Decizia penală nr. 1112/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1112/R/2012
Ședința publică din 8 august 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: I. M.
M. R. GREFIER: M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. C., împotriva încheierii penale nr.110/F/(...) a T.ui B. N., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C. aflat în stare de arest asistat de avocat V.-B. D. cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. G. Adela din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului C. C., avocat V.-B. D. invocă în temeiul art.
197 alin. 2 Cod pr.pen. excepția absolută a încheierii penale nr.110/F/(...) pronunțată de T. B. și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că art. 1608a Cod pr.pen. prevede că soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar se face după ascultarea învinuitului sau inculpatului, ori în cauză nu s-a luat nicio declarație inculpatului, astfel că în opinia sa a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de dispozițiile C. de procedură penală și ale Convenției Drepturilor Omului.
În acest sens invocă caza Apostu în care Înalta Curte de Casație și
Justiție a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru aceleași motive, respectiv neascultarea inculpatului.
Instanța apreciază că excepția invocată de apărătorul inculpatului poate constitui un motiv de recurs și nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului C. C., avocat V.-B. D., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța de fond a respins cererea de liberare sub control judiciar ca neînmtemeiată, considerând că deși în cauză este îndeplinită prima dintre condițiile 1602 Cod pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mică de 18 ani a considerat că nu s-ar impune punerea în libertate a inculpatului pe considerentul că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți din dosarul în care este cercetat.
Consideră că încheierea atactă nu este motivată, nu s-a adus niciun argument în sensul că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților în situația în care va fi cercetat în stare de libertate. Mai mult inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune încă de la luarea primelor declarații astfel că în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate nu ar avea interesul să influențeze părțile vătămate sau martorii din dosar.
Solicită să se aibă în vedere că urmărirea penală este aproape de finalizare, în cauză fiind necesară reaudierea a două persoane al căror nume nu este indicat și ridicarea unor documente care nu au legătură cu inculpatul C..
Prima instanță a avut în vedere la respingerea cererii și faptul că inculpatul este recidivist. Consideră că starea de recidivă urmează a fi avută în vedere la individualizarea pedepsei în situația în care se va dovedi vinovăția inculpatului.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că mama inculpatului este în vârstă și grav bolnavă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită în tem. art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate.
În ceea ce privește solicitarea apărătorului inculpatului de a se constata nulitatea absolută a încheierii recurate apreciază că este neîntemeiată, având în vedere că în încheiere s-a consemnat că inculpatul este prezent, este asistat de apărător și i s-a acordat cuvântul, ocazie cu care a spus că-și menține cererea formulată în scris. Astfel, inculpatului i s-a dat posibilitatea să se adreseze instanței.
În ceea ce privește fondul cauzei arată că potrivit art. 1602 alin. 1 Cod pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor din culpă sau a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa mai mică de 18 ani închisoare, condiție care este îndeplinită în cazul de față, însă liberarea sub control judiciar nu este un drept absolut, ci o posibilitate lăsată instanței de a decide cu privire la oportunitatea și temeinicia liberării sub control judiciar.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin. 2 Cod pr.pen. liberarea sub control judiciar nu se acordă în situația în care există date din care să rezulte necesitatea de a preveni săvârșirea de către inculpat a altor infracțiuni, ori după cum se poate observa din actele dosarului inculpatul în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate a săvârșit alte infracțiuni, respectiv care fac obiectul dosarului în care este cercetat. Astfel, instanța în mod corect a apreciat că nu se impune admiterea cererii deliberare sub control judiciar a inculpatului raportat la perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă.
În ceea ce privește motivul care vizează starea de sănătate a mamei inculpatului, apreciază că nu poate determina admiterea cererii.
Apărătorul inculpatului C. C., avocat V.-B. D., în replică, arată că potrivit art. 1608a Cod pr.pen. instanța trebuia să procedeze la luarea unei declarații inculpatului.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar pentru a se putea îngriji de mama sa care este bolnavă și de care în prezent se îngrijește o vecină al cărei soț se ocupă cu afaceri imobiliare și are temerea ca mama sa să nu devină victimă acestei persoane.
C U R T E A
Prin Î. penală nr.110/F din 01 aug.2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată cererea de punere în libertate sub control judiciar formulată de inculpatul C. C., fiul lui Ion și M., născut la data de (...) în municipiu I., jud. I., domiciliat în orașul C., str. Avram Iancu, nr. 6, bl.H1, sc. B, ap.38, jud. Constanța, CNP.1., în prezent aflat în Centrul de R. și A. P. din cadrul Inspectoratului de P. J. B.-N.
S-a acordat onorariu în sumă de 100 lei, ce s-a suportat din fondurile M.ui Justiției. Inculpatul a fost obligat să plătească 110 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin Î. penală nr. 25/CC/27 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de D.-B. T. B. N. în dosar nr. 1 D/P/2012 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. C. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 27 martie 2012, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 alin. 1 Cod penal, înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și ultraj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, apreciindu-se că sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și 148 alin. 1 lit. c și f Cod procedură penală.
Prin aceeași încheiere s-a luat măsura arestării preventive față de alți 8 (opt) inculpați, acuzați de fapte similare (Zărnescu Florin, Spridon S. V., Stoian Mihai Ionuț, Pruia B. M., Neacșu Mihai, Petre V. G., Dumitrache Ionuț Florian), toți fiind recidiviști aflați în executarea unor pedepse privative de libertate aplicate pentru infracțiuni grave.
Recursul declarat de inculpatul C. C. precum și de către ceilalți coinculpați, a fost respins ca nefondat prin Î. penală nr.538/R/(...) a Curții de A. C.
S-a precizat că în același dosar nr. 1 D/P/2012 al D.- B. T. B. N. sunt cercetați mai mulți inculpați care au aderat la grupul infracțional constituit de inculpații deținuți în penitenciare (Poarta Albă, Mărgineni și Slobozia) în scopul înșelării cât mai multor persoane prin convorbiri telefonice folosind metoda „ Flanco";.
Din probele administrate în cauză rezultă că activitatea infracțională desfășurată de fiecare dintre inculpații mai sus menționați, încarcerați în penitenciare, a fost importantă în cadrul grupului infracțional, la fel ca și activitatea desfășurată de inculpații care acționau pe rolul de „. ( precum I. G., Coman E., Mihai Florentina, Ciocea A., Vlad N., Stoian R., Mihai Florentina, Mihai Regina Filofteia ) și respectiv ca și activitatea desfășurată de inculpații care urmare a redistribuirii sumelor de bani realizau „spălarea"; banilor obținuți prin înșelăciune, uneori plasând o parte din bani în conturile din penitenciar ale inculpaților încarcerați ( precum Pruia Georgiana, Coșărgar N. Ancuța, Pascaru M., Tobă Steliana, Tudorache A. Ana ).
Astfel, datorită acțiunii concertate a inculpaților încarcerați și a celor menționați mai sus, care până la data de (...) erau persoane aflate în libertate, s-a reușit inducerea în eroare și păgubirea unui număr mare de părți vătămate precum și redistribuirea rapidă între membrii liberi și membrii încarcerați ai grupului infracțional a sumelor de bani obținute ca urmare a comiterii infracțiunilor de înșelăciune.
Totodată, a rezultat că în interiorul grupului infracțional se acționa structurat, pe subgrupuri de minim 3-4 persoane, membre ale grupului infracțional și fiecare dintre inculpații deținuți, anterior menționați, se aflau în legătură strânsă fie cu unii dintre inculpații încarcerați, fie cu unii dintre inculpații aflați în stare de libertate astfel încât în cazul în care se reușea înșelarea unei părți vătămate prin convorbiri telefonice, imediat să fie disponibili careva dintre inculpați pentru a se putea deplasa rapid spre cea mai apropiată unitate bancară sau oficiu poștal și a extrage rapid banii care erau expediați pe numele lor de către părțile vătămate.
Pentru a avea răgazul de timp necesar acestor deplasări, din scenariul inculpaților care țineau legătura cu părțile vătămate făcea parte și acea deplasare a părților vătămate până la un birou notarial precum și invocarea așteptării unui avocat care să faciliteze formalitățile necesare obținerii pretinsului premiu de către partea vătămată. Un alt aspect important este durata îndelungată de acțiune a grupului - începând din anul 2011 și până în data de 24 februarie 2012, când acțiunea lui a fost oprită ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală- cu creșterea din ce în ce mai accentuată a sumelor cu care erau păgubite părțile vătămate ( ajungându-se chiar la sume de peste 20.000 lei! ) precum și prin diversificarea modalităților de obținere frauduloasă a fondurilor bănești ca de exemplu „. unor transferuri de fonduri"; prin sistemul W. U. sau „. chiar a unor bănci pentru a găsi și profita de orice slăbiciune al vreunui funcționar neatent sau nepregătit ( ceea ce a permis transferuri neautorizate de ordinul a 2350 euro sau 2530 dolari ).
S-a apreciat că din examinarea probelor aflate la dosar a rezultat în mod evident nu numai dorința nemăsurată a membrilor grupului infracțional de a înșela alte persoane ci chiar și cinismul cu care acționau atunci când, pentru a le determina pe părțile vătămate să trimită sume de bani membrilor grupului infracțional aflați în stare de libertate care acționau pe rolul de „., unii dintre ei precum Zărnescu Florin, C. C. și Petre V. G. recurgeau la șantaj prin amenințarea părților vătămate cu aplicarea unor amenzi contravenționale sau, după caz, la invocarea unor articole din Constituția României privind confidențialitatea ca și justificare a solicitărilor pe care membrii încarcerați ai grupului le adresau persoanelor vătămate pentru a le estompa orice tendință de a împărtăși cu cei apropiați bucuria câștigării pretinselor premii în condițiile în care li se cerea să nu spună nimănui despre ce noroc a dat peste acele persoane vătămate - nici măcar soților sau, după caz, copiilor lor.
S-a menționat este faptul că măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită succesiv, ultima dată prin încheierea penală nr.47 din 20 iulie 2012 a T.ui B.-N., rămasă definitivă la 24 iulie 2012 ca urmare a respingerii recursului inculpatului.
În aceste condiții este evident că, față de timpul scurt scurs de la acel moment nu s-au produs schimbări esențiale în ceea ce privește situația inculpatului, subzistând și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Analizând cererea prin raportare la condițiile prev. de art. 1. Cod procedură penală tribunalul a apreciat că, deși este îndeplinită cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, cererea formulată de inculpat este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.1. alin 2 Cod procedură penală liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este recidivist săvârșind infracțiunile pentru care este în prezent cercetat și care prezintă un grad ridicat de pericol social, în timp ce se afla în penitenciar în executarea unei alte pedepse, împrejurare ce justifică temerea că lăsat în libertate inculpatul va persevera în comportamentul antisocial și va comite și alte infracțiuni.
Pe de altă parte, urmărirea penală nu este finalizată, cercetarea penală fiind deosebit de complexă ca urmare a numărului mare de persoane implicate și, prin urmare, chiar dacă a recunoscut comiterea faptelor există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului, prin vreunul dintre mijloacele arătate mai sus, în condițiile în care nu toți inculpații ce au aparținut grupului infracțional au recunoscut faptele pentru care sunt cercetați.
În fine, este de menționat că starea de sănătate precară a mamei inculpatului nu poate constitui un temei pentru admiterea prezentei cerere câtă vreme, potrivit celor arătate de inculpat, nu a mai văzut-o pe aceasta de
8 ani, acesta, în mod evident neconstituind un sprijin pentru mama sa nici înainte de a se dispune arestarea sa preventivă în prezentul dosar, iar, pe de altă parte, pentru aceleași motive inculpatul a mai formulat alte 3 cereri de liberare provizorie toate fiind respinse.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod procedură penală tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de condamnatul C. C.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică.
Astfel,apărătorul inculpatului a invocat în temeiul art. 197 alin. 2
Cod pr.pen. excepția nulității absolute a încheierii penale nr.110/F/(...) pronunțată de T. B. și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că art. 1608a Cod pr.pen. prevede că soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar se face după ascultarea învinuitului sau inculpatului, ori în cauză nu s-a luat nicio declarație inculpatului, astfel că în opinia sa a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de dispozițiile C. de procedură penală și ale Convenției Drepturilor Omului.
Pe fond ,s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar,arătându-se în motivare că instanța de fond a respins cererea de liberare sub control judiciar ca neîntemeiată, considerând că deși în cauză este îndeplinită prima dintre condițiile 1602 Cod pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mică de 18 ani , nu se impune punerea în libertate a inculpatului pe considerentul că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți din dosarul în care este cercetat.
Se consideră că încheierea atacată nu este motivată, nu s-a adus niciun argument în sensul că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților în situația în care va fi cercetat în stare de libertate. Mai mult inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune încă de la luarea primelor declarații ,astfel că în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate nu ar avea interesul să influențeze părțile vătămate sau martorii din dosar.
Solicită să se aibă în vedere că urmărirea penală este aproape de finalizare, în cauză fiind necesară reaudierea a două persoane al căror nume nu este indicat și ridicarea unor documente care nu au legătură cu inculpatul C..
Prima instanță a avut în vedere la respingerea cererii și faptul că inculpatul este recidivist. Consideră că starea de recidivă urmează a fi avută în vedere la individualizarea pedepsei în situația în care se va dovedi vinovăția inculpatului.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că mama inculpatului este în vârstă și grav bolnavă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin. 3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul inculpatului, pentru următoarele considerente.
În primul rând ,în ceea ce privește excepția nulității absolute invocate de apărătorul inculpatului,aceasta urmează a fi respinsă,raportat la împrejurarea că situația invocată,respectiv ascultarea inculpatului , nu este enumerată in disp.art.197 al.2 C.pr.pen.,text ce enumeră restrictiv cazurile de nulitate absolută care atrag nulitatea unui act procedural. Restul situațiilor atrag eventual nulitatea relativă a actului,însă aceasta trebuie invocată cf. art. 197 al.4 C.pr.pen. în cursul efectuării actului când partea a fost prezentă,cum este cazul în speță,ori nu s-a invocat acest aspect în fața instanței de fond.
Pe fondul recursului,se reține că ,din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art. 1. alin.
1,2 C.pr.pen., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță de a admite cererea.
De asemenea,potrivit art.160/8a al.2 C.pr.pen. instanța ,în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și ,cererea este întemeiată,admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului. Prin urmare,din interpretarea acestui text de lege rezultă că nu orice cerere de liberare provizorie care îndeplinește condițiile prevăzute de lege este și admisibilă,ci această cerere trebuie să fie și întemeiată.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acestuia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor legale, nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
Astfel, în prezenta cauză, rezultă din materialul de urmărire penală că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1
C.pr.pen., respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatului, precum și cele administrate ulterior acestui moment.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 148 lit .f C.pr.pen., respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate și, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 27 martie 2012 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de amploarea și complexitatea activității infracționale, se poate aprecia că sentimentul de insecuritate, de revoltă, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma gravității faptelor, pericolului, încă actual, pentru ordinea publică a cercetării inculpatului în stare de libertate, dar și prin prisma jurisprudenței CEDO, care a recomandat anumite criterii ce pot fi avute în vedere ( în funcție și de legislația națională, bineînțeles) la refuzul unei liberări, printre care și posibilitatea ca acuzatul, lăsat în libertate să încerce să împiedice desfășurarea procesului.
În consecință, soluția primei instanțe apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
În baza art. 189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care
100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva încheierii penale nr.110/F din 01 august 2012 a T.ui B.-N.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 08 august 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. I. M. M. R.
M. V.-G.
GREFIER
Red.IM Dact.SzM/3ex.
| ← Sentința penală nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 630/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
