Încheierea penală nr. 533/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI Dosar nr. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 533/R/2012
Ședința publică din 3 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. V. A.- judecător JUDECĂTORI : L. H.
GREFIER : M. N.
I. M.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva încheierii penale nr. 16 din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 20 C. raportat la art.
174 alin 1, art. 175 alin 1 lit i C., cauza având ca obiect prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat C. T., din cadrul Baroului de avocați S., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, iar acesta nu mai poate influența în vreun fel buna desfășurare a cercetării penale.
În speță este vorba de scuza provocării, situație care rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate și cele ale aparținătorilor și rudelor părții vătămate. P. vătămată avea un cuțit în mână cu care îl amenința pe vărul inculpatului, moment în care inculpatul a considerat că viața vărului său este pusă în pericol. De asemenea, apărătorul inculpatului mai arată că tatăl inculpatului a luat legătura cu aparținătorii părții vătămate pentru plata despăgubirilor.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. La dosarul cauzei, există indicii temeinice în sensul că la acest moment sunt îndeplinite prevederile art.
143 C.proc.pen.. Organele de cercetare penală urmează să audieze toți martorii, să efectueze actele de urmărire penală necesare aflării adevărului, urmând ca la finalizarea acestora să stabilească dacă se impune sau nu reținerea anumitor circumstanțe atenuante.
Dispozițiile art 148 lit. f C.proc.pen., teza a II-a reține că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat atât la gravitatea faptei, cât și la consecințele comiterii unei asemenea fapte în rândul comunității. I. de tentativă la omor calificat este o infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei, fiind de o gravitate deosebită, gravitate ce rezultă însăși din modul drastic de sancționare.
Măsura arestării preventive este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale și stabilirea în mod indubitabil a împrejurărilor concrete în care a fost comisă fapta. În cauză nu a fost întocmit raportul de constatare medico-legal dispus prin care urmează să se stabilească leziunile suferite de victimă, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare și modalitatea concretă de producere a acestor leziuni.
Inculpatul M. I. având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că dorește să se înțeleagă cu partea vătămată.
C U R T E A :
Deliberând retine că prin încheierea penală nr. 16 din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.155 și următoarele C.proc.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. I. (fiul lui V. și M., născut la data de (...) în Șimleu Silvaniei, jud. S., domiciliat în Ip, nr.65, jud. S., CNP 1.) prin încheierea penală nr.11/C/2012 a T.ui S. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) ora 14,30 până la data de (...) ora 14,30.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a solicitat prelungirea acestei măsuri luată față de inculpatul M. I. pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea propunerii formulate se arată că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C. constând în aceea că în seara zilei de (...), pe fondul unei altercații cu partea vătămată și concubina acestuia, a aplicat o lovitură puternică cu o bâtă în zona capului părții vătămate, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, iar dosarul nu a putut fi finalizat întrucât nu a fost efectuat raportul de constatare medico- legală dispus în cauză, motiv pentru care pentru bună desfășurare a urmăririi penale se impune prelungirea măsurii arestării preventive luată fata de inculpat.
Examinând propunerea de prelungire a arestării preventive formulata, tribunalul a reținut următoarele :
Prin încheierea penală nr.11/C/2012 a T.ui S. s-a dispus luarea măsurii preventive fata de inculpat pe o perioadă de 29 de zile, constatându-se îndeplinite cerințele prevăzute de art.143,148 lit.f C.proc.pen., reținându-se următoarea stare de fapt :
În seara zilei de (...) inculpatul M. I. împreună cu numitul B. C. au sustras de la o persoană din localitatea Ip un aparat de sudură. În cursul nopții de 2/(...), în jurul orelor
0230 organele de poliție s-au deplasat în cartierul de rromi din localitate pentru a identifica autorul furtului, împrejurare în care numitul C. O. I. le-a indicat autorul furtului, respectiv inculpatul și numitul B. C., urmând să meargă a doua zi la poliție pentru a da declarații. El știa că aceștia sunt autorii întrucât în seara în care au sustras aparatul cei doi l-au chemat și pe el să participe, însă el a refuzat.
După plecarea organelor de poliție, în fața casei familiei M. s-a strâns multă lume, a apărut partea vătămată L. I. și concubina acestuia, mama concubinei, sora, fratele acesteia, tatăl inculpatului, un văr de-al său M. B.. C. părții vătămate fiind în stare de ebrietate a început să facă scandal, iar fratele acesteia le-a reproșat că din cauza lor trebuie să umble pe la poliție. C. inculpatului a început să lovească cu picioarele în poarta lui M. V. iscându-se un scandal între această și M. B., vărul inculpatului. P. vătămată a intervenit în favoarea concubinei sale, cerându-i lui M. B. să o lase în pace. Pe fondul acestora, inculpatul a ieșit din curte, a luat din gard o botă și a aplicat părții vătămate o lovitură în zona picioarelor. Aceasta nu a căzut, iar inculpatul a mai aplicat o lovitură, tot în zona picioarelor, de această dată lovindu-l pe vărul său. După această lovitură inculpatul a aplicat o alta în zona capului, în partea stângă, în urma căreia partea vătămată a căzut jos, a fost anunțată ambulanța și a fost transportată la spital. P. vătămată a avut în mână un briceag, însă nu a amenințat pe nimeni cu el și nici nu a încercat să lovească pe cineva.
Inculpatul a recunoscut fapta, însă a arătat că a reacționat așa întrucât a văzut briceagul părții vătămate. N. din martorii audiați până în prezent nu au confirmat susținerea inculpatului. Mai mult, martorul L. S., fila 27, martor ocular, a declarat că este vecin cu familia M. și în cursul nopții de 2/(...) a auzit gălăgie mare afară, iar după ce a plecat poliția M. I. și M. B. au ieșit din curte cu un par în mână și s-au îndreptat spre partea vătămată, M. B. l-a prins de corp pe partea vătămată, iar inculpatul l-a lovit cu bota în zona picioarelor. În urma loviturii partea vătămată a căzut jos, iar când s-a ridicat inculpatul a lovit-o în cap, iar M. B. a fugit.
Din concluziile raportului medico-legal rezultă că partea vătămată prezintă traumatism cranio-cerebral grav, contuzie dilacerare temporo occipitală stângă, edem cerebral, fractură cu înfundare, plaga escoriată pavilion ureche stângă, otoragie stângă, viața victimei fiind pusă în primejdie.
În drept, parchetul și-a fundamentat propunerea pe dispozițiile art.148 lit.f C.proc.pen., arătând că la dosarul cauzei există indicii că faptele pentru care este cercetat inculpatul au fost comise de el, că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Într-adevăr, din actele existe la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul celor arătate anterior, fiind îndeplinite, și la acest moment prevederile art.143
C.proc.pen.. În privința apărării inculpatului, organele de cercetare penală urmează să audieze toți martorii, să efectueze actele de urmărire penală necesare aflării adevărului, urmând ca la finalizarea acestora să stabilească dacă se impune sau nu reținerea anumitor circumstanțe atenuante.
Analizând dispozițiile art.148 lit.f C.proc.pen., teza a II-a s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat atât la gravitatea faptei, cât și consecințele comiterii unei asemenea fapte în rândul comunității. Or, infracțiunea de tentativă de omor calificat este o infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei, fiind de o gravitate deosebită, gravitate ce rezultă însăși din modul drastic de sancționare. P. pentru ordinea publică trebuie raportat și la consecințele unei fapte de acest gen în rândul comunității din care face parte inculpatul, care, în lipsa unor reacții ferme din partea autorităților ar fi încurajați să comită fapte de acest gen, temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, ele existând și în continuare. De asemenea măsura este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale și stabilirea în mod indubitabil a împrejurărilor concrete în care a fost comisă fapta.
Chiar și jurisprudența CEDO a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului anumite infracțiuni pot determina tulburări sociale de natură să determine o detenție preventive, pe o anumită perioadă de timp (cauza Letellir c. Franței).
Dosarul nu a putut fi finalizat întrucât în cauză nu a fost întocmit raportul de constatare medico-legal dispus prin care urmează să se stabilească leziunile suferite de victima, numărul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare și modalitatea concretă de producere a acestor leziuni.
Pentru aceste considerente, instanța a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.1491 C.proc.pen. a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului M. I. (fiul lui V. și M., născut la data de (...) în Șimleu Silvaniei, jud. S., domiciliat în Ip, nr.65, jud. S., CNP 1.), pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de (...) ora 1430 și până la data de (...) aceeași oră.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. I., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, respingerea cererii de prelungire a arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa astfel că nu mai poate influența în vreun fel buna desfășurare a cercetării penale, că în speță este incidentă scuza provocării rezultând din împrejurarea că partea vătămată avea un cuțit în mână cu care îl amenința pe vărul inculpatului, motiv pentru care a considerat că viața vărului său este pusă în pericol. A mai invocat inculpatul că tatăl său a luat legătura cu aparținătorii părții vătămate pentru plata despăgubirilor.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penala 11/C din (...) a T.ui Săla, definitivă prin incheierea penala nr. 434/R/(...) a Curtii de A. C. prin respingerea recursului inculpatului, in temeiul art.1491 C.proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 0(...) ora 1430 și până la data de (...) ora 1430 .
Ca temei al arestarii s-a retinut cazul prevazut de art.148 lit.f C.proc.pen.
În fapt s-a retinut, în esentă, că în noptea de 2/(...), după orele 0230, pe fondul unui conflict, inculpatul a ieșit din curte, a luat din gard o botă și a aplicat părții vătămate o lovitură în zona picioarelor. Aceasta nu a căzut, iar inculpatul a mai aplicat o lovitură, tot în zona picioarelor, de această dată lovindu-l pe vărul său. După această lovitură inculpatul a aplicat o alta în zona capului, în partea stângă, în urma căreia partea vătămată a căzut jos, a fost anunțată ambulanța și a fost transportată la spital.
Din concluziile raportului medico-legal rezultă că partea vătămată prezintă traumatism cranio-cerebral grav, contuzie dilacerare temporo occipitală stângă, edem cerebral, fractură cu înfundare, plaga escoriată pavilion ureche stângă, otoragie stângă, viața victimei fiind pusă în primejdie.
Potrivit art.155 C.proc.pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din analiza și coroborarea probelor administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabila că a comis infractiunea pentru care s-a luat măsura arestului preventiv. Aceste împrejurări sunt relevate de declaratia de recunoastere a inculpatului, declaratia părtii vătămate, depozitia martorului ocular L. S. (f.27), precum si concluziile raportului medico legal.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
La acest moment procesual, nu se poate susține că indiciile temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptei ar fi fost înlăturate pe considerentul existentei scuzei provocării. Sub acest aspect, instanța reamintește jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare (cauza O";Hara contra Regatului Unitdin (...)). Mai mult, existenta unor elemente care ar circumstantia comiterea faptei urmează a fi stabilită de către instanta investită cu solutionarea fondului.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.";f"; C.proc.pen. Curtea reține că potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, al urmărilor in planul afectării dreptului la viata a altei persoane.
Trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în contextul în care la cunoștința opiniei publice ajung cu regularitate știri privind săvârșirea unor fapte similare, săvârșite printr-un mod de operare similar, lipsa de fermitate a organelor chemate a înfăptui justiția în fața unor asemenea fapte, ar fi de natură a încuraja fenomenul infracțional.
În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că fapta pentru care este cercetat inculpatul, constituia infracțiune la momentul în care s-a produs (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării inculpatului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Așadar, condiția pericolului public, solicitată de lege există, acest pericol rezultând, în egală măsură, atât din gravitatea faptei de care inculpatul este învinuit cât
și din modalitatea în care aceasta a fost concepută și realizată.
În cauza, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată si prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a fiecărui inculpat în parte la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate și nivelul studiilor, comportamentul anterior nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Cu privire la aspectele invocate în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea conform prevederilor art.145 C.proc.pen., Curtea urmează să rețină că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne, cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului), iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară.
Ori, în ceea ce privește situația acestui inculpat, gravitatea activitatii infractionale si faptul ca cercetarea penala nu este finalizată, face ca măsurile neprivative de libertate, cel putin in acest moment procesual, sa fie lipsite de eficiență.
Așa fiind, Curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.
Văzând și faptul că în cauză urmărirea penală nu a fost încă finalizată, impunându-se administrarea altor probe și efectuarea de acte de procedură, Curtea constată că instanța de fond temeinic si fondat a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a recurentului, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar incheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili suma de 50 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I., împotriva încheierii penale nr. 16/C din 30 martie 2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. T. C.
| ← Decizia penală nr. 248/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 286/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
