Sentința penală nr. 14/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
S. PENALĂ NR. 14/2012
Ședința publică din data de 1 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L. GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :. C.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect plângerea formulată de către petenta T. F. împotriva rezoluției procurorului general adjunct din data de 1 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr. 415/P/2011.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentei T. F. și a intimaților S. M., H. T., M. D., P. O., D. F., C. G. și A. R. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că prezenta cauză a fost repartizată acestui complet de judecată ca urmare a admiterii declarației de abținere formulată de către doamna judecător M. R., fiind rerepartizată aleatoriu după admiterea cererii de abținere.
De asemenea, se constată că la dosarul cauzei s-a depus un set de memorii de către petenta T. F., precum și o cerere de amânare a judecării cauzei, depusă la data de 30 ianuarie 2012, în susținerea căreia s-a anexat o adeverință medicală, din care rezultă că petenta suferă de o serie de afecțiuni, sens în care se solicită acordarea unui termen de judecată până la o dată neprecizată.
Reprezentanta P. solicită a se constata că toate afecțiunile precizate în adeverința medicală sunt afecțiuni cronice, care nu se pot trata de la un termen de judecată la altul. De asemenea, din adeverința medicală depusă nu rezultă indicii că petenta este în imposibilitate de a se prezenta, astfel că solicită respingerea cererii de amânare și acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, analizând actele dosarului, constată că la termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2012 s-a dispus conexarea la prezentul dosar al dosarului nr. (...) al C. de A. C. și că s-a acordat un nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, petenta avâdn termenul în cunoștință.
Reprezentanta P. apreciază că în cauză nu există niciun impediment pentru judecarea cauzei.
Curtea, deliberând, constată că în cauză s-a acordat petentei T. F. un termen pentru pregătirea apărării, astfel că va respinge cererea de amânare formulată la acest termen de judecată de către petentă, apreciind că din adeverința medicală depusă la dosar rezultă că afecțiunile de care aceasta suferă nu sunt de natură a conduce la acordarea unui termen mai lung, până la îmbunătățirea stării de sănătate sau angajarea unui apărător ales, prezența petentei nefiind obligatorie potrivit legii.De asemenea, până la acest termen de judecată aceasta avea posibilitatea angajării unui apărător sau a desemnării unui mandatar care să îi reprezinte interesele.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea preschimbă termenul de judecată fixat pentru data de 22 februarie 2012 și acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a plângerii.
Reprezentanta P. apreciază ca fiind nefondată plângerea formulată în cauză împotriva rezoluției procurorului general, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale, rezoluție ce vizează soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrați judecători și procurori, executor judecătoresc și ofițeri de poliție, determinată de aplicarea art. 10 lit. a C.pr.pen. Consideră că din actele dosarului nu rezultă că aceste persoane au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu, fals și favorizarea infractorului. Plângerile petentei T. F. nu atestă nici măcar indicii pentru existența infracțiunilor, ci sunt doar nenumărate reclamații, izvorâte din dosarele în care aceasta a avut calitatea de parte vătămată, fiind nesusținute și neîntemeiate. În aceste condiții apreciază că în mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale și s-a respins plângerea formulată de către petentă. Astfel, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C.pr.pen. solicită respingerea ca nefondată a plângerii deduse judecății, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
C U R T E A :
Reține că prin rezoluția din 1 noiembrie 2011 dată în dosarul nr.
415/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de:
- S. M., judecător la J. V. de Sus, pentru infracțiunile prev. de art.
246, art. 264 și art. 289 din Codul penal;
- H. T., președintele Judecătoriei V. de Sus, pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 264 din Codul penal;
- A. R. C., executor judecătoresc, pentru infracțiunile prev. de art. 246
și art. 289 din Codul penal;
- M. D., P. O. și D. F., procurori, pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 264 din Codul penal;
- C. G. - inspector principal de poliție judiciară pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 264 din Codul penal.
Examinând actele premergătoare din dosarul nr. 415/P/2011, procurorul a constatat următoarele:
Cauza a fost înregistrată inițial sub nr. 78/P/2011, la data de 17 iunie
2011, la D. N. A., S. T. C., urmare a unor plângeri precizate, însoțite de numeroase anexe, ale petentei T. F., cu privire la săvârșirea unor pretinse infracțiuni de către organele judiciare, în contextul derulării cercetărilor în mai multe dosare penale în care T. F. a avut calitatea de parte vătămată.
Astfel, conform susținerilor lui T. F., persoanele cercetate ar fi comis următoarele infracțiuni :
- judecătoarea S. M., de la J. V. de Sus, investită în anul 2008 cu judecarea unei cauze în care inculpatul P. E. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă în dauna părtii vătămate T. F., l-ar fi favorizat pe acesta, pronunțând o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare, imputându-i-se fapte care ar constitui abuz în serviciu, favorizarea infractorului și fals intelectual;
- judecătorul H. T., președintele Judecătoriei V. de Sus, ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului, prin refuzul înregistrării unor plângeri depuse împotriva aceluiași făptuitor P. E.
- executorul judecătoresc A. R. C. nu a pus în executarea hotărârea definitivă, de condamnare a inculpatului P. E., nu a luat măsuri pentru recuperarea, în favoarea petentei, a sumelor la care a fost obligat, prin consemnarea în fals a unor împrejurări în legătură cu veniturile și bunurile deținute de P. E. Se invocă astfel infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual;
- magistraților procurori M. D., P. O. și D. F. li s-a imputat săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, pretins comise cu prilejul supravegherii cercetărilor și adoptării soluției în dosarul nr. 166/P/2010, în care au fost cercetate mai multe persoane, tot raportat la punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive de condamnare a lui P. E.
- ofițerului de poliție judiciară C. G. i s-a reproșat că a fost abuziv prin propunerea formulată în dosarul nr. 166/P/2010, la finalizarea cercetărilor, fiind astfel favorizați făptuitorii.
După examinarea posibilelor încadrări juridice ale faptelor reclamate de către T. F., constatând că acestea nu sunt de competenta D. N. A., prin ordonanta din 30 august 2011, în dosarul nr. 78/P/2011, al S.ui T. C. al D., s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece plângerile depuse și precizate la S. T. C. îl vizau și pe M. F. - procuror general al P. de pe lângă Curtea de A. C., care are grad profesional corespunzător P. de pe lângă Î. Curte de C. și J.
Ulterior, prin ordonanta din 14 octombrie 2011, în dosarul nr.
869/P/2011, al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul P. de pe lângă Î. Curte de C. și J. - reținându-se că procurorul general al P. de pe lângă Curtea de A. C., M. F., nu a comis nici o faptă penală în legătură cu modul de primire și înregistrare a plângerilor formulate de către T. F. - s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art. 246,
264 și 289 din Codul penal, întrucât faptele nu există.
S-a dispus, prin aceeași ordonanță, disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru a se efectua cercetări pentru infracțiunile sesizate de T. F. fată de magistrații S. M., H. T., M. D., P. O. și D. F., executorul judecătoresc A. R. C. și ofiterul de politie C. G.
Examinând actele anexate ordonanței de declinare a competentei în favoarea P. de pe lângă Curtea de A. C., conținutul celor două volume cuprinzând plângerile și declarațiile petentei T. F. și actele depuse în copie de aceasta la D. precum și înscrisurile, memoriile, depuse după înregistrarea dosarului nr. 415/P/2011, efectuând de asemenea verificări privind plângerile anterioare depuse de petentă la P. de pe lângă Curtea de A. C., s-a constatat că persoanele nominalizate în plângeri, magistrați judecători și procurori, executorul judecătoresc ori ofițerul de poliție judiciară, nu au comis fapte penale prin modul în care și-au exercitat atribuțiile specifice în cauzele instrumentate și în care petenta T. F. a avut calitatea de parte vătămată ori creditor în dosarul execuțional.
Actele premergătoare efectuate în dosar s-a apreciat a fi îndestulătoare și de natură a conduce la concluzia că organele judiciare nu au urmărit vătămarea intereselor legale ale lui T. F. ori favorizarea lui P. E., prin modul în care au cercetat, au efectuat urmărirea penală ori au judecat dosarele în care T. F. a avut calitatea de parte vătămată, în relatia conflictuală îndelungată dintre ea și P. E.
Hotărârea de condamnare a lui P. E. la 2 ani închisoare cu suspendare
și obligarea lui la despăgubiri civile în favoarea lui T. F., dispusă de J. V. de
Sus, a fost apreciată ca temeinică și legală de instanțele de control judiciar și a rămas definitivă.
Raportat la dificultatea comunicării cu petenta, s-a considerat că nu se poate reține încălcarea atribuțiilor de serviciu de către președintele
Judecătoriei V. de Sus, prin modalitatea de înregistrare, abținere ori judecare de către instanță a cauzelor în care era parte vătămată T. F.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc A. R. C., dispusă prin rezoluția din 17 februarie 2010, în dosarul nr. 4/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C. - pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile în dosarul execuțional nr.125/2009, privind pe debitorul P. E. - a fost menținută de Curtea de A. C., care a respins, prin sentinta penală nr. 61/17 iunie 2010, în dosar nr. (...), plângerea petentei T. F. împotriva rezoluției procurorului. S. C. de A. C. a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4280 din 29 noiembrie 2010, a Înaltei Curți de C. și J.
În dosarul nr. 166/P/2010, în care au fost preluate cercetările de către
P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin referatul de terminare a urmăririi penale, motivat, din 21 martie 2011, s-a propus de către inspectorul principal de poliție judiciară C. G., din cadrul I.P.J. M. - S. de I. a F., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților O. A., B. Ica, P. E., P. E. și C. V. și neînceperea urmăririi penale față de un număr de 10 făptuitori.
Prin ordonanta din 5 aprilie 2006, procurorul criminalist P. O., în dosarul nr. 166/P/2010, temeinic și motivat, si-a însușit propunerea organelor de cercetare penală și a dispus scoaterea de sub urmărire penală
și sancționarea administrativă a învinuiților O. A. și B. Ica pentru infracțiunea de fals intelectual. S-a dispus totodată scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P. E. și P. E. pentru infracțiunile de înșelăciune și fals în declarații și față de învinuitul C. V. pentru infracțiunile prev. de art. 246, 248, 291,292 și 215 din Codul penal.
S-au însușit și propunerile de neîncepere a urmăririi penale față de P. E. și P. E. pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, precum și față de făptuitorii V. I., P. S., B. I., I. M., T. C., A. M., C. G. D., A. I., B. M. și Ș. I.
Prin rezoluția nr. 385/11/2/20 mai 2011, primul-procuror D. F. al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 278 din C.pr.pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de T. F. împotriva ordonanței procurorului din dosarul nr. 166/P/2010. La J. V. de Sus, este înregistrat dosarul nr. (...), privind plângerea lui T. F. împotriva soluției procurorului din dosarul nr. 166/P/2010.
Practic, a reținut procurorul, în dosarul nr. 166/P/2010, au fost conexate toate plângerile înregistrate și la P. de pe lângă J. V. de Sus, care au exprimat nemulțumirile petentei T. F. în legătură cu punerea în executare a sentinței penale definitive prin care P. E. a fost obligat la despăgubiri civile și daune morale, inclusiv după rămânerea definitivă a solutiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse fată de executorul judecătoresc.
Imposibilitatea executării silite a lui P. E. s-a apreciat că nu este imputabilă magistraților nominalizați anterior și nu poate constitui un motiv pentru a legitima depunerea de către T. F. a numeroase plângeri împotriva organelor judiciare, folosindu-se un limbaj agresiv, prin exercitarea abuzivă a dreptului la petiționare.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de
1 noiembrie 2011 în dosarul nr. 415/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C., petenta T. F. a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția din data de 5 decembrie 2011 adoptată în dosarul nr. 1055/II/2/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C.
Având în vedere că atât în cuprinsul plângerii împotriva soluției, cât și separat, petenta T. F. a formulat cerere de recuzare a procurorului general de la P. de pe lângă Curtea de A. C., competent, conform art. 278 din
C.pr.pen., să soluționeze plângerea împotriva soluției, dosarul nr.
415/P/2011, împreună cu cererea de recuzare și plângerea împotriva soluției au fost înaintate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, pentru soluționarea cererii de recuzare.
Prin ordonanța nr. 2235/C/(...), procurorul general al P. de pe lângă Î.
Curte de C. și J. a respins, ca neîntemeiată, conform art. 51 rap. la art. 53 din C.pr.pen., cererea de recuzare a procurorului general de la P. de pe lângă Curtea de A. C., stabilind ca plângerea împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 415/P/2011 de către procurorul general adjunct să fie soluționată de către procurorul general, potrivit art. 278 alin. 1 din C.pr.pen ..
Astfel, cu adresa nr. 2897/VIII/1/(...), dosarul nr. 415/P/2011 a fost restituit la P. de pe lângă Curtea de A. C., în vederea rezolvării plângerii împotriva soluției.
Analizând rezoluția din 1 noiembrie 2011, raportat la actele dosarului nr. 415/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C., procurorul general a constatat că soluția este legală și temeinică.
Însușindu-și motivarea procurorului de caz, acesta a constatat că actele premergătoare din dosar sunt edificatoare, în sensul că persoanele nominalizate de T. F., magistrați ori funcționari publici cu statut special, prin modul în care și-au exercitat atribuțiile specifice nu au vătămat interesele legale ale petentei.
Fără a se reține limbajul agresiv, chiar jignitor, din cuprinsul plângerii împotriva soluției, s-a apreciat că în baza actelor premergătoare efectuate în cauză s-a reținut în mod corect că nu au fost comise fapte penale de către judecătoarea care l-a condamnat pe P. E., de către președintele Judecătoriei
V. de Sus, de către magistrații procurorii M. D., P. O. și D. F. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, ori de către ofițerul de politie C. G. sau executorul judecătoresc A. R. C.
S-a mai reținut că nemulțumirile lui T. F., având la bază litigiul său vechi cu P. E., nu înseamnă "conspirație" împotriva acesteia și că nu se poate imputa organelor judiciare neexecutarea dispozițiilor civile din hotărârea penală prin care P. E. a fost obligat la despăgubiri și daune morale, urmare comiterii unei infracțiuni de vătămare corporală gravă contra petentei.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că în mod neîntemeiat s-au formulat plângeri, în mod repetat, împotriva tuturor organelor judiciare care au soluționat în ultimii ani memorii, plângeri ori dosare penale în care T. F. a avut calitatea de parte vătămată.
Împotriva acestei rezoluții petenta T. F. a formulat plângere în temeiul prevederilor art. 278/1 C.pr.pen. care a fost adresată în termen legal C. de A. C., fiind înregistrată la data de (...).
Petenta a solicitat desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Curtea de A. C. în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor sus-indicați, urmând a-și susține argumentele în fața instanței.
La primul termen de judecată fixat pentru soluționarea plângerii, la solicitarea petentei, Curtea a acordat un termen de judecată în vederea pregătirii apărării, respingând totodată solicitarea acesteia de acvirare a mai multor dosare de pe rolul a diferite instanțe și parchete, apreciind că acestea nu sunt utile soluționării cauzei, o parte din acte existând dealtfel la dosarul de urmărire penală (f.26-27).
În intervalul de timp fixat până la termenul următor petenta a depus la dosar un set de acte în susținerea plângerii sale (f. 28-55) printre care și o cerere de recuzare a judecătorului cauzei care a fost respinsă prin încheierea din data de (...) (f.94).
A fost admisă însă prin încheierea penală din data de 31 ianuarie
2012 declarația de abținere formulată de judecătorul cauzei (f.45), raportat la împrejurarea că petenta a formulat împotriva sa plângere penală (f.149).
Cauza a fost repartizată aleatoriu prezentului complet de judecată care din considerentele invederate în partea introductivă a prezentei sentințe a respins o nouă cerere de amânare a cauzei și a dispus preschimbarea termenului de judecată, luând în considerare la pronunțarea hotărârii și celelalte acte în probațiune depuse la dosarul cauzei de către petentă.
Analizând pe fond plângerea formulată, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către procurorul care a adoptat rezoluția atacată, cât și de către procurorul general, sesizările petentei precum și actele premergătoare efectuate în baza acestora nu au fost de natură să conducă nici măcar la existența unor indicii cu privire la existența infracțiunilor reclamate, petenta susținând practic că toate persoanele implicate în soluționarea litigiilor sale și care reprezintă autorități ale statului ar săvârși abuzuri în exercitarea funcțiilor lor iar aceasta doar în scopul șicanator de a o împiedica să-și exercite și valorifice drepturile proprii.
Dincolo de împrejurarea că asemenea supoziții sunt fanteziste, petenta avea datoria de a produce sau indica organelor de urmărire penală probe sau indicii în sprijinul afirmațiilor și acuzelor sale, mai mult decât propriile sale convingeri sau bănuieli. Convingerile proprii ale petentei, ca nici ale unui alt cetățean, singure și prin ele însele, nesusținute de nicio altă probă, nu pot sta la baza punerii sub acuzare a unor persoane. Soluțiile adoptate de către făptuitori în exercitarea atribuțiilor specifice funcției fiecăruia
(dintre care unele chiar în favoarea petentei) nu relevă că aceștia ar fi comis vreuna din infracțiunilor imputate, temeiul neînceperii urmăririi penale (art.
10, lit. a C.pr.pen. - faptele nu există) fiind pe deplin corect.
Plângerea petentei nu apare ca fiind fondată în aceste condiții și, mai mult, este „fundamentată"; pe numeroase înscrisuri care conțin expresii defăimătoare la adresa tuturor reprezentanților organelor statului cu care aceasta a intrat în contact, înscriindu-se în mod neechivoc în noțiunea de exercitare abuzivă a dreptului de petiționare și frizând infracțiunea de sfidare a organelor judiciare, prev. de art.272/1 Cod penal, cu singura deosebire că modul de manifestare nu este oral, ci în scris.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod pr.pen. Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta T. F. împotriva rezoluției din data de (...) adoptată în dosarul nr. 415/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C. și a rezoluției nr. 1055/II/2/2011 a P.ului General al P. de pe lângă Curtea de A. C., emisă la data de 5 decembrie
2011, pe care le va menține în întregime, însușindu-și argumentația expusă în acestea pe baza actelor dosarului de urmărire penală.
Constatând culpa procesuală a petentei, în baza prev. art. 192 alin. 2
Cod proc. penală se va dispune obligarea acesteia la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
În temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta T. F., dom. în V. de Sus, str. 22 D., bl. S 23, sc. 4, et. IV, ap. 9, jud. M. împotriva rezoluției din data de (...) adoptată în dosarul nr. 415/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C. și a rezoluției nr.
1055/II/2/2011 a P.ului General al P. de pe lângă Curtea de A. C., emisă la data de 5 decembrie 2011, pe care le menține în întregime.
Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2012 .
PREȘEDINTE, GREFIER, A. D. L. T. G.
Red.A.D.L. Dact.H.C./3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 131/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1530/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
