Decizia penală nr. 1094/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1094/R/2012
Ședința publică din 1 august 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C.- președinte secție
JUDECĂTORI: C. I.
: M. B. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul I. G.-I. împotriva sentinței penale nr.883 din 25 iunie 2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr.(...) inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. A., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Apărătorul inculpatului depune la dosar un memoriu din partea inculpatului, învederând instanței că acesta solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în tentativă la furt calificat, solicitând ca instanța să o aibă în vedere la soluționarea recursului declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicată inculpatului, precum și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în tentativă la furt calificat, așa cum a solicitat inculpatul prin memoriul depus azi la dosarul cauzei. De asemenea, mai arată că în cauză s-ar justifica și aplicarea dispozițiilor art 81 Cod penal.
Solicită a se avea în vedere că prejudiciul cauzat este relativ scăzut, acesta fiind recuperat integral. De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
R.ul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind corespunzătoare iar săvârșirea faptei este certă și caracterizează persoana inculpatului. Cu privire la cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpat în cauză, aceasta este nefondată și solicită respingerea acesteia. De asemenea, se mai arată că, din copia cazierului judiciar rezultă că inculpatul a mai suferit șase condamnări, pedepsele fiind executate. Instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 Cod penal, prevederile art. 3201 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului. F. săvârșită de inculpat are un grad destul de ridicat de pericol social.
Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul I. G. I. având ultimul cuvânt solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în tentativă la furt calificat, motivat de faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală, însă nu s-a ținut seama de declarațiile sale.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 883 din data de 25 iunie 2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului I. G.-I., fiul lui fiului lui G. și I., născut la data de 2 iulie 1982, în C.-Napoca, jud. C., de cetățenie română, studii 13 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în C.-Napoca, str. Pădurii, nr. 22, ap. 29, jud. C., cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, posesor al CI seria KX nr. 4., identificat prin CNP 1., în stare de arest în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a, teza a II-a, și b din Codul penal, iar în temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 din Codul penal, s-a dedus reținerea și arestarea preventivă începând cu data de (...) la zi.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, suma de
200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată, d-na H. P. și suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale, d-na B. M.-Melinda, s-au avansat din fondul M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla din data de 16 mai 2012 inculpatul I. G.-I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. e, C. pen.
În sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
În data de 21 aprilie 2012, în jurul orelor 15.20, inculpatul, aflându-se în magazinul Lidl din Municipiul G., și neavând asupra sa decât o sumă redusă de bani, s-a hotărât să sustragă bunuri alimentare și nealimentare. În aceste condiții, având în cărucior încărcat cu diverse mărfuri e evitat să treacă pe la casieriile magazinului, deplasându-se până la ușile de acces în unitate unde a așteptat ocazia favorabilă pentru a se îndepărta. Profitând la un moment dat de împrejurarea că în spațiul dintre cele două rânduri de uși venise învinuitul C. R.-
C., care a provocat deschiderea ușilor, inculpatul s-a deplasat în grabă, trecând de primul rând de uși.
Personalul magazinului s-a sesizat de conduita suspectă a inculpatului și a blocat ușile, dând astfel posibilitatea lucrătorilor de poliție să descindă la fața locului pentru a identifica pe inculpat și a-l conduce la sediul P. M. G. B. sustrase au fost recuperate în totalitate. Prejudiciul cauzat a fost recuperat în totalitate.
În faza de urmărire au fost administrate următoarele probe: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dovezi de ridicare și predare a bunurilor, înregistrări video, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului și ale învinuitului, notă de relații, caziere judiciare.
Prin ordonanța din data de 21 aprilie 2012 a fost dispusă reținerea inculpatului pe o durată de 24 de ore. Prin încheierea penală nr. 21/2012, rămasă definitivă prin respingerea recursului a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile. Prin încheierea din data de 18 mai
2012 a fost dispusă menținerea stării de arest a inculpatului.
În faza de judecată, fiind prezent personal în fața instanței, inculpatul a declarat că dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate a judecății reglementată de dispozițiile art. 320 indice 1 din Codul de procedură penală, recunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, nemaisolicitând administrarea altor probe decât cele din faza de urmărire penală pe care și le-a însușit.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 21 aprilie 2012, în jurul orelor 15.20, inculpatul și numitul C.
R.-C. se aflau în magazinul Lidl din Municipiul G. Agenților de pază li s-a părut suspect faptul că aceștia încarcă mari cantități de marfă într-un coș, motiv pentru care au i-au supravegheat mai atent, atât în mod direct, cât și prin sistemul de supraveghere video.
După umplerea coșului, inculpatul a dus coșul în apropierea ușii de intrare în magazin, unde a fost lăsat, în așteptarea unui moment prielnic pentru părăsirea magazinului.
Profitând de faptul că numitul C. R.-C. a rămas între cele două rânduri de uși de la intrarea în magazin, provocând deschiderea acestora, inculpatul a încercat să părăsească incinta magazinului fără a trece pe la casele de marcat fiscale, trecând de primul rând de uși. A. de pază, sesizând intenția de sustragere a bunurilor de către inculpat, au blocat ambele rânduri de uși, între care au fost prinși atât inculpatul cât și numitul C. R.-C.
Valoarea bunurilor sustrase s-a ridicat la suma de 2395,45 lei. Prejudiciul a fost recuperat în totalitate.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța de fond a avut în vedere declarațiile inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor C. S., B. P.-V., B. E., procesul-verbal din data de 7 mai 2012, adresa nr. 5280/(...) a părții vătămate, dovada de primire din data de (...).
În drept, fapta inculpatului de a sustrage bunuri în valoare de 2395, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art.
208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
Din copia cazierului judiciar depus la dosar rezultă că inculpatul a mai suferit 6 condamnări, pedepsele fiind executate. Condamnările nu atrag starea de recidivă, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material infracțiunii de furt calificat a constat în acțiunea de sustragerea a unor bucuri din Magazinul alimentar Lidl. Infracțiunea de furt calificat s-a consumat, bunul intrând în sfera de dispoziție a inculpatului, întrucât acesta a reușit să treacă de primul rând de uși de la intrarea în magazin. Împrejurarea că inculpatul nu a reușit să treacă și de cel de-al doilea rând de uși, nu poate avea nici o semnificație juridică, întrucât acest fapt nu s-a datorat propriei inițiative a inculpatului ci intervenției agenților de pază a magazinului care au blocat ușa de intrare.
Urmarea imediată a acțiunii inculpatului a constat în atingerea adusă patrimoniului părții vătămate.
Atingerea adusă patrimoniului părții vătămate este consecința exclusivă a acțiunii inculpatului, astfel că între fapta inculpatului și rezultatul produs există raport de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, din modul de săvârșirea al faptei rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestuia. În conformitate cu art. 19, al. 1, pct. 1, lit. a, această atitudine subiectivă îmbracă forma intenției directe.
Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța constată că sunt întrunite aceste condiții, astfel că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
În vederea individualizării judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C., prevederile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală privind reducerea limitelor de pedeapsa cu
1/3, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat are un grad destul de ridicat de pericol social. F. a fost săvârșită cu premeditare, într-un loc public, iar valoarea bunurilor sustrase a fost de 2.395,45 lei. Prejudiciul a fost însă recuperat în totalitate.
Persoana inculpatului prezintă însă un pericol pentru ordinea publică. Din copia cazierului judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat penal de 6 ori pentru infracțiuni similare dar și pentru fapte cu violență. Condamnările nu atrag starea de recidivă. Cu toate acestea, condamnările suferite sunt relevante în ceea ce privește personalitatea inculpatului, motiv pentru care au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, cât și la modalitatea de executare a acesteia.
Reiterarea comportamentului infracțional de către inculpat relevă faptul că acesta nu s-a îndreptat. Mai mult decât atât, în cauză există indicii că inculpatul a mai săvârșit și o altă infracțiune de furt, pentru care este în prezent cercetat în dosarul penal nr. 11460/P/2011.
Petentul a mai fost sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea unor furturi și pentru fapta prevăzută de art. 321, alin. 1, C. pen.
Toate acestea relevă obișnuința inculpatului de a săvârși astfel de fapte antisociale, împrejurări care îl fac periculos pentru societate.
Având în vedere aceste aspecte referitoare la circumstanțele săvârșirii faptei și la persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că pedeapsa aptă pentru îndreptarea inculpatului este pedeapsa închisorii de 3 ani. Împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei a determinat instanța de fond să aplice o pedeapsă mai redusă decât dacă inculpatul ar fi negat săvârșirea acesteia.
Având în vedere faptul că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordine publică, s-a impus executarea pedepsei în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, precum și a dreptului prevăzut de art. 64, lit. b.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În consecință, în temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal instanța de fond a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64, lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 350 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului și, în temeiul art. 88 din Codul penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă a acestuia, începând cu data de (...) la zi.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, suma de
200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată, d-na H. P. și suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale, d-na B. M.-Melinda, s-au avansat din fondul M.ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul I. G. I. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în tentativă la furt calificat și reducerea pedepsei cu aplicarea disp.art.81 C.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit, prevalându-se de procedura prev.de art.320/1 C.pr.pen. și a dat încadrarea juridică corespunzătoare, reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e C.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice și reținerea doar a tentativei la infracțiunea de furt calificat, se apreciază că instanța de fond a avut în vedere în mod judicios că infracțiunea de furt calificat s-a consumat în momentul în care inculpatul împreună cu numitul C. R. C. au trecut coșul cu bunurile luate din magazinul Lidl din Mun.G. prin prima ușa de la intrarea în magazin, fiind opriți de agenții de pază în momentul în care au încercat să iasă pe cel de-al doilea rând de uși.
Pentru a fi în prezența infracțiunii de furt calificat este necesar ca făptuitorul să fi intrat în posesia bunurilor sustrase, fiind lipsit de importanță că nu a fost părăsit locul comiterii faptei, deoarece prejudiciul a fost produs în momentul scoaterii acelor produse din incinta în care se aflau, fără a fi achitate la casa de marcat.
În consecință, încadrarea juridică dată este corectă, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prev.de art.72 C., gradul de pericol social concret a faptelor și făptuitorului, împrejurarea că acesta a solicitat aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen., dar și antecedentele sale penale, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de furt calificat, astfel că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că inculpatul a comis această infracțiune, deși anterior a executat mai multe pedepse pentru infracțiuni de același gen, nu se poate considera că reeducarea sa poate avea loc și în altă modalitate decât prin privare de libertate.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului este nefundat și va fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Potrivit art.385/16 alin.2 rap.la art.381 C.pr.pen., art.88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 aprilie 2012 și până în prezent.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. G. I., deținut în
Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 883 din 25 iunie 2012 a
Judecătoriei G.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 aprilie 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C.‚ suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 august 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. C. C. I. M. B. M. N.
Red.C.I./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: Gîlcă M.I..
| ← Decizia penală nr. 286/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 245/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
