Decizia penală nr. 1639/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR.1639/R/2012
Ședința publică din 20 noiembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: C. I.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. V. C., împotriva sentinței penale nr.743/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al
Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de a conduce i-a fost suspendat, prev.și ped.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V. C. personal, asistat de apărător ales, av.M. Giurgea, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs precum și o serie de caracterizări care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei. A. că inculpatul dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
Î.bat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat. A. că recunoaște cele întâmplate referitor la felul cum a condus autovehiculul și data conducerii acestuia. La ora respectivă, traficul nu era unul foarte intens iar motivul pentru a condus autovehiculul a fost acela că prieta lui s-a simțit rău.
Instanța, pune în vedere inculpatului dacă are de adăugat ceva nou la declarație cu mențiunea că aceste aspecte invocate, le-a arătat în declarația dată.
Inculpatul arată că alte aspecte noi nu are de adăugat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.b/1 C.pr.pen., în subsidiar, schimbarea pedepsei principale aplicate în amendă prin reținerea circumstanțelor atenuante reale și personale iar in terțio, reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Astfel, instanța de fond a arătat că la individualizarea pedepsei a luat în considerare limitele de pedeapsă, vârsta inculpatului precum și gradul ridicat al faptelor. Raportat la circumstanțele săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale inculpatului, o soluție de condamnare este netemeinică putându-se dispune aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ. Potrivit art.18/1 C.penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar la stabilirea gradului de pericol social se ține seama de mmodul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Cu privire la urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce arată că distanța pe care intenționa inculpatul să o parcurgă este mică iar traseul era unul bine cunoscut ceea ce face mai puțin probabil producerea vreunui eveniment rutier. Inculpatul a condus autoturismul duminică seara la o oră târzie când valorile de trafic erau reduse. Consideră că probabilitatea ca un eveniment rutier să aibă loc este scăzut duminica, fiind cunoscut că valorile de trafic sunt crescute la orele de vârf ceea ce nu este cazul în speță deoarece era o oră târzie. Deși experiența în conducerea autovehiculului nu face ca fapta să fie lipsită total de pericol, este evident că o persoană cu experiență considerabilă în condus nu-și pierde instantaneu dexteritatea în momentul în care acest drept îi este suspendat. Inculpatul posedă permis de conducere de peste 20 de ani iar acest aspect nu este de ignorat. A. că în concluziile de la instanța de fond reprezentantul parchetului a solicitat să se țină cont de cazierul contravențional al inculpatului, acesta săvârșind nu mai puțin de 12 contravenții, ori, nu este de ignorat faptul că inculpatului i s-au admis plângerile contravenționale pentru 10 dintre aceste contravenții dispunându-se anularea proceselor verbale. Inculpatul a formulat de mai multe ori cereri pentru prelungirea dreptului de a conduce însă toate i- au fost respinse. Consideră că perioada mare de timp în care acesta a fost privat de acest drept reprezintă deja o sancțiune. Inculpatul este manager la o firmă având în subordine peste 90 de angajați și are în întreținere două familii.
De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, recunoaște și regretă fapta comisă și conștientizează gravitatea faptelor. Mai mult, inculpatul a avut o atitudine constant sinceră astfel că se poate reține art.74 lit.c C.pr.pen.
Reprezentantul P., apreciază că prima instanță în mod corect a stabilit vinovăția inculpatului și a procedat la o corectă individualizare a pedepsei.
Consideră că fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Referitor la cele 12 contravenții ale inculpatului, se pune problema dacă acestea au fost anulate pentru probleme de fondul cauzei sau condiții de formă. Inculpatul nu are antecedente penale însă din cazier rezultă că a mai fost sancționat cu o amendă administrativă în 2006 pentru alte fapte și totuși nu a înțeles să-și corecteze comportamentul. Pe de altă parte, instanța a dat dovadă de clemență și a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. P. toate acestea, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. V. C., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta iar motivul pentru care a condus a fost acela că prietena lui se simțea rău.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 743 pronunțată la data de 12 iunie 2012 de
Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și 76 din C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. V. C., cetățean român, fiul lui V. și P.-G., născut la data de 25 noiembrie 1974 în localitatea A. I., jud. A., CNP 1., domiciliat în A. I., str. P. D., nr. 6A, jud. A., studii superioare, manager la S. M. S., necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C. V. C. și stabilește termenul de încercare de 2 ani și 5 luni, iar în baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Conform procesului verbal de la fila 3 din dos. UP la data de (...), în jurul orei 22.30, inculpatul C. V. C. a fost depistat de către un echipaj de poliție în timp ce conducea pe str. C. D. marca Audi Q7 cu nr. de înmatriculare și nu a respectat semnificația culori galbene a semaforului electric. Cu ocazia depistării s-a constatat că în autovehicul se mai aflau R. A., R. C. și Hintea A.. Inculpatul a declarat că permisul de conducere i-a fost reținut de P. A.-I. și i-a fost eliberat dovadă cu valabilitate de 24 de ore, dar a fost nevoit să conducă autovehiculul întrucât persoana din dreapta sa, d-na R. A. nu se simțea bine și a trebuit să o conducă acasă.
Din adresa de la fila 8 coroborat cu s civilă nr. 3. ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești reținem că urmare a depășirii vitezei legale cu peste 50 km/h inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 15 februarie 2011, după ce la data de 14 februarie 2011 a predat permisul de conducere la IPJ A.
Martora R. A. a declarat că a condus autovehiculul din A. I. până în C.- N., iar după ce au luat în mașină celelalte două persoane din P-ța Unirii nu s- a simțit bine și i-a cerut inculpatului să o conducă până la locuința ei de pe str. Î. L., fără să știe că i-a fost suspendat dreptul de a conduce.
În fața instanței inculpatul a invocat starea de necesitate raportat la împrejurarea că a fost nevoit să conducă autovehiculul pentru că prietena sa se simțea rău. Dincolo de împrejurarea că starea de rău a d-nei R. A. nu a avut caracter excepțional și invincibil, de vreme ce nu a fost necesar să fie condusă la o unitate sanitară, ci numai acasă noi reținem că inculpatul avea la îndemână o alternativă facilă de a o conduce pe prietena sa acasă, respectiv să i-a un taxi, mai ales că în P-ța Unirii este un stand mare de taxi-uri. T. s-a remarcat că fapta inculpatului, respectiv de a conduce autovehiculul spre locuința martorei nu era de natură și nu era aptă să înlăture starea de pericol, respectiv starea de rău a martorei.
Instanța de fond a reținut că alegând cea mai facilă variantă pentru a-și duce autovehiculul acasă inculpatul a ignorat cu nonșalanță obligația impusă la data de 15 februarie 2011, respectiv de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice o perioadă de 90 de zile. În acest context, s-a reamintit inculpatului să măsura a fost dispusă nu atât împotriva sa, cât pentru a proteja pe ceilalți participați la trafic de conduita inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. V. C. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.b/1 C., iar în subsidiar, aplicarea unei amenzi penale prin reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, iar în terțio, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În motivarea recursului s-a arătat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere experiența în condus, distanța scurtă în care a condus autovehiculul, ora la care traficul era redus.
S-a mai arătat că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut și regretat fapta comisă și că a conștientizat gravitatea acesteia.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Potrivit art. 18/1 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
În raport de acestei criterii, nu se poate reține că fapta inculpatului, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe de altă parte, valorile sociale apărate prin norma de incriminare.
Astfel, este de reținut că infracțiunile la legea circulației au, în general, un grad ridicat de pericol social având în vedere că ele dau naștere unei stări periculoase pentru siguranța rutieră, cu urmări ce s-ar putea produce extrem de grave.
Apoi, inculpatul a condus autovehiculul printr-o localitate urbană (C.-
N.), aspect ce denotă un grad și mai ridicat de pericol social al faptei.
În fine, inculpatul a mai fost sancționat contravențional pentru comiterea mai multor contravenții la regimul rutier, aspect ce denotă serioase carențe în reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de fapte antisociale.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare.
Curtea reține că în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, acordarea unei eficiențe sporite, în sensul aplicării unei amenzi penale ori a reducerii și mai accentuate a pedepsei fiind nejustificată în raport de argumentele arătate mai sus și realizarea scopului pedepsei, așa cum este definit în art. 52 Cod penal.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, în temeiul art. 192 alin. 2 C., la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
P. ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V. C. împotriva sentinței penale nr. 743 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei C.-N..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 20 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. V. V. A. C. I.
GREFIER, L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: L. M..
| ← Decizia penală nr. 169/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1329/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
