Decizia penală nr. 248/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ Nr. 248/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : D. P.
: M. R. GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. S. V., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 3 februarie 2012 a T.ui B. N., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. S. V., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. U. I. C. din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului L. S. V., av. U. I. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar fomulată de către inculpat.
Solicită să se reanalizeze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. de procedură penală pentru admiterea cererii de liberare sub control judiciar și să se constate că nu există impedimente în desfășurarea procesului penal dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate. Inculpatul a fost trimis în judecată, a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul desfășurării urmării penale.
Reprezentantul P. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat și menținerea încheirrii recurate ca legală și temeinică.
Apreciază că prima instanță în mod corect a constata că cererea formulată de inculpat este neîntemeiată având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, gravitatea faptei și împrejurările comiterii infracțiunii.
Inculpatul L. S. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate pentru a fi alături de soția sa care este însărcinată în 8 luni. Sub aspectul stării de fapt arată că doar a aplicat un pumn părții vătămate pentru a-și apăra soția.
C U R T E A
Deliberând retine că prin încheierea penală din 3 februarie 2012 a T.ui B.-N., în baza disp. art. 160/8a alin.6 C.proc.pen. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul L. S. V., fiul lui D.-S. și F., născut la data de (...) în B., domiciliat în comuna T., sat. P. nr. 33, județul B.-N., CNP -
1., în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița, în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul L. S.-V. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, cunoscând dispozițiile legale referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii s-a invocat faptul că soția sa este însărcinată și nu are nici un sprijin deoarece părinții ei sunt în vârstă, iar cei ai inculpatului au încetat din viață.
S-a concluzionat că cererea petentului-inculpat este neîntemeiată astfel încât, în baza disp. art. 160/8a alin.6 C.proc.pen., aceasta a fost respinsă ca atare.
Potrivit disp. art. 160/1 alin.1 C.proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, inculpatul-petent a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 și alin.2/1 lit. „a"; C., faptă pentru care sancțiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 7 la 20 de ani.
Pe de altă parte, în susținerea cererii sale inculpatul a invocat motive familiale și nu cele susținute de apărare cu ocazia judecării solicitării adresate instanței, dar este de observat că, și prin prisma acestor din urmă motive invocate, cererea este neîntemeiată, având în vedere antecedentele petentului - care a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie - gravitatea deosebită a faptei comise, dar și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea (împreună cu mai multe persoane, împreună cu un minor).
În fine, instanța a apreciat că prin liberarea provizorie a inculpatului scopul măsurilor preventive nu s-ar putea realiza, contrar disp. art. 136 alin.2 C.proc.pen..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. S. V. solicitând casarea solutiei atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se admită cererea formulată cu motivarea că îndeplineste conditiile legale pentru admiterea acesteia, iar fapta, în materialitatea sa, este de importanta redusa.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea cosntată următoarele:
Prin Încheierea penală nr.49/CC/25 octombrie 2011 a Judecătoriei B. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe durata a 29 de zile, cu începere de la data de la data de 25 octombrie 2011, ora 15,15 și până la data de 23 noiembrie 2011, ora 15,15 față de inculpații C. N. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.
211 alin. (1), alin. (21) lit. a) și e) C. și L. S. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin. (1), alin. (21) lit. a) și e) C.
Ca temei al luarii acestei măsuri s-a retinut cazul prevăzut de art. 148 lit. f
C.proc.pen.
În fapt, s-a retinut existenta indiciilor temeinice potrivit cărora în data de (...), în jurul orelor 14.30 - 15.00, că cei doi inculpați s-au deplasat cu un autoturism în localitatea P., în locul numit „. V., pentru a fura mere din grădina părții vătămate D. O. partea vătămată i-a observat și a mers să-i alunge cu un par însă inculpatul L. S. l-a lovit cu pumnul în cap, iar celălalt inculpat i-a luat parul și l-a lovit în zona laterală și claviculă, după care, văzând că partea vătămată nu cade i-a mai aplicat o lovitură de par în cap, partea vătămată rămânând nemișcată la pământ, în stare de inconștiență. Din actele medicale de la dosar rezultă că viața părții vătămate a fost pusă în primejdie și a fost salvată doar printr-o intervenție chirurgicală de urgență
Prin Ordonanța din (...), dată de procuror în dosarul nr. 642/P/2011 al P. de pe lângă T. B.-N., s-au extins cercetările față de inculpatul C. N. A. pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. raportat la art. 174 C. art. 176 lit. d C., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C., art. 75 lit. c C. și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 iar privitor la inculpatul L. S. V. pentru infracțiunile de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. raportat la art. 174 C. art. 176 lit. d C., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C., art. 75 lit. c C.
Ulterior, prin R. P. de pe lângă B. N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2/1 lit. a C. cu aplic. art. 75 lit. c C.
Conform art.1601 C.proc.pen. în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă, negativă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art.1602 alin.1 și 2 C.proc.pen.
Totodată, instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, constatând că sunt îndeplinite aceste cerințe, va proceda la analizarea cererii și sub aspectul temeiniciei sale, deoarece simpla constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1604 alin.1 C.proc.pen. nu obligă instanța la a-l pune în libertate provizorie pe inculpat.
Astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 17 din (...) pronunțată în interesul legii, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedecată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a inculpatului.
În primul rand, cererea inculpatului nu îndeplineste conditiile de admisibilitate prevăzute de lege deoarece pedeapsa pentru infractiunea de a cărei comitere este bănuit inculpatul este închisoarea mai mare de 18 ani.
În al doilea rand, Curtea obsevă că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă ddrepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei -
25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei
-27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-
26 iunie 1991).
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene - cauza Letellier c. Franței- s-a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații este cercetat, cât și din activitatea infracțională presupus desfășurată de acesta.
Deși inculpatul a negat vreo implicare în săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143
C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind probele și indiciile temeinice prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, respectiv declarațiile învinuitei C. O. F. (f. 148-
151), declarațiile martorilor C. R. (f. 152-156), L. Terezia F. (f. 157-161), D. I. (f. 167-
171), B.ean D. M. (f. 172-174), Coman Petru (f. 174-180), Toma L. (f. 181-183), procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare (f. 205-207), adresa nr. II/F/18916/1733 din (...) emisă de IPJ B.-N. (f. 115), planșele fotografice cuprinzând aspectele fixate cu ocazia perchezițiilor domiciliare (f. 208-211, 214-216, f. 223-228).
Totodată, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, circumstanțele concrete în care le-a comis si urmările grave cauzate, astfel că a generat o reală tulburare în rândul comunității locale din care face parte, situație care impune o reacție fermă din partea autorităților judiciare, pentru a se asigura o stare de normalitate, dar și pentru a descuraja pe viitor comiterea unor fapte similare de către alte persoane.
Totodată este de relevat că inculpatul L. S. V. are antecedente penale, fiind condamnat în minorat., la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie.
Toate argumentele arătate conduc la concluzia că în cauză nu sunt elemente suficiente pentru a conchide că acordarea beneficiului liberării provizorii pe cauțiune ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică și că punerea în libertate a inculpatului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, nu ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Pentru aceste motive instanța conchide că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune privarea de libertate a inculpatului, astfel că în temeiul art. 385/15 pct.
1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarate de inculpat, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de
100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. S. V., deținut în
Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 3 februarie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. D. P. M. R.
GREFIER, M. V. G.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. P. A. D.
| ← Decizia penală nr. 1236/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 533/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
