Decizia penală nr. 42/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.42/R/2012
Ședința publică din 12 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. E. împotriva sentinței penale nr.1334 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei C.
N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciu, prevăzută de art. 192 alin. 1 din Codul P. și tentativă la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. c din Codul P., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul P. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul P..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Mititelu M.l, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a conștientizat gravitatea acesteia și față de modalitatea concretă în care s-a comis, se poate aplica o pedeapsă într-un cuantum mai redus. Solicită a se avea în vedere că din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul nu a continuat să sustragă bunuri și nici nu a continuat activitatea de lovire a victimei, iar la sosirea vecinilor părții vătămate, aceasta a reușit să iasă în curtea locuinței, unde a fost găsită de cei doi martori. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Pedeapsa aplicată inculpatului este pe măsura gravității faptelor comise și a stării de recidivă care-l caracterizează.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate.
C U R T E A,
Asupra recursului penal de față,
În baza lucărilor dosarului constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr. 1334/(...) l-a condamnat pe inculpatul M. E., fiul lui G. și L., născut la data de (...), în com. Mociu, jud. C., CNP 1., cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, domiciliat în sat V., com. Miceștii de C., jud. Bistrița-Năsăud, la o pedeapsă de 4 ani 2 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie.
În temeiul art. 192 alin. 1 din Codul P., cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul P., l-a condamnat pe inculpatul M. E., cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 37 lit. a din Codul P. s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 7 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1021/2006 a T.ului Timiș, definitivă prin decizia penală
253/A/(...) a Curții de A. T.
În temeiul art. 61 din Codul P. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1021/2006 a T.ului Timiș, definitivă prin decizia penală 253/A/(...) a Curții de A. T. și s-a contopit restul rămas neexecutat de 1031 zile închisoare cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, rezultând pedepsele de 4 ani 2 luni închisoare și 1031 de zile închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a din Codul P. s-a constatat că infracțiunile au fost comise în forma concursului de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b din Codul P. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, rezultând pedeapsa cea mai grea de 4 ani 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 din Codul P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a din Codul P., pe durata executării pedepsei principale, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M. E. și în temeiul art.
88 C.p.s-a dispus deducerea din pedeapsă a duratei reținerii și arestării preventive începând cu data de 4 septembrie 2011 la zi.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. E.
În temeiul art. 14, art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a constatat că partea vătămată M. T., domiciliată în C.-N., str. V. F., nr. 16, jud. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 189 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu Badiu I. D., în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 8135/P/2011 din data de (...) al P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, a fost trimis în judecată, inculpatul M. E., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciu, prevăzută de art. 192 alin. 1 din Codul P. și tentativă la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. c din Codul P., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul P. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul P..
În esență, prin actul de sesizare, s-a reținut că, la data de (...), în jurul orelor 15:00, inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate M. T., situată în strada V. F. nr. 16 din municipiul C.-N., solicitând un pahar cu apă și o brichetă și întrebând-o pe aceasta dacă soțul și copiii sunt în casă. Partea vătămată i-a răspuns că soțul său este în casă, deși acesta decedase în urmă cu 12 ani și i-a solicitat în repetate rânduri să părăsească curtea. La un moment dat, inculpatul a ieșit pentru scurt timp din curte, dar s-a reîntors și a prins-o de păr pe partea vătămată M. T., împingând-o într-o șură. Partea vătămată a fost târâtă în interiorul șurii, căzând și lovindu-se la cap. A reușit, însă, să strige după ajutor, astfel că doi vecini: O. O. V. și O. N., au venit în ajutorul ei, au încercat să-l imobilizeze pe agresor la intrarea în șură, însă, nu au reușit. Ulterior, inculpatul a fost prins de vecinii părții vătămate și reținut până la sosirea echipajelor de poliție.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă, consemnate în dosarul de urmărire penală: raport de constatare medico-legală nr. 6585/II/a/186 din data de (...) (filele
8-9); proces-verbal de cercetare la fața locului, cu anexele foto aferente (filele
10-22), declarațiile părții vătămate M. T. (filele 23-28), declarația martorului
O. O.-V. (fila 29), declarația martorului O. N. (filele 30-32), declarația martorei M. L. (filele 33-34), declarația martorului S. I. (filele 35-36), declarația martorului D. L.-M. (filele 37-38), declarația martorei B. E. (fila
39), declarația învinuitului (filele 42-44), declarația inculpatului (fila 46), proces-verbal de identificare a făptuitorului (fila 55), înscrisuri în circumstanțierea persoanei inculpatului și fișa de cazier judicar (filele 56-
59).
În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de (...), instanța a procedat la audierea părții vătămate M. T. (declarația de la fila 18) și a martorei M. L. (declarația de la fila 19). Totodată, la termenul din data de
(...), au fost ascultați martorii O. O. și O. N. (declarațiile de la filele 29-30).
La data de (...), în jurul orelor 15:00, inculpatul s-a deplasat în strada
V. F. din municipiul C.-N., cu intenția de a sustrage bunuri. A., l-a abordat inițial pe martorul O. N., care se afla în curtea locuinței sale, întrebându-l despre o anumită adresă. Văzând că acesta este însoțit de fiul său, martorul O. O. V., inculpatul și-a continuat drumul, pătrunzând în curtea vecinei lor, partea vătămată M. T., solicitând un pahar cu apă și o brichetă și întrebând- o pe aceasta dacă soțul și copiii sunt în casă. Partea vătămată i-a răspuns că soțul său este în casă, deși acesta decedase în urmă cu 12 ani și i-a solicitat în repetate rânduri să părăsească curtea. La un moment dat, inculpatul a ieșit pentru scurt timp din curte, dar s-a reîntors și a prins-o de păr pe partea vătămată M. T., împingând-o într-o șură. Partea vătămată a fost târâtă în interiorul șurii, a fost aruncată cu capul de iesle și amenințată că nu va mai ieși din acea încăpere, s-a lovit și și-a pierdut cunoștința. A apucat, însă, să strige după ajutor, astfel că doi vecini: O. O. V. și O. N., au venit în ajutorul ei și au încercat să-l imobilizeze pe agresor la intrarea în șură, însă, nu au reușit. Ulterior, împreună cu alți doi vecini, aceștia l-au urmărit pe inculpat, l-au prins pe un câmp, la o distanță de aproximativ 2 km și l-au reținut până la sosirea echipajelor de poliție. A. imobilizării inculpatului, acesta a mai pătruns cu aceeași intenție de a sustrage bunuri și în curtea altor persoane din zonă, respectiv familia B., sub același pretext, de a solicita un foc, însă, a fost alungat de către martora B. E. care l-a lovit cu un cadru metalic, de care se folosea pentru deplasare.
Această stare de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu cele ale martorilor audiați în cauză, precum și cu raportul de constatare medico-legală prin care s-au stabilit leziunile traumatice ale părții vătămate, la care se adaugă și procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală cu privire la săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului.
A., în declarațiile sale (filele 23-28 din dosarul de urmărire penală, în instanță: fila 18), partea vătămată M. T. a arătat că, la data de (...), inculpatul a pătruns în curtea imobilului în care locuiește aceasta, solicitând diverse lucruri (apă, o brichetă, o plasă) și informându-se dacă partea vătămată era singură sau mai locuia cu cineva. Deși i s-a solicitat să părăsească curtea, inculpatul nu a dat curs acestor solicitări, ieșind doar câteva momente, însă, a revenit și a început să o agreseze pe partea vătămată. A prins-o de păr, a tras-o către șură și, acolo, a lovit-o cu capul de iesle, amenințând-o că nu va mai ieși din acea dependință. A mai arătat partea vătămată că a reușit să strige după ajutor, astfel că vecinii săi, O. O. V. și O. N., s-au deplasat imediat către șură, au încercat să-l imobilizeze pe inculpat, însă, nu au putut. Aceeași stare de fapt a rezultat și din depozițiile martorilor O. O.-V. (fila 29 din dosarul de urmărire penală, în instanță: fila
33), O. N. (filele 30-32 din dosarul de urmărire penală, în instanță: fila 34),
M. L. (filele 33-34 din dosarul de urmărire penală, în instanță: fila 19), S. I.
(filele 35-36 din dosarul de urmărire penală) și D. L.-M. (filele 37-38 din dosarul de urmărire penală). Toate aceste declarații se impun a fi coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și anexele foto aferente (filele
10-22 din dosarul de urmărire penală), prin care s-a arătat poziționarea în spațiu a imobilului aparținând părții vătămate, astfel modalitatea în care sunt amplasate casa și anexa- șura- în curtea locuinței sunt de natură să susțină aceeași stare de fapt, precum cea reținută în depozițiile menționate anterior.
Mai mult, leziunile cauzate de către inculpat părții vătămate M. T. au fost detailate în cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr.
6585/II/a/186 din data de (...) (filele 8-9 din dosarul de urmărire penală), ale cărui concluzii sunt în sensul că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu un corp dur sau de un corp dur, ilustrând o poziție de situare față în față a victimei față de agresor și au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Intenția inculpatului de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate a fost dovedită prin depozițiile martorilor O. O.-V. (fila 29 din dosarul de urmărire penală, în instanță 33), O. N. (filele 30-32 din dosarul de urmărire penală, în instanță 34) și B. E. (fila 39 din dosarul de urmărire penală), vecini cu partea vătămată, care au relatat faptul că acesta a încercat să pătrundă sub diverse pretexte și în casele lor. Totodată, din înscrisurile depuse în circumstanțierea persoanei inculpatului și fișa de cazier judicar a acestuia (filele 56-59 din dosarul de urmărire penală), rezultă că inculpatul a mai săvârșit anterior fapte de acest gen, îndreptate împotriva patrimoniului. În acest sens se poate menționa săvârșirea infracțiunii de tâlhărire pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsa de 7 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 1021/2006 a T.ului Timiș, definitivă prin decizia penală 253/A/(...) a Curții de A. T., cât și faptele pentru care acestuia i s-au aplicat sancțiuni administrative, prin ordonanța nr. 100/P/(...) a
Judecătoriei Gherla, amendă în cuantum de 700 lei pentru fapta prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i din Codul P. cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul P., respectiv, prin ordonanța nr. 1. a P. de pe lângă J. H., amendă în cuantum de 300 lei pentru fapta prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul P..
Modalitatea de reținere a inculpatului si de predare în custodia organelor de poliție, după ce a încercat și pătrunderea în locuința martorei
B. E., a fost prezentată atât în declarațiile martorilor O. O.-V. (fila 29 din dosarul de urmărire penală, în instanță 33), O. N. (filele 30-32 din dosarul de urmărire penală, în instanță 34), cât și în cele ale martorilor S. I. (filele
35-36 din dosarul de urmărire penală) și D. L.-M. (filele 37-38 din dosarul de urmărire penală), mijloace de probă ce se impune a fi coroborate cu procesul-verbal de identificare a făptuitorului (fila 55 din dosarul de urmărire penală), ce a fost întocmit de către organele de poliție la momentul deplasării către locul ce a fost indicat în apelul telefonic de sesizare a faptelor comise de către inculpat.
În acest context, vor fi înlăturate depozițiile inculpatului (filele 42-44 din dosarul de urmărire penală, în instanță: fila 6), prin care acesta a negat săvârșirea faptelor, ca fiind nesincere, întrucât nu pot fi coroborate cu niciun alt mijloc de probă administrat. A., inculpatul este o persoană interesată în cauză, art. 67 din Codul de P. P.ă prevăzând în mod expres că acest tip de declarații pot servi la aflarea adevărului doar în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză, ori, în speță, nu poate fi decelată nicio astfel de împrejurare.
În concluzie, din coroborarea mijloacelor de probă mai sus menționate, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fapte ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la infracțiunea de tâlhărie.
În drept, fapta inculpatului care, la data de (...), a pătruns în curtea imobilului aparținând părții vătămate M. T., fără drept și fără consimțâmântul acesteia și a refuzat să plece când i s-a solicitat acest lucru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 din Codul P..
Sub aspectul laturii obiective a acestei infracțiuni, s-a putut reține realizarea elementului material prin pătrunderea inculpatului fără drept și fără consimțământul părții vătămate în curtea imobilului în care aceasta locuia în mod obișnuit, desfășurându-și viața personală, fiind îndeplinite exigențele unei „locuințe"; și a unui "loc împrejmuit ținut de aceasta"; în sensul art. 192 alin. 1 din Codul P.. Lipsa consimțământului părții vătămate este evidentă în condițiile în care aceasta i-a solicitat în repetate rânduri să părăsească curtea locuinței. Urmarea imediată a infracțiunii s-a materializat în încălcarea libertății părții vătămate de a-și desfășura viața personală fără niciun amestec din partea altcuiva. Mai mult decât atât, existența unui raport de cauzalitate între fapta inculpatului de pătrundere în curtea casei aparținând părții vătămate fără drept și fără consimțământ și încălcarea libertății acesteia apare drept certă.
Întrucât inculpatul cunoștea faptul că acea casă este locuită de către partea vătămată, chiar informându-se și despre celelalte persoane care ar mai putea trăi acolo, precum și că nu are niciun drept să intre în curte fără permisiunea acesteia sau să refuze să plece când i s-a solicitat acest lucru, sub aspectul laturii subiective, această infracțiune a fost săvârșită cu intenție directă. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin comiterea faptei păgubitoare- acțiune ce corespunde formei de vinovăție a intenției, reglementată de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul P..
Fapta inculpatului de a pătrunde în curtea locuinței părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, prin întrebuințarea de violențe asupra acesteia, rezoluție infracțională pusă în executare prin exercitarea efectivă a acestor violențe, însă, întreruptă de intervenția martorilor O. O.-V. și O. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la săvârșirea unei tâlhării, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. c din
Codul P..
Sub aspectul laturii obiective a acestei infracțiuni, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, s-a putut reține realizarea elementului material prin săvârșirea celor două acțiuni specifice de către inculpat: acțiunea principală, tipică furtului constând în intenția de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate, fără consimțământul acesteia și acțiunea secundară, materializată prin întrebuințarea de violențe asupra părții vătămate în scopul comiterii furtului, aceste violențe încadrându-se în limita stabilită de infracțiunea de loviri și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 1 din Codul P., pentru vindecarea leziunilor cauzate fiind nevoie de 5-6 zile de îngrijiri medicale, după cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală nr. 6585/II/a/186 din data de (...) (filele 8-9 din dosarul de urmărire penală). Urmarea imediată a infracțiunii s-a materializat în încălcarea unui atribut fundamental al persoanei: vătămarea integrității corporale, partea vătămată necesitând pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, acțiune determinată de intenția inculpatului de a sustrage bunuri, adică de a pricinui o pagubă patrimoniului acestei părți vătămate, punerea în executare a rezoluției infracționale fiind, însă, întreruptă de apariția vecinilor. Existența unui raport de cauzalitate între intenția inculpatului de a sustrage, prin întrebuințarea de violențe, bunuri din locuința părții vătămate și fapta acestuia de a-i cauza suferințe fizice apare drept certă.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvărșit tentativa de tâlhărie cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acțiunii păgubitoare, scopul său de a obține bani și bunuri personale de la partea vătămată, prin exercitarea de violențe asupra acesteia fiind dinainte stabilit- acțiune ce corespunde formei de vinovăție a intenției, reglementată de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul P..
În ceea ce privește reținerea împrejurărilor de natură să agraveze tentativa de tâlhărie comisă de către inculpat, instanța a avut în vedere că violențele, acțiunea secundară a infracțiunii de tâlhărie, ce a fost consumată în cauză, au fost exercitate asupra părții vătămate în șură, încăpere ce îndeplinește exigențele unei dependințe, în sensul art. 211 alin. 21 lit. c din
Codul P., motiv pentru care s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea unei tentaive la infracțiunea de tâlhărie în formă agravată, respectiv într-o locuință sau dependințe ale acesteia.
Instanța a avut în vedere că, potrivit fișei de cazier a inculpatului (fila
59 din dosarul de urmărire penală), acesta s-a aflat la data comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.
1021/2006 a T.ului Timiș, definitivă prin decizia penală 253/A/(...) a Curții de A. T., fiind arestat la data de (...) și eliberat condiționat la data de (...), având un rest de pedeapsă de 1031 de zile închisoare. În aceste condiții, instanța a reținut săvârșirea celor două infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, în sensul art. 37 alin. 1 lit. a din Codul P., întrucât după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, inculpatul a săvârșit din nou două infracțiuni cu intenție, în timpul executării acestei pedepsei, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru ambele infracțiuni comise ulterior este închisoarea mai mare de
1 an (6 luni - 4 ani pentru infracțiunea de violare de domiciliu și 7-20 ani pentru forma agravată a infracțiunii de tâlhărie).
Deoarece cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză au fost săvârșite de către acesta mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a facut și aplicarea prevederilor art. 33 lit. a din Codul P., ce reglementează concursul real de infracțiuni, ca formă a pluralității de infracțiuni. În acest sens, s-a avut în vedere și Decizia nr. 31/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, S. U., în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie potrivit art. 4145 alin. 4 din Codul de P. P.ă care, la pct. 1, stipulează că fapta de pătrundere în orice mod într-o locuință sau în dependințe ale acesteia urmată de săvârșirea unei tâlhări constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciu prevăzută de art. 192 alin. 1 din Codul P.
și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c din Codul P..
La individualizarea judiciară a pedepselor care vor fi aplicate inculpatului M. E., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 din Codul P.. A., instanța s-a raportat la limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru faptele săvârșite de către inculpat: 6 luni- 4 ani pentru infracțiunea de violare de domiciliu și 7-20 ani pentru forma agravată a infracțiunii de tâlhărie, ce conturează un grad de pericol social generic ridicat al acestor tipuri de infracțiuni. Mai mult, au fost avute în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta având condamnări anterioare pentru fapte similare, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar (fila 59 din dosarul de urmărire penală), nu are ocupație, manifestând perseverență infracțională, cu atât mai mult cu cât faptele săvârșite anterior au fost de aceeași natură, adică infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
Cu privire la gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, astfel cum este relevat de împrejurările și modalitățile de săvârșire, dar și de urmările produse, instanța a reținut că faptele inculpatului denotă un grad ridicat de periculozitate. A., instanța a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, ce a generat un pericol social ridicat, inculpatul acționând asupra unei persoane vârstnice, după efectuarea unui studiu prealabil în zonă, pentru a determina locuința de unde putea să sustragă bunuri fără a risca să fie prins sau să i se opună rezistență. Mai mult, au fost întrebuințate violențe și amenințări asupra părții vătămate, care este o persoană în vârstă, inculpatul urmărind să-și asigure cale liberă pentru acțiunea de sustragere a bunurilor din locuință. Totodată, gradul ridicat de pericol social rezultă și din faptul că inculpatul a încercat intimidarea părții vătămate, refuzând în mod constant părăsirea curții imobilului, la solicitarea acesteia.
În aceste condiții, instanța a apreciat că aplicarea unei pedeapse de 4 ani și 2 luni închisoare pentru tentativa la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și a unei pedeapse de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, este în măsură să îndeplinească scopul de constrângere și de reeducare a condamnatului, astfel cum este impus de art. 52 din Codul P., putând forma inculpatului o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Așadar, întrucât s-a dovedit că fapta există, constituie infractiune de furt calificat în formă continuată și a fost săvârșită de către inculpat, în conformitate cu prevederile art. 345 alin. 2 din Codul de P. P.ă, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. E. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin.
1, alin. 21 lit. c din Codul P., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul P. și la cea de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 1 din Codul P., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul P..
Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta se afla la data comiterii infracțiunilor deduse judecății în prezentul dosar în stare de liberare condiționată din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1021/2006 a T.ului Timiș, definitivă prin decizia penală 253/A/(...) a Curții de A. T., fiind arestat la data de (...) și eliberat condiționat la data de (...), având un rest de pedeapsă de 1031 de zile închisoare.
A., față de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, în temeiul art. 61 din Codul P., instanța a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală menționată anterior și a contopi restul rămas neexecutat de 1031 zile închisoare cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, rezultând pedepsele de 4 ani și 2 luni închisoare și 1031 de zile închisoare.
Întrucât s-a reținut săvârșirea infracțiunilor în forma concursului real de infracțiuni, în temeiul art. 34 lit. b din Codul P., instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate, de 4 ani și 2 luni închisoare și 1031 de zile închisoare, astfel cum au rezultat prin contopirea determinată de revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1021/2006 a T.ului Timiș, definitivă prin decizia penală 253/A/(...) a Curții de A. T., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare.
În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța a reținut că individualizarea acestui tip de pedeapsă trebuie realizată atât în baza art. 71 raportat la art. 64 din Codul P., cât și prin prisma C. E. a D. O., a P. adiționale și a jurisprudenței Curții E. a D. O. care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către R.
A., în cauza "Hirst contra Marii Britanii";, Curtea a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional. Această jurisprudență a fost reiterată și în cauzele "Sabou și Parcălab"; și "Calmanovici"; împotriva României.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții E. a D. O., instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite sau comportamentul inculpatului. N. și gravitatea infracțiunilor comise în concret de către inculpat, o infracțiune de violare de domiciliu îndreptată împotriva libertății persoanei și o infracțiune de tâlhărie îndreptată împotriva patrimoniului și integrității corporale, conduce la ideea unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a din Codul P..
În considerarea celor expuse mai sus și având în vedere și Decizia nr.
74/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, S. U., în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie potrivit art. 4145 alin. 4 din Codul de P. P.ă, în temeiul art. 71 din Codul P., instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a, pe durata executării pedepsei principale, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Apreciind că subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpat, adică faptul că acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța a dispus menținerea stării de arest. În acest sens, instanța se va raporta la gravitatea în concret a faptelor săvârșite și la modul de concepere al planului infracțional, modalitatea de punere în aplicarea a acestui plan, împrejurări denatură să inducă ideea că fapta nu este una accidentală. Inculpatul a premeditat faptele: s-a deplasat în acest scop în zona respectivă din municipiul C.-N., a studiat care ar fi cea mai oportună alegere pentru a nu fi descoperit și a nu întâmpina dificultăți cu privire la tâlhăria pe care urma să o comită, abordând mai multe persoane
(martorii O., martora B. E.). Victima a fost aleasă partea vătămată, o persoană în vârstă, care locuiesc singură și nu sunt în măsură să opună rezistență. Perseverența infracțională a inculpatului sunt relevate de săvârșirea unor fapte grave la scurt timp după liberarea din executarea unor pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor fapte similare, iar pericolul concret pentru ordinea publică este relevat și de împrejurarea că acesta neagă cu vehemență săvârșirea faptelor, nu manifestă niciun fel de regret pentru ceea ce a făcut și nu întelege gravitatea acțiunilor sale, ce a rezultat din atingerea adusă unor valori sociale importante: integritatea corporală și patrimoniul. Așadar, lăsarea în libertate a inculpatului, în acest moment procesual, ar reprezenta o evidentă încurajare a săvârșirii unor fapte similare, scopul măsurilor preventive fiind tocmai acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, de a împiedica inculpatul să săvârșească noi fapte cu relevanță penală și de a-l împiedica să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei. În consecință, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise de către inculpat, măsura arestării preventive se impune în continuare, astfel că instanța a dispus menținerea stării de arest.
În baza art. 88 din Codul P., din durata executării pedepsei aplicate inculpatului, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de (...) la zi.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus și prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. M.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, potrivit art. 189 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu Badiu I. D., în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva hotărârii judecătoriei a declarat recurs inculpatul M. E. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și rejudecând cauza, a se dispune reducerea pedepsei rezultante întrucât este în vârstă de 31 de ani, a fost sincer în cursul cercetării judecătorești, condiții în care apreciază sancțiunea aplicată ca fiind exagerată.
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului M. E., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală de 4 ani și 2 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizate prin modul în care acesta a acționat, în sensul că la (...) pe timp de zi, a pătruns fără drept în curtea imobilului părții vătămate M. T. din C., unde a agresat- o fizic pe aceasta în vederea sustragerii de bunuri, în scopul însușirii pe nedrept, săvârșind astfel infracțiunile de violare de domiciliu și tentativă la tâlhărie și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este negativă.
Față de modul concret de săvârșire a faptelor, cuantumul pedepsei rezultante de 4 ani și 2 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptelor sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen. De altfel, inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta fiind predispus la săvârșirea de fapte antisociale, fiind condamnat până în prezent, așa cum rezultă din fișa de cazier pentru două infracțiuni de tâlhărie, omor deosebit de grav și furt calificat. Pe de altă parte, nu are un loc de muncă de unde să realizeze venituri materiale, condiții în care ajungând mai devreme în stare de libertate, comiterea de infracțiuni reprezintă o alternativă demnă de luat în seamă pentru instanță, la alegerea cuantumului pedepsei.
În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 C.proc.pen.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Potrivit articolului 88 Cod P. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art. 189 C.proc.pen.
Va fi obligat inculpatul M. E. să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial, conform art. 192 alin. 2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. E., deținut în
Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 1334 din 17 noiembrie
2011 a Judecătoriei C. N..
Potrivit articolului 88 Cod P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul M. E. să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S.
red.PD/CA
3 ex. - (...)
jud.fond.P. A.
| ← Sentința penală nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 152/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
