Decizia penală nr. 262/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.262/R/2012
Ședința publică din 16 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G. - judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER : D. S.
D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: L.T. CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. E. O. împotriva încheierii penale din 11 februarie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător ales, av.Cornea Ciprian, din Baroul B.- N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.C. M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. S. că dacă Parchetul nu ar fi făcut o interpretare greșită Legii nr.194/2011, nu ar fi formulat propunerea de luare a măsurii arestării preventive și inculpatul nu ar fi fost arestat. Nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Din dosarul de urmărire penală rezultă că Parchetul a încercat să cumpere droguri timp de 10 luni de la inculpat și nu a reușit. În sarcina inculpatului, se rețin două fapte de trafic de droguri de risc, iar cu reținerea art.16 din Legea 143/2000 și art.320/1 C. se va putea aplica inculpatului o pedeapsă sub 2 ani închisoare, a cărei executare va putea fi suspendată condiționat. Urmărirea penală este finalizată, astfel că menținerea inculpatului în arest până la termenul din 8 martie 2012, când se va prevala de disp.art.320/1 C. și se va pronunța sentința, este formală. Dacă se va aprecia că este necesar a se lua o măsură preventivă față de inculpat, este suficient să se ia măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
În mod întemeiat instanța de fond a constatat că probele administrate până în prezent furnizează indicii că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, pentru aceste infracțiuni, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și cercetarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, persoana inculpatului, care este recidivist și o fire violentă. Celelalte aspecte vizează fondul cauzei și nu au relevanță în acest moment procesual.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul A. E. O. și în baza disp.art.300/1
Cod proc. penală rap. la art.160 Cod proc. penală a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Î. penală nr.109/CC/2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul penal nr.(...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. E. O., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.
143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit. b C.pen., pe durata a
29 de zile, începând cu 17 decembrie 2011 și până la data de 14 ianuarie
2012.
S-a reținut că prin R. din (...) (f.57) s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat privitor la infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. Prin O. dată de procuror la (...), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, pentru aceiași faptă, respectiv trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, art. 41 al. 2 C., întrucât în data de (...) colaboratorul cu numele de cod „ M. F. a cumpărat cu suma de
100 lei, de la inculpatul A. E. O., mai multe fragmente de substanță vegetală de culoare verde oliv, sub formă de muguraș, amestecate cu substanța de culoare maronie, despre care acesta din urmă a afirmat că este cannabis în amestec cu hașiș. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr.
383083/(...) întocmit de către specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C.
N. - L. de A. și P. al D. rezultă că substanța respectivă a fost cannabis și a avut greutatea de 0,4 gr., precum și faptul că face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
U., la data de (...), același colaborator cu numele de cod „. F. a cumpărat cu suma de 50 lei, de la numitul A. E. O. mai multe fragmente de substanță vegetală de culoare verde oliv, sub formă de muguraș, despre care acesta din urmă a afirmat că este cannabis. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 3./(...) întocmit de specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. N. - L. de A. și P. al D., rezultă că substanța respectivă a fost cannabis și a avut greutatea de 0,5 gr. precum și faptul că face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
Prin R. din (...), ora 09,00 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat și privitor la infracțiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr.
194/2011 ( f.73).
U., la data de (...), procurorul a emis O. de extindere și punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat privitor la infracțiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea 194/2011, fapta constând în aceea că în data de (...) inculpatul A. E. O. a vândut colaboratorului sub acoperire o substanță susceptibilă de a avea efecte psihoactive (f.74)
Instanța a constatat că la dosar există probe și indicii temeinice în sensul art.143 C., de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 C.pen., în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și referatul care cuprinde propunerea de arestare preventiv, respectiv R. din data de (...) întocmit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod
„ A. V. ( f.11) ; R. de constatare tehnico-științifică nr. 383083/(...) (f.13,14) emis de specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. N. - L. de A. și P. al D. R. din (...) al investigatorului sub acoperire cu numele de cod „. V. (f.19) ; R. de constatare tehnico-științifică nr. 3. din (...), emis de specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. N. - L. de A. și P. al D. (f.21,22); transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane, din datele de (...), (...), (...) și (...), din care rezultă că inculpatul oferă droguri spre vânzare (f.15-124); declarația martorului „. F. (f.45,46); declarația (denunțul) din data de n(...) a numitului T. D. D. declarația martorului B. C. (f.47. S-a considerat că aceste probe se coroborează în parte cu declarația inculpatului din (...), dată în calitate de învinuit în prezența avocatului său ales Kozak N. T., care deși nu recunoaște comiterea infracțiunii de trafic de droguri, arată că în două rânduri, în februarie 2011, a vândut cantități mici dintr-o „substanță vegetală care era umedă";, unei persoane pe care nu o cunoaște.
Instanța a apreciat că față de inculpat sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f C. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.
143/2000, este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv, între 3 și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, dar și din datele care caracterizează persoana acestuia.
S-a subliniat că inculpatul este recidivist și deși această împrejurare nu mai constituie în ea însăși temei distinct de arestare, nu poate fi ignorată în cadrul examinării „ pericolului concret pentru ordinea publică"; cerință prevăzută de art. 148 lit. f C. Astfel, din certificatul de cazier judiciar aflat la dosar (f.77-78) rezultă că începând cu anul 1998 inculpatul a fost condamnat frecvent pentru infracțiuni împotriva patrimoniului ( furt calificat, distrugere,tăinuire, violare de domiciliu) dar și pentru infracțiuni de violență (lovire, vătămare corporală, lipsire de libertate). Recent , s-a stabilit că în jurul datei de (...) inculpatul a exercitat violențe asupra numitului S. N. M., care în urma acestui fapt a fost internat în spital ( proces verbal din (...) întocmit de polițiștii din cadrul SCCO-B. - N., f-128).
S-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul oferă, spre vânzare droguri în baruri, fiind „ disperat să facă rost de bani";
(declarațiile martorului M. F. C., f.45-46), că raportat la împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă și nici nu există dovezi din care să rezulte că realizează venituri licite dar și din perspectiva faptului că este consumator de droguri, există riscul real ca lăsat în libertate să continue săvârșirea de infracțiuni, și că deși sunt probate doar două acte de vânzare de droguri, din probele dosarului rezultă indicii că inculpatul a vândut droguri mai multor persoane.
Din acest motiv s-a considerat justificată solicitarea procurorului, în sensul că privarea de libertate se impune în interesul bunei desfășurări a urmăririi penale, pentru a se evita posibilitatea ca inculpatul să intre în contact direct cu persoanele cu privire la care există suspiciunea că le-a vândut droguri.
Propunerea de arestare preventivă nu a fost însușită pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 care incriminează „ Fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive";.
Privitor la această faptă, care constă în aceea că în data de (...) inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „. C. (al investigatorului sub acoperire „Mitrache Ionel";) o substanță pulverulentă de culoare albă, ambalată într-o folie de celofan transparent, s-a stabilit pe baza R. de C. tehnico-științifică nr. 383679/(...) întocmit de D. de C. a C. O.
- B. C. N., L. de A. și P. al D., că substanța în discuție, în greutate de 0,5 gr.
„ nu conține substanțe stupefiante ori psihotrope aflate sub incidența Legii nr. 143/2000…."; (f.40-42).
Legea nr. 194/2011 stabilește cadrul legal aplicabil unor preparate sau substanțe ori combinații ale acestora, care sunt susceptibile să aibă efecte psihoactive, altele decât cele care fac obiectul Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Din R. de constatare tehnico-științifică ( f.41-42) rezultă doar că substanța vândută de inculpat la data de (...) colaboratorului sub acoperire, nu conține substanțe stupefiante sau psihotrope care intră sub incidența Legii nr. 143/2000. Din concluziile acestui raport nu rezultă că, substanța vândută de inculpat (deși nu intră sub incidența Legii nr. 143/2000), are totuși efecte psihoactive, în sensul reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr.
194/2011. Efectul psihoactiv al unei substanțe care face obiectul Legii nr.
194/2011, se stabilește prin mijloace științifice (analize de laborator, raport de constatare tehnico-stiințifică etc.) și nu poate fi prezumat sau dedus din modul în care este vândută sau oferită spre vânzare substanța respectivă.
S-a mai arătat că apărările formulate de inculpat prin avocatul său ales, referitoare la nulitatea actului de sesizare, din perspectiva faptului că inculpatul nu a fost audiat în calitate de învinuit privitor la infracțiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cele vizând nulitatea declarației date de inculpat la data de (...), prin prisma faptului că acesta nu a semnat procesul verbal întocmit de organele de poliție din cadrul SCCO-B.- N. ( f.61-62) precum și nulitatea tuturor actelor de urmărire penală, ulterioare Rezoluției din (...) ( f.73) prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din
Legea nr. 194/2011au fost respinse de instanță, pentru motivul că A. E. O. a fost audiat la (...), de către organele de cercetare, în calitate de învinuit ( f.62) după ce, la data de (...), procurorul a dispus prin rezoluție începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Audierea inculpatului de către organele de cercetare ale poliției judiciare s-a făcut în baza dispoziției date de procuror prin O. din (...) (f.80) și a vizat exclusiv infracțiunea de trafic de droguri, întrucât la momentul respectiv doar pentru această faptă era începută urmărirea penală.
Declarația dată de A. E. O. în calitate de învinuit privitor la infracțiunea de trafic de droguri a fost consemnată, de organele de poliție judiciară întrucât acesta a susținut că nu știe să scrie ( f.61). U., această declarație a fost semnată de A. E. O. și avocatul său ales Kozak N. T. ( f.62). Împrejurarea că A. E. O. nu a semnat și procesul verbal în care s-a consemnat susținerea acestuia că nu știe să scrie nu atrage nulitatea acestui act, câtă vreme a fost semnat de polițiștii care l-au întocmit. De altfel, ar fi în discuție eventual, o nulitate relativă, care s-a acoperit, prin faptul că nu s-a invocat acest aspect (nesemnarea procesului verbal de către inculpat - f.61) de îndată, respectiv înainte de a se consemna „declarația"; de la fila 61, semnată de inculpat și apărătorul său ales.
În ce privește celelalte susțineri ale avocatului ales al inculpatului, respectiv cele referitoare la neaudierea lui A. E. O. în calitate de învinuit privitor la infracțiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, instanța a arătat că după audierea în calitate de învinuit de către organele de poliție judiciară (f.62) și de procuror ( f.63-64) sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, prin O. din (...), procurorul a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui A. E. O. ( f.71-72) pentru această infracțiune, dobândind astfel calitatea de inculpat. U., A. E. O. a fost reaudiat de procuror (f.66), aducându-i-se la cunoștință punerea în mișcare a acțiunii penale privitor la infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., acesta declarând că își menține în totalitate cele declarate anterior.
După acest moment, când A. E. O. avea deja calitatea de inculpat în cauză, procurorul a emis la data de (...) R. de începere a urmăririi penale privitor la infracțiunea prev. de art. 16 al.1 din Legea 194/2011 ( f.73), și imediat, la aceeași dată de (...), O. de extindere și punere în mișcare a acțiunii penale pentru această infracțiune ( f.74).
Ca urmare, procurorul a procedat la audierea lui A. E. O., aducându-i la cunoștință începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr.
194/2011. Cu această ocazie A. E. O. a fost audiat în calitate de inculpat în prezența avocatului său ales Cupșa Aris (f.75).
Raportat la succesiunea în care s-au derulat cercetările penale instanța a apreciat că actele întocmite de procuror sunt legale. Prin urmare, câtă vreme A. E. O. a dobândit în dosar calitatea de inculpat, odată cu punerea în mișcare a acțiunii penale privitor la infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, rămâne cu această calitate și beneficiază de drepturile procesuale aferente acestui statut chiar dacă ulterior se începe urmărirea penală și sunt extinse cercetările la alte infracțiuni, nefiind admisibil ca în raport cu unele fapte să aibă calitate de inculpat iar în raport cu altele aceea de învinuit.
Pentru considerentele de mai sus instanța a respins ca neîntemeiate apărările făcute în cauză de inculpat prin avocatul său ales, referitoare la nulitatea actului de sesizare și a actelor de urmărire penală întocmite în cauză, ulterioare rezoluției din (...) (f.73), și a admis propunerea de arestare preventivă formulată de procuror doar privitor la infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.
41 alin. 2 C.pen. art. 37 lit. b C.pen., constatând întrunite condițiile art.
143, 148 lit. f C., apreciind că luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. E. O. este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a se putea stabili implicarea în activitatea infracțională și a altor persoane indicate în declarațiile date de acesta ( f.64) dar și a celor cărora (potrivit transcrierilor interceptărilor telefonice-f.110, 96,121,117) rezultă că inculpatul le-a oferit droguri, ținând seama totodată de riscul real ca, lăsat în libertate inculpatul să continue săvârșirea de infracțiuni (aspect argumentat mai sus).
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art.300/1 rap.la art.160 Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpatul A. E. O., este legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a considerat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât există probe și indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor raportat la care s-au efectuat cercetări, menționate prin hotărârile judecătorești prin care a fost luată, respectiv prelungită măsura arestării preventive, și sunt întrunite și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv, între 3 și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, dar și din datele care caracterizează persoana acestuia.
Așa cum a subliniat instanța care a luat măsura arestării preventive, inculpatul este recidivist, și deși această împrejurare nu mai constituie prin ea însăși temei distinct de arestare, nu poate fi ignorată în cadrul examinării
„ pericolului concret pentru ordinea publică";, cerință prevăzută de art. 148 lit. f C. Astfel, din certificatul de cazier judiciar aflat la dosar (f.77-78) rezultă că începând cu anul 1998 inculpatul a fost condamnat frecvent pentru infracțiuni împotriva patrimoniului ( furt calificat, distrugere,tăinuire, violare de domiciliu) dar și pentru infracțiuni de violență (lovire, vătămare corporală, lipsire de libertate), că în jurul datei de (...) inculpatul a exercitat violențe asupra numitului S. N. M., care în urma acestui fapt a fost internat în spital
(procesul- verbal din (...), întocmit de polițiștii din cadrul SCCO-B. - N., f-
128), și că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul oferă, spre vânzare droguri în baruri, fiind „ disperat să facă rost de bani"; (declarațiile martorului M. F. C., f.45-46), considerându-se că este necesară menținerea măsurii arestării preventive și raportat la împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă și nici nu există dovezi din care să rezulte că realizează venituri licite, dar și din perspectiva faptului că este consumator de droguri, existând riscul real ca lăsat în libertate să continue săvârșirea de infracțiuni.
Aspectele relevate de apărătorul inculpatului, legate de trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.16 din Legea nr.194/2011, în baza unei interpretări proprii și greșite, dată legii noi apărute, de către procuror, excede prezentului cadru procesual, avându-se în vedere faptul că măsura arestării preventive a fost luată și prelungită prin raportare la altă infracțiune, iar verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive se face prin raportare la motivele ce au stat la baza luării acesteia, și nu la cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
De asemenea, susținerile că întrucât au fost reținute prin actul de sesizare disp. art. 16 din Legea nr.143/2000, și este posibilă aplicarea art.
320/1 Cod procedură penală, se poate ajunge în final la o pedeapsă cu suspendare, pentru faptele pentru care a fost acuzat inculpatul (avându-se în vedere practica atât a T.ui B.-N. care pentru cantități mult mai mari de chiar 1 kg. de droguri de mare risc a dat pedepse de 3 ani, sau pentru alte fapte de trafic de droguri de mare risc a aplicat pedepse cu suspendare), că inculpatul are în întreținere o fetiță mică și a recunoscut consumul de droguri, sunt aspecte ce țin de fondul cauzei, în prezentul cadru procesual analizându-se doar subzistența motivelor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive (conform art.300/1 Cod procedură penală, „după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă";).
Pentru aceste considerente, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul A. E. O., iar în baza disp.art.300/1 Cod proc. penală rap. la art.160 Cod proc. penală a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Conform art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat în principal revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs s-a arătat că dacă Parchetul nu ar fi făcut o interpretare greșită a Legii nr.194/2011 nu ar fi formulat propunerea de luarea a măsurii arestării preventive, iar inculpatul nu ar fi fost arestat.
Nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că reprezentanții parchetului au încercat să cumpere droguri de la inculpat o perioadă de cca.10 luni, însă nu au reușit.
În sarcina inculpatului se rețin două fapte de trafic de droguri, iar cu reținerea art.16 din Legea nr.143/2000 și art.320/1 C. se poate aplica inculpatului o pedeapsă de până la 2 ani închisoare, care poate fi suspendată condiționat.
Urmărirea penală a fost finalizată, astfel că menținerea inculpatului în stare de arest până la termenul din 8 martie 2012, când se va preleva de disp. art.320/1 C. și se va pronunța sentința la instanța de fond, este formală.
Dacă se va aprecia că este necesar a se lua o măsură preventivă față de inculpat, este suficientă măsură obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod întemeiat a apreciat după sesizarea instanței prin rechizitoriu, în camera de consiliu în condițiile prev. de art.300/1 C. că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.143 și art.148 lit.f C.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptele reținute în sarcina acestuia, sens în care sunt indicii și chiar probe de vinovăție privind comiterea acestora de către inculpat, care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a arătat că dorește să se prevaleze de dispozițiile art.320/1
C. care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în situația în care inculpatul solicită judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În cauză sunt întrunite și condițiile prev. de art.148 lit.f C. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv până la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupuselor fapte reținute în sarcina sa, modalitatea de comitere a infracțiunilor , împrejurările în care acestea au fost comise și de efectele profund negative asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe.
S.rile inculpatului prin apărătorul ales al acestuia în sensul că urmează să fie aplicate în cauză disp. art.16 din Legea nr.194/2011 și art.320/1 C., existând posibilitatea aplicării unei pedepse de sub 2 ani închisoare, care să fie suspendată condiționat, nu pot fi verificate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, urmând ca toate aceste dispoziții legale referitoare la circumstanțierea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului să fie luate în considerare de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii.
Reamintim inculpatului că acesta fiind recidivist în condițiile prevăzute de art.37 lit.b C., nu există posibilitatea suspendării condiționate a executării unei eventuale pedepse ce urmează a fi aplicată inculpatului la instanța de fond, întrucât dispozițiile art.81 alin.1 lit.b C. interzic suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru cei condamnați anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prev. de art.38 C. ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive respectiv art.143 și art.148 lit.f C. subzistă și în prezent, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, sens în care, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b C. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din (...) a T.ui B. N. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial, care va fi suportat din FMJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. E. O., aflat în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale f.nr. din 11 februarie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul A. E. O. să plătească în favoarea statului suma de
150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...). Jud.fond.G. A.
| ← Decizia penală nr. 1530/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1074/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
