă penală pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, amendă ce s-a dispus a se executa conform art. 425 Cod proc.pen..
Pe parcursul procesului, inculpatul a fost asistat înaintea instanței de un apărător ales ( f. 377 ).
Văzând și prevederile art. 189 și art. 191 C.proc.pen., instanța l-a obligat pe inculpat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu purtarea procesului (pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea, conservarea mijloacelor materiale de probă) apreciate la suma de 300 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Jibou si inculpatul O. B. Ț.
P. de pe lângă Judecătoria Jibou a criticat sentinta instantei de fond ca fiind netemeinică si a solicitat casarea hotărârii atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recursul a fost motivat arătându-se că sanctiunea aplicată este necorespunzătoare si insuficientă având în vedere că inculpatul a comis o faptă foarte gravă si care a vizat înfăptuirea justitiei si că, în ciuda probelor evidente de vinovăție, inculpatul a negat constant comiterea infractiunii. S-a mai arătat că aspectele favorabile retinute cu privire la persoana inculpatului nu sunt de natură a justifica retinerea de circumstante atenuante.
Inculpatul, a criticat la rândul său sentinta primei instante ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea hotărârii penale recurate și pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen
În motivarea recursului inculpatul a arătat că înscrisurile de redare a convorbirilor telefonice nu sunt susținute de nici o altă probă și nu există nici o convorbire între inculpat și martor ori partea vătămată pe care se suține că le-a influențat, că s-au retinut convorbirile purtate între alte persoane pentru a trage concluzia că inculpatul s-a implicat în a determina partea vătămată și martorul să își modifice declarațiile, dar că aceste convorbiri sunt scose din context și primesc o interpretare proprie si că nu s-a probat că ar fi luat legătura cu partea vătămată ori martorul B. F. pentru a-i determina să își schimbe declarațiile. A mai arătat că nu a acordat nici un ajutor inculpatului R. G. pentru ca acesta să se sustragă urmăririi penale ori judecății, iar solicitarea adresată acestuia de a pleca a fost determinată de iminenta unei agresari si comiterii de acte de distrugere survenite din partea altor persoane, fără a cunoaste dacă susnumitul a comis vreo faptă penală.
Procedând la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpati următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia nu sunt întrunite elementelor constitutive ale infractiunii de favorizare a infractorului pe considerentul că inculpatul nu a acordat sprijin numitului R. G. si că nu a cunoscut că acesta ar fi comis vreo infractiune.
Potrivit art. 264 C. pen., constituie infracțiunea de favorizare a infractorului și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Infracțiunea de favorizare a infractorului este una comisivă și presupune, de regulă, o acțiune din partea subiectului activ. Ea poate fi totuși realizată și prin omisiune. Din punct de vedere subiectiv, favorizatorul își dă seama și chiar vrea să dea ajutor infractorului, chiar în condițiile inexistenței vreunei înțelegeri prealabile, dar este necesar ca el să știe că cel căruia îi dă ajutorul este un infractor, respectiv o persoană care a comis o infracțiune. P. existenta infractiunii nu este necesar ca scopul urmărit prin infractiune să se si realizeze, respectiv dacă prin ajutorul dat infractorul a reusit sau nu să îngreuneze sau să zădărnicească urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei sau să-și asigure folosul ori produsul infractiunii.
În opinia instanței de recurs, probele administrate în cauză sunt de natură să stabilească existenta elementelor de mai sus.
Astfel, împrejurarea că inculpatul avea cunostinta despre faptul că în dimineața zilei de (...) numitii R. G., C. A. F. si J. I. V. au săvârșit infracțiunile de șantaj, tâlhărie, ultraj contra bunelor moravuri împotriva părții vătămate C. R. A. rezultă atât direct din convorbirile purtate de susnumitul inculpat, cât si indirect din convorbirile purtate de alti participanti, elementul probant constând în acela că inculpatul i-a asigurat pe participanti că nu pot face obiectul unei anchete în lipsa plângerii penale a părtii vătămate. R. este discutia din seara zilei de (...), orele 2159 dintre numitul C. A. F. si o femeie numită „. când primul afirmă că ";o zis și B. că fără plângere nu poate semna nimic în dosar";.
De asemenea, în data de (...), la ora 1352, numitul R. G. este informat telefonic de inculpatul O. B. Ț. că partea vătămată a fost audiată („auzi, acesta a dat o declarație și o semnat mă. Ș.?";) si că au mai fost audiati si martorii L. A. si B. F. ceea ce confirmă faptul că inculpatul avea cunostinta despre declansării cercetărilor penale fată de R. G.
Totodată, inculpatul a efectuat demersuri pentru a-l ajuta pe numitul R. G. de a se sustrage urmăririi penale sau de scăpa de răspundere penala.
Inculpatul i-a asigurat susnumitului părăsirea localitătii J. si cazarea la un hotel al acestuia din S. si, desi organele abilitate efectuau acte de cautare a acestuia, inculpatul a omis să dea informatii despre aceasta. Dimpotrivă, l-a încurajat pe numitul R. sa ramana ascuns în acea locatie până „se liniștesc lucrurile";, si i-a dat asigurari ca face demersuri pentru ca partea vătămată si martorii sa isi schimbe declaratiile pentru ca astfel organele de cercetare penală să nu poată produce probe în acuzare.
Astfel, în cursul aceleiasi discutii din (...), inculpatul îi cere numitului R. G. sa mai ramână la S. pentru ca este posibil ca procedurile să dureze si să „. acela"; și anume, „., persoana care l-a transportat pe susnumitul la S., pentru că „nu mai are rost să-l mai reții. Durează, poate durează mai mult, știi";. De asemenea, inculpatul O. B. Ț. îi comunică că l- a trimis pe numitul J. R. si să-i spună victimei ";bă, retrageți-vă plângerea"; si sa-l cheme pe numitul C. sa vină să discute cu el, insistând că ";până nu rezolvăm problema nu are rost să vii încoace";.
În final, demersurile inculpatului nu au rămas fără efect deoarece în final numitul C. R. si martorul B. F. si-au schimbat radical declaratiile initiale. Este relevantă conversatia numitului R. G. purtată cu C. R. în (...) cînd acesta din urmă îl asigura că a dat o declaratie corespunzătoare din punctul de vedere al interesului numitului R. G., situatie confirmată si de inculpat si care l-a determinat să afirme că ";a pierdut cauza și face mișto";, că ";îi fuge piciorul de sub el, deci nu mai are …..un caz.";, ";la 29 de zile îți dă drumul și nu mai are un caz, are caz numai atâta de lovire, da nu tu ai lovit"; sustinând astfel că nu mai există probe care să îl învinovătească.
Sustinerea potrivit căreia în cauză vinovătia inculpatului nu este probată deoarece este sustinută doar de interceptări telefonice nu poate fi primită deoarece nu există niciun motiv legal pentru a înlătura relevanța penală si probantă a acestor convorbiri telefonice cu privire la care există autorizație de interceptare, iar pe de altă parte infractiunea de favorizarea infractorului se poate realiza nu numai prin acte directe, ci si prin acte indirecte, adică prin intermediul altei persoane.
Potrivit art. 63 C. proc. pen., care defineste în general proba, convorbirea telefonică este un element de fapt care poate servi la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanelor și la cunoașterea împrejurărilor.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Or, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate sunt astfel de probe.
Este adevărat că nu este rezonabil ca o întreagă urmărire penală să se bazeze exclusiv pe interceptări telefonice, că aceste probe trebuie să se coroboreze cu alte probe pe care organul de urmărire penală este obligat să le administreze pentru a demonstra vinovăția unei persoane, pentru a nu face loc abuzului.
În prezenta cauză, însă, interceptările și înregistrările telefonice se coroborează cu declarațiile martorilor S. I. D., R. R. O., J. R. S., L. A. V.,M. C. M., M. N. S., B. D. I., T. I. F., D. M. (f. 432-440 dos.fond) sau ale inculpatului, care într-o accepțiune mai largă în cauza Curții Europene a Drepturilor Omului „Spînu împotriva României"; este considerat martori.
Asa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefundat recursul inculpatului.
Curtea observă că deși pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, pedepsa stabilită de către instanța de fond nu reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, făcându-se o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C.
Potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, duratei si modalitătii de executare, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Infracțiunea de favorizarea infractorului face parte din grupul infractiunilor care impiedica infaptuirea justitiei si ocroteste relațiile sociale care asigură normala înfăptuire a actului de justitie în sensul său.
În cauză inculpatul a comis acte si fapte prin care a urmărit ca o persoană, suspectată de comiterea unor fapte grave, să eludeze răspunderea penală, concomitent cu zădărnicirea sau chiar anularea eforturilor organelor abilitate de a asigura aplicarea legii fata de cei care au încălcat normele legale, ceea ce impune aplicarea unei sancțiuni severe, atât sub aspectul naturii, cât și a cuantumului,
Curtea consideră că reținerea de circumstanțe atenuante este nejustificată. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia, însă recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Raportat la modul si mijloacele de comitere a faptei, precum si fata de atitudinea inculpatului de nerecunoastere în pofida probelor evidente de vinovătie, Curtea consideră retinerea circumstantelor atenuante ar conduce la stabilirea unei sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al infractiunii.
Așa fiind, Curtea concluzionează că o pedeapsă de un an închisoare si a cărei executare să fie suspedată conditionat în temeiul art. 81 și 82 C. este o sanctiune justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acesteia, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., art. 385/2 C.proc.pen. rap. la art. 362 al. 1 lit. d, f C.proc.pen. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Jibou, iar sentinta penala atacata se va casa în ceea ce privește individualizarea sanctiunii aplicate inculpatului.
Rejudecând, se va condamna inculpatul O. B. Ț. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 al.1 C. cu aplicarea art. 41 al.2 C..
Potrivit art. 71 C. de la data rămânerii definitive a sentintei si până la executarea acesteia inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 62 lit. a teza II C.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere D.zia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei aplicate.
Curtea reține că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptei, nu se impune ca inculpatul să fie decăzut din dreptul de acces în funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, deoarece severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional nu este justificată și în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.
În baza art. 81, 82 C. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenul de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, Curtea apreciind că scopul prevăzut de art. 52 C. poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Potrivit art. 359 C.proc.pen. se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prev.de art.83 C..
Potrivit art. 71 al.5 C. pe durata termenului de încercare se va suspenda si executarea pedepselor accesorii.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei penale atacate.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili in favoarea Baroului C. onorariul avocațial în suma de 100 lei ce se va avansa din FMJ.
În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să achite 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Jibou împotriva sentinței penale nr. 67 din 10 mai 2012 a Judecătoriei J., pe care o casează cu privire la individualizarea pedepsei si rejudecând:
Condamnă pe inculpatul O. B. Ț., fiul lui P. și V., născut la (...) în Turda, domiciliat în J. str. P., nr. 8, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 al.1 C. cu aplicarea art. 41 al.2 C..
Aplică art. 71, 64 al.1 lit.a teza a-II-a C..
În baza art. 81,82 C. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 3 ani.
Face aplicarea art. 71 al.5 C..
Pune in vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C..
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. B. Ț. împotriva aceleiași hotărâri.
Stabilește onorariu parțial pentru avocat din oficiu în sumă de 100 lei în favoarea
Baroului de avocați C.
Cheltuielile judiciare în recursul P. rămân în sarcina statului.
Obligă pe inculpatul recurent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțata în ședința publică din 20 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. V. V. A. C. I.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond. A. F.
| ← Decizia penală nr. 1067/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1457/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
