Decizia penală nr. 11/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA PENALĂ NR.11/A/2012
Ședința publică din 18 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTORI: M. R.
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat de către procuror A. C.
S-a luat spre examinare în rejudecare după casare, prin decizia penală nr. 3892 din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Î. Curte de C. și Justiție B. în dosarul nr. (...), a apelului formulat de partea civilă P. O., împotriva sentinței penale nr. 46 din 3 august 2011 a T. S., în cauza penală privind pe inculpatul V. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, în stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. și ped. de art.174 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. P. din cadrul
Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă P. O.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul V. I., întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului V. I., av. P. P. solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de partea civilă P. O. și menținerea ca legală și temeinică a hotărâri apelate.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, arată că nu se impune mărirea cuantumului pedepsei, având în vedere că inculpatul se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare.
În cea ce privește latura civilă a cauzei, arată că constituirea de parte civilă formulată de partea civilă P. O. este tardiv formulat, având în vedere că până la data citirii actului de sesizare nu a exeistat nicio constituire de parte civilă. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P. solicită în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a apelului formulat de partea civilă P. O. cu consecința menținerii sentinței penale nr. 46 din 3 august 2011 a T. Sala, ca legală și temeinică.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, arată că cererea de schimbare a încadrării juridice nu este în conformitate cu probele administrate în cauză, respectiv omorul nu a fost comis pentru un interes material.
Solicitarea de majorare a pedepsei aplicate inculpatului nu este admisibilă având în vedere că, ca urmare a admiterii apelului formulat de inculpat și reducerea pedepsei, nu se mai poate majora pedeapsa, pedeapsă care a fost corect individualizată raportat la probele administrate în cauză.
Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că constituirea de parte civilă s-a formulat tardiv, prin motivele de apel.
Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de partea civilă P. O. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul V. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult fapta comisă și solicită menținerea pedepsei ce i-a fost aplicată și în executarea căreia se află.
C U R T E A Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.46 din (...) Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul V. I. (fiul lui L. și T., născut la data de (...) în Supur, jud. Satu Mare,CNP 1.), cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în S. S. nr.67 com. C., jud. S.;
Pentru comiterea infracțiunii de omor, în stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. și ped. de art.174 alin.(1) Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal și art.3201 Cod procedură penală, la o pedeapsă de:
13 (treisprezece) ani închisoare, cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b, pe o perioadă de 5(cinci) ani.
Pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, în formă agravată și în stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. și ped. de art.192 alin.(2) Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal și art.3201 Cod procedură penală, la o pedeapsă de:
5(cinci) ani închisoare, cu privare de libertate
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b, pe o perioadă de 5(cinci) ani, sporită cu
2(doi)ani, deci pedeapsă rezultantă de:
15(cincisprezece) ani închisoare, cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 5(cinci) ani.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului V. I., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64, alin.1, lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.109 Cod procedură penală, s-a dispus ca următoarele obiecte, care constituie mijloace materiale de probă, respectiv:o haină de piele de culoare maro, un fular din material textil de culoare gri, o pereche de adidași de culoare gri, o giacă de culoare albastră fără mâneci, două perechi de mănuși, (una din piele de culoare maro și una din material textil de culoare bleumarin), probe biologice (ridicate cu ajutorul a două baghete recoltoare tip exudat faringian de pe șanțul de strangulare) și o cravată din material textil, să fie păstrate la C. de C. D. a T. S., până la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art. 350 alin.(1) Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de (...), la zi.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008, încuviințează prelevarea probelor biologice de la inculpatul V. I., după rămânerea definitivă a hotărârii de comdamnare, prelevare care se va realiza conform art.7 alin.(2) din aceeași lege.
În baza art.5 din Legea nr.76/2008 s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.G.D.J a profilului său genetic.
S-a constatat că partea vătămată P. O., fiul victimei, dom. în O. str.Nufărului nr.7 bl.D140 ap.14 jud.Bihor, nu s-a constituit parte civilă în proces..
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 4800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariu avocațial pentru apărare din oficiu, în faza de urmărire penală și de judecată, va fi avansat din fondul M.ui Justiției, către Baroul de A. S.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Constată că inculpatul V. I. a fost cercetat în dosarul nr.8/P/2011 al
P. de pe lângă Tribunalul Sălaj iar prin ordonanțele din data de (...), a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și violare de domiciliu, în stare de recidivă postexecutorie, prev. și ped. de art.174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, și totodată a fost luată față de inculpat măsura preventivă a reținerii, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de (...) ora 06,10 până la data de (...) ora 06,10.
Prin încheierea penală nr.2/C/(...) a T. S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură care a fost prelungită succesiv de instanță, cu câte 30 de zile, pe parcursul urmăririi penale, până la data de (...).
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, din data de (...), a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul V. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și violare de domiciliu, în stare de recidivă postexecutorie, fapte prev. și ped. de art.174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal iar instanța verificând din oficiu temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, în ședința din (...), a apreciat, în conformitate cu prev.art.3001 Cod. pr. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, menținând măsura arestării preventive a acestuia și în cursul judecății.
Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
În baza întregului material probator administrat în cursul urmăririii penale și anume: declaratiile inculpatului ( f 6-7, 8-9, 11-12); declaratiile martorilor ( f. 141-147); proces verbal de cercetare la fata locului si fotografii judiciare ( f.51-72); raport de constatare medico-legala ( f.94-95); proces verbal de conducere in teren ( f. 85); raport de expertiza medico-legala - examen ADN ( f 131-136) și mijloace materiale de probă ridicate de la fața locului respectiv: o haină de piele de culoare maro, un fular din material textil de culoare gri, o pereche de adidași de culoare gri, o giacă de culoare albastră fără mâneci, două perechi de mănuși, (una din piele de culoare maro și una din material textil de culoare bleumarin), probe biologice (ridicate cu ajutorul a două baghete recoltoare tip exudat faringian de pe șanțul de strangulare) și o cravată din material textil, prin actul de sesizare a instanței au fost reținute în fapt următoarele:
La data de 08 ianuarie 2011 în jurul orelor 17,40 organele de politie din cadrul Postului de P. C. au fost sesizate telefonic, de catre martorul Z. R. V., despre faptul că victima P. O., din localitatea S. S. nr 52, este decedată la domiciliul acesteia , prezentând urme de violență.
A fost constituită echipa complexă de cercetare la fata locului , condusa de către procurorul criminalist, din cadrul P. de pe lângă T. S. , care s-a deplasat la fața locului și in locuinta situată in localitatea S. S. nr 52 a constatat existența unui cadavru apartinand unei persoane de sex masculin Cadavrul se afla in pozitia decubit dorsal , pe un pat , intr-una din camere , cu ambele brate intinse pe langa corp si cu picioarele usor flexate iar in jurul gatului erau prezente urmele unui evident șanț de strangulare. Din primele cercetari a reiesit faptul că persoana decedată se numeste P. O. iar din investigatiile efectuate a reiesit faptul ca in noaptea de 7/(...) acesta a fost ștrangulat de către inculpatul V. I.
Inainte de comiterea faptelor, victima P. O. era pensionar, desfasurandu-si activitatea in cadrul M.ui Apararii Nationale , si dupa pensionare a locuit mai mult timp , singur , la locuinta parinteasca situata in localitatea S. S. nr 52 judetul S. . Imobilul in care locuia victima se invecinează cu locuinta martorei S. I. iar gradina casei se invecineaza cu casa in care locuieste inculpatul V. I.
Inculpatul locuia aici impreuna cu sotia sa si cu copii lor. Relatia dintre inculpat si soția sa erau destul de tensionate inculpatul obisnuind sa exercite acte de violenta asupra acesteia , fiind inregistrate pe rolul P. de pe lângă J. S. S. mai multe dosare penale având acest obiect.
De asemenea nici relatiile dintre inculpat si victimă nu erau foarte bune , de aproximativ un an de zile cei doi având unele dispute , victima adresându-i inculpatului injurii când se intâlneau prin sat.
In cursul anului 2010 inculpatul V. I. , pentru a nu mai avea scandaluri cu soția sa, s-a prezentat la preotul din localitate si a jurat in fata acestuia faptul ca nu va mai consuma bauturi alcoolice si nu isi va mai agresa sotia. In jurul datei de (...), între inculpat si sotia sa a avut loc o ceartă, aceasta părăsind locuinta de domiciliu impreună cu copii săi , mutându-se la o fiica de-a sa , în aceeasi localitate.
In acest context la data de (...) inculpatul s-a prezentat din nou la preotul din sat si a rupt juramântul pe care il făcuse.
La aceeasi data , in jurul orelor 17,00 , inculpatul s-a deplasat la un prieten, martorul J. G. avand la el o plasa in care se afla mancare si o jumatate de litru de spirt sanitar .
Aici inculpatul si J. G. au mâncat și au inceput să bea spirt sanitar . In jurul orelor 19,00 acasa la J. G. a ajuns si martorul S. V. , care a inceput sa consume spirt impreuna cu cei doi .
In jurul orelor 22,00 inculpatul impreuna cu S. V. s-au deplasat acasa la S. V. pentru a continua sa bea bauturi alcoolice . Acasă la S. V. se afla mama acestuia , martora S. I. si fratele acestuia , martorul S. M. Inculpatul si S. V. au început să consume vin bând fiecare aproximativ 4-5 pahare. In jurul orelor 00,30-01,00 inculpatul a părăsit locuinta lui S. V. , singur și s- a indreptat spre casă.
Tot in seara zilei de (...), victima P. O. s-a deplasat la un magazin din localitatea S. S. , unde a consumat băuturi alcoolice, luate insă pe datorie deoarece nu avea bani , urmând să plece a doua zi pentru a-si scoate pensia. Aici victima s-a intalnit cu martorul Z. R. V. cu care s-a inteles ca la data data de (...) sa vina sa ii taie niste lemne de foc. În jurul orelor 22,00 victima P. O. a părăsit magazinul si s-a indreptat spre casă , singur.
După ce a parasit locuinta martorei S. I., inculpatul V. I. s-a indreptat pe drum inspre casa iar in dreptul locuintei victimei P. O. inculpatul a observat faptul ca din hornul casei iese fum si si-a dat seama ca aceasta se afla acasă si atunci , fiind băut si amintindu-si de certurile dintre el si P. O. , s-a hotarat sa intre in casa acestuia si să ii suprime viața. Inculpatul a intrat in curte , in holul casei si apoi in camera in care locuia P. O., usile nefiind incuiate . P. O. s-a indreptat spre usa intrebând cine este, deoarece era intuneric si casa nu beneficia de curent electric , nefiind aprinsa nici o alta sursa de iluminare .
Inculpatul nu a spus nimic ci doar l-a impins pe P. O. in zona pieptului acesta căzând jos , lângă pat , în poziția șezut .
A. inculpatul a scos din buzunar o cravata de culoare rosie-visinie, pe care o avea la el si pe care o utiliza pentru a trage lemne din pădure, si a infășurat-o în jurul gâtului lui P. O., inculpatul aflandu-se în spatele victimei.
Inculpatul cu ajutorul cordonului a ridicat-o pe victima in picioare si a pus-o pe pat in pozitia culcat pe o parte si a continuat sa o sugrume din partea din spate a gatului pana ce victima a decedat . Atunci inculpatul a luat cravata a pus-o in buzunar si a părăsit locuința lui P. O., fără a-și insuși bunuri de acolo. A. inculpatul s-a deplasat la locuinta sa și a ascuns cravata sub o scandură din podeaua veceului din curte.
Victima a rămas pe pat, in pozitia culcat pe spate, unde a fost găsita decedată în data de (...) , în jurul orelor 17,00 de către martorul Z. R. , care a venit să îi taie lemne.
Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală intocmit in cauză moartea numitului P. O. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin strangulare ( posibil cu cravata corp delict) . Între leziunile traumatice si deces există legatură directă de cauzalitate , decesul putând data din (...).
După recunoasterea savârsirii faptei de către inculpat, acesta a condus organele de urmărire penală la un veceu aflat in apropierea casei sale si a indicat faptul că a ascuns cravata utilizată pentru strangularea victimei sub o scândură din podeaua acestuia de unde a fost ridicată de către organele de urmărire penală.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală intocmit in cauză, la nivelul cravatei ridicate de la locul indicat de inculpatul V. I. au fost identificate trei fire de păr de natura umana a caror analiza genetica a pus in evidenta un profil genetic unic , apartinand unei persoane de sex masculin , intre caracterele genetice autozomale si cromozomiale Y din profilul de referinta al victimei P. O. si cele evidentiate pe proba mai sus mentionata existand o corespondenta perfecta la nivelul tuturor markerilor investigați. Din analiza statistica si probabilistica rezulta ca ipoteza „ firele de par de pe cravata suspectului V. I. contin ADN care provine de la victima
P. O. este de 8,4. mai probabila decat ipoteza „ firele de par de pe cravata suspectului V. I. contin ADN care provine de la un barbat necunoscut";.
Prin declaratiile date în faza de urmarire penală, partea vătămată P. O., fiul victimei , arată faptul că ințelege să se constituie parte civilă în procesul penal, urmând să precizeze ulterior cuantumul pretentiilor sale.
Fiind legal citată pentru termenul de azi, partea vătămată P. O., nu s-a prezentat în instanță și nici nu și-a precizat în scris pretențiile sale față de inculpat.
În această situație, instanța va constata că partea vătămată P. O. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, având posibilitatea de a solicita despăgubiri de la inculpat, pentru prejudiciul cauzat de moartea tatălui său, pe calea unei acțiuni civile separate. Această rezolvare din partea instanței se întemeiază pe faptul că cererea părții vătămate nu are până în acest moment un obiect determinat sau determinabil, asupra căreia instanța să se pronunțe pe fond, astfel cum s-a solicitat de reprezentantul parchetului. Conform art.133 Cod procedură civilă, care se aplică în această situație prin analogia legii, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde(…) obiectul ei (…), va fi declarată nulă, ceea ce echivalează cu inexistența ei, fiind lipsită de orice efect.
În ședința de azi, inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare și dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, în conformitate cu prevederile art.3201 Cod procedură penală.
Soluționând așadar cauza, pe baza materialului probator existent la dosar, în conformitate cu prevederile art.3201Cod procedură penală, și a stării de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, în drept, tribunalul va reține reține că fapta inculpatului V. I., de a o strangula cu o cravată din material textil pe victima P. O. , cauzând prin aceasta acțiune decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prev. si ped. de dispozițiile art 174 alin (1) Cod penal, urmând a fi condamnat la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare, cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei închisorii.
Fapta aceluiași inculpat, de a pătrunde fără drept, pe timp de noapte, în curtea și în locuinta victimei P. O. , intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de dispozitiile art 192 alin 2 Cod penal, urmând a fi condamnat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, cu privare de libertate.
La cuantificarea și individualizarea acestor pedepse, instanța a ținut cont de limitele legale de pedeapsă, după reducerea lor cu o treime, potrivit art.3201 alin.(7)Cod procedură penală, precum și, în conformitate cu prev. art.72 și art.181 alin.2 Cod penal, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei respectiv starea de ebrietate a inculpatului, precum și de circumstanțele personale ale acestuia respectiv comiterea faptelor în stare de recidivă postexecutorie și comportamentul deosebit de agresiv al acestuia, în situații similare, față de membrii familiei și ai comunității în care trăiește, când au trebuit să intervină organele de poliție pentru a aplana astfel de scandaluri provocate de inculpat.
După cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului, acesta a fost condamnat prin sentința penală nr 92/(...) a T. Satu Mare la o pedeapsa de
6 ani închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de tâlhărie . Inculpatul a fost arestat la data de (...) și eliberat conditionat la data de (...), cu un rest neexecutat de 902 zile. Dupa cum se poate observa inculpatul a savârșit cele două infracțiuni, înainte de a se implini termenul de reabilitare pentru prima condamnare, astfel incât in cauză sunt aplicabile, dispozitiile art 37 lit b Cod penal, referitoare la recidiva mare postexecutorie.
Cu toate că inculpatul a beneficiat de liberare condiționată, el nu a înțeles să se îndrepte ci dimpotrivă din actele aflate la dosar rezultă că anterior comiterii celor două infracțiuni acesta a avut un comportament absolut necorespunzător în cadrul familiei și al comunității în care trăiește, fiind cercetat în mai multe dosare penale pentru fapte de violență.În toate aceste dosare s-a reținut că inculpatul V. I. este cunoscut în comuna C. ca o persoană cu un comportamant extrem de violent, atât în familie cât și în societate, mai ales pe fondul consumului de alcool, când manifestările degenerează în acte de violență și de tulburare aordinii și liniștii familiei și vecinilor, în majoritate în vărstă, care au o stare generală de panică și de teamă și care au rețineri de a reclama faptele acestuia.Inculpatului i-au fost aplicate mai multe sancțiuni cu caracter administrativ și contravențional pentru astfel de fapte (f.148-153), care însă nu au avut efectul scontat.
Raportat la aceste împrejurări, instanța a înțeles să dea eficiență disp. art.39 alin.(4) Cod penal, la cuantificare celor doua pedepse, orientându-le spre maximul special prevăzut de lege (după aplic.art.3201Cod pr. pen.).
Intrucât inculpatul a savârșit cele două infacțiuni inainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauza sunt aplicabile dispozitiile art 33 lit a Cod penal, referitoare la concurul real de infractiuni, astfel că în baza 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 5(cinci) ani, sporită cu 2 (doi) ani, deci pedeapsă rezultantă de: 15(cincisprezece) ani închisoare, cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 5(cinci) ani.
La cuantificarea și individualizarea pedepsei finale, instanța a luat în considerare faptul că scopul acesteia, astfel cum este definit prin art.52 Cod penal, poate fi atins în primul rând prin constrângerea și izolarea inculpatului de ceilalți membrii ai comunității și în subsidiar, prin reeducarea sa, într-o perioadă mai lungă de timp.
În ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, la fel, instanța a apreciat că inculpatul trebuie privat de drepturile politice și civice, prev. de art. 64 lit.a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată mai îndelungată, de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei închisorii, ținând de asemenea cont de gradul redus de integrare a acestuia în societate, până la acest moment.
Fiind vorba de pedeapsa închisorii, ca pedeapsă principală, instanța va face aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a și b Cod penal, privind pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.350 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, instanța va menține măsura arestării preventive a inculpatului, raportat la pedeapsa aplicată și conduita acestuia față de membrii comunității și va deduce
(scade) din pedeapsă prevenția, începând cu data de (...), la zi.
În baza art.109 Cod procedură penală, instanța va dispune păstrarea la camera de corpuri delicte a T. S., până la soluționarea definitivă a cauzei, a următoarelor mijloace materiale de probă: o haină de piele de culoare maro, un fular din material textil de culoare gri, o pereche de adidași de culoare gri, o giacă de culoare albastră fără mâneci, două perechi de mănuși, (una din piele de culoare maro și una din material textil de culoare bleumarin), probe biologice (ridicate cu ajutorul a două baghete recoltoare tip exudat faringian de pe șanțul de strangulare) și o cravată din material textil
În ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța constată că partea vătămată, P. O., fiul victimei, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul V. I. și partea civilă P. O.
Inculpatul a criticat sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reindividualizarea sancțiunii penale aplicate prin reținerea dispozițiilor art.73 lit.b C. privind scuza provocării și, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 76 alin.2 C., să se redozeze pedepsele aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de normele de incriminare.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că instanța de fond a omis să facă aplicabilitatea prevederilor art. 73 lit.b C. privind scuza provocării și, față de împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, consideră că pedepsele stabilite de instanța de fond pentru cele două infracțiuni comise și recunoscute de către inculpat sunt rezultatul unei greșite operațiuni de individualizare judiciară, prin maximizarea elementului pericolului social concret din conținutul criteriului obiectiv înscris în art. 72 C. S-a mai invocat faptul că nu s-a avut în vedere criteriile de ordin subiectiv enunțate în art. 72 C., respectiv persoana infractorului și toate împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea conștiincioasă față de muncă, conduita corectă în familie și societate și îndeplinirea conștiincioasă a îndatoririlor sociale.
Partea civilă P. O. a criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 lit. b C. rap. la art. 174 C. și condamnarea inculpatului pentru această faptă alături de cea de violare de domiciliu cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. b C. și art. 3. C. la pedepse orientate spre maximul special prevăzut de textul de incriminare, iar în urma efectuării operațiunii de contopire, să se aplice sporul de 5 ani închisoare, precum și obligarea inculpatului la plata sumei de 50000 lei daune morale.
În subsidiar, partea civilă a solicitat condamnarea inculpatului la pedepse stabilite la maximul special prevăzut de lege, cu reținerea stării de recidivă și a dispozițiilor art. 3. C., aplicarea sporului maxim prevăzut de lege în urma efectuării contopirii și obligarea inculpatului la plata sumei de
50000 lei daune morale.
În motivarea apelului partea civilă a arătat că inculpatul, aflându-se de mai mult timp în conflict cu victima, a pătruns fără drept în locuința acesteia cu scopul de a-i aplica o corecție și a-și procura alcool și bani, iar după uciderea victimei a sustras bunuri din locuință, respectiv telefonul și portmoneul cu actele aparținând victimei. A mai invocat partea civilă faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunile de furt și tâlhărie, iar comiterea infracțiunilor mai grave din cauză probează că acesta nu a înțeles să respecte valorile sociale ocrotite de lege.
Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art 3. C. că inculpatul a comis infracțiunile car fac obiectul cauzei.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).
Apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi comis fapta în condițiile stării de provocare nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.
Deși art.73 lit.b C. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă.
Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta. Totodată, provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții. Nu în ultimul rând, pentru reținerea stării de provocare, în sensul art.73 lit.b C. nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția „omului mediu"; supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator.
Potrivit susținerilor inculpatului între el și victimă exista o stare tensionată, generată de atitudinea acestuia din urmă care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, obișnuia să-i adreseze injurii și insulte.
În data de (...), în jurul orelor 22,00, după ce a consumat băuturi alcoolice și fiind în stare de ebrietate, trecând prin fața locuinței victimei, inculpatul a rememorat cuvintele inculpatului, fapt ce l-a determinat să ia hotărârea de a-l ucide. În acest scop, a pătruns in în curtea și locuința victimei și, profitând de întuneric și lipsa unei surse de lumină, a împins victima care a căzut, după care a sugrumat-o cu o cravată.
Starea de fapt, recunoscută astfel și de inculpat, evidențiază o reacție târzie, nespontană din partea inculpatului astfel că nu se poate vorbi de existența unei puternice tulburări sub stăpânirea căreia s-a comis fapta. Chiar dacă comportarea victimei ar fi putut produce pe moment o stare de surescitare inculpatului, atâta timp cât de la consumarea atitudinii necorespunzătoare și până la comiterea faptei a trecut un interval de timp înlăuntrul căruia inculpatul a chibzuit asupra modului în care urmează să reacționeze, această stare nu poate avea semnificația unui act de provocare în sensul art. 73 lit. b C. deoarece nu a fost o stare efectivă care să reducă posibilitatea de autocontrol și să explice reacția târzie, extrem de violentă.
Curtea constată că raționamentul instanței de fond de a nu reține circumstanțe atenuante este justificat.
Astfel, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale, ceea ce nu este cazul în speță, inculpatul fiind recidivist; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea sancțiunii penale se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea consideră că pedeapsele stabilite de către instanța de fond sunt excesive, în disonanță cu gradul concret de pericol social al infracțiunilor și persoana inculpatului, neacordându-se suficientă și echilibrată importanță condițiilor concrete în care s-au produs faptele și totalității urmărilor acestora.
Fără îndoiala că faptele comise de inculpat sunt foarte grave, aspru sancționate de legea penală, deoarece aduc atingere unor valori sociale extrem de importante, din care dreptul la viață este fundamental. De asemenea, nu poate fi omisă nici starea de recidivă a inculpatului, condamnat anterior tot pentru o faptă comisă cu violență, însă în procesul de individualizare nu se poate face abstracție de atitudinea de recunoaștere (consecința fiind reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă) și regret a inculpatului, ceea ce probează că procesul de reeducare a început încă din cursul procesului penal.
Așa fiind, Curtea consideră se impune o reapreciere a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului astfel că în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.
se va admite declarat de inculpatul V. I., iar sentința penală apelată se va desființa cu privire la individualizarea pedepselor aplicate și a sporului de pedeapsă.
În consecință, se va stabili o pedeapsă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b C., pe o durată de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de omor prev.și ped.de art. 174 al. 1 C., cu aplic.art.37 lit.b C. și 3. C.pr.pen. și o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev.și ped.de art. 192 al.2 C., cu aplic.art.37 lit.b C. și art.3. C.pr.pen. sunt pedepse în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale.
Infracțiunile fiind comise înainte de a interveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 33 lit. b C. privind concursul de infracțiuni astfel că în temeiul art. 34 lit. b C. se vor contopi pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a,b C., fără aplicarea vreunui spor deoarece nu se impune o agravare a sancțiunii rezultante.
Potrivit art. 71 C., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit.a, b C.
Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, Curtea constată că procesul de alegere și nominalizare a pedepsei accesorii impune cercetarea criteriilor legale în raport de care instanța de judecată procedează la o astfel de individualizare. A. criterii sunt prevăzute de art. 71 alin. (3) C., cu titlu general, și se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului.
Criteriile enunțate sunt supuse controlului instanței de judecată, dar în considerarea următoarelor limite: interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.)] intervine de drept, conform dispozițiilor art. 71 alin. (2) C., ceea ce înseamnă că această componentă a pedepsei accesorii se aplică automat, prin voința legiuitorului și fără control judecătoresc, ori de câte ori pedeapsa principală aplicată este detenția pe viață sau închisoarea; interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 64 C., este supusă, în toate cazurile controlului exercitat de instanța de judecată, fiind exclus automatismul legii penale.
Evaluând criteriile de individualizare a acestor din urmă componente ale pedepsei accesorii, deci și interzicerea dreptului de a alege (art. 64 lit. a, teza I, C.) și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (art. 64 lit. b C.), Curtea reține că în raport de aceste criterii, precum și de tipul infracțiunilor săvârșite de către inculpat, interzicerea acestor drepturi se impune cu motivarea că severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional este justificată și se află în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză dat fiind faptul că, atâta timp cât inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia C. din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C. și acesta nu a dispărut (săvârșirea acestei infracțiuni, precum și modalitatea de comitere a acesteia denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major), iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art.160b C. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din C. (cauza Tommasi vs.Franța).
În temeiul art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de (...) până la zi.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În ceea ce privește apelul p ărț ii c iv ile P. O., Cur te a reț ine c ă es te tar d iv , urmând a fi respins ca atare potrivit art. 379 pct. 1 lit. a C.
Potrivit art. 363 al. 1 și 3 C., termenul de apel este de 10 zile și curge pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
În cauză, partea civilă a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare și, deși copia dispozitivului i s-a comunicat în data de (...) (f. 54 dos.fond), a promovat calea de atac a apelului în data de (...) (f.13 dos.apel), cu depășirea termenului de 10 zile arătat.
Prin decizia penală nr.145 din (...) în dosar nr.(...) al Curții de A. C. s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr.46/0(...) a T. S., pe care o desființează cu privire la individualizarea pedepselor aplicate și a sporului de pedeapsă.
S-a dispus condamnarea inculpatului V. I. pentru comiterea infracțiunii de omor prev.și ped.de art. 174 al. 1 C., cu aplic.art.37 lit.b C. și
3. C.pr.pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b C., pe o durată de 3 ani; pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev.și ped.de art. 192 al.2 C., cu aplic.art.37 lit.b C. și art.3. C.pr.pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art.33, 34 C., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b C., fără aplicarea vreunui spor.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a, b C.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de (...) până la zi.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
A fost respins ca tardiv apelul declarat de partea vătămată P. O. împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost obligată partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă P. O., criticând- o ca nelegală arătând că soluția de respingere a apelului ca tardiv este greșită, iar prin decizia nr.3892 din (...) a ÎCCJ, acest recurs a fost admis, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului părții civile la aceeași instanță.
Primind cauza pentru rejudecare, Curtea a analizat apelul declarat de partea civilă P. O. - fiul victimei - împotriva sentinței penale nr.46 din 03 august 2011 a T. S., prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de omor prev.de art.174 alin.1 C. în infracțiunea de omor calificat, prev.de art.174, 175 lit.b C. și condamnarea inculpatului pentru această faptă alături de cea de violare de domiciliu prev.de art.192 C., ambele cu aplic.art.3. C.pr.pen., la pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, iar în urma contopirii să se aplice sporul de 5 ani închisoare, iar în latura civilă să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei daune morale. În subsidiar, partea civilă a cerut condamnarea inculpatului la pedepse stabilite la maximul special prevăzut de lege și aplicarea sporului maxim, în condițiile menținerii încadrării juridice a faptei, precum și obligarea la despăgubiri civile.
În motivarea apelului, partea civilă a arătat că inculpatul, aflându-se de mai mult timp în conflict cu victima, a pătruns fără drept în locuința acesteia cu scopul de a-i aplica o corecție și de a-și procura alcool și bani, iar după uciderea victimei, a sustras bunuri din locuință, motiv pentru acre se impune schimbarea încadrării juridice cu reținerea disp.art.175 lit.b C.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța a stabilit în mod corespunzător starea de fapt din care a rezultat că în seara zilei de 7 ianuarie 2011, după ce a consumat băuturi alcoolice și pe fondul unei relații conflictuale cu victima P. O., inculpatul V. I. a pătruns fără drept în locuința acestuia din localitatea Ș. S. și după ce a împins-o pe pat, i-a înfășurat în jurul gâtului o cravată, după care a sugrumat-o determinând decesul acesteia.
Instanța de fond a dat încadrarea juridică corespunzătoare și anume cea prev.de art.174 alin.1 C., întrucât nu a rezultat din probele administrate în cursul cercetărilor penale ca inculpatul să fi avut vreun interes material în comiterea faptei, susținerile părții vătămate din motivele de apel nefiind dovedite prin nicio probă de la dosar.
Inculpatul s-a prevalat de procedura prev.de art.3. C.pr.pen. astfel că nu au mai fost administrate alte probe în afara celor ce au stat la baza emiterii rechizitoriului, însă din acestea a rezultat în mod cert vinovăția inculpatului pentru faptele mai sus descrise, individualizarea pedepselor având loc în cadrul procesual al examinării pe fond și în apelul inculpatului, hotărârea rămânând definitivă în ceea ce privește condamnarea sa la o pedeapsă de 10 ani închisoare în a cărei executare se află.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea unor pedepse pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului la maximul special prevăzut de lege nu se justifică, prin prisma celor de mai sus și a criteriilor generale de individualizare prev.de art.72 C., respectiv împrejurările concrete în care faptele s-au săvârșit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și atitudinea sinceră a inculpatului, care a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime ale pedepselor.
Sub aspectul despăgubirilor pe care partea civilă le-a solicitat prin apelul declarat, se observă că aceasta a menționat care sunt pretențiile civile, în ce constau și cuantumul acestora doar odată cu depunerea apelului. Deși în cursul urmăririi penale, arată că înțelege să se constituie parte civilă, nu a precizat suma, ce reprezintă aceasta, iar la instanța de fond nu s-a prezentat. În această situație, în mod corect instanța de fond a constatat că nu există constituire de parte civilă pentru a se pronunța, iar emiterea unor pretenții de natură civilă doar prin motivele de apel este făcută cu încălcarea disp.art.15 alin.2 C.pr.pen.
Pentru aceste considerente, apelul declarat în cauză este neîntemeiat și va fi respins în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă P. O., domiciliat in O., str. Nufărului, nr. 7, bl.D.140, ap.14, jud. Bihor, împotriva sentinței penale nr. 46 din 3 august 2011 a T. S.
Stabilește in favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER |
C. I. M. R. | M. V. G. |
| ← Decizia penală nr. 1265/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1596/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
