Decizia penală nr. 78/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA P.Ă NR. 78/R/2012
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I., judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: M. R.
GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul C. I., părțile civile R. I., B. R. S., B. C. S. și asigurătorul A. R. A. SA B. împotriva sentintei penale nr. 1118 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4
Cod penal, art. 87 alin. 1 și art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul C. I. asistat de apărător ales, av. B. B., apărătorul părților civile R. I., B. R. S. și B. C. S., av. M. F. I., reprezentantul asigurătorului S. A. R. A. S., consilier juridic N. S., lipsă fiind inculpatul și părțile civile R. I., B. R. S., B. C. S., S. C. de U. C. și S. C. de U. O. F. C.-N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat M. G. D. solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constat încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce se va pronunța în cauză.
Apărătorul părților civile R. I., B. R. S. și B. C. S., av. M. F. I. depune la dosar practică judiciară în materie.
Apărătorul inculpatului C. I., av. B. B. depune la dosar o adresă emisă de SC P. SA C. prin care își exprimă acordul ca inculpatul să execute pedeapsa la locul de muncă.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului C. I., av. B. B. solicită în temeiul art. 38515 pct.2 lit. c raportat la art. 3859 pct. 10 Cod pr.pen. admiterea recursului întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe sau cereri esențiale formulate de una dintre părți de natură să-i garanteze drepturile și de a influența soluția procesului.
În temeiul art. 197 alin. 4 Cod pr.pen. invocă nulitatea raportului de expertiză nr. 4154 din (...) în sensul că expertizei îi lipsesc unele din elementele esențiale, întrucât obiectivele expertizei nu au fost puse în discuția părților pentru a se respecta principiul contradictorialității, având în vedere că și expertiza este un mijloc de probă.
Instanța de fond a admis cererea de efectuare a expertizei la data de 14 iunie
2011 și apărătorul inculpatului a depus la dosar la data de 15 iunie 2011 obiectivele expertizei care nu au fost discutate în contradictoriu și nu au fost însușite de către instanță.
În aceste condiții, apreciază că a fost încălcat dreptul la apărare a inculpatului, prev. de art. 6 Cod pr.pen. deoarece acestuia i-a fost îngrădit dreptul de a discuta prin intermediul apărătorului toate obiectivele expertizei și i-au fost respinse și obiecțiunile la expertiza efectuată în cauză.
Pentru aceste motive, solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar, solicită în tem. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen., art.3856 alin.
3 Cod pr.pen. și art. 38516 Cod pr.pen. solicită efectuarea unei expertize pentru a da posibilitatea părților să discute obiectivele expertizei în contradictoriu.
În terțio, solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d și art. 3859 pct. 14 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se reducă cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță ca urmare a rteindividulizării pedepsei conform criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și art. 74 lit. a, c Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 76 lit. b și d Cod penal.
În ceea ce privește acest motiv de recurs își însușește motivele de recurs depuse în scris la dosar de apărătorul inculpatului de la instanța de fond.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicită aplicarea dispozițiilor art. 86 alin. 4 și următoarele Cod penal, respectiv să se dispună executarea pedepsei la locul de muncă pentru ca inculpatul să aibă posbilitatea de a achita prejudiciu și de a-și întreține familia, având în vedere că soția inculpatului suferă de o afecțiune care necesită supraveghere permanentă.
Totodată, dacă s-ar aplica această modalitate de executare a pedepsei, inculpatul ar contribui și la bugetul de stat.
Mai arată că, durata executării pedepsei la locul de muncă nu se consideră vechime în muncă și că în luna noiembrie 2012 inculpatul ar fi îndeplinit condițiile de pensionare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale este prea mare raportat la puterea financiară a inculpatului.
În ce privește daunele materiale acordate în cuantum de 1.152 lei nu se justifică având în vedere actele doveditoare, respectiv bonuri sunt anterioare accidentului și nu se justifică nici contravaloarea atenților acordate personalului medical și contravalorii medicamentelor pentru care nu existau prescripții medicale.
A., solicită să se acorde doar cheltuielile reale și care au legătură cu fapta.
Apărătorul părților civile R. I., B. R. S. și B. C. S., av. M. F. I. solicită admiterea recursului conform memoriului depus la dosar respectiv, casarea parțială a sentinței pronunțate de instanța de fond și, rejudecând cauza să se dispună admiterea în întregime acțiunea civilă formulată de părțile pe care le reprezintă.
Părțile civile au solicitat acordarea daunele morale în cuantum de 100.000 euro, iar instanța de fond a acordat doar suma de 45.000 euro și diferențiat în raport de cele două fiice ale victimei.
Apreciază că, prin acordarea cu titlu de daune morale a unei sume apropiate de suma solicitată de către părțile civile în raport de practica judiciară a instanțelor și raportat la circumstanțele concrete ale acestei spețe, s-ar obține o reparație echitabilă a prejudiciului cauzat de inculpat prin fapta comisă, având în vedere pierdera suferită de soția și fiicele victimei și de modalitatea în care această pierdere s-a produs, având în vedere că timp de 3 luni de zile victima a fost internată în spital când într-o stare de comă, când într-o stare relativ îmbunătățită a sănătții, după care din nou în comă, după care a decedat.
Solicită să se aibă în vedere atitudinea inculpatului care a părăsit locul accidentului, s-a ascuns pentru a nu-și asuma consecințele faptelor comise, s-a ascuns, la instanța de fond nu a înțeles să realizeze o soluționare amiabilă a laturii civile a cauzei.
Daunele morale se justifică a fi acordate într-un aucntum mai ridicat, având în vedere că soția victimei nu și-a revenit pe deplin nici în acest moment, daune care se acordă raportat la suferința părților civile și nu raportat la puterea financiară a inculpatului.
Inculpatul a contestat cheltuielile ocazionate de părțile civile cu tratamentul victimei și cheltuielile de înmormântare ceea ce a creat o stare de frustare părților civile.
Înțelege să critice hotărârea recurată și pentru faptul că s-au acordat daune morale într-un cuantum diferențiat celor două fiice ale victimei, având în vedere că părții civile B. C. S. i s-a acordat suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale, reținându-se că aceasta a fost aceea care s-a ocupat de victimă în perioada spitalizării, iar părții civile B. S. R. a primit suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
Apreciază că, hotărârea primei instanțe este greșită sub acest aspect deoarece suferința celor două fiice ale victimei este aceeași cu atât mai mult cu cât partea civilă B. S. a și locuit în același imobil cu victima, părțile civile îngrijându-se în mod egal de tatăl lor pe perioada spitalizării, diferența constând doar în faptul că partea civilă B. C. este asistentă medicală la spitalul la care a fost internată victima și de aceea s-a aflat mai mult în preajma acesteia.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de părțile civile și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocațial.
Solicită respingerea recursului formulat de inculpat, întrucât apreciază că nu exustă niciun elemente pentru a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Instanța de fond a pus în discuție obiectivele expertizei și s-au avut în vedere
și obiectivele depuse în scris de apărătorul inculpatului, care ulterior pronunțării instanței a depus și un supliment la obiective.
La efectuarea expertizei au fost avute în vedere toate actele dosaruluiși corect s-a constat că decesul victimei a avut raport de cauzalitate cu leziuniile suferite în urma accidetului rutier.
Apreciază că nu se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei, deoarece prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei, având în vedere vârsta inculpatului, starea de sănătate a soției acestuia, atitudinea inculpatului care nu a recunoscut pe deplin fapta comisă, contestând că decesul victimei are legătură de cauzalitate cu accidentul, invocând o culpă medicală.
Solicită respingerea recursului formulat de inculpat și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere că daunele materiale au fost dovedite prin actele depuse la dosar. C. de înmormântare au fost dovedite cu acte, însă ceea ce nu s-a putut dovedi au fost sumele plătite groparilor, persoanelor care au tras coloptul și care au dus sicriul.
Reprezentantul asigurătorului S. A. R. A. S., consilier juridic N. S. solicită admiterea recursului formulat de asigurător în sensul diminuării despăgubirilor civile, despăgubirile materiale urmând a fi acordate în măsura în care sunt probate, iar daunele morale într-un cuantum în care să se realizeze o compensație echitabilă a suferinței părților civile și nu o îmbogățire fără just temei.
Solicită respingerea capătului de cerere cu privire la obligare la plata daunelor morale echivalentul în lei la data plății în raport de prevederile art. 24 din Nortmele RCA aprobate prin O. CSA nr. 5. potrivit cărora despăgubirea se stailește în euro sau echivalentul în lei la data producerii accidentului.
Hotărârea atacată este nelegală și neteminică în ceea ce privește sumele stabilite cu titlu de despăgubiri pentru părțile civile, apreciind că daunele morale sunt excesive prin raportare la practica în materie și constituie un venit nejustificat pentru părțile civile.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că victima era o persoană în vârstă de 66 de ani, era pensionar, sănătatea persoanei, afecțiunile preexistente pe care le avea, speranța de viață a unei persoane, condiția materială a victimei, condițiile socio- economice ale părților civile și ale inculpatului.
Apreciază că prejudiciul trebuie cuantificat astfel încât să nu fie excesiv.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de părțile civile, arată că dacă victima ar fi avut suma de 45.000 euro probabil ar fi cumpărat un apartament pentru fiicele sale, însă nu i-a avut și consideră că nu ar trebui acordate ca daunele morale o sumă excesivă.
Solicită admiterea recursului formulat de inculpat.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de părțile civile.
Apărătorul părților civile R. I., B. R. S. și B. C. S., av. M. F. I. solicită respingerea ca nefondat recursului formulat de asigurător.
Solicită respingerea susținerilor reprezentantului asigurătorului în sensul că nu a susținut că fiicele sunt întreținute de victimă și nici că victima urma să cumpere o locuință pentru fiica sa, ci doar faptul că victima era pensionată și că pe lângă pensie mai realiza un salar întrucât lucra.
Apărătorul inculpatului C. I., av. B. B. solicită admiterea recursului formulat de asigurător doar în ce privește punctele 1 și 2 din motivele de recurs, motivele de la punctul 3 le lasă la aprecierea instanței.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de părțile civile și arată că inculpatul a recunoscut comiterea faptei în materialitatea sa și și-a însușit raportul de cauzalitate între leziuniile suferite de victimă și fapta comisă.
Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursului formulat de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apreciază că expertiza medico-legală a fost dispusă cu respectarea normelor procedurale și respectarea dreptului la apărare a inculpatului. Î. că s-au depus obiective suplimentare pronunțării instanței asupra încuviințării expertizei, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatului.
Concluziile expertizei sunt pertinente raportat la materialul probator administrate în cauză.
De asemenea, apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare judiciară a pedepsei conform criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal
și care corespunde cerințelor prev. de art. 52 Cod penal.
Inculpatul a comis o infracțiune din culpă care include și o infracțiune intenționată la care se adugă și conduita ulterioară, respectiv de părăsire a locului accidentului.
Victima nu a avut nicio o culpă în producerea accidentului rutier, întrucât traversarea s-a realizat regulamentar, victima fiind angajată pe trecerea de pietoni.
În aceste condiții, apreciază că nu se impune reindividualizarea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Apreciază că recursul formulat de inculpat este nefondat atât în ce privește latura penală cât și latura civilă a cauzei, motiv pentru care solicită a fi respins.
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. solicită admiterea recursului formulat de părțile civile sub aspectul cuantumului daunelor morale, apreciind că s-a făcut o nejustificată distincție între modul în care s-a reparat prejudiciul moral între cele două fiice ale victimei, iar pe de altă parte cuantumul despăgubirilor acordate de instanța fondului cu raportare la practica judiciară a C. de A. C. în matria infracțiunilor de acest gen respectiv în cazul ucidelor din culpă.
De asemenea, apreciază că trebui avută și împrejurarea că anterior decesului victimei a existat un interval în care suferința pricinuită succesorilor victimei a fost sporită de perioada internării medicale în care s-au făcut eforturi pentru salvarea vieții victimei, lucru care nu s-a putut realiza.
Pentru aceste motive, solicită majorarea daunelor morale acordate celor trei părți civle.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a prima teză Cod pr.pen. solicită respingerea ca tardiv a recursului formulat de asigurătorul S. A. R. A. S., având în vedere că termenul de recurs curge de la pronunțare cu toate părțile, hotărârea fiind pronunțată la data de (...), ultima dată a declararăii recursului fiind 22 octombrie
2011, iar recursul asigurătoului care a fost trimis pe postă este tardiv, ștampila poștei diind 2 noiembrie 2011.
Solicită obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Reprezentantul asigurătorului S. A. R. A. S., consilier juridic N. S. depune la dosar o cerere de repunere în termenul de recurs pe care o susține oral și invocă faptul că recursul nu a fost formulat în termen deoarece societatea de asigurare nu a avut consilier juridic, ea a fost angajată în luna octombrie 2011 și a preluat un număr mare de dosare și a fost în imposibilitate să formuleze recursul în termen.
Instanța acordă cuvântul părților cu privire la cerere de repunere în termenul de recurs, formulată de asigurător.
Apărătorul părților civile R. I., B. R. S. și B. C. S., av. M. F. I. solicită respingerea cererii de repunere în termen, având în vedere că cerera de recurs putea fi formulată și de un reprezentant al societății sau exista posibilitatea angajării unui avocat.
Solicită respingerea ca tardiv a recursului formulat de asigurător.
Apărătorul inculpatului C. I., av. B. B. solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de asigurător și respingerea excepției tardivității recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de repunere în termen.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său și solicită a se dispune executarea pedepsei la locul de muncă.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.1118 din (...) Judecătoria Cluj-Napoca a. dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. I., respective din infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 din C.pen., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de 0,80 g%o alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din C.pen. și părăsire a locului accidentului după săvârșirea unei infracțiuni și fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. în infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2 și 3 din C.pen. și părăsirea locului accidentului după săvârșirea unei infracțiuni și fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din
C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.
În baza art. 178 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 din
C.pen. a condamnat pe inculpatul C. I., fiul lui V. si M., născut la data de 12 noiembrie 1952 în Miheșu de C., jud. Mureș, domiciliat în C.-N., str. O., nr. 20A, jud.C., studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fochist, fără antecedente penale, CNP 1. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 din C.pen. a condamnat pe inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului după săvârșirea unei infracțiuni și fără încuviințarea organelor de poliție.
În baza art. 33 lit. a s-a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost judecat inculpatul în prezenta cauză au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.
În temeiul art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an închisoare, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 88 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 31 decembrie 2010 până la data de 20 ianuarie 2011.
În baza art. 350 al. 1 din C.p.p. s-a dispus revocarea măsurii obligării inculpatului C. I. de a nu părăsi țara.
S-a constatat că pentru autovehiculul cu marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat la data de 31 decembrie 2010 a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. nr. 0. decembrie 2010 cu perioada de valabilitate de la data de
29 decembrie 2010 la data de 28 decembrie 2011 emisă de către asiguratorul S. A.
R. A. S. cu sediul în C.-N., str. Onisifor Ghibu, nr. 1, ap. 8, jud. C. care va răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de C. de S. a A.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunile civile formulate de către părțile civile R. I. cu domiciliul în C.-N., str. C. C., nr. 168, jud. C., B. R. S. cu domiciliul în C.-N., str. C. C., nr. 168, jud. C. și B. C. S. cu domiciliul în C.-N., str. P., nr. 109, jud. C. și obligă inculpatul după cum urmează:
- la plata sumei de 16461, 61 lei către cele trei părți civile cu titlu de daune materiale;
- 20.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale către partea civilă R. I.
- 10.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale către partea civilă B. R. S.
- 15.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale către partea civilă B. C. S.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă I. R. DE G. - H. P. DR. O. F. și obligă inculpatul la plata sumei de 67.274,79 lei, la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 1 aprilie 2011 și până la achitarea debitului, prcum și la plata sumei de 1494,59 lei la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 3 aprilie 2011 și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând daune materiale.
În temeiul art. 193 al. 1 și 6 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă R. I. reprezentând cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul al avocatului desemnat din oficiu d-na LINCA A. C. de 400 lei și onorariul parțial al d-nei MIȘIN N. de 100 lei va fi suportat din fondurile M.ui Justiției.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimis în judecată inculpatul C. I. în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, republicată, a unei infracțiuni de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, și a unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 din C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit a C.pen.
S-a reținut că la data de 31 decembrie 2010 in jurul orei 18,20 inculpatul aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) pe str. C. B., C. C., T. V., V. Ț., O. și din nou pe str. T. V. și în final pe str. Moș Ion R. având o alcoolemie de 1,30 g%o la ora 19.25 și 1,15 g%o, în condițiile în care pe str. C. C. în dreptul imobilului cu nr. 165 l-a surprins și accidentat pe R. S., pieton angajat în traversarea unei treceri de pietoni în mod regulamentar, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 150-
160 de zile de îngrijiri medicale și punându-i în primejdie viața, după care a urcat la volanul autovehiculului și a părăsit locul accidentului.
Prin Incheierea penala nr. 1/C/A din 1 ianuarie 2011 pronunțată de către J. C.-N. s-a dispus luarea masurii arestării preventive împotriva inculpatului C. I. pe o durata de 15 de zile, in temeiul art.1491, art.143, art.148 lit. a și f C.pr.pen., asigurandu-i-se drepturile procesuale cu ocazia luarii masurii arestului preventiv, prin ascultarea inculpatului in prezenta unui aparator desemnat din oficiu. Prin încheierea penală din data de 13 ianuarie 2011 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în baza art. 300/1 din C.pen. Împotriva încheieri inculpatul a declarat recurs, iar recusrul său a fost admis și s-a dispus înlocuirea măurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea C.-N. Prin încheierea penală din data de 4 martie 2011 Judecătoria Cluj-Napoca a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Instanța a audiat inculpatul, părțile civile și a administrat proba testimonială
și proba cu înscrisuri.
Instanța a reținut că există probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv recunoașterea faptelor de către inculpat, chiar și nuanțat, care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 15 -26 dos.UP), raportul de expertiză medico-legală din care rezultă că partea vătămată R. S. a suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora sunt necesare 150-160 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în preimejdie viața (filele 28-30 dos. UP), cu buletinul de analiză toxicologică nr. 1/3 ianuarie 2011 din care rezultă că la data de 31 decembrie 2010, la ora 19.25 inculpatul ar fi avut o alcoolemie de 1,30 g/l, iar la ora 20.25 o alcoolemie de 1,15 g/l (fila 34 dos. UP), cu declarațiile martorilor B. A. și S. G.-A. care l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) l-a accidentat pe R. S. pe trecerea de pietoni (filele 42-43 și 44-45 dos. UP), cu declarația martorului B. V. în prezența căruia a fost prins inculpatul (filele 46-47 dos.UP) și cu procesul verbal de prindere în flagrant (fila 18 dos.UP).
În seara zilei de 31 decembrie 2010 inculpatul a ieșit de la serviciu după efectuarea a 12 ore de muncă și a consumat băuturi alcoolice respectiv țuică într-o cantitate aproximativ 200 ml, cantitate ce face verosimilă concluzia buletinului de analiză toxicologică, după care s-a urcat la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...). Inculpatul a condus autovehiculul din localitatea B. spre cartierul S., cu intenția de a traversa orașul C.-N. Pe str. C. C. a fi accidentat pe victima R. S. care se afla în traversare regulamentară pe trecerea de pietoni. A fi oprit la o distanță pe care a apreciat-o de 20 de metri, iar martorii au apreciat-o de 50-100 de metri, a fi coborât, a constatat că accidentase persoana care se afla întinsă pe jos, le-a fi cerut celor doi martori prezenți să anunțe serviciul de ambulanță, după care, deși nu a fost amenințat în vreun fel de persoanele prezente, s-a urcat în mașină și și-a continuat deplasarea spre casă fără să înțeleagă de ce a ajut un asemenea gest. Martoul B. A. V. a declarat în fața instanței că inculpatul s-a oferit să i-a victima și să o transporte la spital, însă martorul i-a atras atenția să nu miște victima (fila
192). Desigur o astfel de atitudine este una cea corectă raprtat la victima unui accident, însă cel mai probabil inculpatul, chiar dacă ar fi intenționat să transporte victima la spital (de altfel o împrejurare speculată de către inculpat numai după audierea martorului de către instanță), motivația sa intimă trebuie să fi fost congruentă cu motivația pentru care a plecat de la locul accidentului, motivație pe care aparent nu și-a explicat-o, respectiv aceea de a nu fi depistat că a condus sub influența băuturilor alcoolice.
Una dintre persoanele de la fața locului a notat numărul de înmatriculare al mașinii inculpatului și au anunțat serviciul de ambulanță și organele judiciare. A. principal U.eanu C. a pornit în urmărirea inculpatului cu mașina personală cu care se îndrepta spre serviciu, fiind îmbrăcat cu uniforma de serviciu. Inculpatul a declarat inițial că a sesizat că este urmărit de un autovehicul doar pe str. O., însă din procesul verbal de prindere în flagrant s-a reținut că inculpatul a fost urmărit pe str. T. V., apoi pe str. V. Ț., apoi pe str. O., apoi din nou pe str. T. V., fiind oprit numai pe str. Moș Ion R. când a lovit bariera de la intrarea în incinta unei societăți comerciale și după blocarea autovehiculului de către agentul principal U.eanu C.. Este foarte probabil faptul că, odată ce a trecut de strada unde se află locuința sa și a continuat să conducă până a lovit cu mașina o barieră, inculpatul a știut că este urmărit și de fapt a încercat să fugă pentru a nu fi identificat și tras la răspundere penală.
La data de 2 aprilie 2011 victima R. S. a decedat după mai multe săptămâni de comă profundă. Inculpatul nu și-a asumat, sau nu și-a asumat în totalitate, raportul de cauzalitate dintre fapta sa, respectiv aceea de a fi acroșat victima pe trecerea pentru pietoni și decesul acesteia, invocâd, prin apărător, supoziția că decesul ar fi intervenit datorită unei culpe medicale ulterioare evenimentelor din data de 31 decembrie 2010.
În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale, concluziile acesteia fiind lipsite de echivoc raportat la factorii generatori ai decesului victimei, înlăturând totodată posibilitatea existenței unei culpe medicale. În aceste condiții apărarea inculpatului a invocat faptul că în demersul său, expertul nu a consultat fișele de observație și alte înscrisuri medicale, mulțumindu-se să reia diagnosticul, tratamentul și intervențiile chirurgicale așa cum au fost descrise în raportul de expertiză medico-legală întocmit la data de 7 ianuarie 2011. Instanța a reținut că toate aceste aspecte nu au fost contestate inițial de către inculpat, încât obiecțiunea apărării este una pur formală.
S-a reținut că diagnosticul complex pus victimei nu a fost rezultatul examinării clinice sumare de la locul accidentului, ci a fost urmarea primelor intervenții chirurgicale care au relevat traumatisme și complicații interne, acestea fiind în final cauza decesului. Inculpatul a sugerat că printre factorii esențiali care au determinat decesul victimei ar fi și o culpă medicală. Pe lângă împrejurarea că o astfel de aserțiune este una pur speculativă, bazată pe experiențe personale și animată de rolul procesual implicit al apărării, s-a reținut că în principiu raportul de cauzalitate, ca și element al laturii obiective al unei infracțiuni, este un demers juridic și nu unul medical. Pentru decelarea existenței unui raport de cauzalitate între faptă și rezultat, trebuie avute în vedere împrejurările de fapt cu privire la acțiunea inculpatului, rezultatul produs și circumstanțele intermediare, toate reliefate de probe în înțelesul art. 63 al. 1 din C.p.p., precum și un demers logico- juridic care să releve împrejurările, stările sau factorii esențiali care au condus de la acțiune la rezultat. A., s-a reținut că de la primul raport de expertiză medico-legală s-a concluzionat că în urma traumatismelor suferite de către victimă, viața acesteia a fost pusă în pericol, iar această stare de pericol nu a încetat imediat după data întocmirii raportului de expertiză. Cu alte cuvinte, probabilitatea reală a survenirii decesului a fost exprimată încă de la data de 7 ianuarie 2011. În lanțul relevant al raportului de cauzalitate instanța nu identifică alți factori esențiali care să fi intervenit între leziunile suferite de către victimă în urma indicentului din data de
31 decembrie 2010 și deces.
Instanța a reținut că decesul victimei R. S. a survenit după accidentarea acesteia de către inculpat, la data de 31 decembrie 2010, în timp ce victima se afla în traversare regulamentară pe trecerea pentru pietoni. Având în vedere concluziile buletinul de analiză toxicologică nr. 1/3 ianuarie 2011 și decizia nr. 1/2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Î.C.C.J. în baza art. 334 al. 1 din C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. I., respective din infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 din C.pen., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de 0,80 g%o alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din C.pen. și părăsire a locului accidentului după săvârșirea unei infracțiuni și fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, R., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. în infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2 și 3 din C.pen. și părăsirea locului accidentului după săvârșirea unei infracțiuni și fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, R, totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.
Conform art. 100 al. 3 lit. b din OUG 195/2002, R pietonii angajați în traversare regulamentară a drumului public au prioritate de trecere.
Fapta inculpatului C. I., care, la data de 31 decembrie 2010, in jurul orei
18,20 aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice a condus autoturismul marca
Dacia cu nr. de înmatriculare (...) pe str. C. B., C. C., T. V., V. Ț., O. și din nou pe str. T. V. și în final pe str. Moș Ion R. având o alcoolemie de 1,30 g/%o la ora 19.25 și 1,15 g/%o, iar pe str. str. C. C. în dreptul imobilului cu nr. 165 a accidentat pe victima R. S., care era angajată în traversarea regulamentară a drumului public pe trecerea de pietoni special amenajată, ulterior survenind decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2 și 3 din C.pen.
Fapta aceluiași inculpat care, în aceleași împrejurări, după producerea accidentului mai sus descris a plecat de la locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, R.
La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat; gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență gravă de vreme ce a fost suprapusă unui element intenționat respectiv consumul de alcool, care, cel mai probabil a redus viteza de reacție a inculpatului. S-a reținut că inculpatul a ieșit într-o stare firească de oboseală de la serviciu, după cum a declarat, dar a preferat să bea băuturi alcoolice spirtoase într-o cantitate suficientă pentru a releva o alcoolemie ridicată, a circulat pe mai multe străzi din C.-N. și a acroșat partea vătămată care se afla în traversare regulamentară a străzii. După ce a constatat ce s-a întâmplat, profitând și de instalarea întunericului a părăsit locul accidentului aparent fără nicio justificare pe care să o explice. Justificarea este dată de încercarea inculpatului de fugi circulând pe mai multe străzi și chiar trecând de strada unde își are locuința, până când a fost prins de agentul principal U.eanu C. care a pornit în urmărirea lui. Așadar, după ce a constatat că a acroșat o persoană ce traversa strada pe trecerea de pietoni și după ce s-a trecut la urmărirea lui, inculpatul a ales de fiecare dată să scape de urmărire penală și nu să înlăture consecințele faptelor sale. Regretul pe care l-a manifestat în fața instanței, deși probabil unul real, nu se referă atât la faptele săvârșite, cât la consecințele juridice ale faptelor sale.
Totodată s-a ținut seama și de faptul că inculpatul avea vârsta de 59 de ani, are un fiu major, iar soția sa suferă de o anumită afecțiune care necesită supraveghere. Desigur aceste împrejurări constituie elemente esențiale în aprecierea asupra pedepsei, însă în condițiile unor fapte grave și a împrejurărilor obiective și subiective care au favorizat rezultatul faptelor, vârsta inculpatului are relevanță doar cu privire la cuantumul pedepsei. Instanța a considerat că scopul și funcțiile pedepsei, respectiv constrângerea și reeducarea inculpatului pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, nu pot fi atinse în persoana inculpatului C. I. decât prin aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 din C.pen. și a unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului după săvârșirea unei infracțiuni și fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 din C.pen.
În baza art. 33 lit. a s-a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost judecat inculpatul în prezenta cauză au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.
În temeiul art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an închisoare, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de
2 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, având în vedere determinarea cu care inculpatul a încercat să părăsească locul accidentului, ceea ce imprimă faptei un grad de pericol ridicat, ce trebuie să se reflecte în pedeapsa finală, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.
64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
S-a constatat că pentru autovehiculul cu marca Dacia cu nr. de înmatriculare
(...) condus de către inculpat la data de 31 decembrie 2010 a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. nr. 0. decembrie 2010 cu perioada de valabilitate de la data de
29 decembrie 2010 la data de 28 decembrie 2011 emisă de către asiguratorul S. A.
R. A. S. cu sediul în C.-N., str. Onisifor Ghibu, nr. 1, ap. 8, jud. C. care va răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de C. de S. a A.
Fără a privi acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, s-a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă cu prevedere a produs un prejudiciu moral important celor trei părți civile, respectiv prejudiciu de afecțiune, constând în pierderea unui membru apropiat al familiei. Dispariția subită a victimei R. S. constituie și în prezent o tragedie în cadrul familiei reprezentată de părțile civile. S. soției și a celor două fiice ale victimei este cu atât mai profundă cu cât victima era o persoană activă, iar decesul a survenit violent, după o suferință de patru luni. Rolul și cuantumul daunelor morale nu este doar un preț al durerii (pretium doloris), care de altfel, datorită caracterului intim și subiectiv nu poate fi cuantificat precis, dar este și o recunoaștere publică și împotriva inculpatului a suferinței provocate părților civile. De aceea scopul daunelor morale nu poate fi atins decât prin identificarea unui cuantum adecvat pentru a nu constitui o pură îmbogățire, dar nici conducerea spre derizoriu a suferințelor vii ale părților civile.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunile civile formulate de către părțile civile R. I., B. R. S. și B. C. S. și a fost obligat inculpatul după cum urmează:
- la plata sumei de 16461, 61 lei către cele trei părți civile cu titlu de daune materiale, respectiv cheltuielile cu hrana victimei și contravaloarea ritualurilor creștinești după decesul acesteia, precum și prețul obiectelor sanitare și a medicamentelor achiziționate pe perioada internării. Cu privire la acest din urmă aspect s-a reținut că părțile civile au prezentat chitanțe din care rezultă că au achiziționat o serie de medicamente în perioada internări victimei. Apărătorul inculpatului a arătat că o serie dintre medicamente achiziționate nu au fost necesare raportat la diagnosticul vivtimei și că există chiar câte trei chitanțe cu aceeași dată dar provenind de la farmacii diferite din C.-N. Cu privire la medicamentele administrate victimei, instanța a reținut că răspunsul dat de unitatea sanitară la care a fost internată victima de unde rezultă că, pe lângă medicamentele administrate din fondurile spitalului, victimei i-au fost administrate și o serie de multe alte medicamente achiziționate de către membri familiei la indicațiile medicului curant. Raportat la acest aspect s-au considerat dovedite pretențile părților vătămate, cu privire la costul medicamentelor administrate victimei.
- 20.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale către partea civilă R. I., respectiv soția victimei R. S.;
- 10.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale către partea civilă B. R. S., respectiv fiica victimei R. S.;
- 15.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale către partea civilă B. C. S. respectiv fiica victimei R. S. și totodată persoana care a manifestat o grijă deosebită față de victimă, din declarațiile martorilor rezultând că a fost cea care a achiziționat majoritatea obiectelor sanitare și a medicamentelor necesare pe perioada spitalizării.
Pentru aceleași concluzii privind elementele răspunderii delictualee, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă I. R. DE G. - H. P. DR. O. F. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 67.274,79 lei, la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 1 aprilie 2011 și până la achitarea debitului, prcum și la plata sumei de 1494,59 lei la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 3 aprilie 2011 și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând daune materiale, respectiv îngrijirile medicale acordate victimei R. S..
În temeiul art. 193 al. 1 și 6 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
2100 lei cheltuieli judiciare către părțile civile reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul C. I., părțile civile B.
R. S., B. C. S., R. I. precum și asigurătorul S. de A. R. A. SA B.
Inculpatul a solicitat casarea sentinței și în temeiul art.3859 pct.10 C. să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale formulată de una din părți de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția asupra procesului și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză medico-legală nr.4854 din (...) întrucât acestuia îi lipsesc elementele esențiale, obiectivele nu au fost puse în discuția părților și prin aceasta s-a încălcat dreptul la apărare a inculpatului.
În subsidiar, s-a solicitat efectuarea unei noi expertize în recurs sau rejudecând, instanța de recurs să reducă cuantumul pedepsei, iar ca modalitate de executare să se dispună aplicarea disp.art.86 alin.4 C.pen., în sensul executării pedepsei la locul de muncă având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest sens, iar societatea la care este angajat inculpatul și-a exprimat acceptul cu privire la această modalitate de executare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei inculpatul a arătat că suma de 1152 lei acordată cu titlul de daune materiale nu se justifică întrucât bonurile privind achiziționarea unor produse sunt anterioare accidentului și nu se justifică nici contravaloarea atențiilor acordate personalului medical și contravaloarea medicamentelor pentru care nu existau prescripții medicale.
Părțile civile R. I., B. R. S., B. C. S. au solicitat casarea hotărârii și majorarea cuantumului daunelor morale până la suma totală de 100.000 euro cu care s-au constituit părți civile arătând că în raport de practica judiciară a instanței și la circumstanțele concrete ale cauzei, având în vedere pierderea suferită de soția și fiicele victimei, de modalitatea în care această pierdere s-a comis, împrejurarea că victima a fost internată în spital în stare de comă se justifică acordarea unei sume în sensul celei solicitate.
Părțile civile au criticat hotărârea și sub aspectul stabilirii daunelor morale într-un cuantum diferențiat pentru cele două fiice ale victimei, având în vedere că părțile civile B. C. S. i s-a acordat suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale, iar părții civile B. S. R. doar suma de 10.000 euro cu argumentul că cea dintâi a fost cea care s-a ocupat de victimă în perioada spitalizării, în condițiile în care fiind asistentă medicală la spitalul la care a fost internată victima era firesc să se afle mai mult în preajma tatălui său. Partea civilă B. S. R. s-a îngrjit la rândul său de victimă și se aflau în relații de afectivitate egale cu a surorii sale, locuind chiar în același imobil cu tatăl său.
S. de A. R. A. SA B. a solicitat repunerea în termenul de recurs și casând hotărârea atacată să se reducă despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul, apreciind că daunele morale sunt excesive în raport cu practica în materie și constituie un venit nejustificat pentru părțile civile.
În motivarea cererii de repunere în termen a recursului, asigurătorul a arătat că începând cu data de (...), postul de consilier juridic al societății a devenit vacant și acesta a fost ocupat doar începând cu data de 14 oct.2011 și întrucât volumul foarte mare de lucru și perioada de adaptare la noul loc de muncă al consilierului, a pus-o în imposibilitate de a formula recurs în termenul legal, iar fostul consilier juridic nu a putut asigura continuitatea serviciilor, recursul a fost depus după depășirea termenului prevăzut de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, respectarea tuturor dispozițiilor legale în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza medico-legală care a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță, utile și necesare în vederea stabilirii unei corecte stări de fapt prin coroborare cu declarațiile martorilor audiați în cauză și ale inculpatului, instanța de fond a stabilit în mod ocrespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, încadrată judicios în dispoz.art.178 alin.1,2 și 3 C.pen.și art.89 alin.1 din OG
195/2002.
A., în cauză s-a efectuat inițial un raport de constatare medico-legală, iar apoi un raport de exertiză medico-legală în faza de urmărire penală, iar ulterior o nouă expertiză medico-legală în cursul cercetării judecătorești pentru stabilirea cauzeid ecesului victimei R. S. și a raportului da cauzalitate dintre fapta inculpatului și acest deces, toate actele medico-legale concluzionând în același sens că între accidentul de circulație în care a fost implicat inculpatul și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate.
Deși inculpatul a avut obiecțiuni la raportul de expertiză medico-legală întocmit în cursul judecății, în mod corect instanța de fond a respins aceste obiecțiuni, care se refereau la aspecte ce puteau fi apreciate doar de instanță prin coroborarea actului medico-legal cu celelalte probe administrate în cauză.
În consecință, nu se poate susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți și nu a pus în discuție obiectivele expertizei medico- legale pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.10 C.
Pentru aceleași considerente nu se justifică efectuarea unei expertize medico- legale de către instanța de recurs.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, ținând cont de gradul de pericol social concret al faptelor, de urmările produse, de împrejurarea că inculpatul se face vinovat în exclusivitate de producerea accidentului de circulație, victima fiind surprinsă și accidentată pe marcajul trecerii pentru pietoni, inculpatul părăsind locul accidentului în mod cu totul nejustificat, se afla sub influența băuturilor alcoolice având în sânge o îmbibație de 1,30 gr%o la orele 19,25 și 1,15 gr%o la orele 20,25 în mod judicios instanța de fond a stabilit cuantumul pedepselor în limitele prevăzute d elege și cu respectarea tuturor criteriilor prev.de art.72 C.pen., în favoarea inculpatului fiind reținute și circumstanțe atenuante astfel încât pedepsele sunt conforme cu toate circumstanțele reale și personale.
De asemenea, modalitatea de executare în regim de detenție este în măsură să contribuie atât la reeducarea inculpatului cât și la realizarea scopului preventiv al pedepsei în condițiile în care urmările produse au fost deosebit de grave, iar modalitatea de comitere a infracțiunilor și circumstanțele concrete conferă un grad sporit de pericol social al faptelor și făptuitorului, fără a neglija și contextul în care infracțiuni de acest gen se petrec cât mai mult pe drumurile publice naționale.
Cu privire la despăgubirile civile pentru daune materiale criticate de inculpat în motivele de recurs în sensul că s-au acordat sume ce nu se justificau în cuantum de 1152 lei, Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere pentru stabilirea daunelor materiale, atât actele depuse, cât și declarațiile martorilor audiați, iar acestea se sunt dovedite până la cuantumul de 16.461,61 lei nefiind luate în considerare costurile pentru medicamente și alimente dinainte de producerea accidentului de circulație și reținând că victima a fost spitalizată pe o perioadă de cca 3 luni, acestea se justifică pe deplin.
În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.
Recursul declarat de asigurător a fost depus cu depășirea termenului prevăzut de lege întrucât reprezentantul societății de asigurare respectiv cons.jur.C. M. a fost prezent la termenul la care s-a judecat cauza în fond, astfel că pentru societatea de asigurare termenul de 10 zile curge de la pronunțare, respectiv de la data de
11.oct.2011, iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 1 noiembrie 2011.
Cererea de repunere în termenul de recurs nu este întemeiată, nefiind dovedită vreo cauză temeinică de împiedicare, în sensul dispozițiilor art.364 rap.la art.3853 alin.2 C., argumentele legate de vacantarea postului de consilier juridic și angajarea altuia, precum și volumul mare de activitate, nefiind motive pentru a împiedica societatea de asigurare să declare un recurs în termenul prevăzut de lege, acesta putând fi făcut și de reprezentanții legali ai societății și nu doar de consilierul juridic al acesteia.
În consecință, cererea de repunere în termen nu poate fi admisă, iar recursul declarat va fi respins ca tardiv în baza art.38515 pct.1 lit.a C.cu referire la art.3853
C.
Cu privire la recursul declarat de părțile civile în sensul majorării daunelor morale la care inculpatul a fost obligat în favoarea acestora, se constată că deși între victimă și cele două fiice a existat legătură de afectivitate egală și firească pentru o relație între tată-fiică, că ambele s-au preocupat de îngrijirea sa în perioada în care s-a aflat în spital, în mod greșit instanța a făcut diferențiere între acestea în acordarea despăgubirilor pentru suferința determinată de pierderea tatălui și de situația în care acesta s-a aflat înainte de deces.
De asemenea, în raport cu practica judiciară a instanțelor judecătorești în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, în funcție de gravitatea faptei, de suferințele cauzate persoanelor cele mai apropiate de victimă, pentru a realiza o reparație echitabilă și proporțională, se impune acordarea unor daune morale în cuantum sporit față de cele stabilite de instanța de fond pentru părțile civile B. R. S. și B. C. S.,sens în care recursul acestora va fi admis în baza art.38515 pct.2 lit.d C., majorându-se aceste despăgubiri până la suma de câte 20.000 euro pentru fiecare parte civilă.
În privința daunelor acordate soției victimei, partea civilă R. I. se apreciază că acestea sunt stabilite într-un cuantum care este în măsură să contribuie la o anumită compensare a prejudiciului nepatrimonial determinat de pierderea suferită și de suferințele care a fost expusă în perioada de spitalizare a soțului său, sens în care recursul declarat va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.
Văzând și disp.art.192 alin.2 și 3 C.,
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de părțile civile B. R. S. și B. C. S. împotriva sentinței penale nr. 1118/11 octombrie 2011 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în parte cu privire la cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale părților civile recurente.
Rejudecând în limitele de mai sus, dispune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile B. R. S. de la suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății la suma de 20.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății.
Dispune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile B. C.
S. de la suma de 15.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății la suma de 20.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății. civile.
Respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză de către aceste părți
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpatul C. I. și partea civilă R. I.
Respinge ca tardiv recursul declarat de asigurătorul S. de A. și R. A. SA B., prin S. C.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, av. M. G. D.
Obligă pe inculpat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 500 lei pentru fiecare, în favoarea părților civile B. C. și B. S., cu titlu de onorariu avocațial.
Respinge cererea părții civile R. I. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Obligă pe inculpatul C. I. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în recurs în sumă de 300 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocațial parțial.
Obligă pe partea civilă R. I. și pe asiguratorul S. de A. și R. A. SA B., prin S. C. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în recurs în sumă de câte 200 lei fiecare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul părților civile B. C. și B. S. rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |
C. I. A. D. L. | M. R. | M. V. G. |
red.C.I./A.C.
4 ex.. - (...)
jud.fond.M. M.
| ← Decizia penală nr. 227/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1689/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
