Decizia penală nr. 1078/2012, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a1

DECIZIA PENALĂ NR.1078/R/2012

Ședința publică din 25 iulie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B. JUDECĂTORI : D. P.

: C. I. GREFIER : M. B.

S. D.

Ministerul Public - Parchetul de pe Curtea de A. C. - reprezentat prin P. -

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. I. împotriva încheierii penale f.n., din data de 18 iulie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. I., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Bădău C., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales av.M. V., din cadrul Baroului B. N., fără delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului S. I., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive care s-a dispus și menținut față de inculpat, cu consecința punerii în libertate de îndată a acestuia, iar în subsidiar, a se reevalua pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prev.de art.136 lit.c C., constând în obligarea de a nu părăsi țara.

În susținerea recursului arată că s-a întocmit rechizitoriul și a fost sesizat

T. B. fiind stabilit termen de judecată pentru data de 9 august 2012.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut în întregime săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în împrejurările menționate în rechizitoriu, acesta a descris cu sinceritate celelalte fapte în materialitatea lor, regretă enorm implicarea sa la evenimentul cercetat, și-a manifestat întreaga compasiune față de membrii familiei victimei și a făcut eforturi pentru soluționarea laturii civile a cauzei pe cale amiabilă.

Menționează faptul că în aceste condiții atât inculpatul cât și membrii familiei sale au făcut eforturi necesare pentru a remite familiei victimei suma de

200 milioane lei vechi, astfel încât să se acopere întregul prejudiciu material suferit de membrii familiei victimei.

În aceste condiții, sunt semnificative declarațiile date de părțile vătămate din care rezultă că nu se mai constituie ca părți civile pentru a solicita despăgubiri pentru daunele materiale și că, în condițiile date, vor decide în perioada următoare dacă vor pretinde despăgubiri pentru daunele morale.

Față de traseul comportamental al inculpatului, ținând seama și de câteva împrejurări care vin să circumstanțieze faptele care se rețin în sarcina sa, amintește faptul că într-adevăr este de necontestat că în seara acelei zile inculpatul a generat acel episod, dar a săvârșit un gest nesăbuit în condițiile angajării culpei acestuia. Menționează faptul că evenimentul a avut un caracter năprasnic atât pentru părțile vătămate cât și pentru inculpat care și-a pierdut statul social, a ajuns în situația de a nu mai putea lucra chiar în condițiile în care a avut o reputație ireproșabilă în instituția la care a fost angajat. Apreciază că este important a se menționa faptul că atunci când inculpatul a consumat cantitatea de alcool, a avut o înțelegere prealabilă cu colegul său de muncă, numitul B., care i-a asigurat cazarea pentru noaptea zilei respective, situație în care nu ar mai fi fost necesar să pună autovehiculul în mișcare pentru a se deplasa spre casă.

După cum rezultă din întregul material probator, datorită deficitului de atenție pe care l-a manifestat, atunci când s-a produs impactul cu victima, inculpatul nu a realizat decât faptul că a lovit un obstacol. Acesta nu a conștientizat faptul lovirii victimei, acceptând în mod superficial că impactul s-a produs un obiect sau cu un animal.

Subliniază faptul că inculpatul nu a părăsit locul accidentului în mod deliberat, respectiv cu intenția de a părăsi zona accidentului și pentru a se sustrage răspunderii, ci, s-a speriat, s-a îndepărtat circa 4-5 km dar aceasta ca urmare a faptului că a cuplat la îndemnul colegului său care era pasager în autoturism. In acele momente de dezechilibru este de înțeles că a avut această atitudine de rătăcire de a părăsi locul producerii accidentului, însă cu intenția de a se reîntoarcere, precum s-a și întâmplat.

Față de solicitările formulate, apreciază că ar putea avea relevanță în acțiunea deliberativă și elementele de caracterizare ale inculpatului. A., arată că inculpatul este un tânăr de 26 ani, fără antecedente penale, a conștientizat gravitatea faptelor comise și și-a dat demisia de onoare la numai o oră după momentul producerii accidentului, detașând onorabil problemele sale de cele ale instituției, este bine încadrat în familie, având suport material și moral, a fost orfan de tată, are patru frați și provine dintr-o familie care s-au confruntat cu mari dificultăți materiale, a învățat și a munci cu seriozitate pentru a se ridica singur și pentru a-și ajuta mama și frații.

Inculpatul a manifestat o atitudine sinceră și nu are predispoziții spre comiterea de alte fapte antisociale.

Mai mult, nu există nici un fel de date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecată, de la răspundere penală ori că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreun fel.

Având în vedere argumentele prezentate, ținând seama de ansamblul probelor administrate în cauză privind gradul de pericol social concret pe care-l prezintă inculpatul, de faptul că a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni din culpă, de necesitatea de a i se aplica un regim judiciar de egalitate în raport de ceilalți inculpați care au comis fapte similare și care au fost judecați în stare de libertate, ținând seama și de necesitatea înlăturării aparențelor de apreciere a măsurii preventive chiar ca o formă de discriminare a inculpatului, pentru că ar fi comis aceste fapte în momentul în care avea statutul de polițist.

Solicită a se dispune în conformitate cu solicitările aduse întrucât perioada de arestare a produs deja efectele educative scontate.

Față de argumentele invocate, solicită a se avea în vedere și perspectiva unei soluții finale de aplicare față de inculpat a unei pedepse cu suspendarea condiționată, ceea ce ar putea constitui un motiv substanțial în plus pentru a se putea adresa solicitarea de aplicare inculpatului a unei măsuri mai puțin restrictive.

Concluzionând, arată că gradul de pericol social concret pe care-l prezintă în prezent inculpatul, ținând seama de faptul că a comis o infracțiune din culpă, modul de tratare cu seriozitate a problematicii cauzei, regretul profund și realele încercări de a îndrepta rezultatul faptelor sale, sunt de natură să demonstreze că inculpatul s-a înscris în mod voluntar pe coordonatele procesului de reeducare, că arestarea preventivă de până acum nu mai este necesară , astfel încât poate fi cercetat în stare de libertate.

Susține că se va realiza o continuitate în atitudinea inculpatului, astfel că la termenul de judecată din data de 9 august 2012, inculpatul va solicita aplicarea regulilor privind procedura simplificată pentru că își asumă întreaga responsabilitate în sarcina sa.

Pentru aceste considerente, solicită a se dispune în conformitate cu cererile formulate.

Reprezentantul M.ui P., apreciază că în mod întemeiat instanța de fond a constatat că în cauză subzistă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza măsurii arestului preventiv, soluție pe care o consideră temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul S. I., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele comise. Lasă soluția la aprecierea instanței. Susține că pus în libertate ar avea posibilități mai mari să repare prejudiciile cauzate familiei părții vătămate. Se obligă să respecte toate obligațiile impuse de către instanță.

C U R T E A : Deliberând constată că,

Prin încheierea penală f.n. din 18 iulie 2012, Tribunalul Bistrița Năsăud în baza disp. art. 3001 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. I., fiul lui O. și I., născut la data de (...) în orașul N., județul B.-N., domiciliat în comuna F., nr. 169, județul B.-N., cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, CNP - 1. și menține această măsură. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N. nr. 5. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I., fiul lui O. și I., născut la data de (...) în orașul N., județul B.-N., domiciliat în comuna F., nr. 169, județul B.-N., cetățean român, studii medii, CNP - 1., fără antecedente penale, aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1), (2) și (3) Cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin Î. penală nr. 35/CC/2012, pronunțată în dosarul penal nr. (...) al T.ui B.-N., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 26 mai 2012 și până la data de 23 iunie 2012, reținându-se că inculpatul a avut calitatea de agent de poliție în cadrul Secției 6 de P. R. N. desfășurându-și activitatea ca organ de cercetare al poliției judiciare; că, la data de 24 mai 2012, fiind în concediu medical s-a deplasat cu autoturismul propriu din localitatea F. în orașul N., unde a consumat băuturi alcoolice; că în jurul orelor 22:00, în intenția de a se deplasa în localitatea de domiciliu a urcat la volanul autoturismului și ajungând pe strada

G. nu a oprit la trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător, lovind cu partea frontală a mașinii pe victima P. D., angajată regulamentar în traversarea străzii, proiectând-o pe carosabil; că inculpatul a continuat deplasarea părăsind locul accidentului; că din buletinul de analiză toxicologică a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,35 gr. ‰ la prima probă și respectiv 1,25 gr. ‰ la cea de a doua și că, în urma evenimentului rutier, victima a încetat din viață.

La luarea măsurii preventive instanța a avut în vedere că, în cauză sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat, fiind totodată îndeplinite și condițiile dispozițiilor art. 148 lit. f) Cod procedură penală întrucât, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare, existând probe că lăsarea în libertate a celui în cauză prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din chiar natura, gravitatea și urmările faptelor inculpatului dar și din împrejurările comiterii acestora.

Măsura preventivă luată față de inculpat urmează să expire la data de

(...).

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive subzistă, existând probe că acesta a comis faptele reținute în sarcina sa, fapte recunoscute, în mod obiectiv de inculpat. În consecință, sunt întrunite condițiile art. 143 Cod procedură penală.

Totodată, sunt, în continuare, întrunite și cerințele cuprinse în art. 148 lit. f) Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor comise.

În concret, în sensul celor de mai sus, este de reținut că inculpatul a urcat la volanul mașinii în condițiile în care avea o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, conducând practic autoturismul doar cu mâna stângă - cealaltă fiindu-i imobilizată în aparat gipsat - rulând cu o viteză superioară celei legale, prin ignorarea restricției de viteză de 30 km/h, nu a acordat prioritate victimei și fratelui acesteia, angajați regulamentar în traversarea străzii și a părăsit locul accidentului, continuându-și deplasarea deși a realizat că accidentase o persoană.

Mai mult decât atât, față de frecvența crescută a producerii unor asemenea evenimente rutiere, cu consecințe grave, lipsa unei reacții ferme din partea autorităților judiciare este de natură să inducă opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială și neîncredere în organele statului, desemnate să asigure respectarea legii.

În fine, măsura preventivă luată față de inculpat este de natură a asigura realizarea scopului acestora, astfel cum este acesta definit în cuprinsul dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, o măsură preventivă mai puțin restrictivă nefiind de natură a realiza acest scop.

Pe de altă parte, celelalte împrejurări relevate în apărare, referitoare la conduita inculpatului, la regretul manifestat de acesta și la eforturile realizate în vederea acoperirii prejudiciului material, exced cadrului procesual actual, acestea urmând a fi analizate cu ocazia judecării pe fond a pricinii.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și s-a dispus menținerea acestei măsuri, apreciindu-se că cererea de revocare a acesteia sau de înlocuirea a măsurii nu este întemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. I. solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prev.de art.136 lit.c C., respectiv obligarea de a nu părăsi țara.

În motivarea recursului, s-a arătat că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în împrejurările menționate în rechizitoriu, acesta a descris cu sinceritate celelalte fapte în materialitatea lor, regretă enorm implicarea sa la evenimentul cercetat, și-a manifestat întreaga compasiune față de membrii familiei victimei și a făcut eforturi pentru soluționarea laturii civile a cauzei pe cale amiabilă.

De asemenea a susținut că inculpatul intenționează să se prevaleze de disp.art.320/1 C., asumându-și întreaga responsabilitate a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, iar în cazuri similare, alți inculpați au fost cercetați în stare de libertate și s-au aplicat pedepse cu suspendarea condiționată, față de persoana inculpatului și atitudinea sa existând posibilități de reeducare, fără a mai fi privat de libertate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că în mod corect prima instanță, verificând în temeiul art.300/1 C. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a constatat că aceasta a fost dispusă cu respectarea disp.art.143 și art.148 lit.f C. și se impune menținerea sa în cursul judecății.

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 26 mai 2012, reținându-se că există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că acesta este autorul faptelor pentru care este cercetat și anume infracțiunile prev.de art.178 alin.1,2,3 C.pen. și art.89 alin.1 din OUG 195/2002, precum și împrejurarea că acestea sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește incidența disp.art.143 C., se constată că până la trimiterea în judecată, acele indicii temeinice care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, ci dimpotrivă au fost completate cu probe care au susținut rechizitoriul, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

A., având în vedere condițiile concrete în care faptele s-au săvârșit, împrejurarea că inculpatul a consumat băuturi alcoolice și a urcat la volanul autoturismului său producând un accident rutier soldat cu moartea unei tinere în vârstă de 16 ani, după care a părăsit locul accidentului, deși avea posibilitatea să-și dea seama că acesta s-a petrecut, se concluzionează că acestea prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, care justifică reținerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar provoca în continuare o reacție negativă din partea opiniei publice, în special a familiei victimei, la numai 2 luni de la momentul arestării sale.

În consecință, menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului se impune, această măsură restrictivă de libertate fiind justificată prin prisma celor de mai sus, dar și a disp.art.5 par.1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, o altă măsură nefiind suficientă pentru realizarea scopului prev.de art.136 C.

Aspectele invocate în susținerea recursului referitoare la persoana inculpatului și atitudinea sa după săvârșirea faptelor vor fi luate în considerare cu ocazia judecării pe fond a cauzei.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.

Văzând și disp.art.192 alin.2 C.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. I., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 18 iulie 2012 a T.ui B. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial partial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iulie 2012 .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER

M. B. D. P.

C. I.

M. B.

red.C.I./A.C.

4 ex. (...) jud.fond.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1078/2012, Curtea de Apel Cluj