Decizia penală nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.64/R/2012
Ședința publică din 16 ianuarie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : L. M.
G. : M. B.
V. V. A.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații Ț. V. și L. I. V. împotriva sentinței penale nr.444 din 27 octombrie 2011 a JUDECĂTORIei S. M., pronunțată în dosarul nr. (...), ambii inculpați fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 și 2 C., cu aplic.art.37 al.1 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. I. V. asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.M. Mircea și av.Mișin N. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ț. V. - av.G. A. L., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind inculpatul Ț. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a comunicat de la Penitenciarul Satu Mare o declarație a inculpatului T. V., dată în fața judecătorului delegat la penitenciar, prin care arată că nu își însușește recursul care a fost declarat de coinculpat și nu dorește să fie adus la instanță pentru aceste motive.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul L. I. V. arată că nu a formulat recursul pentru inculpatul Ț. V.
Apărătorul inculpatului L. I. V., la cererea inculpatului, depune un script la dosar în care se solicită audierea martorului U. D., pentru a dovedi că nu s-a găsit cuțitul asupra inculpatului ci a fost cuțitul lui P. M., precum și celelalte cereri în probațiune din cerere de recurs, respectiv audierea părții vătămate și a mamei acesteia, numita H. M.
Curtea, acordă cuvântul asupra cererilor formulate de către inculpatul L.
I. V.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea cererilor în probațiune ca neconcludente, arătând că din actele dosarului nu a rezultat că acesta ar fi avut calitatea de martor ocular. În ce privește celelalte cereri, le considere nerelevante, inutile și neconcludente, acestea neputând servi la aflarea adevărului în această fază procesuală.
Apărătorul inculpatului L. I. V., arată că partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă, s-a împăcat cu inculpatul și, mai mult, poate să confirme faptul că aceasta l-a chemat pe inculpat la locuința sa. Prin audierea părții vătămate se poate demonstra că a existat consimțământul acesteia, iar față de împrejurarea că în acea locuință au domiciliul mai multe persoane, apreciază că un singur consimțământ este suficient pentru a înlătura răspunderea penală.
Așa fiind, solicită admiterea cererii în probațiune pentru toți cei trei martori. Mai susține de asemenea că singura persoană care a impus inculpatului să părăsească locuința este numita H. M., mama părții vătămate, care este bolnavă psihic și căreia nu i s-a luat nici o declarație. A. vreme cât această situație poate influența hotărârea instanței, apreciază că este foarte importantă și mărturia acesteia, instanța putând constata în ce măsură i-a fost pusă în vedere inculpatului părăsirea locuinței.
Pentru a nu exista vreun dubiu asupra poziției inculpatului, solicită a fi întrebat dacă recunoaște sau nu fapta care constituie obiectul trimiterii sale în judecată și dacă dorește aplicarea art.320/1 C.pr.pen.
Instanța deliberând, respinge cererile în probațiune formulate de apărătorul inculpatului L. I. V., având în vedere că partea vătămată J. fostă H. M. a fost audiată și în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond. De asemenea, mama acesteia a fost audiată în faza de urmărire penală iar la instanță a fost audiat și tatăl părții vătămate iar în privința martorului U. D. solicitat azi a fi audiat, nu s-a dovedit că acesta ar fi martor ocular la incident, motiv pentru care consideră inutilă audierea acestuia.
Solicitarea de a întreba inculpatul dacă solicită aplicarea disp.art.320/1
C.pr.pen., nu este întemeiată la acest termen de judecată în recurs, având în vedere că ordonanța nu este aplicabilă decât anumitor cauze și nu în cauza de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului L. I. V., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în ce privește persoana inculpatului și pronunțarea unei hotărâri de achitare în sensul art.10 al.2 lit.a și d C.pr.pen.
In subsidiar, solicită înlăturarea sporului sau diminuarea acestuia raportat la fapta săvârșită.
In motivarea recursului susține că inculpatul nu se face vinovat de învinuirea care i se aduce. Consideră că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la ceea ce a săvârșit în fapt, că a existat consimțământul părții vătămate care a fost concubina acestuia timp de 3 ani.
Motivează cererea în sensul că nu există la dosar procesul verbal de cercetare la fața locului prin care să se constate intrarea prin efracție în locuință
și nu s-a putut constata faptul că locuința a fost violată. De asemenea, apreciază că nu s-a respectat dreptul la apărare a inculpatului nici la instanța de fond și nici în faza de urmărire penală.
Susține că din declarațiile mamei părții vătămate rezultă că aceasta i-a pus în vedere inculpatului să părăsească locuința. Mama acesteia este bolnavă psihic, având discernământul diminuat. Apreciază că starea de responsabilitate trebuie să existe și la persoana care i-a pus în vedere inculpatului să părăsească locuința. Avem în speță situația în care partea vătămată l-a chemat pe inculpat la domiciliu său. Consideră că la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul a forțat ușa locuinței.
Solicită a se lua în considerare și faptul că a existat consimțământul părții vătămate și nu rezultă că aceasta ar fi cerut inculpatului să părăsească locuința sau să nu intre în locuință.
Față de împrejurarea că părțile s-au împăcat, că partea vătămată și-a retras plângerea penală, solicită a se avea în vedere care este diferența între art.192 al.3 și art.192 al.2 C.
In consecință, solicită a se pronunța o hotărâre care să aibă în vedere apărările inculpatului.
Apărătorul inculpatului Ț. V., solicită a se lua act de faptul că inculpatul nu își însușește recursul.
Reprezentantul M.ui P., în ce privește recursul neînsușit, solicită a se lua act de această manifestare de voință, iar în ce privește fondul cauzei, solicită a fi respins recursul declarat de inculpatul L. I. V.
În susținerea poziției procesuale arată că în cauză s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată. Chiar dacă poziția părții vătămate s-a reflectat printr-o cerere prin care se arată că partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul și își retrage plângerea penală depusă, instanța în mod corect a reținut implicit că legiuitorul nu permite astfel de soluții în procesul penal.
De altfel, instanța reține corect pe lângă starea de fapt, elementele de agravare care sunt multiple. In cauză s-a făcut dovada că s-a pătruns în locuință noaptea, la orele 24,00 în timp ce părțile dormeau. Prin urmare, raportat la elementele de agravare a faptei săvârșite de inculpat, consideră că este vădită lipsa acordului părții vătămate și faptul că aceasta în final a avut o conduită procesuală legată de această tranzacție între părți nu poate conduce la concluzia că faptele fiecăruia dintre inculpați în cauză nu ar exista. Consideră că și sub aspectul individualizării pedepsei, instanța a procedat având în vedere starea de recidivă a inculpaților. De asemenea, inclusiv sporurile aplicate sunt întemeiate întrucât raportat la faptele de violență din dosar și modul de percepere a acestora prin conduita inculpaților, se justifică.
In consecință, solicită respingerea recursului.
Față de solicitarea apărătorului inculpatului L. I. V., în eventualitatea disp.art.320/1 C.pr.pen., dacă vor fi solicitate, arată că inculpatul nu a dorit să- și recunoască faptele. Din punct de vedere formal lasă la aprecierea instanței aplic.art.320/1. Apreciază că aceste dispoziții ar trebui aplicate odată că aplicarea art.13 C.pr.pen., pentru că acesta a fost spiritul deciziei Curții Constituționale. Consideră că ar trebui să se aplice din acest considerent, dar numai dacă este îndeplinită condiția de fond.
Inculpatul L. I. V., având ultimul cuvânt, arată că nu poate să recunoască fapta, întrucât partea vătămată este soția lui P. M. și aceasta s-a oferit să dea declarație.
În ce privește recursul său, solicită admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare probe sau, în subsidiar, reducerea pedepsei.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 444 din data de (...) a JUDECĂTORIei S. M., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a dispus condamnarea inculpaților:
1.L. I. V., născut la data de (...) în oraș N.-Oaș, jud. S. M., fiul lui F. și V., cetățean român, neșcolarizat, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, posesor CI seria SM nr.3. eliberat de P. N. Oaș, CNP 1., domiciliat în N. Oaș, str. T. V., nr. 234, jud. S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de :
- violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 1 și 2 C. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.";a"; C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 alin.1 C. s-a revocat liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 578 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87/(...) a JUDECĂTORIei S. M..
S-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 192 al. 1 și 2 C. cu restul de pedeapsă neexecutat de 578 zile, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare .
Inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. s-a interzice drepturile prev. de art. 64 lit.";a"; teza a II-a din C.
2. Ț. V . , născut la data de (...) în oraș N.-Oaș, jud. S. M., fiul lui I. și M. V., cetățean român, studii 7 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, posesor Carte provizorie de identitate seria PC nr.2. eliberat de P. N. Oaș, CNP 1., domiciliat în N. Oaș, A. T. bloc 17, apt.21, jud. S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de :
- violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 1 și 2 C. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.";a"; C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 alin.1 C. revocă liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 436 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 267/(...) a JUDECĂTORIei S. M..
S-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 192 al. 1 și 2 C. cu restul de pedeapsă neexecutat de 436 zile, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare .
Inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 C. s-a interzis drepturile prev. de art. 64 lit.";a"; teza a II-a din C.
3. L. G. L., născut la data de (...) în oraș N.-Oaș, jud. S. M., fiul lui V. și V. I., cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor CI seria SM nr. 3. eliberat de P. orașului N. Oaș, CNP 1., domiciliat în oraș N. Oaș, str. T., nr.15, jud. S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de:
- violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 1 și 2 C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 81 și 82 C. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani cu consecința prev. de art.83 C.
S-a constatat că partea vătămată H. M. G., domiciliată în com. P., nr.
685, jud. Maramureș nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligați inculpații L. I. V. și Ț. V. să plătească statului câte 670 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei fiecare reprezentând onorariu avocațial din oficiu pentru cabinet av. Skerhak Lengel D. suportate din fondurile M.ui Justiției.
A fost obligat inculpatul L. G. L. să plătească statului suma de 370 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. De Pe L. Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat la instanță sub dosar nr. 2062/307/(...), au fost trimiși în judecată inculpații L. I. V., Ț. V. și L. G.-L., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192, al.1 și 2 din c.pen. cu aplicarea art. 37, al.1, lit.";a"; pentru primii doi inculpați.
Se reține în conținutul actului de sesizare a instanței că inculpații au intrat în noaptea de 14/(...) în curtea locuinței aparținând părții vătămate H. M. G. situată în satul T. din comuna B. M., după care au forțat ușa de la intrare și au pătruns în locuință și în camera în care dormeau părinții părții vătămate și au refuzat să părăsească locuința deși li s-a cerut în mod repetat.
Inculpatul L. I. V., sub amenințarea cu un cuțit, a determinat-o pe partea vătămată să iasă din locuință și să aibă discuții contradictorii afară. Cât timp acest inculpat a expus cuțitul martorului J. V. A. și a amenința partea vătămată, inculpații Ț. V. și L. G. L., au stat în pragul uși de la intrare, iar ulterior au ieșit și aceștia în curte. Martorul J. V. A., a reuit să iasă pe geamul casei și s-a deplasat la locuința unui vecin P. M., unde a apelat organele de poliție și la sprijinul acestuia.
La solicitarea martorului P. M., inculpații au refuzat să plece din curtea părții vătămate, iar inculpatul L. I. V. l-a amenințat pe martor cu cuțitul, astfel că martorul i-a lovit pe inculpați cu o bâtă, determinându-i să părăsească locuința.
În cursul urmăririi penale inculpații L. I. V. și Ț. V., nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar inculpatul L. G. L., a recunoscut parțial fapta.
Partea vătămată a depus la fila 7, o cerere prin care a arătat că s-a împăcat cu inculpatul L. G. L., pentru suma de 200 euro și că își retrage plângerea prealabilă.
Din probele de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul L. I. V. s-a întâlnit cu inculpații L. G. L. și Ț. V., la un local din localitatea V., J. S. M., unde au consumat băuturi alcoolice și primul inculpat i- a solicitat celorlalți să se deplaseze în satul T. din comuna B. M., la locuința părții vătămate. D. s-a realizat cu autoturismul condus de martorul B. V., timp în care inculpații au consumat băuturi alcoolice și au ajuns la destinație în jurul orei 24,00.
Inculpații au bătut la ușă pentru a deschide, după care inculpații L. I. V. și Ț. V. au forțat ușa și au pătruns în interior, iar inculpatul L. G. L. intrat și el ulterior în imobil. Inculpatul L. I. V. avea un cuțit cu care a amenințat partea vătămată să se deplaseze cu el în localitatea N. Oaș. În acest timp s-au trezit părinții părții vătămate, iar cei doi inculpați au strigat și au adresat cuvinte insultătoare, iar inculpatul Ț. V. i-a aplicat o lovitură cu palma martorei H. M., mama părții vătămate. D. partea vătămată a solicitat inculpaților să părăsească locuința aceștia au refuzat.
Sub amenințarea cu cuțitul a părții vătămate, de către inculpatul L. I. V., aceasta a ieșit din casă, iar martorul J. V. A., concubinul părții vătămate, a reușit să se deplaseze la martorul P. M. și să anunțe organele de poliție.
Apreciind probele administrate în cursul urmăririi penale cât și în cercetarea judecătorească, instanța de fond a considerat că toți inculpații au acționat în calitate de coautori, participanți la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în forma agravată, prev. de art.192, al.1 și 2 din c.pen.
Starea de fapt rezultă din: procesul-verbal de sesizare a organelor judiciare, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor H. G., H. M., J. V. A., P. M. și declarațiile inculpaților.
Inculpații au pătruns fără drept prima dată în curte și apoi prin forțarea ușii în locuința unde se afla partea vătămată, părinții acesteia și concubinul. Apărarea invocată de către inculpatul L. G. L., în sensul că el nu a intrat în camera unde se afla partea vătămată cu concubinul sau în camera unde se aflau părinții părții vătămate, nu este o cauză exoneratoare de răspundere, latura obiectivă a infracțiunii fiind îndeplinită și față de acesta, în momentul în care au pătruns în locuință după forțarea ușii și a rămas acolo și după solicitarea de a părăsi imobilul. Cealaltă motivație a acestui inculpat din declarația dată în instanță, că s-a deplasat din pragul uși spre interior, dar cu intenția de a a-i scoate pe ceilalți doi inculpați, nu a putut fi primită, deoarece sub aspect subiectiv intenția indirectă de a pătrunde fără drept în locuință împreună cu ceilalți doi inculpați, s-a manifestat clar în momentul forțării uși și acțiunii de pătrundere în imobil.
Față de cele prezentate instanța în baza art. 345, al.2 din c.proc.pen., s-a dispus condamnarea inculpaților L. I. V. și Ț. V., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192, al.1 și 2 din c.pen., în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37, al.1, lit.";a";, la pedeapsa de câte 3 ani închisoare.
S-a constatat că inculpații au fost liberați condiționat, având un rest de pedeapsă de 578 de zile privind pe inculpatul L. I. V. și 436 de zile pentru inculpatul Ț. V.
Deoarece inculpații au săvârșit infracțiunea în intervalul liberării condiționate, instanța de fond a dispus în baza art.61, al.1 din c.pen., revocarea restului de pedeapsă pentru care s-a acordat liberarea condiționată pentru ambii inculpați, urmând ca pedeapsa de 3 ani aplicată pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată să fie contopită cu restul de pedeapsă neexecutat de
578 de zile și 436 de zile, la care s-a adăugat un spor de 8 luni pentru primul inculpat și 6 luni pentru al doilea.
Inculpatul L. I. V., va executa pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, iar inculpatul Ț. V., pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei închisorii, instanța a dispus și pedeapsa accesorie, astfel că în baza art.71 din c.pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art.64, lit.";a"; teza a II-a din c.pen.
Cu privire la inculpatul L. G. L., instanța de fond a considerat că acesta a săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192, al.1 și 2 din c.pen., astfel că a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Având în vedere că acest inculpat nu posedă antecedente penale a recunoscut parțial anumite acțiuni componente ale laturii obiective ale infracțiunii, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, astfel că în baza art.81 și 82 din c.pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
S-au aplicat prevederile art.359 și art.191 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, inculpații L. I. V. și Ț. V. au declarat recurs, în termen legal.
Prin declarația dată în fața judecătorului delegat la Penitenciarul Satu
Mare, inculpatul Ț. V. a arătat că nu își însușește recursul.
Inculpatul L. I. V. a solicitat admiterea recursului și achitarea sa în sensul art.10 al.2 lit.a și d C.pr.pen. sau, în subsidiar, înlăturarea sporului sau diminuarea acestuia raportat la fapta săvârșită.
S-a susținut că inculpatul nu se face vinovat de învinuirea care i se aduce, iar pedeapsa aplicată este prea mare raportat la ceea ce a săvârșit în fapt și la faptul că a existat consimțământul părții vătămate care a fost concubina acestuia timp de 3 ani.
Nu există la dosar procesul verbal de cercetare la fața locului prin care să se constate intrarea prin efracție în locuință și nu s-a putut constata faptul că locuința a fost violată.
Mama părții vătămate i-a pus în vedere inculpatului să părăsească locuința, dar aceasta este bolnavă psihic, având discernământul diminuat. Consideră că starea de responsabilitate trebuie să existe și la persoana care i-a pus în vedere inculpatului să părăsească locuința. Partea vătămată l-a chemat pe inculpat la domiciliu său și la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul a forțat ușa locuinței.
A existat consimțământul părții vătămate și nu rezultă că aceasta ar fi cerut inculpatului să părăsească locuința sau să nu intre în locuință.
Părțile s-au împăcat, iar partea vătămată și-a retras plângerea penală.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că inculpatul Ț. V. și-a retras recursul formulat, iar recursul inculpatului L. I. V. nu este fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că în noaptea de 14/(...), în jurul orei
1,00 inculpații L. I.-V., Ț. V. și L. G. L., inculpatul L. I. V. având și un cuțit asupra sa, au pătruns în locuința părții vătămate H. M. G., fără consimțământul acesteia.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpaților în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
Vinovăția inculpatului recurent L. I.-V. a fost dovedită prin procesul-verbal de sesizare a organelor judiciare, plângerea și declarațiile părții vătămate H. M. G., declarațiile martorilor H. G., H. M., J. V. A., P. M. și declarațiile inculpaților.
Susținerea inculpatului recurent L. I. V. că nu s-a pătruns prin efracție în locuință și că nu avea asupra sa cuțit este contrazisă de declarația coinculpatului L. G. L., care a arătat că atât recurentul cât și inculpatul Ț. au împins de ușă și au forțat ușa, după care au pătruns în interiorul imobilului în care locuia partea vătămată H. M. G. și că inculpatul L. I. V. avea un cuțit asupra lui.
De asemenea coinculpatul L. G. L. a declarat că tatăl părții vătămate le-a solicitat să iasă afară din casă.
În declarația dată în fața instanței de fond inculpatul recurent a arătat că mama părții vătămate a strigat la el să iasă afară
Imobilul în care au pătruns inculpații este proprietatea martorului H. G. și a soției acestuia, iar în imobil locuiesc și partea vătămată H. M. G. și încă o fiică.
Infracțiunea de violare de domiciliu constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește sau refuzul de a le părăsi la cererea acestora.
Pentru a fi în prezența agravantei de la alin.2 al art.192 este necesar ca fapta să fie săvârșită de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosire de calități mincinoase.
În cazul de față cei trei inculpați au pătruns pe timp de noapte în locuința din B. M. nr.266, inculpatul L. I. V. având asupra sa un cuțit, fără consimțământul celor care folosesc această locuință și au refuzat să iasă din casă la cererea proprietarilor locuinței, martorii H. G. și H. M., fiind întrunite astfel toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.192 alin.2
Cod penal.
Împăcarea inculpatului L. I. V. cu partea vătămată H. M. G. nu este confirmată de partea vătămată și nu înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C.
La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului recurent L. I. V. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, starea de recidivă în care a comis fapta, toate acestea determinând aplicarea unei pedepse situate la nivelul minimului special prevăzut de lege, fapta fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la
10 ani, iar în raport de împrejurările concrete ale speței și de nevoile de apărare socială s-a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei.
Pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare este efectul revocării restului neexecutat de 578 de zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.87/2005 a JUDECĂTORIei S. M., rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare.
În condițiile în care restului neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este de 578 de zile, văzând că inculpatul recurent nu a înțeles să adopte o conduită conformă cu normele legale pe durata liberării condiționate, aplicarea unui spor de 8 luni, respectiv 240 zile închisoare, la pedeapsa rezultată în urma contopirii este apreciată ca fiind rezonabilă.
În cazul în care nu se aplica niciun spor, practic inculpatul urma să execute în cea mai mare parte restul rămas din pedeapsa anterioară, astfel că pentru prezenta faptă sancțiunea ar fi fost una derizorie.
În consecință, fiind respectate prevederile legale, nu se impune modificarea hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei.
Referitor la declarația inculpatului Ț. V. (f.33) dată în fața judecătorului delegat la Penitenciarul Satu Mare, în care arată că cererea de recurs a fost făcută în numele său de coinculpatul L. V., că nu își însușește recursul declarat de alt inculpat și că nu dorește să fie transferat la instanță, curtea constată că la termenul din data de (...), prezent personal în fața instanței de recurs, inculpatul Ț. a declarat că își menține recursul formulat.
În data de 16 ianuarie 2012, raportat la susținerile inculpatului Ț. în sensul că cererea de recurs a fost scrisă de coinculpatul L. V., instanța l-a întrebat pe acest din urmă inculpat dacă este reală susținerea inculpatului Ț., inculpatul L. V. negând faptul că el ar fi scris cererea de recurs a inculpatului Ț..
În consecință curtea urmează a aprecia cererea inculpatului Ț. ca fiind o cerere de retragere a recursului formulat în cauză.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. I. V. împotriva sentinței penale nr. 444/(...) a JUDECĂTORIei S. M..
În baza art.385/4 alin.2 rap. la art.369 alin.1 C.pr.pen. urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul Ț. V. (fiul lui I. și M. V., născut la (...), aflat în Penitenciarul Satu Mare, arestat în altă cauză) împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art.189 Cod procedură penală se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu (avoc. M. Mircea și G. A. L.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului câte 600 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. I. V., domiciliat în loc. N. Oaș, str. T. Vladimirecu, nr.
234, jud. S. M. împotriva sentinței penale nr. 444/(...) a JUDECĂTORIei S. M..
În baza art.385/4 alin.2 rap. la art.369 alin.1 C.pr.pen. ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul Ț. V. (fiul lui I. și M. V., născut la (...), aflat în Penitenciarul Satu Mare, arestat în altă cauză) împotriva aceleași sentințe penale.
Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu (avoc. M. Mircea și G. A. L.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpații recurenți să plătească în favoarea statului câte 600 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care sumele de câte
300 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ANA C. L. M. V. V. A.
G., M. B.
Red.L.M./(...). Dact.H.C./4 ex. J.fond: N. P. I.
| ← Decizia penală nr. 1220/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1067/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
