Decizia penală nr. 1074/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1074/R/2012
Ședința publică din 25 iulie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B. JUDECĂTORI : D. P.
: C. I. G. : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : L. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații N. A. I., V. I. C., A. R. S. și G. I. împotriva încheierii penale f.n., din data de 12 iulie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata N. A. I., în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu av.Bara S., inculpatul A. R. S., în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu av.B. I., inculpatul G. I., în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu av.Andrașoni Diana și inculpatul V. I. C., în stare de arest asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Leahu M., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar și apărător ales al inculpatului V. I. C. av.Balog E. din cadrul Baroului M., cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. I. C. solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și ase acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebați fiind de către instanță, inculpații N. A. I., A. R. S. și G. I., arată că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata N. A. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv, având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă în prezent și nici nu au apărut altele temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Solicită a se avea în vedere că scopul măsurii preventive este de a asigura buna desfășurare a procesului penal, de a împiedica inculpatul să săvârșească noi fapte cu rezonanță penală sau de a-l împiedica să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată, sens în care, la acest moment măsura arestului preventiv nu poate fi o anticipare a unei eventuale pedepse care ar putea fi aplicată inculpatului.
Susține că la acest moment, inculpata nu mai poate influența în nici un fel desfășurarea cercetărilor, dacă ar fi lăsat în libertate.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpata este la prima confruntare cu legea penală și a înțeles consecințele comportamentului său.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul ales al inculpatului V. I. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 12 iulie 2012, și, rejudecând în temeiul art.160/b al.2 C., a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului arată că analizând hotărârea atacată se poate constata că instanța de fond a realizat o apreciere colectivă a situației celor cinci inculpați, apreciind la modul generic că subzistă aceste temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, excluzând în totalitate apărările făcute de către inculpat.
Mai mult, motivarea soluției dată prin încheierea atacată este identică cu încheierea penală pronunțată de aceeași instanță la data de 24 mai 2012, care în esență reține că raportat la ansamblul probelor aflate la dosar nu este posibilă punerea în libertate a inculpatului, apreciind că sunt indicii în sensul celor prev.de art.143 C.
Afirmația instanței cu privire la faptul că nu poate realiza o apreciere a probelor în acest moment i se pare că nu poate fi primită, având în vedere probele administrate în dosar, care sunt extrem de reduse, respectiv declarația inculpatului, declarația unui coinculpat minor care este judecat în stare de libertate și declarația unei singure părți vătămate.
Instanța reține că inculpatul V. I. C. se presupune că le-a supravegheat pe victime, le-a căutat clienți și a beneficiat de sumele de bani primite, fragmentul preluat ad literam din actul de sesizare al instanței.
In primul rând, este de menționat faptul că este vorba de o singură parte vătămată, respectiv G. A. D., pe care inculpatul o cunoaște și care a declarat că i- ar fi solicitat să întrețină relații sexuale cu o persoană contra cost.
Nu rezultă de asemenea faptul că a existat o înțelegere între inculpați, în scopul exploatării victimelor și realizării veniturilor.
Legătura inculpatului cu așa zisul grup infracțional organizat la care face referire rechizitoriu se rezumă la faptul că a fost prieten cu doi inculpați, locuind toți în orașul B. S.
In ceea ce privește infracțiunea prev.de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 nu se poate reține că există probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit o astfel de infracțiune.
De asemenea, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului se reduce la perioada aprilie - mai 2011, urmărirea penală împotriva acestuia fiind declanșată prin ordonanța de urmărire penală din 26 mai 2011.
Ulterior acestei date, inculpatului nu i se reține nici o participare la activitatea de grup infracțional organizat, nici un act material specific traficului de minori, nu există convorbiri telefonice care să releve apartenența la acest grup și nici că ar fi beneficiat de vreo sumă de bani din activitatea infracțională derulată de ceilalți inculpați și întreruptă de organele de urmărire penală în luna martie 2012.
Atâta timp cât inculpatul a întrerupt orice legătură cu așa zisul grup infracțional din luna aprilie 2011, când el plecă în Italia unde realizează munci la negru, părinții fiindu-i plecați acolo de 10 ani, neexistând nici o convorbire telefonică între el și ceilalți membrii ai grupului, apreciază că nu se mai justifică măsura arestării preventive dispusă față de acest inculpat.
Prin raportare la trecerea unei perioade de timp destul de mare de la data arestării și având în vedere atitudinea acestuia care s-a dezis de activitatea infracțională, nu are antecedente penale, s-a prezentat de bună voie la organele judiciare iar la dosar nu există probe certe că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, apreciază că recursul este admisibil.
T., susține că de la momentul luării măsurii preventive din data de 26 aprilie 2012, organele de urmărire penale nu au mai adus nici o probă suplimentară în ceea ce privește acest inculpat. S. acuzație cu privire la comiterea unor infracțiuni, chiar dacă sunt grave, nu justifică măsura arestării preventive în contextul în care la dosar nu există probe certe că acesta încearcă în mod direct sau indirect să zădărnicească aflarea adevărului. Această manieră de abordare a instanței și de a aprecia în mod colectiv existența temeiurilor la luarea măsurii arestării preventive precum și existența pericolului concret pentru ordinea publică, redus la gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată fără a evidenția în ce anume constă acest pericol, a fost în mod constant criticată de către C.
In conformitate cu disp.art.136 C., măsura arestării preventive se impune pentru buna desfășurare a procesului penal sau de împiedicare a inculpatului de a se sustrage de la judecată. Nu există nici un element care să conducă la ideea că inculpatul intenționează a se sustrage. Menținerea arestării preventive se justifică numai în măsura în care temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent sau există temeiuri noi care să justifice această măsură. Susține că nu suntem în prezența nici un caz prev.de art.160/2 al.3 C. Aprecierea pericolului social concret în sensul art.148 lit.f C., reținând ca fiind unul din temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, făcută exclusiv în raportul de gravitate a faptei ce face obiectul acuzațiilor aduse inculpatului și împrejurările în care se presupune că s-a comis această faptă, este nelegală. Dacă inițial gravitatea faptelor au putut justifica luarea acestei măsuri, la acest moment, apreciază că nu mai poate fi primită.
De asemenea, este de observat că prin actul de inculpare au fost trimiși în judecată un număr de zece inculpați, din care doar cinci sunt în stare de arest preventiv. Cu toate că activitatea celorlalți cinci inculpați se derulează în timp pe o perioadă mai lungă decât cea a inculpatului V., cu toate acestea instanța apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Depune în scris motivele de recurs și două hotărâri, respectiv cauza
Calmanovici contra României și cauza Mihuță contra României, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. R. S., susține aceleași concluzii de admitere a recursului, de casare a încheierii penale atacate cu consecința rejudecării acestuia și punerii în libertate de îndată a inculpatului.
Consideră că în acest moment nu mai subzistă temeiurile care au fost luate în considerare la luarea măsurii arestării și nu există alte temeiuri care să impună menținerea acestei măsuri.
Susține că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, neexistând pericolul de a împiedica buna desfășurare a procesului penal. Apreciază că acest pericol nu poate fi invocat in mod abstract, pentru acesta impunându-se a exista probe practice.
Nu trebuie neglijat nici faptul că inculpatul nu are antecedente penale, se află la prima confruntare cu legea penală, motiv pentru care apreciază că măsura arestului este o măsură drastică luată împotriva acestuia.
Consideră că de la data când acesta a fost arestat, s-a scurt suficient timp, perioadă în care inculpatul a conștientizat gravitatea și consecințele faptelor sale și s-a atins scopul arestării preventive, astfel că recursul este admisibil.
In subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestului cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. I., achiesează la concluziile antevorbitorilor săi.
În completare arată că din martie 2012 s-a scurs un interval destul de lung de la data luării acestei măsuri privative de libertate, moment în care la această oră sunt audiate părțile din dosar. Apreciază că probațiunea este administrată într-o proporție de 90%. Drept urmare, nu s-ar putea susține că există vreun element de influențare a aflării adevărului.
De asemenea, consideră că nici din punctul de vedere al probațiunii deja administrate, nu există indicii temeinice pentru majoritatea capetelor de acuzare.
A., avem o singură constituire de parte vătămate care spune că știa ce se întâmplă și nu că ar fi aderat la un grup infracțional. Situația inculpatului este particulară, acesta știa doar că concubina sa practică prostituția. Nu există dovadă că ar fi știut sau că l-ar fi interesat, ori că ar fi participat în vreun fel. Într-adevăr a văzut în casă mai multe persoane de sex feminin, dar nici una nu spune că ar fi fost îndemnată să practice prostituția de către acesta.
Consideră că măsura menținerii în arest preventiv este excesivă față de persoana particulară a acestui inculpat și nu se mai justifică nici din punct de vedere al opiniei publice, nici al zădărnicirii aflării adevărului și nici al sustragerii de la urmărirea penală.
În consecință, solicită admiterea recursului, cu consecința desființării încheierii atacate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având în vedere că din probele administrate în cursul urmăririi penale, singurele la care ne putem raporta în acest moment, cercetarea judecătorească nefiind declanșată în cauză, rezultă indicii suficiente și temeinice sub aspectul săvârșirii de către cei trei inculpați a infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunilor de proxenetism și trafic de minori, infracțiuni care se săvârșesc efectiv în concurs cu prima, după cum este incident temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f C.
Sub aspectul limitelor de pedeapsă, condiția legală este îndeplinită, limitele de pedeapsă fiind mult superioare celei de 4 ani prevăzută de textul de lege invocat, și pe bună dreptate instanța de fond a apreciat că cercetarea inculpaților în stare de judecată ar prejudicia ordinea publică având în vedere pericolul concret pe care aceștia îl reprezintă, pericol apreciat prin prisma naturii și gravității faptelor reținute în sarcină și având în vedere în principal conținutul concret al infracțiunilor, modul de concepere și operare a rezoluției infracționale, numărul victimelor, perioada infracțională îndelungată, necesitatea de a împiedica inculpații să comită alte fapte precum și necesitatea de a descuraja o astfel de conduită infracțională, apreciază că sunt rațiuni care au îndemnat instanța de fond să pronunțe soluția atacată.
Inculpata N. A. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele și lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul V. I. C., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are o minoră e 7 ani și este singurul întreținător de familie.
Inculpatul A. R. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul G. I., având ultimul cuvânt, de asemenea solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin încheierea penală din 12 iulie 2012, Tribunalul Maramureș a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații N. A. I., A. R. S., G. I., G. V. și V. I. C.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul G. V.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul V. I. C.
În temeiul art. 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților N. A. I. (nume anterioare DESTI și A., fiica lui C. și V., născută la 3 octombrie 1972 în Satu M., județul Satu M., CNP 2., arestată preventiv, aflată la Penitenciarul Gherla ),A. R. S. (fiul lui E. și A. I., născut la 2 noiembrie 1989 în B. M., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), G. I. (fiul lui I. și M., născut la
20 septembrie 1972 în B. M., CNP 1., județul M., arestat preventiv, aflat la
Penitenciarul Gherla), G. VASILE (fiul lui D. și M., născut la 20 iunie 1944 în comuna B. de sub C., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), V. I. C. (fiul lui I. și E., născut la 18 aprilie 1979 în B. S., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 18 mai 2012 ân dosarul nr. 43/D/P/2011
D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial M. a dispus trimiterea în judecată alături de alți 6 inculpați a inculpaților N. A. I. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de prostituție prev.de art. 328 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), A. R. S. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., toate cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), G. I. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr.
39/2003, trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr.
678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 37 lit.b C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), G. V. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr.
39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr.
678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.) și V. I. C. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.).
La această instanță s-a format dosarul nr. (...), cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați mai sus menționați, precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea (aceasta din urmă fiind formulată de inculpatul G. V.) și țara (formulată de inculpatul V. I. C.), tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea penală nr. 168 din 27 martie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. A. I., A. R. S., G. I., G. V., V. I. C. pe o perioadă de 29 de zile ((...) - (...) inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f C.
În considerentele încheierii s-a reținut, în esență, că există indicii temeinice în sensul că inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv traficarea de tinere minore (preponderent), dar și majore în scopul exploatării sexuale pe raza mai multor localități din județele M. și Satu M., grupul funcționând până în cursul lunii martie 2012 când activitatea sa a fost întreruptă prin intervenția organelor de urmărire penală. După ce a fost cooptat în grupul infracțional organizat de către inculpata N. A. I., inculpatul A. R. S. a participat activ la exploatarea sexuală a victimelor având un rol determinat în exploatarea sexuală a acestora, fiind folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea acestora sub pretextul de relații sentimentale. Inculpatul G. I., cooptat fiind de inculpata N. A. I. în grupul infracțional organizat, oferea găzduire victimelor și le exploata împreună cu aceasta, convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției, motivând că, altfel, nu există surse de subzistență și căutând și racolând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații contra cost. Inculpatul G. V. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpata N. A. I., executând acte materiale repetate specifice infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, facilitând exploatarea sexuală a mai multor tinere atât în perioada în care acestea erau minore, cât și după ce au devenit majore, beneficiind de sumele de bani obținute în acest mod (în concret a pus la dispoziția inculpatei N. apartamentul său situat în municipiul B. M., B-dul B., nr.34A/6, apartament ce era folosit în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, încasând o parte din sume). După cooptarea sa de către inculpata N. A. I., inculpatul V. I. C. a avut ca rol exploatarea victimelor, supravegherea acestora în timpul exploatării lor, găsirea de clienți și însușirea sumelor de bani rezultate.
Această încheiere a fost menținută prin decizia penală nr. 540/R/2012 a
Curții de A. C.
Prin încheierea penală nr. 220 din 23 aprilie 2012 a T.ui M. s-a prelungit cu 30 zile perioada arestului preventiv a celor cinci inculpați mai sus menționați (25 aprilie 2012-24 mai 2012 inclusiv) - soluție menținută prin încheierea penală nr. 639/R/2012 a Curții de A. C.
Raportat la ansamblul probelor aflate la dosr (o analiză a lor detaliată în această fază a procesului penal nu este posibilă), văzând și faptul că acești cinci inculpați au fost trimiși în judecată pentru presupusele fapte pentru care au fost arestați preventiv, tribunalul apreciază că, în speță, există indicii în sensul celor prev.de art. 143 C.Există astfel indicii în sensul că inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca și scop traficarea de tinere
(minore și majore) în vederea exploatării lor sexuale, că inculpatul A. R. S. a fost cooptat în acest grup de inculpata N. A. I., a fost folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea lor sub pretextul întreținerii unor relații de prietenie. Se presupune că inculpatul G. I. a oferit găzduire victimelor și le-a exploatat împreună cu inculpata N. A. I., convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției cu motivarea că altfel nu există surse de subzistență, căutând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații intime în schimbul unor sume de bani. Se prezumă că inculpatul G. V. a facilitat exploatarea sexuală a mai multor tinere, beneficiind de sumele obținute astfel (i-a pus inculpatei N. A. I. la dispoziție apartamentul său din B. M., B-dul B., nr. 34A/6 pentru întreținerea de relații intime în schimbul unor sume de bani, beneficiind de o parte din acestea). Inculpatul V. I. C. se presupune că le-a supravegheat pe victime, le-a căutat clienți și a beneficiat de sumele de bani obținute.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte pentru care acești inculpați au fost arestați preventiv este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea mai sus descrisă în care se presupune că au fost comise și din caracterul lor repetat), chiar dacă inculpații N. A. I., A. R. S., G. V. și V. I. C. nu au antecedente penale (inculpatul G. I. a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și o tâlhărie, ultima condamnare fiind din anul 2001). Raportat la acest grad ridicat de pericol social al acestora, luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate (măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara) nu este suficientă.
Apărările formulate de inculpatul G. V. cu referire la problemele sale de sănătate nu pot fi primite în condițiile în care, potrivit art. 1391 C., administrația locului de deținere are obligația, în cazul în care se constată că inculpatul arestat nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P., de a dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua sanitară a M.ui Sănătății P.e.
S-au respins și apărările potrivit cărora inculpații nu pot influența părțile vătămate, martorii, în condițiile în care aceștia nici nu au fost arestați preventiv și în temeiul art. 148 lit. b Cod procedură penală.
Intrucât măsura arestării preventive a celor 5 inculpați mai sus menționați s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, se vor respinge cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de aceștia, cerințele prev.de art.
139 alin.2 C. nefiind îndeplinite.
Pentru toate aceste motive s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații N. A. I., A. R. S., G.
I., V. I. C. solicitând casarea hotărârii și rejudecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului inculpatei N. A., s-a arătat că lăsarea acesteia în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în acest moment. De asemenea, s-a susținut că în libertate, inculpata nu ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nici să zădărnicească aflarea adevărului.
În motivarea recursului inculpatului V. I., s-a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. T., s-a arătat că instanța de fond a realizat o apreciere colectivă a situației celor cinci inculpați, apreciind la modul generic că subzistă aceste temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, excluzând în totalitate apărările făcute de către inculpat.
Nu rezultă de asemenea faptul că a existat o înțelegere între inculpați, în scopul exploatării victimelor și realizării veniturilor, iar legătura inculpatului cu așa zisul grup infracțional organizat la care se face referire în rechizitoriu se rezumă la faptul că a fost prieten cu doi inculpați, locuind toți în orașul B. S.
In ceea ce privește infracțiunea prev.de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 nu se poate reține că există probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit o astfel de infracțiune. Inculpatul a întrerupt orice legătură cu așa zisul grup infracțional din luna aprilie 2011, când a plecat în Italia unde realizează munci la negru, neexistând nici o convorbire telefonică între el și ceilalți membrii ai grupului, astfel că nu se mai justifică măsura arestării preventive dispusă față de acesta.
S-a susținut că a trecut o perioadă de timp destul de mare de la data arestării și în condițiile în care inculpatul s-a dezis de activitatea infracțională, nu are antecedente penale și s-a prezentat de bună voie la organele judiciare, se poate dispune cercetarea sa în stare de libertate. Nu există nici un element care să conducă la ideea că inculpatul intenționează să se sustragă sau să zădărnicească aflarea adevărului.
În motivarea recursului inculpatului A. R. S., s-a arătat că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în acest moment. De asemenea, s-a susținut că în libertate, inculpatul nu ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nici să zădărnicească aflarea adevărului, nu are antecedente penale, iar de la arestarea sa, a înțeles consecințele faptelor sale.
În motivarea recursului inculpatului G. I., s-a arătat că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în acest moment. În libertate, inculpatul nu ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nici să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere că probațiunea a fost deja administrată în proporție de 90%.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, în baza art.300/2 C. rap.la art.160/b C., a constatat în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Prin rechizitoriul întocmit la 18 mai 2012 în dosarul nr. 43/D/P/2011
D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial M. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților N.
A. I. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art.
41 alin.2 C.pen., de prostituție prev.de art. 328 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2
C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2
C.pen. toate cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), A. R. S.
(pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art.
41 alin.2 C.pen., toate cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.),
G. I. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art.
41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art.
41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 37 lit.b C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.) și V. I. C. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.).
În esență, în sarcina inculpaților s-au reținut următoarele: inculpata N. A.
I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca și scop traficarea de tinere (minore și majore) în vederea exploatării lor sexuale; inculpatul A. R. S. a fost cooptat în acest grup de inculpata N. A. I. și a fost folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea lor sub pretextul întreținerii unor relații de prietenie; inculpatul G. I. a oferit găzduire victimelor și le-a exploatat împreună cu inculpata N. A. I., convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției cu motivarea că altfel nu există surse de subzistență, căutând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații intime în schimbul unor sume de bani; inculpatul V. I. C. le-a supravegheat pe victime, le- a căutat clienți și a beneficiat de sumele de bani obținute.
Prin încheierea penală nr. 168 din 27 martie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. A. I., A. R. S., G. I. și V. I. C. pe o perioadă de 29 de zile de la (...) la (...), reținându-se ca temeiuri de arestare disp.art.143 și
148 lit.f C.
Având în vedere că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, ceea ce se impune a se analiza în acest moment este dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 și 148 lit.f C.) subzistă în continuare.
Cu privire la art.143 C. în mod corect, instanța de fond a constatat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, proces verbal de identificare a unor victime exploatate de inculpați, declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză.
Probațiunea administrată până în prezent în faza de urmărire penală și cu ocazia judecării cauzei pe fond pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 C. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatei fiind conformă scopului instituit prin art.
5 din C.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările concrete în care se presupune că infracțiunile au fost comise, caracterul organizat și perioada de timp relativ lungă în care se presupune că inculpații au acționat, aceasta fiind întreruptă la 26 martie 2012 prin intervenția organelor de urmărire penală, persoana inculpaților și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care fac parte inculpații, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate.
Nu în ultimul rând, Curtea reține prin prisma deciziei CEDO „N contra Austriei"; din 27 iunie 1968 că la menținerea unei persoane în detenție, magistrații nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia.
Atât prin referire la conținutul acestei decizii, cât și a celei pronunțate „în cauza Dolgova contra R.iei din 2 martie 2006, Curtea învederează că în privința inculpaților sunt întrunite cerințele vizate și temeiul de arestare reglementat de art.148 lit.f C.";
Din actele de la dosar rezultă că inculpata N. A. are 40 ani, studii 7 clase, este fără ocupație, fără loc de muncă, nu are antecedente penale, a recunoscut inițial în mare parte infracțiunile reținute, însă în cursul urmăririi penale și la instanță a recunoscut doar infracțiunea de prostituție. Inculpatul A. R. are 23 ani, este fără antecedente penale, agent de pază la o firmă privată, studii 8 clase, necăsătorit și nu a recunoscut comiterea infracțiunilor. Inculpatul G. I. are 40 ani, este fără ocupație, fără loc de muncă, studii 9 clase, necăsătorit, recidivist, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de furt calificat și nu a recunoscut comiterea infracțiunilor. Inculpatul V. I. are 33 ani, este fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, un copil minor, fără antecedente penale
și nu a recunoscut comiterea infracțiunilor.
În cauză subzistă situația prevăzută de art. 136 alin. 1 C. pr. pen., respectiv se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată. În aceste condiții, nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, prev.de art.145 sau 145/1 C., așa cum s-a solicitat de către apărătorii inculpaților.
Perioada de timp de la momentul arestării - 27 martie 2012 - nu se poate susține că nu ar mai fi rezonabilă, un interval relativ scurt de 4 luni de zile neputând diminua pericolul pentru ordinea publică a lăsării inculpaților în libertate, interesul public fiind încă unul prezent și real, mai ales în contextul naturii și gravității faptelor în discuție.
Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și nu au suferit modificări, motiv pentru care în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursurile declarate de inculpații N. A. I., A. R. S., G. I., V. I. C. împotriva încheierii penale din 12 iulie
2012 a T.ui M. vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii N. A. I., A. R. S., G. I., V. I. C., detinuti in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 12 iulie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 100 lei onorariu - pentru inc. N., A. si G. - pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției si 25 lei pentru inc. V..
Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial pentru inc. N., A. si G. si 25 lei pentru inc. V. .
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iulie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. |
M. B. D. P. C. I. | M. B. |
3 ex. (...) jud.fond.C.B.
| ← Decizia penală nr. 262/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 169/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
