Decizia penală nr. 108/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.108/A/2012
Ședința publică din data de 5 iunie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTOR : V. V. A. G. : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. S. D.
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către inculpatul C. M. I. și părțile civile G. I. E. și G. E. T. împotriva sentinței penale nr. 544/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174, art.175 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 mai 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 544 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. M., a fost respinsă cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 rap. la art.175 lit.a C.penal în infracțiunea de omor prev. de art.174 C.
A fost condamnat inculpatul C. I. M., fiul lui G. și M., născut la (...) în Tg.
Neamț, județul Neamț, cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în I., str.C. nr.58, bl.480, sc.B, et.5, ap.22, județul I., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de:
- omor calificat prev. de art.174 rap. la art.175 lit.a C.penal la pedeapsa de
20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b
C.penal pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art.71 C.penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.
În baza art.350 C.pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 C.penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu (...) la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile G. E. T., domiciliată în I., str. A. L., bl.7-B, et.IV, ap.7, județul I., suma de 15.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și echivalentul în lei la data plății a 30.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale, iar părții civile G. I. E., domiciliată în I., str. A. L. bl.7-B, et.IV, ap.7, județul I., suma de 10.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și echivalentul în lei la data plății a 20.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale.
În temeiul art.118 lit.b C.penal, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cuțitului corp delict înregistrat la poziția nr.31/2011 în R. corpurilor delicte al instanței, iar cu privire la celelalte mijloace de probă înregistrate la aceeași poziție dispune păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.ul Național de D. G. J., după rămînerea definitivă a hotărîrii.
În baza art.193 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile cheltuieli judiciare în sumă de 9.221 lei.
În baza art.191 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului
4.200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu Bordei Raluca ce s-a avansat din fondurile M.ui
Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Iași din 22 iunie 2010 dat în dosar nr.757/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 raportat la art.175 lit.a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, fiind încunoștiințat de prietena sa că intenționează să se despartă de el, inculpatul a profitat de faptul că era ziua de naștere a victimei și a invitat-o în apartamentul său, după ce în prealabil se asigurase că chiriașa sa nu va fi în locuință, apoi a ucis-o cu mai multe lovituri de cuțit, ulterior încercând la rândul său să se sinucidă prin ingurgitarea unei supradoze de medicamente.
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. I. sub dosar nr.(...), procedându-se la efectuarea cercetării judecătorești.
Prin sentința penală nr.825/7 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și
Justiție, admițând cererea formulată de petentul C. I. M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.(...) al T. I., a hotărât strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Maramureș și a menținut actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub dosar nr.(...). Examinând probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procesele-verbale de transcriere a mesajelor scrise din telefonul inculpatului și al victimei, raport de necropsie, raport de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, acte medicale, declarațiile părților civile și ale martorilor, instanța reține următoarele:
Inculpatul și victima G. Ilinca C.ia s-au cunoscut în anul 2007, între cei doi începând o relație strânsă de prietenie. V. nu a știut la acel moment că inculpatul este căsătorit și are doi copii minori, soția și copiii fiind stabiliți în
Franța, aflând acest lucru mult mai târziu.
Potrivit declarației martorei U. E. (prietena apropiată a victimei), victima a luat hotărârea de a se despărți de inculpat la finele anului 2009, realizând că relația nu are viitor, mai cu seamă că inculpatul îi promisese în repetate rânduri că va divorța, lucru care nu s-a întâmplat. Întrucât la acel moment inculpatul era plecat în Franța, victima i-a comunicat hotărârea luată doar telefonic sau prin mesaje. V. i-a mai spus martorei că îi este frică de modul în care va reacționa inculpatul când îi va spune în față că intenționează să se despartă, întrucât acesta nu acceptă despărțirea.
V. a comunicat hotărârea luată și mamei sale, G. E. T., precum și sorei, G.
I. E..
Inculpatul a revenit în țară în data de 20 aprilie 2010, și, după cum rezultă din declarațiile martorelor și mesajele scrise găsite în memoria telefonului victimei, nu a acceptat ideea despărțirii de victimă, încercând să o convingă să se răzgândească.
Sora victimei, partea civilă G. I. E., a declarat că în data de 8 mai 2010 s-a întâlnit cu inculpatul pentru a-l ajuta să aleagă un cadou pentru ziua de naștere a victimei, ocazie cu care inculpatul s-a plâns că victima vrea să întrerupă relația și acest lucru îl nemulțumea.
În noaptea de 8/9 mai 2010, victima și prietena ei martora U. E. și-au serbat ziua de naștere într-un club, la petrecere fiind prezent și inculpatul, față de care victima s-a purtat distant, fapt remarcat de cei prezenți. La plecare victima i-a spus martorei că în acea zi intenționează să poarte o discuție finală cu inculpatul și să se despartă definitiv de acesta.
În ziua de 9 mai 2010, în jurul orelor 1540 victima s-a întâlnit cu inculpatul, deplasându-se întâi la un restaurant și apoi, în jurul orelor 2000, la apartamentul inculpatului. A. împrejurări rezultă din declarația sorei victimei, G. I. E., care arată că a vorbit la telefon cu victima, care i-a spus că „este în Păcurari";, înțelegând că se găsește în apartamentul inculpatului de pe strada C. nr.58, imobil care are ieșire și pe B. P. D. orele 2230 victima nu a mai răspuns la telefon.
Este de precizat că în apartamentul inculpatului locuia cu chirie în cea de- a doua cameră martora M. Lia, care a arătat că știa că victima este prietena inculpatului, întrucât o văzuse de mai multe ori în apartament.
Aceeași martoră a declarat că în ziua de 9 mai 2010 orele 14-15, inculpatul a rugat-o să plece de acasă între orele 18-22 pentru că trebuia să primească musafiri, deși niciodată inculpatul nu o mai rugase să plece pentru a primi musafiri. Inculpatul a plecat apoi de acasă, însă la scurt timp a sunat-o pe martoră întrebând-o dacă a înțeles ce i-a cerut și i-a spus că o va suna cu 20 de minute înainte de a ajunge cu musafirii. La orele 1940 inculpatul a sunat-o pe martoră pentru a se asigura că plecase de acasă, iar la orele 2010 i-a trimis un mesaj martorei spunându-i să revină la apartament după orele 2230.
Martora a revenit acasă la orele 2245, a remarcat că pe hol se găsesc haine de damă și pantofi, însă nu a auzit nici o mișcare, astfel că s-a culcat, iar a doua zi dimineața a plecat la facultate.
Familia victimei s-a alarmat, întrucât aceasta nu a răspuns la telefon toată noaptea, astfel că la locuința inculpatului s-au deplasat partea civilă G. I. E. și martorii U. E. și E. V. A. au încercat să forțeze ușa și să intre în locuință, în final ușa fiind deschisă de martora M. Lia care se afla în apartament. La scurt timp la fața locului au sosit și organele de poliție care au constatat că în camera inculpatului se găsea cadavrul victimei G. Ilinca C.ia și lângă acesta un cuțit de bucătărie metalic de dimensiuni mari, respectiv 32 cm lungime și lama 21 cm.
Cu privire la acest cuțit martora M. Lia a arătat că aparține inculpatului. În aceeași cameră a fost găsit și inculpatul în stare de inconștiență, în urma ingurgitării de medicamente.
Prin raportul de necropsie medico-legală nr.845/(...) întocmit de I. de M. L. I. s-a concluzionat că moartea victimei G. Ilinca C.ia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unor plăgi înjunghiate toraco- abdominale cu hemotorax și interesare pulmonară hepatică; topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu un obiect tăietor - înțepător (posibil cuțit); între leziunile de violență și deces există o legătură de cauzalitate directă.
În raport de aceste elemente de fapt instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, cunoscând intenția victimei de a se despărți de el, a hotărât să o omoare, scop în care a creat condițiile necesare săvârșirii faptei, prin îndepărtarea chiriașei din locuință și apoi invitarea victimei în apartamentul său, unde i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit care i-au cauzat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 raportat la art.175 lit.a Cod penal.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor prev. de art.174 Cod penal, cerere pusă în discuția contradictorie a părților în ședința din (...) și susținută cu ocazia concluziilor la dezbaterea fondului cauzei.
Instanța a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată și o va respinge, reținând că prin ansamblul probelor administrate în cauză s-a dovedit existența premeditării.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați și mesajele telefonice a reieșit fără putință de tăgadă că victima era hotărâtă să pună capă relației cu inculpatul și că acesta nu a acceptat, motiv pentru care a hotărât să o omoare. De asemenea, această hotărâre a fost exteriorizată, concretizată în activități de pregătire a săvârșirii faptei, prin crearea condițiilor necesare, îndepărtarea chiriașei din locuință, stăruința inculpatului în acest sens, deși anterior nu o mai rugase acest lucru, și apoi invitarea victimei în apartamentul său.
În raport de faptul că inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu cuțitul asupra unei zone vitale a corpului, zona toraco-abdominală, cu consecința unor leziuni grave care i-au cauzat decesul, rezultă că poziția subiectivă a acestuia se caracterizează prin intenția de a ucide.
Întrucât pe parcursul cercetării a reieșit că inculpatul suferă de anumite afecțiuni psihice figurând în evidențele Spitalului Clinic de P. „. I. cu mai multe internări, s-a dispus expertizarea sa psihiatrică.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 875/(...) întocmit de I. de M. L. I., inculpatul prezintă diagnosticul „în observație tulburare de personalitate de tip borderline";; fapta pentru care este învinuit a fost săvârșită cu discernământ.
Cu privire la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a contestat de către inculpat neregularitatea semnării acestui raport de către cei doi medici primari psihiatrii, însă prin adresele de la filele 127 și 128 din dosarul nr.(...) aceste neregularități au fost acoperite, cei doi medici psihiatrii arătând că își asumă conținutul și concluziile expertizei nr.875/(...), întrucât au făcut parte din comisia medico-legală psihiatrică din data de 3 și (...), care l-a expertizat pe inculpat, însă dintr-o eroare raportul nu le-a fost înmânat. La dosar s-a depus foaia de observație clinică generală cu privire la internarea inculpatului pe perioada expertizării sale psihiatrice, iar la fila 71 se află observațiile făcute de cei doi medici psihiatrii, de unde rezultă că acești medici l-au examinat pe inculpat din punct de vedere psihiatric și că au participat efectiv la efectuarea expertizei.
Pe de altă parte, din adresele răspuns ale unităților spitalicești de psihiatrie nu rezultă că inculpatul a figurat cu alte internări decât cele avute în vedere și menționate în raportul de expertiză și nici cu alte diagnostice, motiv pentru care cererea privind efectuarea unei noi expertize s-a constatat că este nefondată.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 raportat la art.175 lit.a Cod penal, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului, apreciind că această pedeapsă corespunde scopului și funcțiilor prev. de art.52 Cod penal.
Aplicarea pedepsei complementare se justifică în raport de natura faptei, ce o face incompatibilă cu gradul de responsabilitate civilă pe care îl implică exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, ori de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Pentru aceleași considerente s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu (...) la zi.
În cauză s-au constituit părți civile G. E. T., mama victimei, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei daune materiale și a sumei de
200.000 euro daune morale și G. I. E., sora victimei, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei daune materiale și a sumei de 150.000 euro daune morale.
În ședința din 20 ianuarie 2011, inculpatul a arătat că este de acord cu achitarea despăgubirilor pentru daune materiale solicitate de părțile civile, aspect de care instanța a ținut seama la soluționarea laturii civile, potrivit principiului disponibilității.
În consecință, constatând că sunt realizate condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile G. E. T. 15.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și echivalentul în lei la data plății a
30.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale, iar părții civile G. I. E.
10.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și echivalentul în lei la data plății a 20.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale.
Cu privire la daunele morale, deși în sistemul român de drept nu sunt precizate criterii pentru stabilirea acestora, instanța are sarcina ca, în raport de consecințele pe orice plan suferite de părțile vătămate să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral suferit. Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Instanța a reținut că este neîndoielnic că prin fapta inculpatului, părților civile le-a fost cauzat un prejudiciu de natură morală, dată fiind relația apropiată, de afecțiune dintre acestea și victimă. S-au avut în vedere și declarațiile martorilor C. C. și M. G., care au confirmat suferințele încercate de părțile civile, suferințe pe care le resimt și în prezent și care le-au afectat starea de sănătate fizică și le-au transformat psihic, marcându-le întreaga existență viitoare.
Potrivit dispozițiilor art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cuțitului corp delict, iar cu privire la mijloacele de probă, se va dispune păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.ul Național de D. G. J., după rămânerea definitivă a hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art.193 Cod procedură penală și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C. M. I. și părțile civile G. I. E. și G. E. T.
Inculpatul în apelul său a solicitat prin apărător,în principal ,schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor simplu prev. de art.174 C. arătând în motivare că în cauză nu a fost dovedită premeditarea,în concluzie, criticându-se soluția instanței de fond și sub aspectul cuantumului pedepsei,solicitându-se reducerea acesteia.
Părțile civile în apelul formulat au solicitat desființarea sentinței atât sub aspectul laturii penale ,în sensul majorării pedepsei,cât și sub aspectul laturii civile,în sensul majorării daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
Analizând sentința atacată,prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu,Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174, art.175 lit.a C.
La fel ca și prima instanță,și Curtea apreciază că ,raportat la declarațiile martorilor audiați,respectiv M. Lia, U. E.,a mesajelor telefonice dintre părți ,a condițiilor în care victima a ajuns în acea zi la domiciliul inculpatului, toate acestea demonstrează că inculpatul a premeditat fapta sa,astfel că sub aspectul încadrării juridice sentința este corectă,respingând astfel solicitarea de schimbarea încadrării juridice .
Restul împrejurărilor menționate în apărare,respectiv că acesta a comandat un tort pentru partea vătămată care trebuia ridicat a doua zi,că a cumpărat cadouri pentru victimă și pentru sora ei,că victima cunoștea faptul că inculpatul suferă de boli psihice,solicitând în acest context reaudierea unor martori și a părților civile,că raportul de necropsie nu răspunde la toate obiectivele,nu au nici o relevanță în ansamblul materialului probator al cauzei și nu înlătură probele menționate mai sus,care dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului. Nu trebuie omis în acest context faptul că inculpatul a încercat să se sinucidă cu acea ocazie ,deci este evident că el a fost autorul faptei de omor,astfel că o exhumare a cadavrului și o nouă necropsie nu sunt necesare cauzei.
De asemenea,aspectele arătate de apărătorul inculpatului,privind antecedentele medicale ale acestuia,la lipsa unor semnături de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, aceste chestiuni au fost lămurite în mod argumentat de către prima instanță,astfel că instanța de apel nu le va relua considerându-le judicios analizate și soluționate.
Alte aspecte invocate în apel,sunt de exemplu ,că inculpatul ,suferind de boli psihice,a întrerupt tratamentul anterior comiterii faptei și astfel acest factor ar fi influențat comportamentul său,că martorii cauzei puteau lămuri aspectul cum că victima știa de la începutul relației lor că inculpatul este căsătorit, nu au nici o relevanță raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică care a stabilit că acesta a avut discernământ în momentul comiterii faptei și la împrejurările în care a fost comisă fapta.
De altfel, argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul soluției de condamnare a inculpatului sunt pertinente și convingătoare, Curtea însușindu-și-le în totalitate.
Potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de apel prezentate de inculpat nu diferă substanțial față de solicitările acestuia în fața primei instanțe (practic inculpatul , prin motivele de apel, formulând unele critici legate de modul de efectuare a unor acte procedurale și de administrare a unor probe, la care prima instanță a răspuns).
Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii,având în vedere modalitatea de comitere, dar și lipsa antecedentelor penale,instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei. Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, neimpunându-se modificarea acesteia,iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
Raportat la latura civilă a cauzei se constată că inculpatul a fost de acord cu plata daunelor morale solicitate de părțile civile în fața primei instanțe,astfel că în mod corect instanța a obligat inculpatul la plata acestora conform principiului disponibilității,sentința fiind și sub acest aspect legală și temeinică.
Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpat și de părțile civile.
Va menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit articolului 88 Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 iunie 2010 și până în prezent.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe părțile civile fiecare să plătească câte 100 cheltuieli judiciare in favoarea statului .
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. M. I. și părțile civile G. I. E. și G. E. T. împotriva sentinței penale 544 din 27 octombrie 2011 a T. M..
Menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 iunie 2010 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe părțile civile fiecare să plătească câte 100 cheltuieli judiciare in favoarea statului .
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. M. V. V. A.
G., L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./26 iunie 2012
Jud.fond. A. S.-F.
| ← Decizia penală nr. 33/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 352/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
