Decizia penală nr. 899/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.899/R/2012

Ședința publică din 12 iunie 2012

I. constituită din : PREȘED.TE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A. GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR: S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. I. V., împotriva sentinței penale nr. 470 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și e C. cu aplic.art.41 alin.2 C. și art.37 lit.b C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. I. V. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Waldraf D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. A., consideră că s-a aplicat greșit pedeapsa și în mod nejustificat nu s-a reținut circumstanțele atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.c C. deși se impuneau. Apreciază că prin fapta comisă s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege. S. a se avea în vedere și a se ține seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră iar valoarea prejudiciului a fost recuperată. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Apreciază că pedeapsa aplicată a fost corect stabilită având în vedere și faptul că inculpatul are antecedente penale. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul R. I. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită reducerea pedepsei aplicate.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 470 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei

C. N., în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și e C. cu aplicarea art. 37 lit. b și 41 al. 2

C. și art. 3. C. a fost condamnat inculpatul R. I. V., cetățean roman, fiul lui G. si E., născut la data de 28 decembrie 1975 în loc. H., jud. Sălaj, CNP 1., recidivist, domiciliat în comuna H., sat P., nr. 13, jud. Sălaj, necăsătorit, fără loc de muncă, fără ocupație la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/(...) a Judecătoriei S. M.

În baza art. 36 al.1 C. s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul R. I. V. a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 791/(...) a Judecătoriei C.-N. definitivă prin decizia penală nr. 1910/R/(...) a Curtii de A. C.

În baza art. 36 al. 1 C. rap. la art. 34 al. 1 lit. b C. s-au contopit pedepsele de 2 ani și 2 luni închisoare și 1 an închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare care s-a sporit cu 1 lună închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al.

1 lit a teza a II-a C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 C.

În baza art. 36 al. 3 C. s-a scăzut perioada executată începând cu data de 7 decembrie 2011 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 791/15 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca definitivă prin decizia penală nr. 1910/R/28 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de A. C. și emiterea unui nou mandate de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și e C. cu aplicarea art. 3. C. a fost condamnat inculpatul G. R. Ș., cetățean roman, fiul lui K. si A., născut la data de 8 august 1976 în S., jud. S., CNP 1., fără antecedente penale, domiciliat în S., str. O., nr. 2, ap. 2, jud. S., necăsătorit, fără loc de muncă, fără ocupație la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g C. cu aplicarea art. 3. C. a fost condamnat inculpatul G. R. Ș. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a din Cpen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza at. 34 al. 1 lit. b C. s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare și 2 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului G. R. Ș. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al.

1 lit a teza a II-a C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 C.

În baza art. 86^1 și 86^2 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatul G. R. Ș. și s-a stabilit termenul de încercare de

4 ani.

În baza art. 71 al. 5 C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza art. 86^3 al. 1 C. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul G. R. Ș. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu;

- să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

În baza 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că părțile vătămate S. M. C. & C. S. cu sediul în comuna F., str. A. I., nr. 488-490, jud. C., S. C. F. cu sediul în jud. C., comuna F., S. C. S. cu sediul în C.-N., P-ța M. V.l, jud. C., S. C. E. cu sediul în C.-N., str. D., jud. C., R. H. cu sediul în C.-N., b-ul M., nr. 1-15, jud. C. și S. U. S. cu sediu în C.-N., str. F., nr. 7, jud. C. nu s- au constituit părți civile.

În baza art. 191 al. 2 C. au fost obligați inculpații R. I. V. și G. R. Ș. la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată avasate de stat.

În baza art. 189 al. 1 C. onorariile avocaților desemnați din oficiu, d-na D. I. de

200 lei, d-na DUMITRU ADELINA C. de 300 lei și d-na FLOCA P. E. de 300 lei au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dosarul nr. 4549/P/2009 în data de 27 februarie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. I. V. cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al.1 lit. a și e C. cu aplicarea art. 41 al.2 C. și art. 37 lit. b C., reținându-se în sarcina sa că la datele de 11 mai 2009, ora 9.10 și

13.30, 3 august 2009, 3 februarie 2011, 22 februarie 2011 și 22 aprilie 2011 singur sau împreună cu inculpatul G. R. a intrat în incinta mai multor magazine din C.-N. și F. de unde a sustras diverse produse pe care le-a ascuns în hainele cu care era îmbrăcat și a trecut de casele de marcat fără a le achita cauzând un prejudiciu total de

1311,33 lei.

Totodată a fost trimis în judecată inculpatul G. R. în stare de libertate pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al.1 lit. a și e C. și art. 208 al. 1 - 209 al.1 lit. e și g C. cu aplicarea art. 33 lit. a C. reținându-se în sarcina sa că la datele de 3 august 2009 și 22 iunie 2011 singur sau împreună cu inculpatul R. I. V., pe timp de zi și pe timp de noapte, a intrat în incinta a două magazine din C.-N. și F. de unde a sustras diverse produse pe care le-a ascuns în hainele cu care era îmbrăcat și a trecut de casele de marcat fără a le achita cauzând un prejudiciu total de 1098,8 lei.

Inculpații au fost prezenți la primul termen de judecată din data de 3 aprilie

2012 când au arătat că recunosc săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitata judecarea cauzei conform procedurii prev. de art. 3. C. I. a admis cererile celor doi inculpați.

Analizând actele dosarului și materialul probatoriu instanța a constatat următoarele:

La data de 11 mai 2009, în jurul orei 9.10 inculpatul R. a sustras produse alimentare din supermarket-ul M. C.&C. în sumă de 96,65 lei, bunuri pe care le-a ascuns sub hainele cu care era îmbrăcat, după care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor.

La aceeași dată de 11 mai 2009, în jurul orei 13.30 inculpatul R. a sustras produse alimentare din supermarket-ul C. în sumă de 76,58 lei, bunuri pe care le-a ascuns sub hainele cu care era îmbrăcat, după care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor.

La data de 3 august 2009, în jurul orei 14.40 inculpatul R. împreună cu inculpatul G., care a înlăturat sistemele de securitate, au sustras două aparate GPS din supermarket-ul C. în sumă de 999,80 lei, bunuri pe care inculpatul R. le-a ascuns sub hainele cu care era îmbrăcat, după care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor.

La data de 3 februarie 2011, în jurul orei 14.10 inculpatul R. a sustras produse alimentare din supermarket-ul U. în sumă de 50,90 lei, bunuri pe care le-a ascuns sub hainele cu care era îmbrăcat, după care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor.

La data de 20 februarie 2011, în jurul orei 10.00 inculpatul R. a sustras produse alimentare din supermarket-ul C. în sumă de 43,80 lei, bunuri pe care le-a ascuns sub hainele cu care era îmbrăcat, după care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor.

La data de 22 aprilie 2011, în jurul orei 11.50 inculpatul R. a sustras produse alimentare din supermarket-ul C. E. din P-ța M. V.l în sumă de 43,60 lei, bunuri pe care le-a ascuns sub hainele cu care era îmbrăcat, după care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor.

La data de 22 iunie 2011, în jurul orei 21.50 inculpatul G. a sustras o pereche de pantofi sport marca Lotto din supermarket-ul R. de pe b-ul M. din C.-N. în sumă de

99,00 lei, bunuri cărora le-a îndepărtat sistemele de securitate și pe care i-a încălțat, după care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor.

De fiecare dată a fost bunurile au fost găsite asupra celor doi inculpați de către personalul care se ocupau cu supravegherea magazinelor și au fost sesizate organele de poliție. F. inculpatului G. din data de 22 iunie 2011 a fost săvârșită în jurul orei

21.00, când afară era deja întuneric. Faptele au fost dovedite atât prin declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, cât și prin procesele verbale de constatare și de predare-primire a bunurile găsite asupra inculpatului.

Verificând fișa de cazier a inculpatului s-a constatat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/10 februarie

2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare. A fost arestat la data de 11 martie 2004 și liberat condiționat la data de 10 octombrie 2006 cu un rest de pedeapsă de 517 de zile de închisoare. R. la această împrejurare urmează să reținem starea de recidivă postexecutorie.

În drept, fapta inculpatului R. I. V. care, după executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/10 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, la datele de 11 mai 2009, ora 9.10 și 13.30, 3 august 2009, 3 februarie 2011, 22 februarie 2011 și 22 aprilie 2011 singur sau împreună cu inculpatul G. R. a intrat în incinta mai multor magazine din C.-N. și F. de unde a sustras diverse produse pe care le-a ascuns în hainele cu care era îmbrăcat și a trecut de casele de marcat fără a le achita cauzând un prejudiciu total de 1311,33 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și e C. cu aplicarea art. 37 lit. b și 41 al. 2 C..

În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 din C.proc.pen, respectiv dispozițiile generale ale Codului P., de starea de recidivă postexecutorie, gradul de pericol social al faptei săvârșite raportat la obișnuința infracțională a inculpatului care a fost condamnat anterior la mai multe pedepse privative de libertate pentru fapte similare și a fost sancționat în condițiile art.18^1 C. de 13 ori, de faptul că nu are locuință stabilă, loc de muncă sau ocupație, împrejurări care îl predispun la săvârșirea de noi infracțiuni.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și e C. cu aplicarea art. 37 lit. b și 41 al. 2

C. și art. 3. C. a fost condamnat inculpatul R. I. V. la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Napoca definitivă prin decizia penală nr. 1910/R/28 noiembrie 2011 pronunțată de

Curtea de A. C.

În baza art. 36 al. 1 C. rap. la art. 34 al. 1 lit. b C. s-au contopit pedepsele de 2 ani și 2 luni închisoare și 1 an închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare pe care a sporit-o cu 1 lună închisoare, raportat la obișnuința infracțională a inculpatului și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare pe care o va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 C., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În drept, fapta inculpatului G. R. carela datele de 3 august 2009 și 22 iunie

2011 singur sau împreună cu inculpatul R. I. V., pe timp de zi și pe timp de noapte, a intrat în incinta a două magazine din C.-N. și F. de unde a sustras diverse produse pe care le-a ascuns în hainele cu care era îmbrăcat și a trecut de casele de marcat fără a le achita cauzând un prejudiciu total de 1098,8 lei, întrunește elementele constitutive ale două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și e C. și art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g C.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 din C.proc.pen, respectiv dispozițiile generale ale Codului P., gradul de pericol social al faptei săvârșite raportat la obișnuința infracțională a inculpatului a fost sancționat în condițiile art.18^1 C. de 12 ori, de faptul că nu are locuință stabilă, loc de muncă sau ocupație, împrejurări care îl predispun la săvârșirea de noi infracțiuni, dar și de faptul că a avut o conduită procesuală adecvată, fără ca această împrejurare să constituie circumstanță atenuantă raportat la ansamblul împrejurărilor de fapt reținute mai sus.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și e C. cu aplicarea art. 3. C. a fost condamnat inculpatul G. R. Ș. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a din Cpen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza at. 34 al. 1 lit. b C. s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare și 2 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului G. R. Ș. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 C., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

R. la vârsta inculpatului, la faptul că în prezent are un loc de muncă și că participarea la procesul penal poate să-l facă să conștientizeze consecințele pe care le are perseverența infracțională, chiar cu prejudicii reduse, considerăm că pronunțarea sentinței este suficientă pentru ca inculpatul să nu săvârșească alte fapte și că nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție, însă sunt necesare instituirea anumitor obligații în sarcina sa.

În baza art. 86^1 și 86^2 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatul G. R. Ș. și s-a stabilit termenul de încercare de

4 ani.

În baza art. 71 al. 5 C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza art. 86^3 al. 1 C. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul G. R. Ș. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu;

- să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; În baza 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că prejudiciile au fost recuperate, iar părțile vătămate S. M. C. & C. S., S. C. F., S. C. S., S. C. E., R. H. și S. U. S. nu s-au constituit părți civile nu s-au constituit părți.

În baza art. 191 al. 2 C. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 189 al. 1 C. onorariile avocaților desemnați din oficiu au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. I. V., criticând solutia atacată ca netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună retinerea circumstantelor atenuante prevazute de art.74 C. si reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Recursul a fost motivat arătându-se că în mod nejustificat nu s-au reținut circumstanțele atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.c C. deși a avut o atitudine sinceră, iar valoarea prejudiciului a fost recuperată. A mai invoct faptul că prin fapta comisă s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

I. de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:

Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postexecutorie (inculpatul fiind condamnat definitiv pentru infracțiuni similare), fiind sanctionat anterior pentru acte identice cu amendă administrativă, dovedind astfel că reeducarea sa nu s- a realizat, dar si faptul că, prin comiterea de acte similare, inculpatul a inteles sa-si asigure mijloacele de trai prin comiterea de acte de sustragere.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altor persoane.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

A., „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care nu este îndeplinită deoarece inculpatul este recidivist si a fost sanctionat administrativ pentru fapte similare); „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece recuperarea prejudiciului este consecinta surprinderii inculpatului de către persoanele cu atributii de supraveghere.

Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art.

3201 alin. (7) C. proc. pen. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie

2011).

În speță nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a încălcat norme elementare care reglementează dreptul de proprietate si, din această perspectivă, retinerea circumstantelor atenuante ar conduce la stabilirea unor sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al infractiunilor.

Referitor la aplicarea art.18/1 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.

Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.

De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.

În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.181 C.

A., în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.

Or, din probe rezultă că inculpatul, în perioada mai 2009- aprilie 2011, singur sau împreună cu inculpatul G. R., a intrat în incinta mai multor magazine din C.-N. și F. de unde a sustras, comitând sase acte, diverse produse alimentare si nealimentare pe care le-a ascuns în hainele cu care era îmbrăcat și a trecut de casele de marcat fără a le achita cauzând un prejudiciu total de 1311,33 lei.

Asa fiind, nu se poate retine că prin fapta inculpatului s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate prin textul incriminator si că poate fi apreciată ca fiind lipsită de importantă atâta timp cât inculpatul a adus cauzat un prejudiciu însemnat victimelor.

Referitor la aplicarea sporului de 1 lună închisoare, Curtea îl consideră ca fiind justificat prin prisma perseverenței infracționale a inculpatului recurent, dar și a numărului ridicat de acte comise ceea ce impune o agravare a sancțiunii rezultante.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motive pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat aistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189

C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

In baza art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. I. V. împotriva sentintei penale nr. 470 din 6 aprilie 2012 a Judecătoriei C. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘED.TE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER, L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. Mihăiță-L. M.

← Decizia penală nr. 1397/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 513/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 899/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 899/2012, Curtea de Apel Cluj