Decizia penală nr. 1115/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a5
DECIZIA PENALĂ NR. 1115/R/2012
Ședința nepublică din 8 august 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: I. M.
M. R. G.: M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. M., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 31 iulie 2012 a T.ui M., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. M. în stare de arest, asistat de apărătorii aleși, av. C. O. și av. W. G. din Baroul Maramureș și apărătorul desemnat din oficiu, av. I. I. M. din Baroul Cluj, toți avocații cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. I. I. M. solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Inculpatul C. M., întrebat fiind de instanță, arată că-și însușește recursul formulat de avocat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. M., av. C. O. solicită în tem. art. 38515 pct.
2 lit. d Cod pr.pen.admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Tribunalul Maramureș a reținut incidența temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen. și a prevederilor art. 136 teza I-a Cod pr.pen. referitoare la scopul măsurii arestării preventive, respectiv necesitatea luării acestei măsuri pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, însă nu a arătat în ce constă buna desfășurare a procesului penal și nu a justificat de ce o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive prevăzut de art.
136 Cod pr.pen.
Solicită să se aibă în vedere că de la data 31 iulie 2012 când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și până la următorul termen de judecată fixat pentru data de 25 septembrie 2012 sunt mai bine de două luni în care nu se face niciun act de procedură astfel că oportunitatea menținerii în stare de arest nu este justificată.
Invocă principiul egalității de tratament, având în vedere că în cauză au mai fost doi inculpați arestați preventiv care pe parcursul desfășurării procesului au fost puși în libertate, iar buna desfășurare a procesului penal nu a fost afectată ca urmare a punerii în libertate a celor doi coinculpați ceea ce înseamnă că această măsură poate fi luată și față de inculpatul C. M.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul inculpatului C. M., av. W. G. susține că temeiurile de drept
și de fapt care au stat la baza luării măsurii arestării preventive la acest moment nu se mai justificăși nu mai subzistă.
La luarea măsurii arestării preventive și la prelungirea acestei măsuri, instanța trebuie să aibă în vedere indicii și probe noi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ori din probele administrate în cauză până în acest moment nu rezultă că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Motivarea încheierii recurate este pur formală, având în vedere că nu s-a arătat niciun raționament judiciar din care să rezulte că se impune judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Raportat la persoana inculpatului apreciază că nu este niciun impediment pentru ca acesta să fie judecat în stare de libertate, având în vedere că până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă se bucură de prezumția de nevinovăție și în prezent are venituri licite din activități comerciale desfășurate în Spania.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul M.ui P. P. solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul C. M. și menținerea încheierii penale din data de 31 iulie 2012 a T.ui M. prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, ca legală și temeinică.
Apreciază că în mod temeinic instanța de fond a constatat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen. și art. 148 lit.f Cod pr. pen.care au determinat luarea aceste măsuri, subzistă și în prezent.
În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că sunt întrunite având în vedere că există indicii și probe cu privire că inculpatul a săvârșit infracțiuniea pentru care este cercetat.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare.
De asemenea, apreciază că și teza a II-a art. 148 lit.f Cod pr.pen. este îndeplinită având în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la circumstanțele cauzei și persoana.
Solicită să se aibă în vedere că situația inculpatului C. M. este distinctă față de ceilalți inculpați, având în vedere că acesta a introdus droguri în țară și a implicat-o și pe mama sa în activitatea infracțională.
Apreciază că nici la acest moment rezonanța negativă în rândul comunității nu s-a disipat vis a vis de fapta comisă de inculpat.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, solciită admiterea recursului cu consecința cercetării în stare de libertate. T., solicită să se aibă în cedere că este arestat preventiv de cca. 8 luni, în cauză au fost audiați jumătate din martori.
În subsidiar, solcită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 31 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpatul C. M. prin apărătorii aleși.
În temeiul art. 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. M. (fiul lui V. și N., născut la (...) în Vișeu de Sus, CNP 1., domiciliat în Vișeu de Sus str. Tăului nr. 55 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) măsură pe care a menținut pentru următoarele 60 de zile.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 99- D. al D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații C. M., C. A. V. și K. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc în forma introducerii lor în țară prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu fără drept prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art.
33 lit. a Cod penal (inculpatul C. M.), infracțiunile de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.
2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpații C. A. V. și K. N.).
La termenul din (...), instanța a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. M., acesta fiind singurul, la această dată, aflat în stare de arest preventiv. Analizând măsura arestării preventive sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia și cererile formulate de apărători, tribunalul a constatat următoarele:
În sarcina inculpatului C. M. s-a reținut că, în cursul anului 2011, s- ar fi implicat activ în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, el fiind cel care se deplasa în Spania de unde procura în mod repetat atât cannabis cât și cocaină. C. M. ar fi introdus apoi, fără drept, în mod repetat, diferite cantități din drogurile respective în R. pe care le depozita în mai multe locații situate pe raza județului M.. De aici, pe baza cererii pe care o avea din partea consumatorilor printre care își crease relații, inculpatul C. M. ar fi distribuit ulterior drogurile pentru vânzare, fie direct, fie prin intermediul inculpatului C. A. și a altor învinuiți, un rol avându-l inculpata K. N., aceasta primind indicații telefonice directe de le fiul ei cu privire la modul în care trebuia să porționeze cantitățile de droguri pe care urma să le remită mai departe celorlalți inculpați din anturajul lui C.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în condițiile art. 143
Cod procedură penală, existând indicii care să justifice presupunerea că acesta a comis faptele ce i se rețin în sarcină.
T. a constatat că, și la acest moment, față de inculpatul C. M. se menține temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, dat fiind faptul că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de către acesta și a pericolului social concret pentru ordinea publică.
Instanța a găsit și la acest moment ca fiind necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, în raport, în primul rând, de infracțiunile pentru care acesta este cercetat și de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal în continuare.
Instanța a reținut că detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, astfel că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpatului este necesară în raport de circumstanțele specifice ale cauzei, respectiv numărul de persoane implicate, complexitatea și modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acestora produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 302 ind. 2 și
160 ind. b din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că față de inculpat se impune a fi menținută măsura arestării preventive, ca o consecință a respingerii cererilor de revocare și de înlocuire a acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C. M.,solicitând, prin apărătorii săi, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate,în subsidiar, solicitându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, la acest moment nu mai subzistă.
La luarea măsurii arestării preventive și la prelungirea acestei măsuri, instanța trebuie să aibă în vedere indicii și probe noi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ori din probele administrate în cauză până în acest moment nu rezultă că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Motivarea încheierii recurate este pur formală, având în vedere că nu s-a arătat niciun raționament judiciar din care să rezulte că se impune judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Raportat la persoana inculpatului,se apreciază că nu este niciun impediment pentru ca acesta să fie judecat în stare de libertate, având în vedere că până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă se bucură de prezumția de nevinovăție și în prezent are venituri licite din activități comerciale desfășurate în Spania.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Inculpatul recurent C. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.
2 Cod penal; art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2
Cod penal;art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În rechizitoriu s-a reținut în sarcina acestui inculpat o amplă activitate infracțională, constând în esență în aceea că în perioada 2010-noiembrie
2011 în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi procurat, deținut, oferit, distribuit, transporta, depozitat, ascuns, vândut și livrat altor persoane, inclusiv investigatorilor sub acoperire, în mod repetat și constant, fie direct fie prin intermediul altor persoane, diverse cantități din drogul de risc cannabis și din drogul de mare risc cocaină, provenite din Spania, de unde ar fi fost transportate și introduse în R. de către acest inculpat, cu autoturismul proprietate personală.
Din actele dosarului rezultă că există probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent C. este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, probele fiind cele menționate în rechizitoriul ce a fost comunicat inculpatului -.-17, precum și cele administrate în mod nemijlocit de instanța de fond până la această dată, respectiv declarațiile inculpaților C., C. și K. (f.121-124), referate de evaluare (f.195-214), declarațiile martorilor C. F.
(f.224), Fejes Răzvan (f.1 vol.II), Dragoș M. (f.2), Zelujec Flaviu (f.3), Nicolciuc
Robert (f.4-5), Diniță Răzvan (f.6), C. I. (f.42), O. D.el (f.43), Sorohan I. (f.44).
Față de datele mai sus prezentate, de poziția procesuală a inculpatului C., de negare parțială a acuzațiilor, Curtea apreciază că în această fază a procesului penal se impune continuarea judecării cauzei cu inculpatul C. în stare de arest, pentru ca administrarea probelor în fața instanței de judecată să aibă loc în afara oricărei posibile influențe.
Intervalul scurs de la data arestării - 15 decembrie 2011 - nu este unul care să poată fi caracterizat ca nerezonabil, autoritățile depunând suficiente diligențe în derularea procesului, fiind finalizată urmărirea penală, fiind trimis în judecată inculpatul la data de (...), în prezent derulându-se cercetarea judecătorească, în cadrul căreia termenele de judecată sunt fixate la intervale rezonabile.
Față de natura și gravitatea presupusei activității infracționale a inculpatului C., care nu a ezitat să își implice propria mamă - coinculpata K.
N. - în activitatea infracțională, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal.
Curtea are în vedere și pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpatul recurent C., impactul negativ produs asupra ordinii sociale, numărul de martori care urmează a fi audiați în cauză, atitudinea doar parțial sinceră a inculpatului până la acest moment procesual.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de (...) a
T.ui M..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul C. M. să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 50 lei reprezintă onorariul avocațial parțial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M., aflat în
Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 31 iulie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.I. I., ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 08 august 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. I. M. M. R.
G. M. V.-G.
Red.IM/(...) Dact.SzM/3ex.
| ← Încheierea penală nr. 882/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 502/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
