Decizia penală nr. 24/2012, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.24/A/2012

Ședința publică din 6 februarie 2012

Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTOR : D. P.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror

V. T.

S-a luat spre examinare apelul formulat de către inculpata B. C. T. împotriva sentinței penale nr.78 din 22 iunie 211 a T.ui B. N., inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174, 175 lit.c C. cu aplic.art.73 lit.b C.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.78/F din 22 iunie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a dispus condamnarea inculpatei B. C. T. ( fiica lui N. și S., născută la data de 19 iunie 1974, în orașul S. Băi, jud. B. N., domiciliată în B., str. A. nr. 42, sc. A, ap. 6, jud. B. N., CNP.2., necăsătorită, cu doi copii minori în întreținere, studii medii, fără antecedente penale, angajată la S S.

„. S. B., la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 al.1 rap. la art.175 al.1 lit.c Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a)-b) Cod penal pe timp de 8 ani.

S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a)-b) Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din data de

(...).

S-a dispus confiscarea cuțitului utilizat la săvârșirea infracțiunii, ridicat în cursul urmăririi penale.

S-a constatat că părțile vătămate B. B. T. și B. P. I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligată inculpata să plătească părții civile O. (fostă S.) E. suma de 12.750 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 42.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost obligată inculpată să plătească statului suma de 4390 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 600 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu pentru părțile vătămate minore și, respectiv, 6.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată O. (fostă S.) E. .

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrat sub nr.1433/P/2007, a fost trimisă în judecată inculpata B. C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prev. de art.174-175 lit.c Cod penal cu aplic. art.73 lit.b din Codul penal, cu motivarea că în noaptea de 2. aprilie 2006, pe fondul stării de provocare determinată de agresiunea fizică exercitată de soțul său asupra sa, l-a înjunghiat, astfel că acesta a decedat.

Inculpata prezentă în instanță, a recunoscut comiterea faptei, susținând însă că a săvârșit-o în stare de legitimă apărare, raportat la atitudinea agresivă a soțului său, calificată drept un atac injust.

Părțile vătămate B. B. T. și B. P. I., fiicele victimei nu s-au constituit părți civile în cauză, însă partea vătămată O. (fostă S.) E., mama victimei, a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 25.170 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei și a sumei de 42.000 lei cu titlu de daune morale, pentru suferința pricinuită ca urmare a decesului victimei, fiul său.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 11-13), procesul-verbal de efectuare a reconstituirii, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1712/II/n/83/27 august 2007, întocmit de S. de M. L. B.-N., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1589/VI/d/5 din 4 iunie 2008, întocmit de I. de M. L. C.-N. (f.293-295 dosar urmărire penală), raportul de expertiză medico-legală nr.1919/II/a/64/12 septembrie 2007 întocmit de S. de M. L. B.-N., raportul de constatare medico-legală nr. 1142/II/a/32 din 26 iunie 2006 întocmit de S. de M. L. B.-N., raportul de constatare medico- legală nr.870/III/164 din 26 iunie 2006 întocmit de S. de M. L. B.-N., raportul de constatare tehnico-științifică prin testare la poligraf, întocmit de S. criminalistic din cadrul I. de P. J. C., concluziile provizorii ale S.ui de M. L. B.-N., declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor F. D., M. A. E., P. S. I., L. S., L. N., C. N.-I., B. I. B., F. G., H. A. S., declarațiile părții vătămate O. (S.) E., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice repurtate de inculpată, instanța a reținut în fapt că în noaptea de 23/(...) inculpata B. C. T. și-a omorât soțul, pe B. P. I., cu un cuțit pe care l-a luat din bucătăria proprie, loc în care s-a derulat în parte evenimentul violent ce a avut loc la data respectivă.

În cauză nu au fost identificați martori care să perceapă vizual sau auditiv aspecte esențiale din ceea ce s-a întâmplat în împrejurarea respectivă, singura depoziție prin care s-au dat relații despre evenimentul violent fiind cea a inculpatei B. C. T., privită atât de procurorul de caz, cât și de instanță cu rezervă, atât datorită nesincerității declarației în sine, cât și datorită faptului că, potrivit datelor dosarului, inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului (prin determinarea unor persoane să refuze să dea declarații, pentru ca ulterior acestea să declare în maniera dorită de inculpată) și a manifestat nesinceritate atât în viața socio-familială, dar în special față de organele judiciare, aspect ce nu poate fi ignorat.

Datele furnizate de actele și lucrările dosarului relevă faptul că în vara anului 1994, inculpata B. C. T. l-a cunoscut pe B. P. I. în municipiul B., moment de la care au întreținut o relație de prietenie, în perioada respectivă inculpata (pe atunci L. C. T., de profesie asistentă medicală), fiind victima unui viol comis de trei persoane, condamnate pentru această faptă prin S. penală nr.21/1997 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul penal nr.1985/1996, instanța reținând că au fost comise asupra victimei acte cu caracter obscen constând în „introducerea penisului în gură";.

B. P. I. i-a fost alături inculpatei, care în declarația dată în (...) (f.199 dosar urmărire penală) afirmă că acesta, în perioada în care a fost violată, a continuat relația pe care o aveau, ocrotind-o destul de mult, că în final și-au oficializat relația, trecând chiar și peste voința părinților, eveniment petrecut în cursul lunii noiembrie 1997, înainte cu o lună de a se naște prima lor fiică, respectiv B. B. T., în cursul anului 1998, inculpata născând-o pe cea de-a doua fiică, rezultată în urma relației cu victima, pe B. P. I.

Inculpata a declarat că, deși aveau certuri-normale în orice familie, nu era bătută sau maltratată de soț și că acesta doar îi amintea faptul că fusese victima unui viol, spunându-i soției sale că să-i pară bine că „a luat-o"; (în căsătorie), declarație asupra căreia B. C. T. a revenit ulterior, învederând agresivitatea verbală și fizică a victimei.

În cursul anului 2000 familia B. (inculpata, soțul acesteia-victima și cele două fiice minore) s-a mutat în municipiul B., într-un apartament proprietatea mamei victimei, S. E., pe care îl foloseau cu titlu gratuit, singura obligație fiind aceea de a plăti cheltuielile lunare.

În toamna anului 2003, B. P. I. a plecat în Spania la muncă, unde a rămas câteva luni (octombrie-decembrie 2003), în apartamentul familiei B. locuind în acel răstimp, pentru câteva nopți (de cca. 10 ori, conform declarațiilor inculpatei-f.182 dosar urmărire penală), un bărbat pe nume M., fost coleg de liceu al inculpatei, prieten al său (al cărei nume a declarat că nu și-l amintește, deși faptul că l-a găzduit presupune relații apropiate) cu care inculpata a consumat bere, căruia i-a permis să adopte o ținută sumară în casă („umbla dezbrăcat"; - f.171 dosar urmărire penală) cu care, împreună și cu fetițele, inculpata a mers la săniuș, dar și cu care a întreținut relații sexuale orale.

Faptul acesta a fost sesizat de una din fiicele minore ale inculpatei, care, mergând la bucătărie să ia apă, și-a găsit acolo mama, care întreținea astfel de relații sexuale ( declarațiile părții vătămate O. (S.) E., declarațiile martorilor B. C.-f.207, H. A. S.-f.232, S. Ș.-f.207 dosar urmărire penală), relație intimă recunoscută de inculpată doar în cadrul declarației din data de (...), prin afirmația că „ a cunoscut"; un alt bărbat (f.190 dosar urmărire penală).

De altfel, conduita aceasta a fost admonestată de însăși mama inculpatei, martora L. S. care, găsindu-l pe bărbatul respectiv în apartamentul fiicei sale, a pălmuit-o, revoltată fiind de atitudinea acesteia.

Această relație a fost de natură să nemulțumească și pe mama victimei, S. E., care, la începutul anului 2004, după ce fiul ei s-a întors din Spania, l-a informat pe acesta asupra celor petrecute, cerându-i totodată, din acest motiv, ca în aceste condiții să părăsească apartamentul ei din municipiul B.

D. consumarea acestor incidente, victima și inculpata au avut o discuție cu privire la aspectele arătate mai sus, discuții în cadrul cărora inculpata a negat tot timpul că și-ar fi înșelat soțul, susținând că relația sa cu acea persoană pe nume M. era de strictă amiciție. Victima B. P. I. i-a propus soției sale să divorțeze, propunere care însă a rămas fără răspuns din partea acesteia.

Instanța a subliniat faptul că, deși inculpata îl descrie pe soțul său ca fiind agresiv și extrem de gelos-ca și conduită generală (pălmuind-o peste față la interval de 2-3 luni și fiind bănuitor în ceea ce privește întreținerea de relații extraconjugale de către soția sa), în împrejurarea în care află că numitul M. fusese găzduit în apartamentul conjugal (acest fapt stârnind serioase motive de îndoială asupra fidelității inculpatei, și deteriorând relațiile de căsătorie), tot potrivit declarațiilor inculpatei, dar și a celorlalți martori audiați, B. P. I. nu s-a manifestat violent (f.181 dosar urmărire penală).

Martorii audiați au declarat că inculpatul era o persoană deosebit de respectuoasă, religioasă, se ocupa aproape tot timpul și în mod exclusiv de cele două fetițe minore, iar vecinii au precizat că, practic în cei doi ani în care familia B. a locuit acolo, nu au văzut-o pe inculpată împreună cu fetițele, iar aceasta în contact cu ei (vecinii) era rezervată până acolo încât refuza chiar să-i salute. În perioada 2000-2006, inculpata a fost văzută o singură dată prezentând o vânătaie la nivelul ochiului, care, conform susținerilor inculpatei, ar fi fost cauzată de victimă, cu ocazia unei dispute.

În primăvara anului 2004, familia B. s-a mutat cu chirie într-un apartament situat în municipiul B., pe A. P., bl.6, sc. C, ap. 18, în perioada

2004-2006, relația celor doi soți continuând fără prea multe incidente, singurul aspect mai notabil fiind cel referitor la faptul că victima bănuia că inculpata nu-l iubește și că în acest context întreține raporturi sexuale cu alți bărbați, aspect pe care l-a împărtășit atât inculpatei, familiei acesteia, mai exact mamei inculpatei, martora L. S., cât și altor persoane, în special prietenilor apropiați.

Victima își desfășura activitatea în domeniul reparațiilor auto, iar inculpata era angajată la S. „. S. B., în acest context, din toamna anului

2005, B. C. T. (pe atunci în vârstă de 32 de ani), începând să întrețină o relație extraconjugală cu martorul F. D. (la data respectivă în vârstă de 19 ani), care era angajat și el la S. „. S. B. , relație extraconjugală care a durat până în cursul lunii ianuarie 2007, în cadrul acesteia inculpata și martorul întreținând relații sexuale orale atât înainte, cât și după comiterea omorului.

Conform declarațiilor martorilor audiați, diferența de vârstă existentă stârnea la locul de muncă numeroase comentarii, unele ironice, la adresa inculpatei și a amantului său, căruia i se spunea că inculpata i-ar putea fi mamă.

Victima bănuia că soția sa are o relație extraconjugală, dar această bănuială nu i-a fost confirmată în niciun fel, inculpata contestând-o permanent (chiar în fața organelor judiciare declarând că în perioada 1996 - aprilie 2006, nu a întreținut raporturi intime cu nici un alt bărbat în afară de soțul ei).

Pe fondul acestor probleme, B. P. I. a devenit tot mai neliniștit de comportamentul inculpatei, motiv pentru care a avut o discuție cu martora L. S., mama inculpatei, căreia i-a spus că soția sa îl înșeală și în aceste condiții cea mai bună soluție de urmat ar fi solicitarea desfacerii căsătoriei.

Martora L. S. i-a solicitat victimei să încerce să treacă peste aceste momente, cerându-i să aibă în special în vedere faptul că au împreună de crescut două fetițe, care aveau vârste destul de mici, astfel că în perioada martie-aprilie 2006, victima, care era o fire religioasă, a ținut, și în scopul ameliorării problemelor conjugale, postul Paștelui, perioadă în care nu a consumat băuturi alcoolice, urmând și restul obligațiilor specifice acestui obicei religios.

În data de 22 aprilie 2006 (o zi de sâmbătă) în ajunul Paștelui, victima a plecat la serviciu, iar inculpata a rămas la domiciliu pentru a definitiva pregătirile pentru sărbătoarea Paștelui, cele două fetițe minore aflându-se pe perioada vacanței la mama victimei, într-o localitate aflată în apropiere.

Victima s-a întors la domiciliul de pe A. P. în jurul orelor 1400, dar, la solicitarea inculpatei, a plecat pentru a face cumpărăturile pentru sărbătorile de P. D. revenire, cei doi soți au definitivat activitățile vizând curățenia în apartament împreună, activități care au fost finalizate în jurul orelor 1800-1900.

D. finalizarea acestor pregătiri, conform declarațiilor inculpatei, victima a început să consume alcool, din sticlele pe care le cumpărase în aceeași zi, solicitându-i soției sale să consume împreună cu el, aceasta fiind de acord să bea împreună un pahar de vin amestecat cu Cola.

În declarația dată în fața procurorului la data de (...) (f.188 dosar urmărire penală), inculpata afirmă că în jurul orelor 19.00, victima „a intrat în bucătărie cu o sticlă de vin alb de 2 litri, din care a început să bea până la ora 22,00";, aspect reluat în declarația din aceeași dată (dactilografiată), dată tot în fața procurorului (f.191 dosar de urmărire penală), și în continuarea declarației din data de (...) -f.195 dosar urmărire penală), dar care este completat în declarațiile ulterioare, în sensul că victima ar fi consumat, pe lângă vin, și șase-șapte sticle de bere neagră (declarația dată în fața procurorului din data de (...)-f.192 dosar urmărire penală).

Conform declarațiilor inculpatei, victima a consumat întreaga sticlă de vin de 2 litri, precum și cele opt (în final) sticle de bere (declarația din (...)- f.201 dosar urmărire penală), însă este de remarcat faptul că cercetarea la fața locului, efectuată imediat după comiterea faptei de către organele de poliție, nu identifică recipientele sticlei de vin și a celor 8 beri ce ar fi fost consumate de victimă, sau a celorlalte sticle de vin despre care inculpata afirmă că erau în casă (declarația inculpatei din data de (...)-f.200 dosar urmărire penală), ci doar constată existența a două pahare pe masa din bucătărie (unul gol, și altul parțial plin cu un lichid de culoare roșu-închis, lichid care nu a fost analizat - f.11 dosar urmărire penală), pahare pe care însă nu s-au găsit amprente.

Potrivit declarațiilor inculpatei, victima a ajuns rapid în stare de ebrietate, în timp ce consumau băuturi alcoolice, cei doi soți având discuții în cadrul cărora victima i-ar fi reproșat din nou inculpatei comportamentul ei (atitudine care a fost de natură să creeze probleme în mariajul lor), însă în jurul orelor 2300, inculpata, văzându-l pe soț într-o dispoziție calmă, s-a hotărât în cele din urmă să-i spună despre faptul că are o relație cu un alt bărbat, și că ar trebui să divorțeze.

Conform declarației inculpatei din data de (...) (f.201 dosar de urmărire penală), victima ar fi început să se manifeste agresiv cu lucrurile din casă, fără a exercita vreo agresiune asupra soției sale, în contextul în care aceasta i-a spus că dacă lucrurile merg prost, ar trebui să divorțeze. Acest aspect însă nu a fost dovedit, procesul-verbal de cercetare la fața locului nerelevând vreo deteriorare a bunurilor aflate în apartament.

Inculpata a precizat că acest acces de sinceritate l-a avut în momentul în care victima își cerea iertare pentru faptul că de-a lungul căsniciei lor a certat-o sau a umilit-o, lucru pe care, spunea inculpata că ar fi afirmat victima, ea, inculpata nu l-ar fi meritat.

Mărturisirea inculpatei a fost de natură să conducă inițial la declanșarea unui conflict verbal (sesizat de martorul A. C. G., care însă a apreciat că deși discuțiile erau mai aprinse, erau totuși normale, fără ca cei doi să strige unul la celălalt-f.227 dosar urmărire penală), dar care a degenerat rapid în unul de natură fizică, în cadrul căruia atât inculpata cât și victima și-au aplicat lovituri reciproc (aspecte relevate de actele medico- legale rezultate ca urmare a examinării inculpatei și victimei).

În fapt, confesiunile inculpatei, făcute prietenei sale, martora M. A. (care, potrivit propriei depoziții, nu avea cunoștință de foarte multe detalii ale relațiilor de căsnicie ale inculpatei, deși se considera prietena inculpatei), erau în sensul că în noaptea respectivă, pe lângă solicitarea de a divorța, inculpata i-a spus soțului său că nu-l mai iubește, că și-a găsit un alt bărbat, bogat, cu vilă și mașină, și care are în jur de 20 de ani, mărturisire care a fost de natură să îl enerveze pe B. P. I. (f.23,269 dosar urmărire penală), pe fondul consumului de alcool și a suferinței cauzate de faptul că primise confirmarea faptului că era înșelat.

S-a apreciat că starea de iritare a fost voit cauzată victimei de inculpată, prin referirea la faptul că noul bărbat din viața ei este înstărit (ceea ce B. P. I. nu a putut oferi inculpatei, familia B. având neînțelegeri și din cauza insuficienței veniturilor), și are în jur de 20 de ani (probabil F. D.), inculpata recunoscând în declarația din data de (...) (f.190 dosar urmărire penală) faptul că soțul său era nervos din cauza acelei mărturisiri.

În mod constant inculpata, în fața organelor judiciare, a negat relația extraconjugală existentă, arătând (declarația din data de (...)), că îi spusese victimei doar cu vreo 2-3 seri înainte că are pe altcineva, pentru a o determina să divorțeze, dar că acest lucru nu era adevărat.

Revenind la altercația dintre victimă și inculpată, în urma mărturisirii inculpatei, soțul acesteia a telefonat părinților acesteia, la orele 23.40, plângându-se de comportamentul fiicei lor, și de faptul că aceasta și-ar fi găsit „marea iubire";, convorbire care a durat câteva minute (f.136 verso din dosarul de urmărire penală).

Potrivit afirmațiilor inculpatei, ulterior convorbirii telefonice efectuate, brusc, victima ar fi obligat-o să întrețină cu ea raporturi sexuale normale și anale împotriva voinței sale, în dormitorul locuinței lor, în timpul derulării actelor sexuale inculpata fiind permanent lovită cu pumnii de către soțul ei, care cu o mână o lovea, cu cealaltă o ținea de păr, și în aceste condiții au întreținut un raport sexual anal.

În fapt, inculpata descrie în cadrul declarațiilor date, fie două acte sexuale anale, fie unul, în cadrul declarației date în faza de urmărire penală din data de (...) făcând vorbire de două (unul după aplicarea cremei Dove de către victimă), în cadrul declarației din data de (...) afirmând că „nu mai știe"; dacă după ce victima s-a dat cu cremă a mai avut relații sexuale cu aceasta, iar în declarația dată la (...) și în fața instanței descrie doar un act sexual anal reușit, după aplicarea produsului respectiv.

T. a considerat că sunt puțin credibile afirmațiile inculpatei, care în privința unor acte atât de importante și traumatizante (potrivit propriilor declarații) nu dă declarații consecvente asupra celor întâmplate, dar și afirmația că victima, având în sânge o îmbibație alcoolică deloc neglijabilă (1,85 grame la mie), fiind în stare avansată de ebrietate, a recurs la aplicarea unui produs cosmetic, pentru a realiza actele sexuale respective.

Pe de altă parte, instanța de fond a pus sub semnul întrebării motivul pentru care victima, o persoană religioasă, cu care inculpata nu a întreținut niciodată relații sexuale orale și anale, care nu a fost dispusă și nici nu i-a solicitat soției sale acte de acest gen pe parcursul întregii lor relații (conform declarațiilor inculpatei), ar fi recurs la astfel de practici sexuale, fără nici un motiv, și doar în noaptea în care a fost comisă infracțiunea, noaptea de Î.

D. consumarea raportului sexual, potrivit declarațiilor inculpatei, victima a ieșit din dormitor și s-a deplasat la baie pentru a se spăla, întrucât în timpul raportului sexual anal inculpata îl murdărise pe soțul ei cu materii fecale, moment în care aceasta a susținut că a încercat să fugă, după ce mai întâi și-a tras pe ea o pereche de pantaloni tip blue-jeans.

Inculpata a arătat că a ieșit din dormitor, s-a deplasat prin sufragerie, care era o cameră de trecere, dar a fost prinsă de victimă în holul de la intrarea în locuință, hol din care se asigură și accesul în bucătăria apartamentului, că victima ar fi împins-o în bucătărie, unde ar fi obligat-o să întrețină un raport sexual oral, în timp ce o ținea cu o mână de păr, și cu cealaltă o lovea, inculpata fiind în genunchi.

Inculpata a precizat că i-a solicitat victimei să continue raportul sexual în dormitor, propunere cu care victima ar fi fost de acord, inculpata a profitat de acest moment, s-a înarmat cu un cuțit găsit pe un stativ aflat în spatele ei, în bucătărie, cu care i-a aplicat victimei o lovitură în zona pieptului în partea stângă, lovitură care a condus la decesul victimei la scurt timp după orele 00.00, în noaptea de 2. aprilie 2006 (f.168 dosar urmărire penală).

A mai subliniat instanța că, deși inculpata a luat cuțitul dintr-un stativ aflat în spatele ei, alături de care se aflau și alte obiecte (în timp ce victima o ținea de păr cu o mână, și cu cealaltă o lovea, și concomitent o ridica din poziția în genunchi în care se afla), reușește să facă acest lucru fără a se dezechilibra și fără a răsturna celelalte obiecte aflate în jur (se aflau lângă stativul respectiv un coș cu ouă vopsite, o cafetieră etc.), după care trece dintr-o mână în alta-în zona abdomenului-cuțitul, fără a fi evitată de victimă, ce se afla la o distanță de 50 cm, și fără ca aceasta să facă un singur gest de a se apăra, și cu mâna dreaptă îl folosește, în zona inimii victimei, ipoteză greu de presupus ca fiind reală.

De altminteri, vizionând conținutul reconstituirii efectuate, se observă nesiguranța și ezitările inculpatei în a relata maniera în care a procedat (deși în contextul acțiunilor uzitate de inculpată, descrise mai sus, este dificil de uitat un astfel de eveniment important și modul de desfășurare).

Lipsa unor leziuni de apărare a victimei, care ar fi logică într-o astfel de derulare a evenimentelor descrise de inculpată, și datele existente pledează mai degrabă pentru o lovitură prin surprindere aplicată victimei (filele 142-143 dosarul de urmărire penală).

Instanța a apreciat că intenția inculpatei de a suprima viața victimei este denotată de zona vitală lezată, cu atât mai mult cu cât inculpata avea cunoștințe temeinice de anatomia omului (întrucât profesase ca asistentă medicală), intenție relevată și de afirmația acesteia, că va fi ultima dată când victima va pune mâna pe ea.

Conform declarațiilor inculpatei, aceasta, imediat după omor, a părăsit apartamentul conjugal și l-a contactat în stradă pe martorul F. D., solicitându-i să o conducă la domiciliul părinților inculpatei, afirmație pe care instanța a apreciat-o ca fiind nesinceră în ceea ce privește momentul plecării din apartament.

T. a apreciat certă părăsirea apartamentului conjugal fără a lua vreo măsură de îngrijire a victimei (deși avea cunoștințe medicale, întrucât profesase ca asistentă medicală) și fără a anunța organele sanitare specializate în a acorda îngrijiri medicale (f.58 vol.I dosar instanță) și că după ce a ajuns în stradă, a contactat de pe telefonul ei mobil pe martorul F. D., persoana cu care întreținea raporturi intime, solicitându-i să se întâlnească - acesta venind însă împreună cu prietenul lui, B. I. - însă martorii au părăsit cercul lor de prieteni din noaptea respectivă în intervalul orar 00.50-1.00, pe când decesul victimei, conform raportului de expertiză medico-legală, a avut loc la scurt timp după orele 00.00.

De asemenea, la orele 00.55 este format un număr de telefon din apartamentul soților B. (pe care inculpata a negat că l-ar fi făcut, dat fiind faptul că ar fi părăsit locuința imediat după comiterea infracțiunii), fiind apelat numărul de telefon al viitorului soț al mamei victimei, însă este greu de crezut că o altă persoană în afara inculpatei ar fi format numărul respectiv, atâta vreme cât o persoană străină nu ar fi avut cunoștință de acel număr (ceea ce este puțin probabil din partea vecinilor, cu care relațiile nu erau apropiate; chiar și în acest caz aceștia ar fi sesizat în primul rând organele sanitare) și este exclus ca victima să-l fi format, întrucât decedase deja.

Mai este de menționat faptul că, potrivit propriilor declarații date în fața instanței (f.58 vol.I) după ieșirea din apartament, inculpata a sunat la numărul de telefon al victimei, pentru a vedea ce face și pentru a se asigura că aceasta nu o urmărește, afirmație greu de crezut, dat fiind faptul că victima fusese înjunghiată în zona inimii, neavând posibilitatea să facă acest lucru, sau măcar să răspundă la telefon, aspect de care inculpata cu siguranță era conștientă.

Martorii F. D. și B. I. B. s-au întâlnit cu inculpata în municipiul B. pe strada C., aceștia constatând că inculpata prezenta leziuni, era desculță și îmbrăcată cu un tricou și niște blugi, relatându-i lui F. D. că a fost doar bătută de soțul ei (omițând faptul că l-a omorât pe acesta) cerându-i să o însoțească până la domiciliul părinților ei din municipiul B., unde a ajuns în jurul orelor

1 30-200.

A reușit cu greu să se facă înțeleasă, părinții inculpatei percepând doar că s-a întâmplat ceva grav în locuința fiicei lor, remarcând faptul că a fost agresată și că vestimentația acesteia era pătată cu materii fecale, pe care de altfel le prezenta și peste tot corpul (față, mâini etc.). De altfel, martora L. S. face afirmația că inculpata „. și pe față materii fecale, ca și cum ar fi fost dată cu pensula"; (f.269 dosar urmărire penală), stare de fapt confirmată de martora C. N., care a arătat că inculpata avea materii fecale pe păr, spate, față, mâini (f.274 dosar urmărire penală).

Nu a relatat însă vreun aspect privitor la faptul că l-a omorât pe soțul său, cei apropiați în consecință fiind preocupați de starea inculpatei, și nu de cea a victimei.

Tatăl inculpatei a anunțat organele de poliție și împreună cu acestea s-a deplasat la apartamentul familiei B., pe A. P., cu intenția declarată de a cere socoteală lui B. P. I. pentru agresiunea exercitată asupra fiicei sale, însă în momentul în care au ajuns în locuința victimei, polițiștii, care îl însoțeau pe tatăl inculpatei, au constatat faptul că victima era decedată, fiind căzută în poziția culcat pe spate, în sufrageria apartamentului, cu tricoul dat peste cap, cuțitul fiind la distanță de corpul acestuia.

Din raportul de constatare medico-legală nr.870/III/164 din 26 iunie

2006 al S.ui de M. L. B.-N. a rezultat că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se unei hemoragii interne și externe produse ca urmare a unei plăgi tăiate-înțepate penetrante, la nivelul plămânului și arterei pulmonare intrapericardice, decesul survenind la scurt timp după orele 00.00.

Cu ocazia efectuării autopsiei victimei, s-au constatat leziuni constând în echimoze la nivelul membrelor superioare și inferioare precum și eroziuni și echimoze la nivelul penisului, care nu au legătură de cauzalitate cu decesul și că alcoolemia victimei era de 1,85 grame la mie.

Alcoolemia inculpatei (deși și aceasta consumase alcool) nu a fost stabilită, însă aceasta a fost examinată din punct de vedere medico-legal, constatându-se că a suferit leziuni constând în echimoze care au necesitat șase-șapte zile îngrijiri medicale. Leziunile constatate la nivel anal, au necesitat cinci-șase zile îngrijiri medicale, conform concluziilor provizorii puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către I. B. în data de 23 aprilie 2006.

Raportul de expertiză medico-legală nr.1919/II/a/64/2008 efectuat de către I. B.-N. în 12 septembrie 2007, concluzionează că inculpata a prezentat leziuni traumatice externe care s-au putut produce prin compresiune cu mâna și smulgerea firelor de pâr, necesitând în final, 24-25 zile îngrijiri medicale. Diferența dintre numărul de zile de îngrijiri medicale apreciat inițial, respectiv 6-7 și cel final (24-25), este justificată de medicii legiști prin datele obiective noi, fiind vorba de diagnosticul entorsă genunchi- stânga, cu leziune de ligament colateral intern gradul I (filele 46-52 dosar de urmărire penală).

Inculpata a precizat că entorsa la genunchi a suferit-o în momentul în care victima a prins-o și a împins-o din holul situat în fața ușii de acces în apartament în bucătărie. A mai declarat că a suferit de mai multe ori entorse la nivelul genunchiului drept, încă din liceu, prezentând o sensibilitate deosebită la acest picior, aspect confirmat atât de mama și sora inculpatei, cât și de mama victimei, aceasta din urmă afirmând că a fost prezentă în momentul în care, cu câțiva ani în urmă, inculpata, fiind cu ea la niște lucrări agricole, a călcat greșit și „i-a sărit genunchiul", confirmând și sensibilitatea prezentată de inculpată la nivelul genunchiului drept.

Datorită existenței acestei entorse a fost majorat semnificativ numărul de zile de îngrijiri medicale de la 6-7 la 24-25, dar, contrar susținerilor inculpatei, probele administrate în cauză au dovedit că aceasta a fost produsă ulterior evenimentului violent, și nu în cadrul agresiunii la care ar fi fost supusă de victimă.

Primii martori care au putut s-o vadă pe inculpată după comiterea omorului au fost martorii F. D. și B. I., care au declarat că în noaptea de 2. aprilie 2006, inculpata prezenta leziuni în zona feței, era desculță și vizibil speriată, însă niciunul dintre ei nu a văzut ca inculpata să prezinte un mers special, cum ar fi fost normal în situația in care aceasta suferise entorsa, în cadrul conflictului cu victima. Dimpotrivă, cei doi martori au spus că victima se deplasa în mod normal, într-un mers destul de rapid (file 246-252, 243-

245).

Mama inculpatei, martora L. S., a declarat că a văzut-o pentru prima dată pe fiica ei șchiopătând, după comiterea omorului, doar dimineața, când urca scările de la poliție, iar sora inculpatei, martora C. N. I., de profesie asistentă medicală, a declarat că problema legată de faptul că i-a sărit din nou rotula, a discutat-o cu sora ei în momentul în care se afla cu aceasta la baie, dar că inculpata nu a precizat momentul în care i-a sărit rotula. Martora a arătat că știa de problema rotulei surorii ei, întrucât în momentul în care inculpata făcea mișcări bruște, suferea din nou de această problemă, precizând că anterior omorului, inculpata a fost internată în spitalul în care lucrează chiar ea pentru această problemă de natură medicală.

În consecință, entorsa la genunchi suferită de inculpată în noaptea de

2. aprilie 2006 putea să se producă în cadrul unei simple mișcări bruște efectuată de către inculpată, fără să fie necesară o acțiune din partea vreunei alte persoane, iar momentul producerii acestei entorse la genunchi, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, a avut loc după consumarea incidentelor din locuința victimei și a inculpatei.

Cât privește starea psihică a inculpatei, examinată prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1712/II/n/83/(...) al S.ui de M. L. B.- N., este de remarcat faptul că în conținutul actului medical întocmit se reține faptul că la data examinării, inculpata a descris evenimentul agresiv suferit în cursul anului 1996, când a fost violată de 3 persoane, condamnate ulterior la pedeapsa închisorii, relatând existența, „consecutiv evenimentului respectiv, a unor disfuncții sexuale tip absența plăcerii sexuale ( f. 52.11), repulsia față de perversiuni sexuale, teama față de actele de violență"; (f.48 dosar de urmărire penală).

Cel puțin în privința repulsiei față de perversiunile sexuale, inculpata a manifestat, atât în fața comisiei de expertiză, cât și față de organele judiciare sau alte persoane, o conduită nesinceră, atâta vreme cât persoanele audiate- partea vătămată O. (S.) E. și martorul F. D.-amantul inculpatei au declarat că dimpotrivă, B. C. desfășura astfel de practici sexuale, atât înainte de omor cât și după acest eveniment, iar dacă teama față de actele de violență exista și ea, atunci inculpata ar fi trebuit să adopte o atitudine care să nu provoace declanșarea de astfel de acțiuni, generată, potrivit probelor cauzei, de conduita neadecvată a inculpatei, raportat la statutul său de persoană căsătorită (de ex.palma dată de mama sa, ca urmare a revoltei acesteia față de imoralitatea inculpatei, sau agresiunea la care ar fi fost supusă în urmă cu câțiva ani de către soț, afirmată de către inculpată).

C. de examinare medico-legală psihiatrică a mai reținut faptul că inculpata prezintă diagnosticul: tulburare mixtă de personalitate și a concluzionat că la data săvârșirii faptei inculpata a comis fapta pentru care este cercetată, și că a putut acționa cu discernământul diminuat (precizând însă că ar fi fost utilă o observație psihiatrică în perioada imediat următoare producerii evenimentului respectiv) la data examinării având discernământul păstrat.

Raportul de nouă expertiză psihiatrică efectuată de I. de M. L. C.-N. nr.1589/VI/d/5/(...) (avizată de către C. de A. și C. din cadrul aceleași instituții), a menținut concluziile primului raport de expertiză psihiatrică referitor la faptul că, inculpata a acționat cu discernământ diminuat în ceea ce privește fapta comisă în noaptea de 2. aprilie 2006, reținându-se în plus că personalitatea inculpatei este structurată dizarmonic cu note accentuate de circumstanțialitate, răceală afectivă, dar și egocentrism (file 293-295 dosar de urmărire penală).

Este necesar a fi menționat faptul că, spre a orienta spre alte concluzii decât cele reale cercetările efectuate de organele judiciare, inculpata, susținută de concubinul său, martorul D. M. D., i-a solicitat martorului F. D. să nu dea curs solicitării organelor de poliție de a depune mărturie, de a declara ceea ce știa despre inculpată și despre relația sa intimă cu aceasta, inculpata dorind să vadă ce vor anchetatorii și în funcție de acest lucru să-i spună martorului ce trebuie să declare, pentru a da declarații consonante (declarația martorului B. I.) și mai mult, inculpata i-a cerut martorului să părăsească locuința sa, pentru a nu fi găsit de polițiști.

Instanța a apreciat că în fapt, inculpata a solicitat martorului să aibă această atitudine, pentru ca în cadrul anchetei judiciare să se ajungă la concluzia că cele întâmplate nu își au originea în infidelitatea sa, că agresiunea la care ar fi fost supusă se datora comportamentului agresiv, aberant și total nejustificat al victimei, că sentimentele de gelozie pe care aceasta le manifesta nu aveau un suport real și pentru a se crea imaginea inculpatei ca fiind reala victimă a neînțelegerilor conjugale.

De asemenea, se dorea ca martorul F. D. să nu releve faptul că inculpata întreținea cu el relații sexuale orale deși afirmase că, victimă a unui viol comis de 3 persoane, avea repulsie față de acest gen de raporturi intime (în privința acestui eveniment nefericit nefiind probat faptul că există o legătură de ordin psihologic, cu motivele comiterii infracțiunii de omor, deși inculpata a încercat să dovedească acest lucru, probele dosarului stabilind că în ciuda celor întâmplate, inculpata a continuat să practice relații sexuale orale).

Este de asemenea de menționat faptul că inculpata a fost sprijinită în demersurile sale de obstrucționare a cercetărilor de concubinul său, D. M. D. (persoană pentru care inculpata l-a părăsit pe fostul bărbat cu care întreținuse relații intime F. D.) și care i-a oferit o sumă impresionantă de bani pentru a achiziționa un apartament, în care locuiesc împreună, numitul F. D. declarând că atitudinea persuasivă a acestora, în a-l determina să declare mincinos devenise agasantă și alarmantă, în condițiile în care, ulterior audierii sale de către organele de poliție, martorul primise extrem de numeroase telefoane și mesaje din partea inculpatei și a concubinului său (dornici să afle ce anume declarase martorul) la care însă nu răspunsese (în data de (...) inculpata îl sunase pe martor de 43 de ori, declarându-se nemulțumită de faptul că acesta spusese adevărul, după cum reiese din transcrierea convorbirilor telefonice repurtate de aceasta (f.288 dosar urmărire penală).

De altfel, atitudinea manipulativă a inculpatei a fost relevată de martorul F. D., care avea rezerve privitor la scopul real al acțiunilor inculpatei, demonstrate de faptul că deseori, răspundea invitațiilor acesteia, ulterior producerii evenimentului violent, doar însoțit de prietenul său, numitul B. I..

În fapt, legat de neîncrederea martorului F. D. în sentimentele reale ale inculpatei față de el, acesta declară că, nesigur de acest lucru, a urmărit-o și a văzut-o împreună cu un bărbat (D. M. D.) care „a lăsat-o"; în fața locuinței. Interpelată fiind asupra a ceea ce făcuse la data respectivă, inculpata a mințit, afirmând că și-a condus părinții la gară (f.246 dosar urmărire penală). Oricum, chiar și după închegarea legăturii cu D. D. M., inculpata a continuat să aibă o conduită duplicitară, întrucât îi trimitea în continuare martorului F. D. mesaje de dragoste (f.246 verso dosar urmărire penală).

În contextul aspectelor analizate, este puțin credibilă afirmația inculpatei că i-a solicitat lui F. D. să se sustragă audierilor și să declare în mod mincinos că nu a întreținut relații sexuale cu acesta din dorința de a-l proteja pe martor, atâta vreme cât îl părăsise deja pentru un alt bărbat, și fusese nemulțumită de faptul că F. D. spusese adevărul organelor judiciare.

Este de menționat faptul că atitudinea nesinceră a inculpatei, precum și încercările sale de influența mersul cercetărilor penale, utilizând presiuni făcute asupra martorilor, au determinat organele judiciare să solicite interceptarea convorbirilor sale telefonice (întrucât existau indicii cu privire la faptul că inculpata încerca să determine mărturia mincinoasă a persoanelor audiate în această cauză), iar prin O. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr.3 din data de 12 decembrie 2007 s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a acesteia, propunându-se totodată arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile.

T. B.-N., prin Î. penală nr.61/CC din 14 decembrie 2007 a respins propunerea parchetului, luând față de inculpată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, hotărârea T.ui B.-N. fiind casată de Curtea de A. C., prin Î. penală nr.1/R/2008 din 7 ianuarie 2008, ca urmare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la neluarea față de inculpată a unor obligații prev. de art. 145 alin. 12 Cod procedură penală, respectiv ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să nu se apropie de martorii F. D., M. A. E. și P. S. I. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Având în vedere atitudinea inculpatei, aceasta a fost supusă unei verificări cu ajutorul tehnicii poligraf, din Raportul de constatare tehnico- științifică nr.2. din 7 decembrie 2007, întocmit de S. C. al I. de P. al J. C., rezultând că răspunsurile inculpatei la întrebările 5, 8 și 9, au prezentat reacții specifice ale comportamentului simulat.

Întrebarea 5 era referitoare la intenția inculpatei de a-și ucide soțul; întrebarea 8 cu privire la ascunderea adevărului în legătură cu evenimentele din noaptea de 2. noiembrie 2006, iar întrebarea nr.9 făcea trimitere la intenția din partea inculpatei, de a-și ucide soțul, în momentul în care a luat cuțitul din suportul aflat pe masa din bucătărie ( filele 300-306 din dosarul de urmărire penală).

Observațiile procurorului de caz, legate de problema întreținerii unor raporturi intime normale, anale și orale de către inculpată, sub constrângere, care constituie baza apărării inculpatei, au fost apreciate de instanță ca fiind juste.

Fără să fie exclusă posibilitatea existenței unei constrângeri din partea victimei pentru întreținerea unor raporturi sexuale cu soția sa, există multe semne de întrebare cu privire la existența elementului constrângere, în contextul în care din probele administrate în cauză rezultă numeroase inadvertențe între declarațiile inculpatei date succesiv și între declarațiile acesteia și cercetările efectuate, în contextul în care probele cauzei demonstrează permanenta atitudine a inculpatei de a denatura realitatea în favoarea sa, fie prin minciună, fie prin determinarea altor persoane în a declara deformat informațiile legate de persoana sa, motiv pentru care versiunea sa în ceea ce privește cele întâmplate în noaptea evenimentului violent este puțin credibilă.

În mod cert a existat o agresiune reciprocă între cei doi soți în momentele premergătoare comiterii omorului, agresiune cu un grad de intensitate mai mare din partea victimei, ținând cont de faptul că avea o forță fizică mai mare și în plus se considera și înșelat, dar, analizând declarațiile inculpatei, inclusiv înregistrările audio-video, s-a constatat că nu a existat o opoziție directă, verbală la inițiativa victimei de a întreține raporturi sexuale cu ea. Se poate vorbi aici doar de un refuz indirect, marcat prin atitudinea inculpatei care s-ar fi opus neconvingător acțiunii victimei de a o dezbrăca, neconvingător întrucât, așa cum rezultă din declarația inculpatei, cât și a martorilor audiați, nu au existat strigăte de ajutor sau vreo altă manifestare de acest gen din partea inculpatei.

Din modul în care a fost descris episodul de natură sexuală derulat în noaptea de 2. aprilie 2006, a rezultat în mod clar faptul că, inculpata a avut controlul asupra acestui raport, cel puțin după consumarea episodului din dormitor, în timp ce soții B. se aflau în bucătăria apartamentului. Inculpata a afirmat că „l-ar fi păcălit" pe soțul ei în momentul imediat anterior agresiunii cu cuțitul, cerându-i victimei să întrețină raporturi sexuale în mod „civilizat" în dormitor și nu în bucătărie, circumstanțe în care victima ar fi încetat să-i mai aplice lovituri, inculpata declarând că era conștientă de faptul că dacă ar fi consimțit să întrețină raporturi sexuale cu soțul ei, acesta nu ar mai fi lovit-o.

Ținând cont de toate aspectele care au fost relevate mai sus, s-a apreciat că fapta comisă de inculpată nu a fost săvârșită în legitimă apărare, întrucât dispozițiile art.44 alin.2 din Codul penal arată care sunt condițiile în care ne putem afla în prezența legitimei apărări, respectiv trebuie să fie vorba de o faptă care să înlăture un atac material direct, imediat și injust, care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

În momentul aplicării loviturii cu cuțitul de către inculpată, loviturile cu mâinile suferite de către inculpată din partea victimei au încetat, iminența pericolului fiind inexistentă, astfel că nu au fost întrunite condițiile unui atac imediat.

Așa cum acuzarea a remarcat, atacul victimei nu prezenta un pericol care să amenințe grav viața inculpatei, mijloacele folosite de victimă în cadrul presupusului său atac, nefiind în măsură să justifice riposta inculpatei, iar leziunile suferite de inculpată, care au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale, chiar și în prezența unor raporturi sexuale sub constrângere, nu justifică acțiunea și atitudinea inculpatei.

Instanța a apreciat că în cauză nu se poate reține nici starea de provocare, respectiv dispozițiile art.73 lit.b Cod penal, care prevăd că beneficiază de această circumstanță atenuantă persoana care săvârșește infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr- o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Instanța a apreciat că nu se poate privi tabloul celor întâmplate în noaptea evenimentului violent parțial, din momentul în care inculpata ar fi fost constrânsă să întrețină relații sexuale cu victima, ci trebuie analizate și cauzele pentru care victima ar fi avut atitudinea coercitivă, respectiv infidelitatea inculpatei, precum și mărturisirile iritante ale acesteia din urmă, în privința faptului că urma să-și părăsească soțul pentru un bărbat înstărit și mai tânăr (învederând victimei toate calitățile acelui bărbat, pe care B. P. I. nu le avea), asumându-și astfel relația extraconjugală negată permanent până atunci, ceea ce a declanșat starea de nervozitate a victimei.

Astfel, anterior unei eventuale stări de tulburare a inculpatei a existat starea de tulburare a victimei, declanșată și pe fondul stării de ebrietate avansate (ce i-a sporit iritabilitatea), în mod exclusiv de conduita inculpatei, care astfel nu-și poate invoca propria culpă.

În acest sens, în practica judiciară a instanței supreme, s-a reținut că prin acțiune ilicită gravă, în sensul art.73 lit.b Cod penal nu trebuie să se înțeleagă numai o faptă ce ar cădea sub incidența legii penale, ci și o altă acțiune ilicită susceptibilă să producă o puternică stare de tulburare, de surescitare nervoasă, constituind un act provocator fapta victimei de a întreține relații sexuale cu soția inculpatului (T. Suprem, secția penală, Decizia nr.64/1975). Evident, în speța ce constituie obiectul prezentului dosar, devine victimă nu persoana vinovată de întreținerea relației extraconjugale, ci persoana înșelată.

Pe de altă parte, victima și inculpatul și-au cauzat reciproc lovituri, iar în ceea ce privește starea de tulburare a inculpatei, aceasta trebuie fie dovedită ca fiind existentă în momentul săvârșirii faptei, și nu ulterior.

Atitudinea nesinceră a inculpatei nu pledează spre reținerea versiunii acesteia, în sensul că a comis fapta în stare de provocare, mai ales în contextul în care a declarat că această stare i-a fost cauzată de agresiunea fizică, dar mai ales de cea sexuală, comisă de victimă asupra sa, iar probele dosarului demonstrează că asemenea practici sexuale nu îi erau deloc străine, ci era obișnuite, cel puțin în relațiile extraconjugale pe care le-a avut (cu numitul M. și martorul F. D., declarația martorului D. M. D., care a sprijinit acțiunile de denaturare a adevărului de către inculpată, nefiind luată în considerare, fiind în mod vădit subiectivă).

Pe de altă parte, așa cum a observat procurorul de caz, pe parcursul derulării evenimentului violent inculpata a avut controlul, aspect întărit de aspectele descrise mai sus, dar și de faptul că aceasta a afirmat că este ultima dată când victima va pune mâna pe ea, afirmație făcută de pe o poziție dominatoare.

Starea de tulburare sesizată ulterior comiterii faptei de către amantul său, martorul F. D. și părinții inculpatei, nu pledează în mod automat spre reținerea disp.art.73 lit.b Cod penal.

Legat de această chestiune, este de remarcat faptul că de la ora decesului victimei (la puțin timp după orele 00,00), și până la momentul în care inculpata ajunge la domiciliul părinților săi (cel mai devreme la orele

1.30), se scurge un interval de timp considerabil, pe care inculpata nu-l poate justifica.

Este de observat faptul că familia inculpatei declară că s-a întors de la slujba de Î. în intervalul orar 1.00-1.30, că a luat masai abia apoi, după acest moment, în maximum o jumătate de oră, a apărut inculpata.

Chiar dacă martorul F. D. a plecat de la prietenii săi, cu care petrecea noaptea de Î., în jurul orelor 00.50-1.00 (declarația martorului F. G.) și s-ar fi întâlnit cu inculpata după cca. 10 minute, după care a mai durat în jur de

10-15 minute până ce au ajuns la locuința familiei L., părinții inculpatei, inculpata nu justifică în nici un fel intervalul de timp petrecut de la ora decesului victimei până la momentul întâlnirii sale cu martorul F. D..

Apoi, cercetările efectuate au ridicat numeroase semne de întrebare privitor la cele întâmplate în apartamentul soților B., întrebări care se referă la faptul că evenimentul violent (cuprinzând cele două acte sexuale anale, loviturile, actele sexuale orale) s-a derulat într-un interval de timp foarte scurt, avându-se în vedere faptul că începând cu orele 23.40, timp de câteva minute, victima a vorbit la telefon cu părinții inculpatei, iar decesul acesteia s-a produs la scurt timp după orele 00.00, așa cum actele medico-legale au stabilit.

Apoi, un alt semn de întrebare este reprezentat de motivul pentru care victima a fost găsită cu tricoul dat peste cap (aspect relevat de fotografiile întocmite de organele de cercetare penală), atâta vreme cât nu se poate în nici un caz presupune că, înjunghiată fiind în zona inimii, ar fi dorit să își dea jos tricoul, și ar fi avut forța să facă acest lucru, reușind să-și tragă peste cap îmbrăcămintea respectivă (cercetările penale nu au stabilit dacă tricoul respectiv era tăiat - ca urmare a aplicării loviturii - sau nu).

Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că alte persoane ar fi pătruns în apartament, și de altfel, chiar dacă ar fi intrat cineva cu scopul de a-i acorda primul ajutor victimei, nu era necesar să-i dea tricoul peste cap, manevrele de resuscitare neprevăzând un astfel de procedeu, iar personalul medical (medicul) a sosit la fața locului după venirea organelor judiciare, neconsemnându-se în documentele întocmite aspecte referitoare la executarea unor asemenea manevre, ci că doar s-a constatat decesul victimei (f.13 dosar urmărire penală).

Este de remarcat de asemenea faptul că pe paharele din care inculpata și victima au consumat alcool și de pe cuțitul cu care s-a acționat nu au fost identificate amprente, deși acesta din urmă obiect fost utilizat indiscutabil de inculpată. Nu poate fi luată în considerare ipoteza în care ar fi fost atins de victimă, întrucât ar fi fost găsite amprentele acesteia pe obiectul respectiv, și este îndoielnic că aceasta ar fi procedat la ștergerea urmelor respective, neavând nici forța necesară și nici un motiv pentru a acționa astfel.

Este greu de crezut că o altă persoană în afara inculpatei, persoană neimplicată în evenimentul violent, ar fi avut interesul să șteargă urmele de pe obiect, iar varianta potrivit căreia inculpata ar fi fost ajutată de un complice nu a fost probată (inclusiv la testul poligraf, la răspunsul la întrebarea dacă a mai fost vreo persoană în apartament în noaptea respectivă, s-a stabilit că comportamentul inculpatei nu a fost simulat).

În consecință, în absența dovedirii existenței unui ajutor dat inculpatei în noaptea respectivă, pentru comiterea infracțiunii sau pentru distrugerea urmelor infracțiunii, singura ipoteză plauzibilă este că aceasta, pentru a șterge cât mai multe dovezi ce ar fi incriminat-o, a înlăturat amprentele de pe obiectul cu care a acționat.

Datorită acestui fapt și a datelor relevate de probele dosarului, potrivit cărora amprentele de pe cuțitul utilizat la comiterea infracțiunii au fost

șterse, că pe paharele din care s-a consumat alcool de către inculpată și victimă, ridicate din apartament, nu au fost găsite amprente, că tricoul victimei a fost dat peste cap, că lumina din apartament a fost stinsă de către inculpată în momentul în care a părăsit apartamentul (aproape o oră de la momentul producerii decesului, și mai mult de o oră de la momentul când victima a fost înjunghiată), instanța a apreciat că acțiunile reținute mai sus, care presupun luciditate, nu au putut fi executate decât de inculpată, că nu se poate reține faptul că inculpata, a cărei conduită a declanșat evenimentul violent și care nu era străină de acte sexuale perverse, a avut o stare de tulburare sau emoție atât de puternică încât să atragă incidența dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal și că în absența probării unui ajutor dat inculpatei de către o altă persoană după comiterea faptei, a rămas în apartamentul conjugal (și nu a plecat imediat așa cum susținuse), interval de timp folosit pentru ștergerea urmelor infracțiunii, și crearea în apartament a atmosferei care să concorde cu versiunea sa, în sensul că a comis omorul în stare de legitimă apărare sau chiar de provocare.

Având în vedere această stare de fapt, instanța apreciat că inculpata

B. C. T. se face vinovată de comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 al.1 rap. la art.175 al.1 lit.c Cod penal, pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a)-b) Cod penal pe timp de 8 ani.

La individualizarea acestor pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, și anume: natura faptei comise (o infracțiune de violență de o gravitate deosebită, soldată cu decesul soțului inculpatei, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatei, atitudinea acesteia în familie și în fața organelor judiciare, manifestând o atitudine nesinceră în fața și încercând obstrucționarea cercetărilor efectuate, precum și faptul că pierderea unei vieți omenești este un fapt ireversibil, care privează victima de cel mai prețios atribut, dreptul la viață, dar cauzează și suferință morală îndelungă și dificil de gestionat familiei și apropiaților. Nu se poate face abstracție de faptul că victima era chiar soțul inculpatei și tatăl fiicelor sale, cărora lipsa acestui părinte le-a cauzat cu siguranță suferință.

Deși martorul D. M. D. a încercat să minimalizeze fapta inculpatei și consecințele acesteia, arătând că în fapt, minorele nu au fost afectate de pierderea tatălui și că îl substituie pe acesta, s-a apreciat că declarația sa, dată din poziția sa de concubin al inculpatei, este subiectivă, astfel că a fost înlăturată pentru acest motiv.

S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a)-b) Cod penal, privitor la pedepsele accesorii, raportat la natura și gravitatea faptei comise, și la persoana inculpatei, aspecte analizate mai sus.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de

24 de ore din data de (...) (f.124 dosar de urmărire penală).

În baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea cuțitului utilizat la săvârșirea infracțiunii, ridicat în cursul urmăririi penale (chiar dacă nu a fost găsit după predarea acestuia parchetului de către organele de poliție, în ipoteza în care va fi identificat, se impune luarea acestei măsuri).

În baza art.14,346 Cod procedură penală s-a constatat că părțile vătămate B. B. T. și B. P. I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art.14,346 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod civil, inculpata a fost obligată să plătească părții civile O. (fostă S.) E. suma de

12750 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 42000 lei cu titlu de daune morale.

La acordarea daunelor morale s-a avut în vedere suferința adâncă și de lungă durată resimțită de partea vătămată-mama victimei, ca urmare a producerii evenimentului violent, suferință greu de cuantificat, suma solicitată și acordată fiind considerată justă.

La acordarea despăgubirilor civile s-au avut în vedere depozițiile martorelor T. V. (f.194 vol.I dosar instanță), și P. M. (f.194 vol.I dosar instanță), raportat la care s-a calculat media cheltuielilor de înmormântare suportate de partea vătămată, de 12.750 lei (media de 1750 lei cheltuieli pentru un parastas a fost înmulțită cu cele 5 parastase efectuate=8750 lei și adunată cu suma de 4000 lei pentru cheltuielile de înmormântare).

În baza art.7 pct.2 Anexa I din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpata B. C. T., solicitând desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.e C.pr.pen. corob. cu art.44 C. și, respectiv, respingerea acțiunii civile formulate în cauză de partea civilă O. E.

În subsidiar, fără a exista o solicitare expresă în acest sens, s-a cerut ca instanța de apel să analizeze și împrejurarea referitoare la reținerea dispoz. art.73 lit.b C. în actul de sesizare a instanței și, înlăturarea acestora de către instanță.

Ulterior, prin concluziile scrise, s-a solicitat expres, în subsidiar, desființarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării, la individualizarea pedepsei să se rețină circumstanța atenuantă legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b din Codul penal.

În motivarea apelului, s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, în primul rând, pentru că s-a dat o interpretare greșită probelor de la dosar și drept urmare, s-a stabilit o stare de fapt nereală, care a condus în final la o soluție greșită de condamnare, pentru următoarele motive:

I. Ins tanț a nu a ț inu t se ama de:

1). situația familială și starea în care se afla victima în seara incidentului.

Legat de acest aspect, instanța a luat în considerare declarațiile unor martori care nu au vizitat familia victimei sau care nu erau în relații apropiate cu aceasta ( declarațiile unor vecini sau a martorului H. A., care locuia cu familia în municipiul T. M., întâlnirile cu familia victimei realizându-se de cel mult 2-3 ori pe an).

Din anul 2004 relația cu victima a devenit tensionată, marcată de numeroase certuri și violențe fizice din partea acesteia discutându-se foarte des problema divorțului, relevante în acest sens fiind declarațiile martorelor M. A. E. și P. S. I.

Totodată, instanța trebuia să aibă în vedere că victima nu era un tip comunicativ, fiind o fire închisă, care nu spunea nimănui ce se întâmplă cu el, în ziua incidentului venind de la serviciu foarte tulburat și, pe fondul acestei supărări coroborat cu alcoolemia foarte mare pentru o persoană despre care se spunea că nu consumă băuturi alcoolice (1,85 grame la mie), coroborat și cu firea agresivă a acestuia, a fost posibilă generarea conflictului.

2). perioada de timp în care victima a consumat băuturile alcoolice

Greșit a reținut instanța că victima a început să bea de la ora 19.00, în fapt ora reală fiind 14.00, astfel că aspectul privind intervalul scurt în care victima ar fi consumat alcool (începând cu ora 19.00 și până la 23.00) nu este susținut de nicio probă din dosar.

3). cercetarea la fața locului s-a desfășurat defectuos

Nu s-au verificat toate încăperile, reținându-se greșit că nu s-au găsit sticlele goale de bere, acestea fiind de fapt în balconul apartamentului; nu a fost cercetat frigiderul din apartament sau coșul de gunoi, pentru a se demonstra teza că sticlele nu au existat și că inculpata ar fi încercat să ascundă urmele infracțiunii.

Nu s-au reținut aspecte importante în procesul verbal de cercetare la fața locului, relativ la aspectul apartamentului, aspecte relevate însă de martorul L. N., prima persoană care a intrat în apartament (lumină decât în ultima cameră, ușa „larg deschisă", în baie cada plină cu apă, în camera mică, totul „vraiște").

Nu s-au luat amprente de pe întrerupătorul din bucătărie pentru a se vedea dacă inculpata a stins lumina sau nu, instanța de fond reținând că da, fără nicio dovadă în acest sens.

4). pe paharele găsite în bucătărie au existat urme papilare însă acestea au fost inapte dactiloscopic pentru identificare, contrar susținerilor instanței, care arată că nu s-ar fi găsit amprente pe acestea.

5). decesul nu a survenit la ora 00.00 ci după ora 0.35

Instanța s-a bazat doar pe concluziile raportului medico-legal fără a lua în considerarea celelalte probe existente la dosar și fără a audia nemijlocit și contradictoriu doi martori foarte importanți și anume A. C. G. și P. R.

6).momentul în care a avut loc mărturisirea inculpatei despre relația extraconjugală și intenția de divorț - greșit reținut că ar fi fost la ora 0,20-

0,3, în realitate fiind 23.20, după telefonul dat de victimă fratelui inculpatei și înainte ca acesta să telefoneze părinților acesteia, la ora 23.39.

7). la dosarul cauzei nu există un raport de constatare tehnico-științifică pe baza căruia să fie demonstrată lipsa amprentelor de pe cuțit, ci doar o adresă din partea serviciului criminalistic care nu poate constitui mijloc de probă.

8).testul poligraf nu constituie mijloc de probă și nu poate sta la baza unei soluții de condamnare

T.area poligraf a inculpatei, deși nu este un mijloc de probă în cadrul procesului penal, a fost reținută ca probă în soluția de condamnare.

9). entorsa a suferit-o la genunchiul piciorului stâng, în timp ce sensibilitatea o avea la genunchiul piciorului drept.

Printr-o interpretare greșită a probelor, instanța a reținut greșit că entorsa la genunchi stâng putea să se producă în cadrul unei simple mișcări bruște și că a avut loc după consumarea incidentelor din apartament, reținând că inculpata prezenta oricum o anumită sensibilitate la acest genunchi , întrucât din raportul de expertiză medico-legală rezultă entorsă la genunchi stâng, în timp ce din declarațiile membrilor familiei acesteia rezultă că genunchiul la care a avut probleme este cel drept, relevante în acest sens fiind și declarațiile martorilor L. S. și L. N. (care precizează că din momentul în care au deschis ușa de la interfon și până în momentul în care a ajuns sus inculpata au trecut 3-4 minute, deși în mod normal nu trebuia să-i ia mai mult de 1 minut) a martorei C. N. I. care a însoțit inculpata la baie și „a observat că era lovită și șchiopăta și i-a spus că s-a lovit iarăși la picior în altercația cu P.."

II. În mod neîntemeiat, ins tanț a nu a reț inu t s tare a de leg itimă ap ăr are, care este dovedită de probele dosarului.

Instanța a reținut că atacul victimei nu prezenta un pericol care să amenințe grav viața inculpatei și că raporturile sexuale prin constrângere nu au justificat acțiunea inculpatei - de vreme ce legiuitorul a inclus în categoria valorilor sociale ce pot fi lezate de atac, atât drepturile persoanei fizice cât și interesele generale, astfel că, nu numai viața inculpatei trebuia să fie amenințată, ci și dreptul la integritate corporală, dreptul la sănătate, dreptul la libertate, dreptul la demnitate, ș.a.

În speță, atacul victimei a fost unul imediat - fiind unul iminent, pe punctul de a se produce, victima având mâna ridicată deasupra inculpatei, intenționând să o lovească din nou și să exercite asupra sa acte sexuale similare celor anterioare ( chiar dacă la un moment dat, inculpata a afirmat că a fost de acord cu un asemenea lucru, este clar după câte suferise în acea seară, că nu aceea era intenția sa, afirmația fiind făcută întrucât nu mai putea suporta violențele la care era supusă); actual - având în vedere că inculpata în seara respectivă a fost constrânsă să rămână în apartament și lovită în permanență, supună la perversiuni sexuale, având de altfel, o reacție de apărare în acest sens ( a mușcat victima de organul sexual, aspect dovedit de concluziile raportului de autopsie).

Inculpata nu avea cum să scape altfel din acea împrejurare, încercând anterior să fugă, dar nereușind, iar victima avea posibilitatea să continue atacul în orice moment. Riposta a fost una justificată și nu era nevoie să aștepte o declanșare a atacului.

Sunt incidente în speță dispoz. art.44 alin. 3 din Codul penal deoarece, disproporția dintre atac și apărare s-a datorat tulburării și temerii provocate de atacul victimei (ca urmare a loviturilor primite de la victimă și a raporturilor sexuale normale, orale, dar mai ales anale, la care a fost supusă prin constrângere), martorii cu care a intrat în contact după faptă confirmând că era într-o stare de șoc, în același sens fiind și expertiză psihiatrică efectuată, care a concluzionat că avea discernământul diminuat.

Urmare a agresiunilor și raporturilor sexuale prin constrângere, inculpata a avut o stare de perplexitate și îngustare a atenției, astfel explicându-se și lipsa strigătelor de ajutor și existența unor neconcordanțe între declarații, experiența fiind deosebit de traumatizantă mai ales că în trecut, a fost și victima unui viol.

III. În susținerea solicitării subsidiare, în sensul că se po ate reț ine în favoarea inculpatei c ircu ms tanț a atenu an tă leg al ă a provoc ăr ii prevăzută de art. 73 lit. b din Codul penal - s-a arătat că, este neîntemeiată motivația instanței, în sensul că victima, la rândul său, a fost provocată de atitudinea anterioară a inculpatei - care i-a vorbit despre relația extraconjugală și divorț - de vreme ce existau de mult timp discuții legate de divorț, iar abordarea problemei a avut loc într-un moment în care victima era calmă și, de altfel, aceasta nici nu a reacționat violent, agresiunile declanșându-se după un anumit interval. Reacția victimei a fost una nelegală și aberantă, iar riposta la agresiunea victimei are legitimitate deoarece niciunul dintre soți nu are vreun drept asupra celuilalt soț.

Nu este justificat raționamentul instanței de fond conform căruia din moment ce inculpata a întreținut relații sexuale orale în relația extraconjugală avută cu martorul F. D., nu se mai putea afla în stare de tulburare, determinată de perversiunile victimei - violul fiind incriminat și între soți.

Mai mult, instanța nu a ținut cont de raportul de expertiză psihiatrică și, mai ales, concluziile examenului psihologic - din perspectiva victimologiei, efectuarea unei analize cauzale a relației dintre conjugopatia anterioară evenimentului, personalitatea victimei și rolul acesteia în geneza acțiunii criminogene a pacientei, este extrem de evident faptul că soțul a influențat decisiv deznodământul nefericit al conflictului prin caracterul aberant și injust al acțiunilor sale din seara respectivă".

De asemenea, nu s-a ținut seama de cele 24-25 de zile de îngrijiri medicale rezultate în urma agresiunilor exercitate de victimă în cadrul conflictului, nu s-au avut în vedere concluziile raportului medico-legal care au statuat că fisurile anale au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, nu s-a ținut cont de leziunile victimei de pe penis, toate aceste aspecte demonstrând că în realitate cel care a avut controlul a fost victima, iar inculpata a fost cea constrânsă și agresată pe toată durata derulării evenimentelor.

Prin urmare, există o provocare din partea victimei săvârșită atât prin violență cât și prin acțiuni ilicite grave (viol, perversiuni sexuale prin constrângere), acte care evident au produs o tulburare în psihicul inculpatei, ansamblul probator demonstrând că au adus o atingere gravă demnității inculpatei.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată fondat apelul în cauză, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză s-a administrat un probatoriu substanțial, pe baza căruia, alături de probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a stabilit în mod corect, sub aspectul faptei pentru care s-a făcut trimiterea în judecată, că în noaptea de 2. aprilie 2006 inculpata B. C. T., în urma unor discuții contradictorii și, ulterior, agresată fizic de soțul său - victima B. P. I., i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona inimii, cauzându-i o plagă penetrantă la nivelul plămânului și arterei pulmonare interpericardice, care la scut timp i-a cauzat decesul.

S-a realizat o analiză detaliată și minuțioasă a probelor, în special a celor privind contextul conjugal anterior comiterii faptei, dar și cele referitoare la evenimentele imediat următoare incidentului, cărora însă, instanța le-a dat o interpretare eronată, care a dus la concluzia greșită că, în cauză nu sunt incidente dispoz. art.73 lit.b C. privind scuza provocării.

S-a stabilit fără dubiu și necontestat de inculpată (care, de altfel, a recunoscut comiterea faptei) că în ziua incidentului, între inculpată și victimă ( care a consumat alcool și a ajuns în stare de ebrietate) au avut loc discuții aprinse legate de comportamentul infidel al inculpatei și care a declanșat, practic, problemele mariajului, cu câțiva ani anterior faptei și despre care victima, s-a dovedit că aflase după întoarcerea din Spania în anul 2004, ulterior făcând reproșuri inculpatei sub acest aspect.

În jurul orelor 23.00, când inculpata a constatat că victima era mai calmă, a pus în discuție problema divorțului, recunoscând că are o relație cu un alt bărbat, mărturisire ce a fost de natură a declanșa un conflict inițial verbal, ce a degenerat apoi într-unul fizic din partea victimei, aflată sub influența alcoolului și iritată de confirmarea infidelității soției.

D. ce a comunicat și părinților inculpatei, la telefon, mărturisirea acesteia, victima, în timp ce îi aplica lovituri cu pumnul, a obligat inculpata să întrețină cu ea un raport sexual normal și anal, după care, s-a deplasat la baie ( pentru a se spăla, în urma raportului sexual anal, inculpata îl murdărise de materii fecale), apoi a ajuns-o din urmă pe inculpată ( care încercase să fugă din apartament), a împins-o în bucătărie, unde a obligat-o să întrețină un raport sexual oral, ținând-o cu o mână de păr și cu cealaltă lovind-o, inculpata fiind în genunchi.

În această stare fiind, inculpata i-a cerut victimei să continue raportul sexual în dormitor ( a încercat să-l păcălească, după spusele ei) după care, a luat cu mâna stângă un cuțit dintr-un stativ aflat pe dulapul din spatele ei, l-a mutat în mâna dreaptă și a aplicat victimei o lovitură în zona pieptului, în partea stângă, care a determinat ulterior, după orele 0.00, decesul acesteia.

Imediat după incident, inculpata a ieșit din apartament și s-a deplasat la locuința părinților săi, aflată în a apropiere, în același cartier.

Că inculpata a acționat într-o pu tern ic ă s tare de tulbur are și că această stare de tulburare a fost determinată de provocarea din partea victimei, produsă prin violență, dar și prin atingerea gravă adusă demnității inculpatei, urmare a acțiunii ilicite grave a victimei (constrângerea la raporturi sexuale) - o demonstrează cu evidență și prisosință următoarele împrejurări:

- starea fizică a inculpatei în ziua imediat următoare faptei, constatată prin: investigațiile medicale efectuate la scurt timp de la producerea evenimentelor: la nivelul capului ( piele tumefiată, cu numeroase zone în care lipsesc fire de păr, echimoze cu dimensiuni variabile); zone tumefiate

(regiunea sprâncenoasă, piramida nazală, regiunile zigomatice-malare și mandibulare, fața dorsală a mâinii stângi, regiunea fesieră stângă și dreaptă); echimoze (la nivelul urechilor, zonei cervicale, regiunea fesieră stângă și dreaptă, antebrațul drept și coapsa stângă); la examenul genital - urme de fecale la nivelul introitului și vestibulului vaginal; la examenul anal

- rupturi ale mucoasei anale, sângerânde și fisuri anale, sângerânde, examenul realizându-se cu dificultate, câmpul vizual fiind inundat d sânge; entorsă genunchi stâng - toate leziunile au necesitat 24-25 zile de îngrijiri medicale ( raport de constatare medico-legală - filele 54-56 dos. u.p., raport de expertiză medico-legală - filele 150-152); în același sens sunt și declarațiile martorilor L. S. și L. N., C. N. I. ( părinții și, respectiv sora inculpatei), F. D. și B. I. - persoanele cu care inculpata s-a întâlnit înainte de a ajunge la locuința părinților;

- starea psihică a inculpatei - confirmată atât de investigațiile de specialitate, cât și de probele testimoniale - tulburare de personalitate de tip mixt, cu discernământ diminuat în momentul comiterii faptei, pe fondul unei reacții acute de stres determinată de un traumatism violent major și favorizată de trăsăturile de personalitate și de antecedentele psiho - traumatizante ( făcându-se trimitere aici la împrejurarea că, în anul 1996 inculpata a fost victima unui viol) - raport de nouă expertiză psihiatrică, avizat de comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. - filele 292-295 dos. u.p.); în același sens, al tulburării inculpatei, sunt și declarațiile martorilor L. S. și L. N., C. N. I. ( părinții și, respectiv sora inculpatei) - filele 269-273, 274-276, 279-280 dos. u.p., 115-118 dos. fond - persoanele care au văzut inculpata în ora imediat următoare comiterii faptei și care, arată că aceasta era în stare de șoc, desculță, umflată , cu urme de fecale pe haine, cu urme de lovituri pe față și pe corp, desfigurată, neputând să vorbească, să dea explicații, astfel că tatăl inculpatei a anunțat poliția, spunând că „ fata mea a fost bătută și desfigurată";; declarațiile martorilor F. D. și B. I., persoanele cu care inculpata s-a întâlnit înainte de a ajunge la locuința părinților ( filele 250-252, 244-245 dos. u.p. și 81-84,

168-169 dos. fond.), potrivit cărora, în momentul întâlnirii, inculpata era desculță, plângea, era lovită la față, vizibil speriată, umflată.

Instanța de fond a motivat imposibilitatea reținerii scuzei provocării prev. de art.73 lit.b C., în esență, pe două aspecte: existența unei stări de tulburare a victimei ( anterioare acțiunii inculpatei) determinată de atitudinea inculpatei prin mărturisirea relației extraconjugale și abordarea problemei divorțului și, respectiv, agrearea de către inculpată a practicilor sexuale, de natura celor folosite de victimă, în contextul în care, nu era străină de astfel de acte sexuale, practicându-le și în relațiile extraconjugale.

În condițiile concrete ale speței de față, nu se pot accepta astfel de motivații, pe următoarele considerente:

- mărturisirea inculpatei cu privire la existența relației extraconjugale și abordarea problemei divorțului nu au putut constitui o atitudine provocatoare, nu au putut tulbura victima într-atât de mult, încât să recurgă la acțiuni atât de agresive și abuzive - în contextul în care, victima era deja la curent cu infidelitatea soției ( încă din anul 2004, când s-a întors din Spania a aflat acest lucru), iar problema divorțului, de asemenea, chiar victima a pus-o în discuție cu mama inculpatei, la începutul anului 2006, conform declarațiilor acesteia; la data incidentului, aceste probleme deci, erau cunoscute de victimă, inculpata nefăcând altceva decât să le confirme, neputându-se accepta, de plano, că avansarea, de către unul din parteneri, a unei soluții pentru criza conjugală - divorțul ( indiferent de motive), conduce, automat, la declanșarea unor reacții extreme.

- împrejurarea că inculpata nu era străină de astfel de acte sexuale, practicându-le și în relațiile extraconjugale - de asemenea, nu poate conduce automat la concluzia că inculpata trebuia să accepte astfel de practici cu oricine ( chiar și cu partenerul de cuplu) și în orice condiții, cu atât mai mult cu cât, relația de cuplu era viciată de mult timp, iar în condițiile în care, unul dintre parteneri este și agresat fizic, sub nicio formă nu se poate cere acestuia să accepte dezinvolt întreținerea de raporturi sexuale, pe care nu le dorește, nu le consimte, oricine având dreptul la viața intimă pe care și-o dorește, iar încălcarea acestui drept nu poate rămâne nesancționată.

Este greșită interpretarea instanței ( interpretare care, de altfel, este preluată din actul de sesizare, aproape pe tot parcursul motivării instanței) în sensul că inculpata ar fi avut controlul asupra episodului de natură sexuală, pentru că nu s-a opus convingător acțiunii victimei, nu a strigat după ajutor și că există semne de întrebare asupra elementului de constrângere ( dată fiind poziția oscilantă, manipulativă a inculpatei pe parcursul cercetărilor, ce denotă nesinceritatea acesteia), atât timp cât, dincolo de atitudinea ( apreciată nesinceră) a inculpatei, examinarea medico- legală a evidențiat clar leziunile suferite de inculpată, inclusiv la nivel genital și anal; ori, este de notorietate că un raport sexual consimțit nu se soldează cu astfel de urmări. Mai mult însă, că inculpata nu a avut o atitudine pasivă la constrângerile victimei, o demonstrează și faptul că, și pe corpul acesteia din urmă, au fost identificate, pe lângă leziunile tanatogeneratoare și alte leziuni, datând din noaptea comiterii faptei (echimoze la nivelul falangei stângi și marginii cubitale a mâinii stângi, a cotului drept, degetelor mâinii drepte, crestelor tibiale, genunchiului drept, maleola externă dreaptă, echimoze și eroziuni la nivelul penisului - inculpata declarând că a mușcat victima de penis, în timpul raportului sexual oral).

Celelalte elemente reținute de instanță în sprijinul lucidității inculpatei și care nu permit reținerea unei tulburări puternice a acesteia în momentul faptei ( că amprentele de pe cuțitul utilizat la comiterea infracțiunii au fost șterse, că pe paharele din care s-a consumat alcool de către inculpată și victimă, ridicate din apartament, nu au fost găsite amprente, că tricoul victimei a fost dat peste cap, că lumina din apartament a fost stinsă de către inculpată în momentul în care a părăsit apartamentul - aproape o oră de la momentul producerii decesului, și mai mult de o oră de la momentul când victima a fost înjunghiată) - chiar reale fiind, nu prezintă relevanță sub aspectul legitimității stării psihice invocate (tulburarea puternică), pentru că privesc împrejurări ulterioare comiterii faptei și nu se pot suprapune, nu se poate pune semnul egalității între starea din momentul cheie, momentul acțiunii infracționale și, momentul sau momentele imediat următoare acțiunii incriminate. Esențială este starea de tulburare în momentul comiterii acțiunii ce a determinat moartea victimei, iar aceasta a fost relevată cu prisosință de probele științifice și testimoniale, mai sus menționate, din care rezultă că agresiunile fizice și sexuale la care a fost supusă inculpata, au adus o atingere gravă demnității și integrității fizice a acesteia și au determinat o puternică stare de tulburare, sub imperiul căreia inculpata a comis omorul.

În ceea ce privește starea de legitimă ap ăr are - prev. de art.44 alin.2

C., în mod corect instanța a apreciat că nu poate fi reținută în cauză și, la fel apreciem și noi, chiar și referitor la cea invocată în recurs - prev. de art.44 alin.3 C.

Indiferent de modalitatea legitimei apărări puse în discuție, în varianta tip sau a excesului justificat, nu s-a dovedit cu certitudine îndeplinirea condiției privind existența atacului imediat ( iminent sau actual).

Aceasta deoarece, spre deosebire de starea de provocare, în cazul căreia afirmațiile inculpatei sunt confirmate de probele științifice ( expertizele medico-legale psihiatrice, precum și cele privind leziunile suferite de inculpată), pentru legitima apărare, susținerile inculpatei (singura persoană, ce a putut da informații în acest sens) nu sunt susținute de alte elemente probatorii și, mai mult, instanța a fost îndreptățită să le aprecieze ca nesincere, în raport de conduita ulterioară a inculpatei ( a se vedea în acest sens, încercările inculpatei de a manipula atitudinea procesuală a martorului F. D.).

Astfel, există dubiu asupra împrejurării că victima ar fi continuat să-i aplice lovituri inculpatei, după ce aceasta i-a cerut să continue raportul sexual oral în dormitor sau că, avea mâna ridicată asupra acesteia, în perspectiva unei noi lovituri - de vreme ce, după ce i-a spus acest lucru, victima a ridicat inculpata în picioare, moment în care aceasta cu mână stângă a luat cuțitul, l-a trecut în mâna dreaptă și apoi abia, l-a înfipt în victimă. Ori, dacă inculpata era în picioare, având posibilitatea și timpul fizic necesar să treacă cuțitul dintr-o mână în alta, apare mai aproape de adevăr, ipoteza că atacul victimei nu era în desfășurare și nici chiar iminent, inculpata având posibilitatea și chiar timpul să scape din mâinile acesteia, așa cum mai încercase cu câteva minute înainte.

Chiar dacă s-ar accepta ipoteza existenței atacului imediat, nu apare îndeplinită condiția pericolului grav pe care l-ar fi reprezentat atacul pentru persoana sau drepturile inculpatei, în contextul în care nu era vorba de momentul de debut al atacului, fizic sau sexual ( atât loviturile, cât și agresiunile sexuale începuseră deja) și când inculpata nu a avut vreo ripostă fermă, ci doar de o etapă ulterioară a acestuia și, în plus, victima era și într-o stare avansată de ebrietate.

Nefiind deci, îndeplinită această condiție, nu ne vom mai referi la celelalte elemente ale legitimei apărări.

Celelalte critici ale inculpatei apelante nu sunt fondate sau, oricum, nu au relevanță juridică esențială asupra soluției în cauză, din perspectiva și a interpretării probelor dată de instanța de control judiciar.

Astfel, situația familială și starea în care se afla victima în seara incidentului au fost avute în vedre de instanță și au fost interpretate într-un anume fel, care a dus la stabilirea unei stări de fapt, pe care însă instanța de apel a corectat-o, în senul celor de mai sus.

Nu are relevanță perioada de timp în care victima a consumat băuturile alcoolice sau faptul că, în mod greșit s-a reținut lipsa sticlelor de alcool consumate întrucât, chiar greșit fiind reținute aceste aspecte, s-a dovedit consumul de alcool și, mai mult, alcoolemia victimei, prin raportul de constatare medico-legală efectuată victimei ( filele 160-160 dos. u.p.).

Apoi, că inculpata a stins sau nu, lumina în apartament, în momentul plecării, că nu s-au luat amprente de pe întrerupătoare pentru a se verifica acest aspect - de asemenea, nu afectează cu nimic corectitudinea raționamentului instanței, de vreme ce am arătat relevanța stării inculpatei doar pentru momentul efectiv al crimei, nu și pentru momentele ulterioare.

În privința urmelor papilare de pe paharele găsite în bucătărie - într- adevăr, astfel de urme au fost ridicate de la fața locului ( așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului), dar au fost inapte dactiloscopic pentru identificare ( filele 22-23 dos. u.p) contrar susținerilor instanței, care arată că nu s-ar fi găsit amprente pe acestea. A. nu este însă relevant asupra vreunei concluzii a anchetei, în condițiile în care inculpata a recunoscut că a consumat alcool împreună cu victima din paharele respective și, în contextul în care nu s-a stabilit și nu s-a avansat ideea existenței și a unei a treia persoane în apartament, în noaptea crimei.

Critica privind faptul că nu s-a stabilit corect ora la care a intervenit decesul victimei, instanța bazându-se doar pe concluziile raportului medico- legal fără a lua în considerare celelalte probe existente la dosar ( declarații de martori) - este neîntemeiată, ora decesului putând fi stabilită obiectiv doar de către specialiști ( în speță, medicul legist), iar pe de altă parte, invocându- se acest aspect pentru a dovedi că inculpata a plecat imediat după comiterea faptei și că, în consecință, nu ar fi încercat să șteargă urmele crimei sau să creeze o anumită atmosferă care să-i susțină apărările ulterioare și, de aici, că nu era în stare să facă toate aceste pregătiri - de asemenea, nu are importanță, pentru că, așa cum am arătat anterior, ceea ce interesează pentru reținerea legitimei apărări sau stării de provocare, este doar starea din momentul crimei.

Momentul în care a avut loc mărturisirea inculpatei despre relația extraconjugală și intenția de divorț - apreciat ca greșit reținut că ar fi fost la ora 0.20-0.30, în realitate fiind 23.20 - de asemenea, este neesențial pentru dovedirea aceleași împrejurări - a orei decesului - pentru aceleași considerente, mai sus arătate.

Lipsa unui raport de constatare tehnico-științifică pe baza căruia să fie demonstrată lipsa amprentelor de pe cuțit, precum și lipsa cuțitului corp delict

- este într-adevăr o deficiență a urmăririi penale, dar care nu afectează cu nimic cercetarea și soluția pronunțată de instanță, în contextul în care inculpata a recunoscut că a folosit un cuțit, că ea este cea care a înjunghiat victima și, în condițiile în care, rezultă clar din actele dosarului că, nu a mai fost recuperat corpul delict, fiind pierdut pe traseul dosarului ( ce a fost preluat, la un moment dat de P. de pe lângă Î.).

T.ul poligraf, așa cum s-a susținut, nu constituie mijloc de probă și nu poate sta la baza unei soluții de condamnare, însă în speță, acest test nu a fost o probă pe care instanța să-și fi întemeiat soluția de condamnare ci, a oferit acesteia doar niște indicii, pe baza cărora s-a putut aprecia credibilitatea și sinceritatea inculpatei, asupra unor aspecte ale cauzei.

În fine, cu privire la entorsa pe care inculpata a suferit-o la genunchiul piciorului stâng, în timp ce sensibilitatea mai veche reținută și de instanță, o avea la genunchiul piciorului drept - se constată că, într-adevăr, instanța a reținut greșit că entorsa la genunchiul stâng pu te a s ă se produc ă în cadrul unei simple mișcări bruște și că a avut loc după consumarea incidentelor din apartament, reținând că inculpata prezenta oricum o anumită sensibilitate la acest genunchi, întrucât din raportul de expertiză medico- legală rezultă entorsă la genunchi stâng, în timp ce din declarațiile membrilor familiei inculpatei rezultă că genunchiul la care a avut probleme este cel drept; de altfel, este mai puțin important piciorul la care s-a produs entorsa, atât timp cât expertiza efectuată în cauză și reținută ca probă, a stabilit că și această leziune s-a putut produce în noaptea crimei prin torsiunea articulației genunchiului - posibil în contextul dinamicii agresionale ( fila 152 dos. u.p.).; pentru că și concluziile instanței și ale medicului legist se întemeiază pe elemente de probabilitate, dar ale instanței nu-și au suportul în nici un indiciu probator, stabilindu-se clar că sensibilitatea mai veche era la celălalt picior, pentru a se crede că entorsa s-ar fi putut produce în cadrul unei mișcări bruște) - instanța de apel apreciază mai aproape de adevăr concluziile probei științifice, care deci, stabilesc nr. de zile de îngrijiri medicele necesare inculpatei pentru vindecarea leziunilor suferite în noaptea crimei, ca incluzând și pe cele referitoare la leziunea de la picior.

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel constată fondat apelul inculpatei, în limitele de mai sus, urmând ca în baza art. 379 pct.2 lit.a C.pr.pen. acesta să fie admis, sentința atacată să fi desființată în parte, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, va fi condamnată inculpata B. C. T., în baza art. art.174 al.1 rap. la art.175 al.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.73 lit.b și art.76 alin.1 lit. a și alin.2 C., la pedeapsa de: 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b C. - pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Se va face aplicarea dispoz. art.71 rap. la art.64 lit.a și b Cod penal.

În temeiul art.346, 14 C.pr.pen., art.1357 și urm. C.civil va fi obligată inculpata să plătească părții civile O. (fostă S.) E. sumele de

10.200 lei cu titlu de despăgubiri materiale și, respectiv, 33.600 lei cu titlu de daune morale.

La stabilirea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 C. - gradul de pericol social concret al faptei - ridicat, în raport de toate elementele arătate în descrierea stării de fapt; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor (pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani); persoana inculpatei - fără antecedent penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare - recunoscând fapta în materialitatea ei, așa cum a perceput-o și cu apărările pe care le-a considerat necesare; împrejurările care atenuează răspunderea penală - starea de provocare în care s-a dovedit că a acționat inculpata, reținând în acest sens circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit.b C. și dând astfel eficiență, dispoz.art.76 alin.1 lit. a și alin.2 C..

S-a apreciat astfel că, o pedeapsă cu privarea de liberate, în cuantum de 8 ani închisoare va fi în măsură să realizez scopul prev. de art.52 C.

În privința pedepselor complementare și accesorii - constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b C. s-a apreciat că, natura și gravitatea faptei comise o fac nedemnă pe inculpată de a exercita drepturile respective, pe perioada executării pedepsei închisorii, respectiv, 4 ani după executarea acesteia - aceasta și în considerarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și deciziei nr. nr.74/2007 a Î., dată în recursul în interesul legii - în sensul că această măsură apare ca necesară și proporțională cu situația care a determinat-o.

Referitor la despăgubirile civile, acestea au fost corect stabilite de prima instanță , în baza probelor administrate în acest sens, dar s-a apreciat de instanța de apel că se impune reducerea cuantumului acestora, urmare a reținerii scuzei provocării în favoarea inculpatei , socotind prin urmare că, în proporție de 20% culpa în comiterea faptei a aparținut victimei, impunându- se reducerea în aceeași proporție și a despăgubirilor solicitate de mama victimei.

Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.189 se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( avoc. M. I.), sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției.

În baza art.193 alin.6 C.pr.pen. se va respinge cererea părții civile intimate O. E. de obligare a inculpatei la cheltuieli judiciare în apel, constând în onorariu avocat, având în vedere că apelul inculpatei a fost admis, neputând deci a i se reține vreo culpă procesuală, sub acest aspect, al cheltuielilor efectuate de partea vătămată în calea de atac.

Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpata B. C. T., domiciliată în B., strada A. nr.42, sc. A, ap.6, jud. B. N. - împotriva sentinței penale nr. 78/F din 22 iunie 2011 a T.ui B. N., pe care o desființează în parte, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite,

Condamnă inculpata B. C. T. ( fiica lui N. și S., născută la data de 19 iunie 1974, în orașul S. Băi, jud. B. N., domiciliată în B., str. A. nr. 42, sc. A, ap. 6, jud. B. N., CNP.2., necăsătorită, cu doi copii minori în întreținere, studii medii, fără antecedente penale),

În baza art. art.174 al.1 rap. la art.175 al.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.73 lit.b și art.76 alin.1 lit. a și alin.2 C., la pedeapsa de:

8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b

C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Face aplicarea dispoz. art.71 rap. la art.64 lit.a și b Cod penal.

În temeiul art.346, 14 C.pr.pen., art.1357 și urm. C.civil obligă inculpata să plătească părții civile O. (fostă S.) E. sumele de

10.200 lei cu titlu de despăgubiri materiale și, respectiv, 33.600 lei cu titlu de daune morale.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.189 stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( avoc. M. I.), sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției.

În baza art.193 alin.6 C.pr.pen. respinge cererea părții civile intimate

O. E. de obligare a inculpatei la cheltuieli judiciare în apel.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2012.

PREȘEDINTE			JUDECĂTOR	GREFIER
ANA C.	D.	P.	M. B.

Red./Dact. A.C.

3 ex./(...)

Jud. fond: G. A.

← Decizia penală nr. 1329/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1424/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1074/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 169/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1639/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1329/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1424/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 868/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1291/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1814/2012, Curtea de Apel Cluj