Decizia penală nr. 501/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 501/R/2012

Ședința publică din 27 martie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M. - judecător JUDECĂTORI : V. V. A.

: L. H.

G. : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata C. A., împotriva sentinței penale nr. 30 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al JUDECĂTORIei S. M., inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.2 C. distrugere, prev.de art.217 alin.1 C. și lovire, prev.de art.180 alin.2

C., toate cu aplic.art.33 lit.a C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Cociș A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții vătămate P. I., av.Hotea N., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpata C. A. și partea vătămată P. I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât din nici o probă nu rezultă că inculpata ar fi săvârșit fapta. Cu onorar din FMJ.

Apărătorul părții vătămate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Apreciază că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatei, probele administrate dovedind starea de fapt reținută. Probele administrate în cauză conduc indubitabil la concluzia că inculpata a săvârșit faptele reținute cu intenție directă având reprezentarea faptelor și a consecințelor acestora. Referitor la latura civilă, consideră că instanța de fond în mod corect a acordat daune morale având în vedere că atitudinea inculpatei i-a dăunat reputației. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Declarația părții vătămate sunt confirmate de aspectele reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

C U R T E A

Deliberând retine că prin sentința penală nr. 30 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei S. M., în temeiul art. 345 al 2 C.proc.pen. a fost condamnată inculpata : C. A. fiica lui I. și T., născută la data de (...) în comuna B., jud

Maramureș, cetățean român, fără antecedente penale, posesor CI seria Maramureș

1., eliberat de P. municipiului S. M. CNP 2., domiciliată in comuna B. nr. 6., jud

Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- violare de domiciliu prevăzuta de art. 192 al. 2 C pen, cu aplicarea disp. art.

74 lit a si c si 76 lit c C pen, la pedeapsa închisorii de 6 luni

- distrugere, prevăzută de art. 217 al 1 C pen, cu aplicarea disp. art. 74 lit a si c si 76 lit e teza a II-a C. pen. raportat la art. 63 alin 3 C pen la pedeapsa amenzii în cuantum de 300 lei

- lovire prevazută de art. 180 alin 2 C.pen cu aplicarea dis part 74 lit a si c C pen si art. 76 lit e teza I C pen. la pedeapsa închisorii de 1 lună.

În temeiul art. 33 lit a si 34 lit d C.pen, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care se adaugă in totul pedeapsa amenzii în cuantum de 300 lei.

În temeiul art. 71 alin 1 și 2 C pen. și art. 3 din Protocolulnr 1 adițional C., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a și lit b C pen pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

In temeiul art. 81 al. 1 C.pen s-a dispus suspendarea conditionata a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit potrivit dispozitiilor art. 82 alin. 1 C. pen.

În temeiul art. 71 alin 5 C pen s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executarii pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C pen privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 346 al. 1 raportat la art. 14, 14 C proc pen, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I., domiciliată în comuna B. nr. 642, jud Maramureș, și a fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de 100 lei despăgubiri materiale și 2000 lei daune morale.

În temeiul art. 193 C pr. pen a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare in cuantum de 700 lei către partea civilă.

În temeiul art. 191 al. 1 C proc pen , a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare , din care 200 lei reprezentând onorariu aparator din oficiu care se va suporta din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 114/P/2011 din data de (...) al P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei C. A. fiica lui I. și T., născută la data de (...), în comuna B., jud. Maramureș, cetățean român, are 12 clase,căsătorită, cu un copil minor, nu posedă antecedente penale, posesoare al C.I. seria MM nr. 1., eliberate de P. S. M., CNP 2. domiciliată în comuna B., nr. 6., jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 C. distrugere prev. de art.

217 al.1 C. lovire prev. de art. 180 al.2 C., cu aplicarea art. 33 lit.,,a"; C.

În actul de sesizare al instantei a fost reținută următoarea situatie de fapt:

Între anii 2004-2007, învinuita C. A. a fost plecată la muncă în S., însă bănuind soțul de infidelitate,s-a întors în țară în 2008.

În seara zilei de (...), în jurul orelor 2130-2200, bănuind că soțul său se află la locuința părții vătămate P. I., s-a deplasat la locuința acesteia, unde a escaladat gardul care împrejmuiește grădina locuinței, a traversat grădina, a urcat scările de la

șatra locuinței și a stat câteva minute, ascultând la un geam.

Învinuitei C. A. i s-a părut că aude vocea soțului său, motiv pentru care a lovit cu mâna în geam, fisurându-l, împrejurare în care partea vătămată P. I. a aprins lumina în curte și a ieșit în șatra locuinței, împreună cu fiica P. M.

Între cele două a avut loc o altercație verbală, care a degenerat în îmbrânceli reciproce, în timpul cărora învinuita C. A. a mușcat-o de deget pe partea vătămată P. I. și a tras-o de păr, iar aceasta a lovit-o cu o mătură peste cap și a tras-o de păr, fiind despărțite de fiica părții vătămate P. I.

Urmare agresiunii P. I. a suferit leziuni vindecabile în 8-9 (opt-nouă) zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 30/(...), (f.24).

Învinuita C. A., a recunoscut în parte săvârșirea infracțiunilor (f.57).

Starea de fapt expusă mai sus, a fost dovedită la dosarul de urmarire penală cu următoarele probe: plângerea părții vătămate P. I., (f.9); plângerea părții vătămate C. A., (f.11); procesul verbal de cercetare la fața locului, (f.13-15); declarațiile părții vătămate P. I., (f.16-17); declarațiile părții vătămate C. A., (f.18-22); certificatul medico-legal nr. 30/(...), (f.24); certificatul medico-legal nr. 28/(...), (f.26); declarațiile martorilor R. M., (f.45,47-48), G. I., (f.46,49-50), C. M., (f.52); declarațiile învinuitei C. A., (f.29-32, 34-36); declarațiile părții vătămate P. I., (f.38-40,42-43); procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr.

0655463 și seria B nr. 0655464/(...) (f.57-57).

Cu privire la latura civilă a cauzei, partea vătămată P. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 450 lei reprezentând beneficiul nerealizat, 100 lei contravaloarea geamului si a cablului TV si 5000 lei daune morale.

Ministerul Public a solicitat audierea martorilor din faza de urmărire penală R. M., G. I. și C. M., ale căror declarații date sub prestare de jurământ au fost consemnate si atasate la dosar ( f. 26, 25, 41).

Partea civilă a solicitat audierea martorilor Ș. I. (f. 42) si Roman A. (f. 39) pentru dovedirea laturii civile a cauzei, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.

În sedinta din data de 15 noiembrie 2011, inculpata a solicitat audierea martorei I. T. pentru dovedirea împrejurărilor comiterii faptei si a martorei B. A. în combaterea laturii civile a cauzei.

Instanța a incuviintat probele solicitate martorii fiind audiati si depozitiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei (f. 50, 49).

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătoresti, instanța reține următoarea situație de fapt:

În seara zilei de (...), în jurul orelor 22.00, bănuind că soțul său se află la locuința părții vătămate P. I., s-a deplasat la locuința acesteia, deplasându-se prin spatele grădinii, pe o cărare, prin curtea locuintei lui U. V., a escaladat gardul care împrejmuiește grădina locuinței, a traversat grădina, a urcat scările locuinței și a stat câteva minute, ascultând la un geam.

Inculpatei C. A. i s-a părut că aude vocea soțului său, motiv pentru care a lovit cu mâna în geam, fisurându-l, împrejurare în care partea vătămată P. I. a aprins lumina în curte și a ieșit în curtea locuinței, împreună cu fiica P. M.

Această situatie de fapt rezultă din coroborarea declaratiei părtii vătamate și a inculpatei cu depozitiile martorilor R. M., G. I. si C. M., audiati în cauză.

Astfel, în etapa urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpata nu a negat săvârșirea faptelor, afirmănd că a pătruns în curtea locuinței părții vătămate P. I. fără să aibă consimtământul acesteia, după lăsarea întunericului si a lovit-o pe partea vătămată. Inculpata neagă însă faptul că ar fi spart cu intentie geamul de la locuința părții vătămate si ar fi distrus cablul TV, acceptând totusi posibilitatea ca geamul sa se fi spart când a dat cu mâna în acesta, iar cablul TV să se fi smuls în timp ce se îmbrâncea cu partea vătămată și fiica acesteia.(f. 35, 36 dos.u.p.; f.40 dosar instanță).

Din declaratia părții vătămate P. I. (f.16 dos.u.p.) rezultă că aceasta se afla în seara zilei de 9 ianuarie 2011, în jurul orelor 21.30-22.00, in locuința sa împreună cu fiica sa . La un moment dat a auzit un zgomot puternic la geam, fapt care a făcut-o să iasă în curtea locuinței, unde a fost îmbrâncită și lovită de inculpată. Cu privire la distrugerea bunurilor din locuința părții vătămate, a afirmat că geamul exterior al locuinței a fost fisurat într-un colț iar rama acestuia s-a fisurat când inculpata a tras de cablul TV care era montat în rama geamului.

Sustinerile părții vătămate se coroborează cu declaratiile martorei R. M. (f.

47-48 dos. u.p.), aceasta fiind prezentă în momentul exercitării actelor de violență fizică de către inculpată asupra părții vătămate. De asemenea, martora a relatat că s-a întâlnit cu partea vătămată a doua zi, prilej cu care a remarcat că aceasta din urmă prezintă leziuni la mâna stângă. Cu acest prilej, martora a mai remarcat si distrugerile aduse ferestrei si cablului TV.

Martora R. M. a mai relatat că locuinta părții vătămate este împrejmuită cu gard, iar accesul în curtea locuintei părții vătămate se face pe poarta de la drum a acesteia, confecționată din metal și stâlpi din teavă metalică, poarta având sistem de închidere cu cheie si zăvor metalic.

Martorul G. I. a perceput urmările faptelor inculpatei, relatând că partea vătămată era plină de sânge, avea hainele rupte, era mușcată la un deget, geamul de la casă era spart și cablul TV era smuls.

Sustinerile părtii vătămate nu sunt contrazise de aspectele relatate de martora C. M.

Prin depozițiile martorilor sus indicați a primit substanță si sustinere starea de fapt precizată în actul de constatare.

Fapta de lovire descrisă în rechizitoriu este sprijinită sub aspectul veridicității acesteia de certificatul medico-legal nr. 30 din 12 ianuarie 2011.

1. În drept, fapta inculpatei C. A., constând în aceea că în data de (...), i-a aplicat părții vătămate P. I. lovituri , provocând leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțunii de lovire, prevăzută și sancționată de art. 180 alin. 2 C..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de lovire, în actele de violență producătoare de suferințe fizice. U. imediată este reprezentată prin suferințele de ordin fizic cauzate persoanei vătămate, iar legatura de cauzalitate dintre fapta și rezultat este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a C.. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor, urmărind acest rezultat.

2. În drept, fapta inculpatei C. A., constând în aceea că în data de (...), a pătruns fără drept în locul împrejmuit al locuinței părții vătămate P. I., întrunește elementele constitutive ale infracțunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 al 2 C pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în pătrunderea fără drept în locul împrejmuit al locuinței. U. imediată constă într-o încălcare a libertății persoanei de a avea un domiciliu în care să-și desfășoare viața personală fără nici un amestec din partea altcuiva iar legatura de cauzalitate dintre fapta și rezultat este dovedită prin probatoriul administrat,

3. În drept , fapta inculpatei C. A., constând în aceea că în data de (...) a fisurat un geam al locuinței părtii vătămate si a smuls un cablu TV, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin 1 C pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii constă în aducerea bunului în situația de a nu mai putea fi folosit in raport cu destinația sa, si reducerea potentialului său de utilizare. U. imediată constă in pricinuirea unei pagube, iar legătura de cauzalitate dintre faptă si rezultat este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intentie indirectă, în accepțiunea art. 19 pct 1 lit b C.. Inculpata, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit ci doar a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpata există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. dispozițiile părții generale a Codului Penal limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatei.

Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța a condamnat inculpata la pedeapsa închisorii de 1 lună pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C., cu aplicarea art. 74 lit a si c si art. 76 lit e teza I C. , la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 al 2, cu aplicarea art. 74 lit a si c si art. 76 lit c C., la pedeapsa amenzii de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 al 1 C pen , cu aplicarea art. 74 lit a si c si art. 76 lit e teza a II a C pen raportat la art. 63 alin 3 C pen.

Având în vedere că în cauză sunt incidente regulile concursului de infracțiuni, în baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. d C. instanța a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care se adaugă în totul pedeapsa amenzii în cuantum de 300 lei.

În baza art.71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 81 C., conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; s-a apreciat de instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În acest sens s-a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile textului legal pentru inculpată astfel încât în baza art. 81 alin.1 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni , stabilit potrivit dispozițiilor art.82 alin.1 C. pen și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată P. I., s-a constituit, în faza de urmărire penală parte civilă cu suma de 5550 reprezentând

: 450 lei pentru beneficiul nerealizat prin imposibilatea de a munci pe perioada acordării îngrijirilor medicale, 100 lei contravaloarea geamului și cablului si 5000 lei daune morale.

Potrivit dispozițiilor art.998 din Codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

De asemenea, potrivit art.999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciu.

Instanța a reținut, că în spetă, a fost dovedită distrugerea ferestrei exterioare a imobilului părții vătămate si a cablului TV, motiv pentru care instanța a obligat inculpata la plata sumei de 100 lei către partea civilă.

Partea civilă P. I., în dovedirea laturii civile, cu privire la beneficiul nerealizat, s-a slujit de probele testimoniale, în prezenta cauza fiind audiați martorii Roman A. si

S. I., iar inculpata, in combaterea laturii civile a solicitat audierea martorei B. A.

Cât privește martora Roman A., aceasta arată că partea civilă, după orele de program făcea prăjituri la comanda pentru aniversări, onomastici si nunți, având comenzi de 3-4 ori pe săptămână. Un kg. de prăjituri costa aproximativ 25 lei.

Martora S. I. arată că partea vătămată era plătită la zi, cu aproximativ 50 lei pe zi, când avea comenzi.

Instanța a apreciat că depozițiile martorilor audiați în latură civilă nu au relevanță în soluționarea acțiunii civile. Din relatările martorului Roman A. nu s-a putut desprinde suma cuvenită pentru munca prestată pe zi, iar precizările martorei Ș. I. sunt relative.

Referitor la probarea câștigului realizat ca urmare a prestării unei activități, instanța a considerat că sunt necesare în acest sens înscrisuri, neputându-se genera dependența soluției date în latură civilă de mențiunile cu un însemnat potențial subiectiv și relativ, fiind dificilă verificarea depozițiilor sub aspectul veridicității.

Ca atare, în lipsa coroborării cu alte probe, instanța apreciază că probele testimoniale, prin ele însele, nu sunt suficiente în vederea dovedirii laturii civile, motiv pentru care va respinge solicitarea vizând acordarea pretenților civile în sumă de 450 lei.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial.

La stabilirea daunelor morale, instanța a avut în vedere că sumele de bani ce se vor acorda părții civile P. I. să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

În lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lăsate la libera apreciere a instanțelor de judecată, instanța apreciază că valoarea acestora solicitată de partea civilă este mult prea ridicată și pe cale de consecință, instanța a diminuat cuantumul acestora si a obligat inculpatul la plata de daune morale către partea civilă P. I. în cuantum de 2.000 lei.

În baza art. 191 alin.1 C., instanța a obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 400 lei , din care 200 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu s-a suportat din fondurile M.ui Justitiei.

De asemenea, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata C. A., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond deoarece din nici o probă nu rezultă că inculpata ar fi săvârșit faptele.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală si in faza de judecata, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpa recurentă a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei, vinovăția acesteia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:

Critica potrivit căreia nu există probe din care să rezulte ca inculapta a comis infractiunile este nefondată. Este de observat că instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, probe pe baza cărora s-a retinut indubitabil că susnumita a comis infractiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Este de observat, în primul rand, că inculpata a recunoscut în tot cursul procedului penal că, după lăsrea întunericului, fără să aibă consimtământul victimei si prin escaladarea unui gard, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate P. I., că avut o altercatie fizică cu aceasta si a lovit-o. Totodată, inculpata admite posibilitatea de a fi spart geamul atunci când a dat cu mana în acesta (de altfel, zgomotul produs de lovirea geamului a atentionat-o pe victimă si a determinat-o să iasă afară pentru a vedea ce se întâmplă), iar cablul TV să se fi smuls în timp ce se îmbrâncea cu partea vătămată și fiica acesteia.(f. 35, 36 dos.u.p.; f.40 dos.fond).

De asemenea, martora R. M. (f. 47-48 dos. u.p.) a fost prezentă în momentul exercitării actelor de violență fizică de către inculpată asupra părții vătămate, observând a doar zi că aceasta din urmă prezintă leziuni la mâna stângă si că fereastra si cablul TV prezentau distrugeri

În acelasi sens este declaratia martorului G. I. care a perceput imediat urmările faptelor inculpatei, respectiv că partea vătămată era plină de sânge, avea hainele rupte, era mușcată la un deget, geamul de la casă era spart și cablul TV era smuls.

Instanța de fond a motivat soluția atacată, au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor inculpatei, prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument și că aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze (cauza Boldea contra României).

Torodată, C. a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei

2007).

Astfel, prima instanță a indicat faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, au fost enumerate actele materiale reținute în sarcina acesteia si cele care au fost înlăturate, probele pe care se întemeiază concluziile instantei, precum si temeiurile de drept care sustin concluziile adoptate.

Raportat la starea de fapt reținută s-a stabilit o încadrare juridică legală infracțiunilor comise de inculpată, iar sancțiunile penale, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare au fost corespunzător individualizate respectându-se toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatei, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acesteia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpată au fost avute în vedere de către T. în procesul de individualizare, ceea ce a condus la cuantificarea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege și la stabilirea unei modalități neprivative de libertate.

Referitor la acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă psihică si fizică determinată de faptele săvârșite de inculpată, respectiv lovirea, atingerea dusă inviolabilitatii domiciliului si distrugerea de bunuri, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul afectiv cauzat acesteia.

Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatei, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatei i s-a asigurat aistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189

C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpata să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata C. A. împotriva sentinței penale nr. 30 din 24 ianuarie 2012 a JUDECĂTORIei S. M..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

G., L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) J..fond. M. L.

← Decizia penală nr. 725/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1069/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 501/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 501/2012, Curtea de Apel Cluj