Decizia penală nr. 315/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.315/R/2012
Ședința publică din 27 februarie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
V. C.
GREFIER : M. B.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul I. P. A. împotriva sentinței penale nr. 1266 din (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, rap. la art.209 al.1 lit.g și i
C., cu aplic.art.37 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. P. A. asistat de către apărător desemnat din oficiu, av. I. D. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și partea civilă T. C. G., lipsă fiind partea civilă R. de T.
F. de C. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul I. P. A. arată că, din motive medicale, a fost în imposibilitate de a-și angaja apărător ales.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea integrală a sentinței pronunțate de către Judecătoria Cluj- Napoca și, în consecință, a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului arată că, deși în cuprinsul memoriului depus la dosar se susțin alte motive, consideră că în speță, prima instanță nu a soluționat fondul cauzei în integralitatea sa, în sensul că nu s-a pronunțat asupra stării de recidivă a inculpatului, prin revocarea sau menținerea liberării condiționate; prin pronunțarea unei soluții de trimitere a cauzei spre rejudecare, se va respecta dreptul la apărare al inculpatului.
Precizează că solicitarea de aplicare a dispozițiilor art.61 C. ar presupune efectuarea unor operațiuni juridice noi, de care inculpatul nu a avut cunoștință la data pronunțării hotărârii primei instanțe. Are în vedere faptul că din dosarul cauzei rezultă că la data judecării în primă instanță, pe lângă comiterea infracțiunii de furt, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și situația stării de recidivă, evidențiată de altfel în rechizitoriu sub forma art.37 lit.a C. Instanța, reține această stare în cuprinsul motivării, dar nu face operațiunile juridice corespunzătoare. Rezultă din copia fișei de cazier judiciar, că această stare se raportează la sentința penală nr.866/2010 a Judecătoriei Bistrița, prin care s-a pronunțat o condamnare de 3 ani închisoare, pe care inculpatul a executat-o prin privare de libertate, fiind liberat la data de (...), cu un rest de 143 zile. Inculpatul a recunoscut noua faptă de furt comisă în 19/(...), solicitând a se face aplicarea art.320/1
C.
Susține că instanța nu a aplicat textele de lege referitoare la regimul juridic al recidivei mari post condamnatorii, respectiv a omis în totalitate să se pronunțe în vreun fel cu privire la aplicarea art.61 C., corelativ cu art.37 lit.a C., pe care îl și reține în cuprinsul soluției.
Prin urmare, aspectul nu poate fi rezolvat în recurs pentru că solicitarea parchetului pe fondul cauzei, ar fi de aplicare a acestui text de lege, cu efectul evaluării posibilității menținerii sau revocării beneficiului liberării condiționate, cu consecința contopirii sau nu, a acestui rest de 143 zile și cu posibilitatea aplicării unui spor.
Susține că optează pentru această soluție întrucât, în opinia parchetului, soluția primei instanțe este vădit nelegală cu privire la nerezolvarea fondului cauzei, iar cum recursul în cauză are efect devolutiv complet prin modificarea de către legiuitor a caracteristicii acestei căi de atac, nu consideră că se poate rezolva problema în această fază procesuală.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul I. P. A., în susținerea recursului declarat de către inculpat, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai redus, dându-se eficiență și circumstanțelor atenuante ce operează în favoarea inculpatului, respectiv că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, a depus eforturi pentru recuperarea prejudiciului, care a fost recuperat parțial și a fost de acord să fie judecat în baza procedurii simplificate prev. de art.320/1
C.
Prin urmare, consideră că o pedeapsă într-un cuantum mai redus ar fi suficientă pentru reeducarea acestuia și ar atinge scopul prev. de art.52 C.
În ce privește recursul parchetului, solicită respingerea acestuia ca nefondat și în măsura în care nu se va admite recursul declarat de către inculpat, solicită a fi menținută cel puțin hotărârea instanței de fond.
Consideră că instanța, raportat la starea de fapt reținută în rechizitoriu și atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a individualizat corect pedeapsa aplicată și a avut în vedere toate condițiile prev. de art.72 C.
Ca urmare, consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată este suficientă pentru reeducarea acestuia, iar faptul că inculpatul a săvârșit noua faptă în stare de recidivă post condamnatorie, nu trebuie să constituie un motiv de majorare a pedepsei.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., în ce privește recursul declarat de inculpatul I. P.
A., având în vedere solicitarea parchetului, apreciază că și recursul inculpatului poate fi privit ca admisibil din perspectiva încălcării dreptului la apărare, dacă instanța va îmbrățișa punctul de vedere al parchetului.
Pentru motivele legate de critica pe fond a cauzei, apreciază că recursul este nefondat și în măsura în care se va aprecia că și recursul parchetului nu are o fundamentare, solicită a fi respins.
Partea civilă T. C. G., arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul I. P. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet și admiterea recursului său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1266 din (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a dispus condamnarea inculpatului I. P. A. - fiul lui V. și M., născut la data de 27 iunie 1988 în municipiul C.-N., cetățean român, studii
11 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în comuna B., nr.296, bloc D, ap.13, jud. C., CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. g și i C. cu aplic. art. 37 lit.a C., art.3201 C., la o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare
În baza art. 71 C., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a Cod penal, pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție
Conform art.88 C. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii din data de (...) până la data de (...).
În temeiul art. 14 rap. la art.346 C. combinat cu art.998 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4796,46 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată R. C. și la plata sumei de 2000 lei către partea civilă T. C. G., cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care se include si onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul I. P. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 8. al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. g și i C. cu aplic. art. 37 lit.a C.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 19/(...) inculpatul I. P. A., prin efracție, a sustras bunuri din proprietatea părților vătămate R. C. și T. C. G., cauzând un prejudiciu total în valoare de aproximativ 6.796,46 lei.
Valoarea pagubei a fost apreciată de partea vătămată R. C. prin reprezentant legal la 4.796,46 lei, sumă pentru care există constituire de parte civilă.
Valoarea pagubei a fost apreciată de partea vătămată T. C. G. la 2.000 lei, sumă pentru care există constituire de parte civilă.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, recunoașterea sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare tehnico-științifică nr.4. din (...), depoziții de martori.
Judecarea inculpatului s-a făcut conform art.3201 C.
Fapta inculpatului I. P. A. de a sustrage prin efracție bunuri din proprietatea părților vătămate R. C. și T. C. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. 1, art.
209 alin. 1 lit. g și i cu art. 37 lit.a C.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 C. l-a condamnat pentru infracțiunea săvârșită la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a Cod penal, pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție.
Conform art.88 C. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii din data de (...) până la data de (...).
În temeiul art. 14 rap. la art.346 C. combinat cu art.998 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4796,46 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată R. C. și la plata sumei de 2000 lei către partea civilă T. C. G. cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs
P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpatul I. P. A. .
P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, apreciate prea blânde în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului.
S-a solicitat astfel ca, rejudecând cauza, să se majoreze pedeapsa aplicată inculpatului, individualizarea judiciară urmând a fi făcută și în raport de starea de recidivă, care impune revocarea restului de 143 zile neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.866/(...) a Judecătoriei Bistrița.
În fața instanței însă, reprezentantul parchetului a solicitat casarea integrală a sentinței atacate și, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei în integralitatea sa, în sensul că nu s-a pronunțat asupra stării de recidivă a inculpatului, prin revocarea sau menținerea liberării condiționate; prin pronunțarea unei soluții de trimitere a cauzei spre rejudecare, se va respecta dreptul la apărare al inculpatului, întrucât aplicarea dispozițiilor art.61 C. ce se impune în cauză, presupune efectuarea unor operațiuni juridice noi, de care inculpatul nu a avut cunoștință la data pronunțării hotărârii primei instanțe.
S-a apreciat că soluționarea acestei neregularități, nu se poate realiza în recurs pentru că solicitarea parchetului pe fondul cauzei, ar fi de aplicare a dispoz. art.61 C., cu efectul posibilității menținerii sau revocării beneficiului liberării condiționate, cu consecința contopirii sau nu, a restului de 143 zile și cu posibilitatea aplicării unui spor.
Inculpatul I. P. A. nu și-a motivat în scris recursul, dar în susținerea orală a acestuia, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante ce operează în favoarea sa, respectiv , atitudinea sinceră în cursul procesului și stăruința depusă pentru recuperarea prejudiciului, considerând că o pedeapsă într-un cuantum mai redus ar fi suficientă pentru reeducarea acestuia și ar atinge scopul prev. de art.52 C.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat în cauză doar recursul parchetului, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului - aspect comun, de altfel, ambelor recursuri, pentru că și recursul procurorului critică, în fapt, același proces al individualizării pedepsei, în cadrul căruia nu s-a ținut seama de starea de recidivă în care s- a comis fapta și, pe cale de consecință, nu s-au aplicat dispoz. art.61 C.
Instanța a procedat la individualizarea pedepsei, în funcție de criteriile prev. de art.72 C. ( chiar dacă nu le-a detaliat și nu a făcut referire concretă la fiecare dintre ele) având deci, în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - relativ ridicat, apreciază Curtea, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, la faptul că, cu aceeași ocazie au fost sustrase bunuri aparținând la două persoane vătămate, dar și la valoarea prejudiciului cauzat și nerecuperat; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani - reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C., deci închisoarea de la 2 la 10 ani); persoana inculpatului - recidivist, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta.
Acest din urmă aspect, al stării de recidivă, nu a fost marcat de judecător și valorificat corespunzător, din punct de vedere al cauzei de agravare a răspunderii penale pentru o faptă comisă în perioada liberării condiționate din executarea unei pedepse anterioare, nereținându-se incidența dispoz. art.61 C., în sensul menținerii sau revocării restului neexecutat de 143 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.866/(...) a Judecătoriei Bistrița.
Această neregularitate poate fi însă remediată de instanța de recurs, nefiind necesară trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru următoarele considerente:
- nu este incident în speță cazul de casare prev. de art.385/9 pct. 10
C., întrucât aspectul asupra căruia instanța nu s-a pronunțat-incidența dispoz. art.61 C. - nu se circumscrie niciuneia din categoriile de cereri expres prevăzute de textul legal în discuție, de natură a garanta drepturile părților ; în primul rând nu este vorba de o cerere a părților, iar în al doilea rând, oricum, problema ce trebuie rezolvată, chiar dacă este de natură a influența soluția, în sensul reducerii sau majorării pedepsei inculpatului, a fost cunoscută de acesta, starea de recidivă fiind menționată în actul de sesizare, ca făcând parte din încadrarea juridică a faptei și, pe care inculpatul și-a însușit-o în procedura prev. de art.320/1 C.
- dreptul la apărare al inculpatului nu este încălcat dacă neregularitatea este îndreptată de către instanța de recurs, chiar și în ipoteza agravării situației sale, în condițiile în care avem în cauză și recursul procurorului, având în vedere și efectul devolutiv al recursului, dar și faptul că, și în primă instanță s-a avut în vedere starea de recidivă, iar faptul menținerii sau revocării liberării condiționate, oricum, făcea parte din procesul de deliberare al instanței, de individualizare a pedepsei - ulterior dezbaterilor, și nu lăsat la aprecierea inculpatului, de a-l pune sau nu în discuție, de a cere sau nu aplicarea dispoz. art.61 C.
Așa fiind, raportat și la faptul că solicitarea parchetului de a se trimite cauza spre rejudecare, s-a făcut, așa cum s-a și arătat de altfel, în considerarea agravării situației inculpatului, urmărindu-se revocarea liberării condiționate de către judecătorul fondului, rezultând această concluzie și din solicitarea inițială din cererea de recurs ( motivele fiind practic, aceleași - pedeapsă prea mică, consecință a nerevocării liberării condiționate), Curtea apreciază că în recurs poate fi remediată această deficiență a procesului de individualizare a pedepsei realizat de instanța de fond, chiar dacă va avea ca urmare, agravarea situației inculpatului.
În consecință, în temeiul art.38515 pct.2 lit. d C.pr.penală se va admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1266 din (...) a Judecătoriei C.-N., care va fi casată în parte, doar sub aspectul omisiunii de a face aplicarea art.61 Cod penal și al cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând în aceste limite,
Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului I. P. A., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i
Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.320/1 C.pr.penală de la
2 ani la 3 ani închisoare.
Pentru a aplica această pedeapsă, Curtea a avut în vedere, pe lângă criteriile anterior menționate, și starea de recidivă în care inculpatul a comis infracțiunea, ceea ce denotă perseverența sa infracțională (de văzut și antecedența penală bogată a inculpatului ), specializare pe acest tip de infracțiuni contra patrimoniului și nu numai, demonstrând că este greu de realizat o reabilitare a acestuia, o reintegrare socială, în lipsa unor sancțiuni mai severe.
Având în vedere așadar și gravitatea noii infracțiuni, în temeiul art.61 alin.1 Cod penal se va revoca beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 143 zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 866 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei Bistrița, rest care va fi contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în regim de detenție.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru considerentele arătate anterior în privința individualizării pedepsei, apare ca nefondat recursul inculpatului, care a solicitat reducerea pedepsei, astfel că acesta va fi respins în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. Nu se justifică în cauză, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. b și c C. constând în atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului și stăruința depusă pentru recuperarea prejudiciului, pentru că, pe de o parte, prejudiciul nu a fost recuperat, iar pe de altă parte, atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată în procedura prev. de art.320/1 C., care instituie limite de pedeapsă mai reduse, ce nu impun însă aplicarea unei pedepse la nivelul minimului sau sub acest minim, ci o pedeapsă apreciată de instanță, între limitele reduse cu 1/3, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJLC (pentru av. I.
M.).
În baza art.192 alin.2,3 C. va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 500 lei, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. În conformitate cu prevederile art.38515 pct.2 lit. d C.pr.penală admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1266 din (...) a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în parte doar sub aspectul omisiunii de a face aplicarea art.61 Cod penal și al cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând în aceste limite:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului I. P. A., fiul lui V. și M., n. la (...) în C.-N., cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în B., nr.296, Bl. D, apt.13 jud. C., recidivist, CNP 1. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.320/1 C.pr.penală de la 2 ani la 3 ani închisoare.
Potrivit art.61 alin.1 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 143 zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de
3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 866 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) a Judecătoriei Bistrița, rest pe care-l contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în regim de detenție.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
II. Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul I. P. A. împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJLC (pentru av. I. M.).
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 500 lei, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu prezentul recurs, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. V. C.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...) Jud.fond: O.C.
| ← Decizia penală nr. 1557/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 882/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
