Decizia penală nr. 1109/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1109/R/2012
Ședința nepublică din 8 august 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: I. M.
M. R. GREFIER: M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul H. T. R. împotriva sentinței penale nr. 910 din data de (...) a Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit.b, alin. 21 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. T. R. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. I. M. din cadrul Baroului de avocați C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul personal declară că își retrage recursul formulat în cauză.
S-a procedat la audierea inculpatului cu privire la poziția procesuală exprimată oral, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Curtea acordă cuvântul părților cu privire la poziția procesuală exprimată de inculpat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta și acordarea onorarului avocațial din fondul M.ui
Justiției.
Reprezentantul Parchetului solicită a se lua act de retragerea recursului promovat de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de retragerea recursului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 910 din (...) pronunțată de Judecătoria Gherla, în temeiul articolului 3001 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului H. I. - S., fiul lui I. și I., născut la data de (...), în localitatea B., județul C., de cetățenie română, fără ocupație, recidivist, posesor al C.P. seria PC, nr. 3., C.N.P. 1., domiciliat în comuna B., satul B., nr. 193, județul C., în stare de arest în P. -. B.- J.
În temeiul art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H. I.-S.
În temeiul articolului 3001 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului
H. T. - R.
În temeiul art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H. T.-R.
S-a dispus disjungerea cauzei în ce privește întreaga latură civilă și latura penală privind pe inculpatul H. I.-S. și formarea unui nou dosar cu același obiect, pentru care stabilește termenul de judecată din (...), ora 8,30, S2.
În temeiul art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 21, li. a, C. pen., cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul H. T. - R., fiul lui I. si I., născut la data de (...), în localitatea B., județul C., de cetățenie română, studii 6 clase, fără antecedente penale, posesor al C.I. seria KX, nr. 5., C.N.P. 1., domiciliat în comuna B., satul B., nr. 676, județul C., în stare de arest în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa închisorii de 4 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul articolului 71 alineatul 2 din Codul penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64 literele a, teza a II-a, și b din
Codul penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 din Codul penal, s-a dedus reținerea și arestarea preventivă începând cu data de (...) la zi.
În temeiul articolului 191 alineatul 1 din Codul de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 192 alineatul 3 din Codul de procedură penală, suma de 300 lei reprezentând onorariul d-nului av. M. I. desemnat apărător din oficiu, s-a avansat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin încheierea penală nr. 19/2012, pronunțată în dosarul penal nr. (...) al Judecătoriei G. a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului H. I. - S. în temeiul art. 143 și art.
148 lit. d și f din Codul de procedură penală și a inculpatului H. T. - R. în temeiul art. 143 și art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11 aprilie 2012, orele 14:30, și până la data de 09 mai
2012, orele 14:30. Hotărârea primei instanțe a fost menținută prin încheierea penală nr. 50/R/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, reținându-se că sunt întrunite în cauză doar dispozițiile art.143 și art.148 lit. f din Codul de procedură penală, iar nu și cele ale art. 148 lit. d din Codul de procedură penală.
Prin încheierea din data de 8 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Gherla în prezentul dosar penal, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Cluj, prin decizia penală nr. 192/P/2012, a fost dispusă menținerea stării de arest a inculpaților.
Instanța a constatat că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent.
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpații H. I. - S. și H. T. - R. a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
1. În ceea ce privește prima condiție cerută de lege, respectiv cea prevăzută de art. 143 C. pen., constând în necesitatea existenței unor probe sau indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, instanța a apreciat în continuare îndeplinită în cauză. S-a reținut că, potrivit art. 681 C., sunt indicii temeinice atunci când, din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În primul rând, instanța a reținut că inculpatul H. T.-R. a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Inculpatul H. I.-S. nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă probatoriul administrat în cauză respectiv declarațiile părții vătămate (filele 5-10 din dosarul de urmărire penală), dovada de predare a telefonului mobil însușit prin violență (fila 11 din dosarul de urmărire penală), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (filele 20-29 din dosarul de urmărire penală), procesul verbal de constatare (fila 30 din dosarul de urmărire penală), copiile fișelor de cazier judiciar (filele 105-107 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpaților, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de recunoaștere după planșa fotografică, declarațiile martorilor, caracterizările inculpaților, raportul de constatare medico-legală și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, reflectă existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapta reținută în sarcina lor. Pe cale de consecință, instanța a constatat că este îndeplinită, condiția impusă de dispozițiile articolului 143 din Codul de procedură penală.
2. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, s-a observat din interpretarea dispozițiilor art. 148 alin. 1 C. proc. pen că este necesară și suficientă întrunirea unui singur caz din cele prevăzute la literele a-f ale aceluiași articol.
În acest sens, instanța a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 148 alin. 1 lit. d C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul H. I.-S., din probele existente la dosar rezultând indicii puternice că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, anterior fiind condamnat de 9 ori prin hotărâri penale rămase definitive (f. 40, DUP).
Pe de altă parte, cu privire la ambii inculpați instanța a apreciat că sunt în continuare îndeplinite și condițiile art. 148 lit. f C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de patru ani, iar lăsarea lor în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Noțiunea de ordine publică implică un climat social firesc, în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora.
La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a avut în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpaților și persoana inculpaților.
În legătură cu fapta reținută în sarcina inculpaților, instanța a apreciat că aceasta are caracter grav, imprimat de următoarele aspecte: săvârșirea infracțiunii de tâlhărie după o prealabilă înțelegere între inculpați; săvârșirea faptei de către două persoane împreună, împrejurare de natură a spori pericolul asupra integrității corporale și a vieții părții vătămate și a întărit rezoluția infracțională a inculpaților; săvârșirea faptei în timpul nopții.
Persoana inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică. Din probele administrare rezultă că ambii inculpați au un comportament antisocial.
Inculpatul H. I.-S. a fost condamnat de 9 ori pentru săvârșirea de infracțiuni de furt. P. infracțională a inculpatului relevă împrejurarea că există un risc substanțial ca acesta, rămânând în libertate, să continue activitatea infracțională săvârșind și alte fapte antisociale. Inculpatul H. T.-R. este cunoscută ca fiind o persoană cu un comportament social inadecvat. Nu are loc de muncă, consumă băuturi alcoolice, frecventează localuri de noapte. A influențat în mod negativ de fratele său, adoptând modelul de conduită al acestuia. este cercetat penal pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt (f. 98 DUP).
Din toate aceste considerente, instanța a apreciat că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent, motiv pentru care se impune menținerea stării de arest a inculpaților.
În faza de judecată, fiind prezent personal în fața instanței, inculpatul H.
T.-R. a declarat că dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate a judecății reglementată de dispozițiile art. 320 indice 1 din Codul de procedură penală, recunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, nemaisolicitând administrarea altor probe decât cele din faza de urmărire penală pe care și le-a însușit. Din acest motiv, la termenul de judecată din data de 0(...), a fost dispusă disjungerea cauzei în ceea ce privește întreaga latură civilă și latura penală privind pe inculpatul H. I.-S.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța a reținut următoarele:
În data de 5 aprilie 2012, inculpații s-au deplasat la halele SC M. S. S., unde au solicitat agentului de pază R. P.-C. să le permită sustragerea de materiale de construcție. A. în vedere refuzul acestuia, inculpații au plecat, fără a renunța la planul de a sustrage bunuri. În jurul orelor. 21.00 au revenit la sediul părții vătămate. Inculpatul H. T.-R. s-a suit pe acoperișul halei, de unde a încercat să sustragă plăci de azbociment. I. au fost surprinși de parcea civilă R.
P.-C. F. nici un avertisment, inculpatul H. I.-S. l-a lovit cu pumnii în figură, după care l-a imobilizat cu mâinile la spate. Inculpatul H. T.-R. a coborât de pe acoperiș, și a lovit și el partea civilă cu pumnii în față.
Partea civilă a reușit să fugă, inculpatul H. I.-S. rămânând cu geaca sa în mână. În buzunarul gecii era și telefonul mobil al părții civile.
La data de 6 aprilie 2012 inculpatul H. T.-R. a înstrăinat telefonul mobil martorului de bună-credință O. C. contra sumei de 70 de lei. A doua zi inculpatul i-a solicitat martorului să-i restituie telefonul întrucât dorește să-l restituie proprietarului. Martorul a fost de acord, însă i-a reproșat că i-a vândut un telefon furat.
Pentru a nu intra în contract direct cu partea civilă, inculpatul H. T.-R. l-a rugat pe martorul T. A. să îl restituie părții civile. T. a fost restituit acesteia pe bază de dovadă, în prezenta martorului C. D.-C.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.2407/II/a/62 din 9 aprilie 2012, partea vătămată R. P.-C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și comprimare cu mâna, leziunile necesitând 2-3 zile îngrijiri medicale și pot data din 5 aprilie 2012.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile inculpatului H. T.-R. care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei (f. 37), plângerea și declarațiile părții civile R. P.-C., dovada predării telefonului însușit prin violență, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, procesul-verbal de constatare, copia declarațiile inculpaților, procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de recunoaștere după planșa foto judiciară, declarațiile martorilor J. V., B. L., C. D.-C., O. C., T. A., raportul de constatare medico-legală.
În drept, fapta inculpatului de a sustrage prin violență telefonul și haina părții civile R. P.-C., în timpul nopții, împreună cu inculpatul H. I.-S. întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 21, li. a, C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material infracțiunii de tâlhărie calificat a constat în acțiunea de sustragerea telefonului și a gecii părții civile precum și în acțiunea de lovire a acesteia.
Urmarea imediată a acțiunii inculpatului a constat în atingerea adusă patrimoniului și integrității corporale a părții civile.
Atingerea adusă patrimoniului părții vătămate este consecința exclusivă a acțiunii inculpaților, astfel că între fapta inculpaților și rezultatul produs există raport de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, din modul de săvârșirea al faptei rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestuia. În conformitate cu art. 19, al. 1, pct. 1, lit. a, această atitudine subiectivă îmbracă forma intenției directe.
Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța a constatat că sunt întrunite aceste condiții, astfel că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
În vederea individualizării judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C., prevederile art. 320 indice 1 alineatul 7 din Codul de procedură penală privind reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
În raport de toate acestea, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa minimă care poate fi aplicată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 alineatul
7 din Codul de procedură penală, respectiv pedeapsa închisorii de 4 ani și 8 luni.
Pentru a aplica această pedeapsă instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a făcut un prim pas spre îndreptarea sa recunoscând în cele din urmă săvârșirea faptei. De asemenea inculpatul nu are antecedente penale. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că pedeapsa minimă aplicabilă potrivit legii este suficientă pentru îndreptarea inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, precum și a dreptului prevăzut de art. 64, lit. b.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În consecință, în temeiul articolului 71 alineatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a și b din
Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 350 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului și, în temeiul art. 88 din Codul penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă a acestuia, începând cu data de (...) la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul H. T. R., pe care în
ședința publică din 8 august 2012 a precizat că-l retrage.
Față de această împrejurare și în baza art.385/4 alin.2 rap.la art.369
C.pr.pen. Curtea urmează să ia act de retragerea recursului declarat împotriva sentinței penale nr.910 din 2 iulie 2012 a Judecătoriei G..
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul H. T. R. împotriva sentinței penale nr.910 din 02 iulie 2012 a Judecătoriei G..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 08 august 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. I. M. M. R.
M. V.-G.
GREFIER
C.I./D.S. (...) - 3 ex.
| ← Încheierea penală nr. 1205/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 557/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
