Sentința penală nr. 121/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR. 121/2012
Ședința publică din 21 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe inculpații S. S. F. și P. S. M., trimiși în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. dat în dosar nr. 354/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunilor de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prev. și ped. de art. 266 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru data de 14 noiembrie 2012 iar apoi în data de 21 noiembrie
2012 din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise.
C U R T E A
Prin rechizitoriul nr. 354/P/2010 din data de 26 martie 2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C. au fost trimiși în judecată inculpații S. S. F. și P. S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin.2 din C.penal.
S-a reținut în esență în sarcina acestora că în calitate de lucrători ai P. mun. T. la data de (...) S. S. F., comisar șef de poliție și agent șef de poliție P. S.
M. i-au aplicat mai multe lovituri cu bastonul în zona omoplaților și în special la zona tălpilor picioarelor părții vătămate T. N., în sediul P. mun. T., pentru a-l determina să recunoască comiterea unui furt, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inițial, la data de (...) a fost înaintată P. municipiului T. plângerea părții vătămate T. N. (f. 7, d.u.p.) prin care acesta solicita identificarea și tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de poliție care l-au agresat în sediul acestei instituții la data de (...).
În urma cercetărilor inițial derulate în cauză, prin rezoluția din data de 29 septembrie 2011 a P. de pe lângă Curtea de A. C. (f.24-26, dosar instanță) s-a dispus, în baza art. 10 lit. a C.pr.pen., scoaterea de sub urmărire penală a comisarului șef S. A. F., șef Birou I. C. din cadrul P. municipiului T. și a agentului șef P. S. M., agent în cadrul Biroului de I. C. din cadrul P. municipiului T., pentru infracțiunea prev. de art. 266 (2) din Codul penal.
De asemenea, s-a dispus prin același act neînceperea urmăririi penale față de agentul șef N. A., agent în cadrul Biroului de I. C. din cadrul P. municipiului T., pentru infracțiunea prev. de art. 266 alin. 2 din Codul penal.
S-a reținut în considerentele rezoluției că după formularea plângerii penale împotriva comisarului șef de poliție S. S.-F. și agenților șefi de poliție P. S. M. și N. A. ambii din cadrul P. mun. T., primul fiind ofițer și respectiv subofițeri de politie judiciară de către partea vătămată, prin ordonanța nr. 6. din (...) procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Cluj, având în vedere competenta de soluționare a cauzei în raport cu calitatea persoanei, conform art. 27 al. 3 alin. 3 lit. b din L. nr. 218/2002, modificată prin L. nr. 2., comb. cu art. 209 al. 4 din Codul de procedură penală, a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea P. de pe lângă Curtea de A. C.
În cauză au fost audiați în calitate de martori numitul T. F. - tatăl persoanei vătămate, S. V. - verișor cu persoana vătămată care l-a transportat cu autoturismul la C.-N. și numita L. M. - mătușa persoanei vătămate (soră cu tatăl acestuia) care l-a preluat pe T. N. de la S. V. din autoturism și l-a dus cu autoturismul propriu la UPU 1 C.-N. iar a doua zi la IML C.-N. unde i s-a și eliberat certificat medico-legal, care au confirmat susținerile persoanei vătămate însă nici unul nu a fost prezent la ieșirea acestuia din sediul P. mun. T..
Prin rezoluția din data de (...) s-a început urmărirea penală împotriva comisarului șef de poliție S. S. F. și a agentului șef de poliție P. S. ambii din cadrul P. mun. T. pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prev. de art. 266 (2) din Codul penal.
Cu ocazia audierii persoanei vătămate de către procuror atât la P. de pe lângă Tribunalul Cluj cât și la P. de pe lângă Curtea de A. C., aceasta și-a menținut plângerea așa cum a fost formulată in scris.
S-a reținut în esență în urma cercetărilor efectuate că dosarul privind furtul unor scule comis în dauna părții vătămate O. N. se afla în lucru la agentul șef N. A., având nr. de înregistrare (...) și nr. unic 1844/P/2010.
Totodată s-a reținut că inițial, pe parcursul primelor audieri, partea vătămată a declarat că trusele sustrase au fost vândute în cart. P. din mun. T., motiv pentru care agenții N. A. și L. I. s-au deplasat cu T. N. în cart. P. la fața locului, însă făptuitorul nu a putut să arate locul în care a vândut bunurile sustrase.
La sfârșitul programului agentul L. I. a plecat la domiciliu și a sosit la sediul politiei comisarul șef Săutean A. în fața căruia T. N. a recunoscut din nou că el a sustras trusa cu scule împreună cu o cunoștință dar care este foarte periculoasă care l-a amenințat să nu spună nici chiar organelor de politie întrucât este foarte periculos și nici chiar politia nu-i poate asigura protecție. A mai menționat partea vătămată totodată că acele truse au fost vândute cu suma de 200 lei în cart. P. pe o stradă lăturalnică și a fost condus din nou la fața locului de către agentul N. A. și comisarul șef S. A..
Și de data aceasta T. N. a declarat că nu-și mai amintește locul unde au fost vândute acele truse de scule motiv pentru care s-au reîntors la sediul poliției. Aici acesta a declarat că i-a mințit pe polițiști și că o parte din bunurile sustrase s-ar afla la domiciliul său din com. P., sat P. de Jos, jud. C., ascunse în "poiată". Pentru aceste motive, la domiciliul său s-au deplasat agenții N. A. și R. I. I. unde după ce tatăl victimei a căutat, nu a aflat trusele cu scule.
Fiind întrebat din nou de către cms. șef S. A. despre trusele cu scule furate de la O. N., acesta i-ar fi solicitat comisarului șef să-l anunte pe O. N. să se prezinte la sediul poliției întrucât acesta-i este rudă, dorește să se împace cu el și-i va restitui sculele furate.
Cu ocazia audierii în calitate de martor a părții vătămate O. N. acesta a declarat că a găsit la sediul poliției pe făptuitorul T. N. pe care l-a văzut stând pe un scaun, picior peste picior, fără a fi încătușat, iar în birou se afla cms. șef Săutean A. și agentul N. A.
Din nou T. N. a afirmat că O. N. îi este verișor și că a doua zi dimineața la orele 9.00 îi va aduce acasă sculele pe care le-a furat. Totodată martorul a declarat că T. N. nu părea să fie bătut iar la plecare din sediul poliției în jurul orelor 19.00, acesta mergea foarte bine fără să acuze dureri.
Împreună cu polițiștii și cu făptuitorul T. N. a coborât și partea vătămată O. N., care a menționat că a rămas mai în urmă și că învinuitul S. A. l-a reținut și i- a spus să primească orice obiect sustras îi aduce T. N., întrucât pentru ei constituie un mijloc de probă.
Tot persoana vătămată O. N. cu ocazia audierii în calitate de martor a declarat că nu cunoaște cine l-a bătut pe T. N. dar știe că datorează diferite sume de bani la mai mulți cetățeni și chiar a auzit in sat (localitatea natală a lui T. N. și a soției părții vătămate) că T. N. a mai fost bătut de nu putea umbla întrucât ia bani cu împrumut de la diferite persoane și nu-l mai restituie.
Atât polițiștii audiați în cauză cât și ofițerul de serviciu și partea vătămată
O. N. au declarat că au plecat de la poliție spre domiciliu în jurul orelor 19.30 iar
T. N. a sunat pentru prima dată telefonic pe verișorul său În jurul orelor 21.30, perioadă în care ar fi putut să fie bătut și de alte persoane așa cum declară martorul O. N.
Procurorul de caz a reținut că toți polițiștii audiați, care au negat comiterea agresiunii, atât comisarul șef Săuteanu A. și agentul N. A. care s-au ocupat nemijlocit de acel dosar cât și ceilalți polițiști prezenți la percheziții sau care erau de serviciu la poartă au declarat că l-au observat pe T. N. coborând cu polițiștii bine dispus fără să se observe că ar fi fost bătut sau să acuze vreo durere, fapt confirmat și de martorul O. N. care a fost prezent la audierea lui T. N. la poliție și care a părăsit sediul politiei odată cu acesta.
Pentru toate aceste motive, s-a concluzionat inițial de către procurori că dacă T. N. ar fi fost bătut la sediul politiei, era imposibil să nu-i reproșeze martorului O. N. faptul că a fost bătut, așa cum i-a reproșat că a făcut plângere penală împotriva sa.
De asemenea, s-a reținut că dacă T. N. ar fi fost bătut de polițiști, la sfârșitul căutărilor pentru a identifica sculele sustrase, când polițiștii N. A. și R. I. s-au deplasat la domiciliul său și al părinților săi și i s-a înmânat de către comisarul șef S. A. telefonul mobil să vorbească cu tatăl său pentru a indica locul în care pretindea că a ascuns trusele cu scule, în mod precis le-ar fi spus și părinților că a fost bătut la sediul poliției, iar aceștia le-ar fi reproșat celor doi polițiști prezenți la fața locului.
În plângerea penală formulată T. N. a solicitat și tragerea la răspundere penală și a agentului șef P. S. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266
(2) din Codul penal însă acesta nu a participat în nici un fel la anchetarea lui T. N. întrucât a fost ofițer de serviciu la poliție, fapt confirmat și de comisarul șef S. A..
S-a concluzionat astfel că agentul șef P. S. nu a fost implicat în nici un fel în investigarea acestui dosar, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 (2) din Codul penal.
Conform probatoriului administrat și expus anterior, s-a reținut că nu se poate dovedi în mod cert că T. N. a fost victima unei agresiuni săvărșite de către comisarul șef Săutean A. și agentul șef N. A. care să atragă răspunderea penală a acestora, singurii care afirmă că a fost agresat fiind T. N. și cei trei martori ( rude ale sale), care nu au fost prezenți la poliție.
Doar certificatul medico-legal al IML ar atesta în mod indubitabil că T. N. a fost victima unei agresiuni, însă acesta, pe baza declarațiilor martorului O. N. (care a precizat că a auzit că a fost bătut de alte persoane pentru nerestituirea unor sume de bani) putea fi agresat de oricine altcineva.
Împotriva acestei soluții partea vătămată T. N. a formulat în termen legal, în temeiul prevederilor art. 278 C.pr.penală, plângere adresată procurorului general al P. de pe lângă Curtea de A. C. (f.27-29, dosar instanță), plângere care a fost admisă , rezoluția din (...) fiind infirmată prin ordonanța nr. 985/II/2/(...), dispunându-se astfel redeschiderea cercetărilor și reluarea urmăririi penale față de învinuiții S. S. F. și P. S. M. (f. 30, dosar instanță), finalizată cu întocmirea rechizitoriului ce constituie actul de sesizare în prezenta cauză.
În cursul urmăririi penale, după reluarea acesteia și în cursul judecății, inculpații au negat comiterea infracțiunii reținute în sarcina lor.
Curtea a procedat la audierea inculpaților (f. 61-67), a părții vătămate T. N.
(f.68-70), precum și a martorilor L. M. (f.77-78), O. N. C. (f.79-80), N. A. S. (f. 81-
86), Ș. M. C. (f.99), M. R. (f.100-101), L. I. V. (f.102-103), R. I. I. (f. 104-105), T. F. (f.118), S. V. (f. 119) și T. M. (f. 120).
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La data de (...) martorul O. N. C. a depus o plângere la Poliția Municipiului
Turda prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a autorului necunoscut care în noaptea de 17/(...) a sustras din dependințele locuinței sale din T., str.
Cheii nr.22, diferite scule în valoare de 5000 euro.
În urma acestei plângeri s-a format dosarul nr. 1844/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Turda în care începând din luna iulie 2010, efectuarea cercetărilor a fost preluată de numitul N. A. S. A. din urmă a luat legătura cu soția numitului O. N. C. care i-a comunicat că înainte de comiterea faptei de mai sus, la domiciliul lor s-a prezentat partea vătămată T. N. pe care-l cunoaște din comuna P. și care i-a cerut împrumut 100 euro, însă ea a refuzat cererea acestuia.
Pe baza acestor informații, agentul șef N. A. S. a ajuns la concluzia că un autor prezumtiv al faptei de mai sus ar putea fi partea vătămată T. N., motiv pentru care prin intermediul lucrătorilor de poliție din cadrul Postului de P. din comuna P., l-a invitat pe acesta la sediul P. M. T. pentru data de (...) ora 08,30.
Din declarația martorului M. R. V., agent șef în cadrul P. M. T. care în data de (...) era de serviciu în calitate de ajutor al ofițerului de serviciu, rezultă că partea vătămată s-a prezentat la sediul P. M. T. întâi dimineața, când a spus că îl caută pe agentul N., fără a specifica prenumele acestuia. Deoarece în cadrul P. T. mai există un agent cu numele de N., martorul a discutat cu acesta care i-a spus că el nu a citat pe nimeni astfel încât partea vătămată a plecat. A revenit însă "în jurul amiezii" (f. 74 d.u.p., 100-101 dosar instanță) și-l căuta pe numitul N. A. S.
Partea vătămată T. N. a fost preluată de la poartă de numitul N. A. S., care a arătat că T. N. s-a prezentat la poarta P. M. T. în jurul orei 14,15.
Partea vătămată T. N. a fost condusă de agentul de poliție N. A. S. într-un birou aflat la etajul 2 din sediul P. M. T., unde agentul i-a cerut să recunoască faptul că ar fi furat mai multe unelte de la domiciliul numitului O. N. C., punându-i în vedere că i-au fost găsite amprentele la locul faptei (f. 22, 24 d.u.p, f. 81 și urm. dosar instanță.). În realitate așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la (...) de la locul comiterii faptei nu au fost ridicate deloc urme dactiloscopice, cu atât mai puțin urme care să aparțină numitului T. N. (f. 37-38 d.u.p.).
Partea vătămată nu a recunoscut comiterea faptei pentru care era cercetat, motiv pentru care agentul N. A. S. i-a spus că o să-i arate amprentele sale găsite la locul faptei, după care a ieșit din birou și la scurt timp s-a întors însoțit de inculpatul S. S. F. care s-a prezentat ca fiind "locțiitorul comandantului" și era îmbrăcat în haine civile.
Potrivit declarațiilor părții vătămate rezultă că inculpatul S. S. F. l-a încătușat cu mâinile la spate și l-a pus să stea îngenuncheat pe un scaun cu spatele la el, după care a luat un baston de cauciuc și a început să-l lovească peste tălpile picioarelor, partea vătămată fiind încălțată cu o pereche de "pantofi de lac", cerându-i să recunoască comiterea furtului (f. 27 d.u.p.).
Potrivit actului de sesizare, după aplicarea mai multor lovituri inculpatul S.
S. F. a plecat și la scurt timp a intrat în birou inculpatul P. S. M., îmbrăcat în uniformă de polițist, care la rândul lui a început să-l lovească pe T. N. cu bastonul peste tălpi, omoplați și coaste până când cel agresat și-a pierdut cunoștința. La fel ca și celălalt inculpat, P. S. M. i-a solicitat părții vătămate în timpul loviturilor aplicate să recunoască furtul comis.
Partea vătămată T. N. a susținut că nu este autorul furtului sus amintit, motiv pentru care inițial nici nu a recunoscut comiterea acestuia, dar după bătaia primită, din cauza durerii a semnat o declarație scrisă de agentul șef N. A. S. din care rezulta că ar fi comis furtul împreună cu numitul P. A. In declarațiile sale partea vătămată a susținut că deși N. A. S. a fost cel care a consemnat declarația prin care recunoștea comiterea faptei, nu a fost agresat de acesta pentru a da această declarație ci de către inculpații S. S. F. și P. S. M.
După consemnarea "declarației de recunoaștere" obținută prin agresiune, lucrătorii de poliție au luat măsuri în vederea găsirii bunurilor sustrase.
A., inițial partea vătămată a fost condusă de agenții N. A. S. și L. I. în mai multe locații din municipiul T., printre care și pe str. P. nr. 59 din T., însă nu s- au găsit bunurile sustrase.
Ulterior, după ieșirea din tură a martorului L. I., ancheta a fost coordonată direct de către inculpatul S. S. F., care împreună cu agentul N. A. S. l-au dus pe T. N. pe str. F. din T. pentru a identifica locul unde au fost vândute sculele sustrase, însă așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu această ocazie partea vătămată nu a putut arăta un loc anume în care ar fi ajuns bunurile (f. 48 d.u.p.). La fiecare deplasare "la fața locului" au fost încheiate procese-verbale de către lucrătorii de poliție (f. 47- 48 d.u.p.).
Văzând că nu găsesc bunurile sustrase, agenții N. A. S. și R. I. cu mașina de serviciu s-au deplasat la domiciliul părții vătămate T. N. din comuna P. de Jos, județul C., în timp ce acesta era ținut în continuare de inculpatul S. S. F. în sediul P. M. T..
După ce cei doi agenți s-au prezentat la domiciliul părții vătămate unde au luat legătura cu părinții acestuia, T. N. în timp ce se afla în sediul P. M. T. a fost lăsat să discute la telefon cu tatăl lui T. F. pentru a comunica acestuia locul unde s-ar afla bunurile sustrase. Deși T. N. a indicat câteva locuri unde s-ar găsi bunurile și tatăl acestuia a permis polițiștilor să caute în acele locuri sculele sustrase, cei din urmă nu au putut identifica bunurile sustrase, motiv pentru care s-au întors la sediul P. M. T., unde au încheiat un nou proces-verbal (f. 49 d.u.p.).
Între timp a fost convocat la sediul P. M. T. și martorul O. N. C., în fața căruia și în prezența inculpatului S. S. F., respectiv în prezența martorului N. A. S., partea vătămată T. N. a promis că va restitui bunurile sustrase a doua zi.
După ce nu au fost găsite bunurile sustrase, tot în data de (...) agentul șef N. A. S. în completarea declarației părții vătămate T. N. a consemnat că acesta din urmă nu recunoaște fapta comisă și că a recunoscut săvârșirea faptei la început pentru că i-ar fi fost frică din cauza emoțiilor, deoarece nu a fost niciodată la poliție. Prin aceeași declarație T. N. mai arăta că a recunoscut acuzațiile în fata lui O. N. C. deoarece i-a fost frică de acesta (f. 25, 46 d.u.p., f.
68-70 dosar instanță).
După orele 20,00 partea vătămată T. N. a părăsit sediul P. M. T., însă din cauza leziunilor suferite în zona tălpilor se deplasa anevoios, motiv pentru care l- a sunat pe martorul Ș. M. C., rugându-l să îl transporte cu autoturismul la domiciliu. M. Ș. M. C. s-a întâlnit cu partea vătămată pe ruta dintre sediul P. M. T. și clădirea Liceului M. Viteazu din T., ocazie cu care partea vătămată T. N. i-a cerut să-l ducă la spital. Cei doi s-au deplasat la S. M. T. unde partea vătămată a fost consultată la ora 21,40. Din documentele medicale întocmite de medicul primar chirurg dr. Martinovici L. rezultă că T. N. prezenta „contuzii multiple și echimoze la nivelul picioarelor bilateral (regiune plantară), genunchilor bilateral și hemitoracelui stâng". În privința cauzei producerii leziunilor medicul a consemnat "prin agresiune". Din declarația martorului Ș. M. C. rezultă că T. N. s- a aflat în sediul spitalului circa 40 min.
După ce a fost consultată, partea vătămată a fost transportată de la spital în comuna P. de Jos la domiciliu de către martorul Ș. M. C. care arată că partea vătămată mergea foarte greu și șchiopăta, spunând că a fost bătut la poliție.
În jurul orelor 23,00 mama părții vătămate l-a contactat telefonic pe numitul S. V., domiciliat în P. de M., rugându-l să-l transporte pe T. N. în municipiul C.-N., unde urma să fie preluat de mătușa sa L. M. M. S. V. a arătat că a fost de acord cu solicitarea de mai sus, s-a deplasat la domiciliul părții vătămate constatând că T. N. avea picioarele umflate încât nu-i mai încăpeau în pantofi și nu se putea deplasa, susținând că a fost bătut de către 2 polițiști la P. mun. T.. T. N. susținut de martor și de tatăl lui a fost urcat în autoturismul martorului care l-a transportat în mun. C.-N. unde în apropierea Teatrului National îl aștepta cu autoturismul mătușa sa L. M.
Martora L. M. în noaptea respectivă 20/(...) l-a transportat pe T. N. la UPU
1 C., unde la ora 03,30 medicul rezident chirurgie generală dr. C. I., a constatat că are echimoze la nivelul genunchilor bilateral, gambe bilateral și i-a aplicat un tratament antialgic.
În data de (...) partea vătămată a fost consultată de medicul legist, iar din certificatul medico-legal nr.5867/1/a/1068/(...) al IML C. rezultă că acesta prezenta echimoză violacee la nivelul genunchilor bilateral, pe fața anterioară, pe fața anterioară a ambelor gambe, respectiv avea ambele picioare tumefiate și prezenta pe fața plantară corespunzător antepiciorului echimoză violacee. Din certificatul medico-legal mai rezultă că partea vătămată acuza dureri la nivelul hemitoracelui stâng. Din concluziile medicului legist rezultă că leziunile corporale suferite de T. N. s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cădere, necesitând
11-12 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.
Existența leziunilor de mai sus și numărul zilelor de îngrijiri medicale au fost confirmate și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 324111/a/ 7 din (...) al lML C. din concluziile căruia mai rezultă și faptul că mecanismul de producere al tuturor leziunilor a fost cel de lovire activă cu corp dur.
Inculpații în cursul urmăririi penale au recunoscut că în ziua de (...) s-au aflat la sediul P., însă nu au recunoscut niciunul comiterea actelor de agresiune, susținând că partea vătămată a plecat din sediul poliției nevătămat. S-a încercat astfel să se contracareze acuzațiile formulate de partea vătămată, lăsându-se de către apărare să se înțeleagă faptul că aceasta putea deveni victima unei agresiuni după ce a plecat din sediul poliției.
Din analiza coroborată a declarațiilor inculpaților, ale părții vătămate și ale martorilor se desprinde o stare de fapt oarecum diferită de cea reliefată în rechizitoriu, dar care confirmă indubitabil împrejurarea că la data de 20 iulie
2010 partea vătămată a fost victima unei agresiuni în sediul poliției municipiului
T., jud. C., comisă însă cu certitudine doar de către inculpatul S. S. F., unica persoană care timp de câteva ore s-a aflat singur cu partea vătămată în biroul în care acesta era audiat.
A., partea vătămată care nu are antecedente penale s-a prezentat singur și de bunăvoie la sediul poliției în dimineața acelei zile, deși avea o citație pentru ziua următoare, respectiv cea de 21 iulie 2010, căutându-l pe agentul șef N., nefurnizând astfel nici un motiv pentru a se recurge la utilizarea forței și dorind să afle pentru ce a fost chemat. Negăsindu-l pe acesta și existând o confuzie între N. A. și un alt lucrător de poliție de la serviciul rutier, partea vătămată a plecat, fiind apoi apelat de către fratele său sau (potrivit susținerilor martorului N. de către șeful de post din comuna P. de Jos) care i-a spus că trebuie să se întoarcă la sediul poliției pentru a da niște lămuriri.Aceste aspecte sunt confirmate și de către martorul N. A., partea vătămată reîntorcându-se după orele amiezii și fiind preluat la intrare de către N. A., fără a fi înregistrat în registrul de intrări al unității.
Ancheta a fost inițiată de către martorul N. A., în birou mai aflându-se și L. E., aceștia aducându-i la cunoștință învinuirea, pe care partea vătămată nu a recunoscut-o. Indiferent dacă acesta a fost calm sau a devenit, potrivit susținerilor martorului N. A., iritat, cert este că la scurt timp în birou și-a făcut apariția inculpatul S. S. F. și că în acel moment au început agresiunile asupra părții vătămate. E. de remarcat faptul că martorul N. A. S. (despre care partea vătămată arată că nu l-a agresat dar ar fi fost martor la loviturile aplicate de ceilalți doi inculpați) deși în declarațiile sale neagă că ar fi văzut aplicarea loviturilor, recunoaște că inculpatul S. S. F. a preluat controlul anchetei (f. 81 d.u.p.). În declarația din faza de urmărire penală martorul a arătat că în timpul anchetei l-a lăsat pe T. N. timp de aproximativ 5 minute, în birou, singur cu învinuitul S. S. F., lăsând să se înțeleagă că nu știe ce s-a întâmplat în acest interval de timp (f. 82), în timp ce în declarația din fața instanței admite că inculpatul S. a preluat controlul anchetei deoarece colegul său L. E. ieșea din schimb iar el a fost nevoit să se deplaseze la locuința părții vătămate, unde susținea acesta că s-ar afla sculele (f. 83, dosar instanță).
Alte indicii din care rezultă că în timpul "anchetei" partea vătămată a fost agresată sunt cele legate de forma și conținutul declarației inițiale de recunoaștere a faptei, pe care acesta susține că a dat-o sub imperiul fricii și a loviturilor primite comparativ cu declarația de completare de nerecunoaștere, ambele consemnate de N. A. S., respectiv modalitatea participării numitului T. N. la acțiunile de căutare a bunurilor. Mai precis agentul șef N. A. S. în declarațiile luate lui T. N. a menționat doar ora începerii (15,00) nu și ora încheierii declarațiilor, iar în timp ce la sfârșitul declarației de recunoaștere nu a făcut nici o mențiune privind nefolosirea forței la obținerea acesteia, la finalul declarației de completare în care T. N. neagă cu desăvârșire comiterea furtului martorul N. A. S. a adăugat propoziția "În timpul cercetărilor nu am fost constrâns fizic sau moral", acesta constituind un indiciu clar în scopul contracarării acuzațiilor ce urmau să fie formulate în mod aproape previzibil de către cel agresat.
În ceea ce privește prezența părții vătămate la primele acțiuni de căutare a bunurilor sustrase, este de observat că aceasta a fost dusă de lucrătorii de poliție în mai multe locații din T., însă nu a fost condusă tocmai la domiciliul lui unde putea să arate locul unde se află bunurile sustrase, deoarece aceștia erau conștienți de faptul că dacă va ajunge acasă, membrii familiei acesteia vor descoperi faptele comise de ei precum și leziunile pe care acesta le prezenta deja.
A., la momentul efectuării percheziției domiciliare, partea vătămată nu a fost trimisă însoțită de polițiști pentru a indica unde se află bunurile, aspect explicat de către inculpatul S. S. F. prin aceea că aceasta se impunea pentru bunul mers al anchetei și pentru a preîntâmpina eventuale scandaluri care se iscă uneori la locuințele aparținătorilor în astfel de situații, mai ales în mediul rural. Prin propriile percepții, instanța a constatat că partea vătămată și aparținătorii acesteia nu par a fi deloc genul de oameni care ar putea stârni cu temei temerea unui eventual conflict între autorități și aceștia.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind oarecum exagerată susținerea apărării despre partea vătămată potrivit căreia aceasta are un intelect liminal și că prezintă alte carențe comportamentale (viclenie) și urmând această idee, să se susțină teza că nu sunt probe în acuzare sau că declarația acesteia nu este utilă, veridică și necesară procesului penal.
Apărările inculpatului S. S. F. care a arătat că nu are în dotare pe inventar în calitate de polițist cătușe, respectiv baston de cauciuc și astfel nu putea folosi la comiterea agresiunii astfel de obiecte, nu pot fi luate în considerare și pot fi apreciate ca frizând chiar cinismul, având în vedere că este greu de închipuit că în sediul P. M. T. în timpul serviciului, șeful biroului de investigații criminale nu are acces la astfel instrumente, indiferent în inventarul cui s-ar afla acestea sau nu.
E. de menționat și împrejurarea că dosarul în care partea vătămată T. N. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt și în care în urma agresiunii a recunoscut că ar fi comis fapta împreună cu numitul P. A., așa cum rezultă din datele obținute de la P. de pe lângă Judecătoria Turda (f. 51d.u.p.) și declarațiile inculpatului S. S. F. precum și ale martorului O. N. C., din lipsă de probe nu a fost soluționat nici până în prezent iar persoana ";indicată"; de T. N. ca și coautor, nu a putut fi identificată.
În prezenta cauză, dincolo de analiza probatorie care trebuie efectuată în orice cauză penală în vederea coroborării probelor, pentru a se putea concluziona caracterul de concludență și de indubitabilă dovadă a vinovăției acuzaților, trebuie făcută o analiză pornind de la principiile și practica cristalizată de C., prin raportare la încălcarea art. 3 din Convenția E.peană, care interzice tortura, tratamentele inumane sau degradante.
Un tratament de natura celui la care a fost supusă partea vătămată se circumscrie perfect noțiunii de tratament inuman și degradant, astfel încât o analiză din această perspectivă este perfect pertinentă, fiind efectuată de altfel și prin actul de sesizare, aceasta fiind și perspectiva din care trebuie analizat probatoriul din prezenta cauză. În acest sens, ceea ce se impune a se constata pentru a se stabili vinovăția, sunt următoarele elemente: dacă partea vătămată T. N. s-a deplasat la poliție în stare de deplină sănătate, aspect care este incontestabil și dacă s-a stabilit existența leziunilor.
Conform certificatului medico-legal și expertizei medico-legale, leziunile au fost provocate în mod indubitabil, fiind situate în zona membrelor inferioare, cu precădere în zona plantară și în zona spatelui, prin lovire cu un corp dur ca mecanism de producere.
Dacă cele două elemente sunt constatate în mod cert, jurisprudența C. arată unanim că se naște o prezumție simplă cu privire la raportul de cauzalitate între leziunile produse și conduita autorităților, respectiv se prezumă că aceste leziuni au fost produse de către autorități în perioada în care suspectul, într-o stare evidentă de vulnerabilitate, se afla la dispoziția totală a acestora. Totodată, conform aceleiași jurisprudențe C., prezumția este una simplă, care nu funcționează automat, sens în care revine autorităților obligația de a da o explicație plauzibilă, rezonabilă cu privire la o altă posibilă cauză de producere a leziunilor decât cea prezumată în modul arătat anterior.
În prezenta speță nu a putut fi furnizată o altă explicație pertinentă și rezonabilă, condiții în care devine evidentă incidența prezumției.
Potrivit Hot. Dikme/Turcia nr. (...) autorităților le incumbă sarcina prezentării unor explicații plauzibile cu privire la cauza și originea producerii leziunilor. În speță, nu au putut fi furnizate astfel de "explicații plauzibile" în condițiile în care partea vătămată T. N. a fost ținută în sediul poliției de la "amiaza" zilei de (...) până aproximativ la ora 21,00, timp de aproximativ 8-9 ore, fără să fie învinuit, fără să fie reținut procedural și fără a i se atrage măcar atenția că are dreptul la apărător. În cauze similare (Akkurt/Turcia nr.
47938/99/ (...)) C. a arătat că statul este responsabil pentru orice persoană aflată în detenție întrucât în mâinile funcționarilor poliției aceasta este într-o situație de vulnerabilitate și autoritățile au obligația să o protejeze.
Alături de prezumția evocată, în cauză se însumează și o serie de probe testimoniale foarte relevante cu privire la faptul că imediat după ce partea vătămată a părăsit sediul poliției a fost văzută în această stare de unul din martorii audiați, respectiv de către martorul Ș. M. C., că aceasta s-a prezentat la S. de U. din T. la ora 2., fiind examinată de un medic din cadrul unității sanitare și că ulterior, aceasta s-a aflat fie în prezența martorului, fie a membrilor familiei sale până în momentul în care a fost transportată în municipiul C.-N. pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale de specialitate. A., a doua zi s-a constatat medico- legal existența leziunilor și mecanismul de producere a acestora.
Raportat la intervalul de timp în care partea vătămată s-a aflat în sediul poliției au existat aspecte contradictorii atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, fiind greu de stabilit cu exactitate o oră la care partea vătămată a părăsit sediul poliției câtă vreme inculpatul P. S.-M., deși avea această obligație, nu a consemnat în registrul unității ora la care partea vătămată a părăsit sediul poliției.
Cu toate acestea, momentul la care partea vătămată a părăsit sediul P. municipiului T. nu se poate situa decât undeva după orele 2.-21,00 întrucât din procesul verbal întocmit de către agenții N. și R. (f.49, d.u.p.), care au efectuat acea percheziție domiciliară, rezultă că la orele 2. s-au reîntors la sediul poliției. Ora 2. este consemnată în conținutul procesului verbal întocmit de cei doi agenți de poliție în 20 iulie 2010, momentul evenimentelor. A., de la ora indicată de către cei doi agenți, toate declarațiile concordă în sensul că s-a mai continuat audierea părții vătămate, a fost prezent și martorul O. pentru a purta o discuție cu partea vătămată T. N., după care cu toții au părăsit sediul poliției. În acest context, se poate constata că nu există un interval de timp în care partea vătămată să fi fost singură și să se fi putut produce în alte circumstanțe leziunile pe care le-a prezentat în mod cert și care datează cu certitudine din 20 iulie
2010. Având în vedere că în cauză nu este furnizată nicio altă explicație cu privire la producerea leziunilor, nu se poate susține nicidecum eventualitatea că partea vătămată s-a autoagresat, fiind greu de crezut că și-ar fi putut aplica lovituri în zona plantară sau că cineva l-ar fi agresat într-un scurt interval de timp exact în acea zonă.
A., primul certificat medico-legal arată că leziunile s-au produs prin lovire sau cădere dar raportul de expertiză medico-legală aflat la fila 20-21 d.u.p. indică un singur mecanism de producere a tuturor leziunilor, respectiv cel de lovire activă cu corp dur așa încât cu privire la mecanismul de producere nu există niciun soi de dubiu.
Leziunile suferite de partea vătămată sunt urmări specifice ale unor agresiuni folosite în mod regulat de organele de miliție în perioada anterioară anilor 1989, având în vedere că se prezintă mai ales la nivelul tălpilor părții vătămate, după ce a fost lovit de mai multe ori cu un corp dur. Ținând cont de faptul că partea vătămată T. N. la data consultării sale de către medicul legist prezenta leziuni la nivelul genunchilor, gambelor și tălpilor în mod bilateral, afirmațiile acesteia potrivit cărora a fost bătut în tălpi în timp ce stătea în genunchi pe un scaun devin absolut plauzibile.
De asemenea, chiar dacă apărarea a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată nu a fost constantă în declarații, Curtea constată că declarațiile părții vătămate nu sunt neconcordante. Începând cu cea dată în data de 27 iulie 2010 și toate celelalte succesive, în mod constant partea vătămată arată același lucru, respectiv că inculpatul S. S. F. (după ce partea vătămată a reușit să identifice persoanele care au exercitat agresiunile) este cel care l-a încătușat pe scaun și l-a lovit, după care inculpatul P. S. M., care era în ținută de polițist, a intrat în respectivul birou, a exercitat și acesta acte de agresiune.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că sunt contradicții mult mai numeroase în tot ceea ce înseamnă probatoriu testimonial provenit de la martorii audiați - colegi ai celor doi inculpați, respectiv cu privire la ore, cu privire la momentul în care partea vătămată a părăsit sediul poliției, cu privire la modul în care s-a părăsit sediul poliției, cu privire la momentul în care partea vătămată a ieșit, dacă a ieșit singură, dacă a ieșit însoțită, care erau grupurile cu care a ieșit, la ce oră s-a ieșit. S-a încercat inducerea ipotezei că s-a ieșit din sediu inițial la ora 1., dar faptul că partea vătămată nu i-a însoțit pe cei doi lucrători R. și N. la momentul efectuării percheziției este un indiciu suplimentar cu privire la starea în care se afla partea vătămată.
Raportat și la declarațiile aparținătorilor părții vătămate date la termenul de judecată din data de (...) (f.118-120), fratele părții vătămate arătând că a fost contactat telefonic de partea vătămată în timp ce aceasta se afla în sediul poliției dar acea convorbire nu a putut fi finalizată întrucât partea vătămată i-a comunicat că i se ia telefonul, se poate concluziona că sunt reale susținerile acesteia în sensul că în acel interval de timp era supus unor acte de agresiune.
În același timp, martorii propuși de apărare M. R. V., L. I., R. I., N. A. S., toți lucrători de poliție și colegi ai inculpaților, respectiv O. N. (persoana păgubită prin furtul imputat părții vătămate) au arătat în declarațiile lor că nu au văzut că partea vătămată ar fi șchiopătat și toți au declarat că acesta nu prezenta nici o urmă de leziune la ieșirea din sediul P. M. T., în timp ce la scurt timp după ieșirea din sediul poliției leziunile părții vătămate sunt constatate nu numai de către medici, dar și de către martorii S. V. și Ș. M., care l-au transportat pe T. N. cu autoturismele lor.
Curtea va înlătura însă susținerile martorilor sus-menționați în acest sens, deoarece acestea sunt contrazise de restul probelor administrate în cauză și în special de constatările medico-legale. În plus, subiectivitatea martorilor în acestă privință poate proveni atât din raporturile de subordonare în care se află martorii față de inculpatul S. S. F., cât și din împrejurarea că, mai mult sau mai puțin, în cursul zilei respective, fiecare dintre ei s-a aflat în preajma părții vătămate ori a accepta că acesta prezenta urme de lovituri înseamnă a recunoaște implicit o complicitate, cel puțin morală, la infracțiunea care face obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește declarația martorului O. N., în mod evident aceasta este subiectivă, acesta fiind persoana păgubită a furtului pentru care era cercetat partea vătămată (care a spus că martorul i-a dat și o palmă în sediul poliției).
Concluzionând, era deci foarte puțin probabil ca martorii sus-menționați să depună mărturie împotriva colegilor lor, aceștia având de apărat și de consolidat o anumită poziție chiar instituțională, raportat la astfel de infracțiuni.
Dacă vinovăția inculpatului S. S. F. a fost dovedită, în opinia Curții, dincolo de orice îndoială rezonabilă, pentru considerentele expuse anterior (acesta preluând controlul anchetei, aflându-se singur timp de câteva ore în prezența părții vătămate și nepermițând deplasarea acestuia la efectuarea percheziției domiciliare după cum era firesc) nu același lucru se poate spune despre situația coinculpatului P. S. M., a cărui participare la comiterea faptei nu a fost dovedită fără niciun dubiu.
În acest sens, Curtea reține că singurele probe care îl incriminează pe acesta sunt declarațiile părții vătămate, care a susținut de la început că a fost bătut de două persoane și care ulterior prin propriile declarații l-a exclus pe N. A. din cercul suspecților, deși cu excepția inculpatului S. S. F., acesta a fost cel care s-a aflat cel mai mult în ziua respectivă în preajma părții vătămate, fiind și persoana care a consemnat declarațiile, cel care l-a audiat și cel care împreună cu L. I. l-au condus prima dată prin T. pe partea vătămată pentru a indica locul unde ar putea fi găsite bunurile sustrase.
De această dată însă și sub acest aspect, declarațiile părții vătămate sunt contrabalansate serios de restul probelor administrate în cauză.
În toate declarațiile date în mod constant inculpatul P. S. a arătat că la acea dată începând cu orele 14,00 a fost ofițer de serviciu, ajutorul de ofițer fiind martorul M. R. a oferit o explicație plauzibilă pentru faptul că nu a înregistrat în registru plecările și sosirile din/în sediul poliției ale părții vătămate, deoarece acesta a fost însoțit în permanență de către colegii săi, astfel încât a dedus că acesta era anchetat pentru comiterea unei infracțiuni.Tot inculpatul arată că în după amiaza aceleiași zile în sediul poliției nu se aflau decât patru lucrători, adică el, coinculpatul S., martorul N. (aceștia doi fiind în biroul de la etajul doi împreună cu partea vătămată) și ajutorul de ofițer de serviciu, martorul M.
Inculpatul a arătat că el nu putea părăsi postul și nici nu a făcut-o cu atât mai mult cu cât în intervalul de timp 16,00-18,00 colegul său M. se odihnea, postul de ofițer de serviciu prin natura sa neputând fi părăsit.
Susținerile inculpatului P. sunt confirmate chiar de către inculpatul S. S. F. care în declarația sa a arătat în mod clar că în tot timpul cât s-a aflat în biroul lui N. acesta nu a intrat acolo niciodată (f.63).
Totodată, martorul M. R. (f.100-101) confirmă susținerile inculpatului P., în sensul că s-a aflat în permanență împreună cu acesta în post și că își amintește că acesta a urcat sus doar pentru a duce un fax la cabinetul comandantului poliției
și că nu a stat deloc acolo, coborând imediat după ce a lăsat acel înscris.
În același sens, nici martorii N. sau L. nu au putut furniza niciun indiciu cu referire la prezența inculpatului P. în biroul unde se afla partea vătămată.
În aceste condiții, chiar dacă partea vătămată a susținut în mod constant că inculpatul P. a fost cea de a doua persoană care l-a agresat, susținerile sale sunt singulare, combătute de toate celelalte depoziții ale persoanelor prezente în sediul poliției la acea dată și nu pot fundamenta prin ele singure o hotărâre de condamnare, Curtea urmând a face aplicarea principiului in dubio pro reo, neputându-se stabili cu certitudine că, dacă într-adevăr partea vătămată ar fi fost agresată de doi lucrători de poliție, cel de al doilea ar fi fost inculpatul P. S. M.
Starea de fapt sus-descrisă este probată prin:
Probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea penală formulată de partea vătămată T. N. (f. 7); certificatul medico-legal nr. 5867/I/a/1068 din (...) emis de IML C.-N. (f. 9); copia fișei de consultații a părții vătămate T. N. întocmită de medicul dr. C. I. în data de (...) (f. 11 ); copia actelor medicale întocmite în cadrul S.ui Municipal T. în data de (...) (f. 14-15); raportul de expertiză medico- legală nr. 324/11/a/7 din (...) emis de IML C.-N. (f. 20-21); declarațiile părții vătămate T. N. (f. 22, 24-29,32-33); copia procesului-verbal de consemnare a plângerii orale a numitului O. N. C. din (...) (f. 36); copia procesului-verbal de cercetare la fața locului din (...) cu planșa fotografică aferentă (f. 37-41); copia declarației numitului M. R. din (...) (f.43); copia declarației părții vătămate T. N. dată în calitate de făptuitor în datele de (...) ora 15.00, respectiv (...) În fața agentului șef N. A. (f. 45-46); copia procesului-verbal din (...) ora 15.00 întocmit de agenții de poliție N. A. și L. I. (f.47); copia procesului-verbal din (...) ora 17.00 întocmit de învinuitul S. S. F. și de agentul șef N. A. (f.48); copia procesului- verbal din (...) ora 18.30 întocmit de agenții de poliție N. A. și R. I. (f.49); adresa IPJ C. din care rezultă că învinuiții la (...) făceau parte din structura Poliței judiciare (f.53); copia filelor din registrul acces persoane în sediul P. M. T. pentru data de (...) (f.56-57); declarațiile martorilor: O. N. C. (f.63, 65-67), S. V. (f.69), Ș. M. Cosrnin (f.70-11), L. M. (f.72), T. F. (f.73), M. R. V. (f.74), L. lacob (f. 75), R. I. loan (f.76), N. A. S. (f. 77-78,80-82); procese verbale de confruntare (f. 93-95); declarațiile învinuitului P. S. M. (f. 96-99, 101-102); declarațiile învinuitului S. S. F. (f.1 04-11 O, 112-115); fișa postului învinuitului S. S. F. (f. 121-122); copia fișei de evidență a obiectelor de inventar aflate în folosința învinuitului S. S. F. (f.
124-125);
Probe administrate în cursul judecății: declarațiile inculpaților (f. 61-67), a părții vătămate T. N. (f.68-70), ale martorilor L. M. (f.77-78), O. N. C. (f.79-80), N. A. S. (f. 81-86), Ș. M. C. (f.99), M. R. (f.100-101), L. I. V. (f.102-103), R. I. I. (f. 104-
105), T. F. (f.118), S. V. (f. 119) și T. M. (f. 120).
În drept, fapta inculpatului S. S. F. (comisar șef, șeful Biroului de I. C. din cadrul P. M. T.) care la data de (...) i-a aplicat mai multe lovituri cu bastonul în zona omoplaților și în special la zona tălpilor picioarelor părții vătămate T. N., în sediul P. mun. T., pentru a-l determina să recunoască comiterea unui furt, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prev. de art. 266 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ca va fi aplicată inculpatului, Curtea va avea în vedere prevederile art. 72 Cod penal, respectiv gravitatea faptei concret comise, urmăririle produse, modul și mijloacele de comitere a acesteia precum și persoana inculpatului.
A., Curtea va reține prin prisma acestor criterii că fapta comisă are un grad de pericol social deosebit de ridicat, fiind vorba de exercitarea unor acte de agresiune deosebit de violente, la limita torturii, asupra unei persoane cercetate penal (care s-a prezentat de bună-voie la sediul poliției la chemarea acestora și care nu avea antecedente penale) în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu de către inculpat care, cu atât mai mult în calitatea pe care o avea (comisar - șef), era chemat în primul rând să garanteze echitatea procedurilor derulate și să asigure cercetarea oricărei persoane bănuite de comiterea unei fapte penale în condiții decente, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale și, mai ales, ale drepturilor fundamentale ale omului.
Acționând în acest mod, inculpatul a comis deservicii atât sistemului din care face parte, un sistem care trebuie în primul rând să funcționeze în interesul cetățeanului și să protejeze drepturile acestuia, cât și în general, în ansamblu, sistemelor chemate să contribuie la derularea în condiții normale, firești și decente a actului de justiție (referindu-ne aici la organele poliției judiciare, parchete și instanțe judecătorești) de o asemenea manieră încât să fie percepute ca fiind eficiente și de natură a conferi siguranță și încredere cetățenilor în înfăptuirea justiției.
Lipsa antecedentelor penale în acest caz nu contrabalansează gravitatea faptei comise, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru ca inculpatul să își fi putut desfășura activitatea.
Din aceste considerente, Curtea apreciază că scopul educativ și exemplificativ al pedepsei nu poate fi atins în acest caz decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Pe cale de consecință, Curtea va aplica inculpatului S. S. F. o pedeapsă de
1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal, Curtea va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a, b și c Cod penal, apreciind că gravitatea faptei concret comise și persoana inculpatului îl fac pe acesta incompatibil să exercite aceste drepturi pe durata executării pedepsei.
Din considerentele anterior expuse, Curtea va dispune, în baza art. 11 pct.
2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen. achitarea inculpatului P. S. M. de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prev. de art. 266 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând cu titlu de daune morale echivalentul în lei la data plății a sumei de 10.000 de euro și cu tilu de daune materiale suma de 39.10 lei reprezentând costul examinării medico-legale.
Raportat la gravitatea leziunilor suferite, la tratamentul inuman la care a fost supusă partea vătămată, fiind ținută încătușată mai multe ore în sediul poliției, timp în care sistematic i-au fost aplicate lovituri cu un baston de cauciuc la tălpi, ținând cont de starea de vulnerabilitate majoră în care se afla văzându-se agresată chiar de oamenii legii, având în vedere numărul relativ mare de îngrijiri medicale necesare vindecării (leziunile suferite împiedicându-l timp de circa două săptămâni să se deplaseze) este indubitabil că se impune repararea pecuniară a traumelor fizice și psihice resimțite de aceasta.
Chiar dacă este greu de cuantificat pretium doloris, în prezenta cauză trebuie să se țină cont și de împrejurarea că partea vătămată a fost supusă nu doar unor agresiuni fizice extrem de violente, ci și unei stări umilitoare și degradante, în condițiile în care a fost cercetată abuziv timp de mai multe ore pentru un furt pe care nu l-a comis și în tot acest timp practic a fost lipsită de libertate.
În aceste condiții, ținând cont și de împrejurarea că daunele morale nu trebuie să conducă la o îmbogățire fără just temei a victimei, dar trebuie în același timp să constituie o reparație echitabilă, Curtea apreciază că echivalentul în lei la data plății a sumei de 5.000 de E. este de natură să asigure o justă și integrală reparație a prejudiciilor fizice și morale cauzate părții vătămate.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 14 și art. 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 și art. 1000 alin. 3 cod civil (varianta în vigoare la data săvârșirii faptei) Curtea va dispune obligarea inculpatului S. S. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor - IPJ C. la plata despăgubirilor în sumă de 5.000 E. (echivalentul în lei la data plății la cursul BNR) cu titlu de daune morale în favoarea părții civile T. N. și la plata sumei de
39,10 lei cu titlu de despăgubiri materiale (costul examinării medico-legale), respingând restul pretențiilor civile formulate în cauză.
În cauză , pentru opozabilitatea hotărârii au fost citate ca și părți responsabile civilmente I. G. al P. R., I. de P. al J. C. și M. A. și I., care a solicitat
";scoaterea din cauză"; pe considerentul că această calitate revine IGPR și IPJ C., ministerul neavând atribuții în domeniul cercetării penale (f.48-50,52) și nici legături directe de prepușenie cu inculpații.
Curtea va constata că Ministerul Administrației și Internelor are calitatea de ordonator principal de credite, IGPR aceea de ordonator secundar iar IPJ C. calitatea de ordonator terțiar de credite, potrivit dispozițiilor Legii 218/2002 cu modificările ulterioare.
Cu toate acestea, raportul de prepușenie direct există numai între IPJ C. ca și angajator al inculpatului S. S. F., astfel încât doar acesta va fi obligat în solidar cu inculpatul la repararea prejudiciului, hotărârea fiind însă opozabilă în caz de imposibilitate de executare și IGPR precum și MAI, în calitatea lor de ordonatori secundar, respectiv principal de credite.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 C.pr.pen. se va dispune obligarea inculpatului S. S.
F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor - IPJ C. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial parțial avansat din FMJ în favoarea av. din oficiu, Pop Ana M. prin încheierea penală din data de (...), restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului potrivit art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACE. MOTIVE, IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
1. Condamnă pe inculpatul:
S. S. F. - fiul lui I. și V., născut la data de (...) în mun. T., domiciliat în T., str. C. nr. 24 bl. A2 ap. 15 jud. C., studii superioare, comisar șef de poliție, căsătorit, posesor al CI seria KX nr. 6., CNP 1., fără antecedente penale,
În baza art. 266 alin. 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr. penală achită pe inculpatul:
P. S. M. - fiul lui M. și L., născut la data de (...) în mun. T., domiciliat în mun. T., str. L. nr. 2 sc. A et. 2 ap. 8 jud. C., studii superioare, agent șef de poliție, posesor al CI seria KX nr. 6., CNP 1., fără antecedente penale de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prev. de art. 266 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 14 și art. 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 și art.
1000 alin. 3 Cod civil (varianta în vigoare la data săvârșirii faptei) obligă pe inculpatul S. S. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul
Administrației și Internelor - IPJ C. la plata despăgubirilor în sumă de 5.000 E.
(echivalentul în lei la data plății la cursul BNR) cu titlu de daune morale în favoarea părții civile T. N., domiciliat în comuna P. de J., sat P. de M. nr. 93 jud. C. și la plata sumei de 39,10 lei despăgubiri materiale.
Respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 C.pr.pen. obligă pe inculpatul S. S. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor - IPJ C. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de
100 lei reprezintă onorariu avocațial parțial avansat din FMJ în favoarea av. din oficiu, Pop Ana M. prin încheierea penală din data de (...), restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului potrivit art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpații și de la comunicare cu partea responsabilă civilmente și cu partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, A. D. L. L. A. S.
Red.A.D.L./(...) Dact.H.C./4 ex.
| ← Decizia penală nr. 736/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 6/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
