Decizia penală nr. 1121/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1121/R/2012
Ședința publică din 14 august 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M. - judecător
JUDECĂTORI: C. I.
: M. R. GREFIER : M. V. G.
P.ul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. V., împotriva sentinței penale nr.255/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev.de art.208 alin.1 cu aplic.art.37 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Sabo C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul P. invocă excepția tardivității recursului formulat de inculpat, având în vedere că sentința a fost pronunțată la 30 mai 2012, inculpatul a fost prezent la 23 mai 2012 când s-a dezbătut cauza pe fond, astfel că termenul de 10 zile curgea de la pronunțare pentru inculpat. A. a declarat recurs la 2 iulie 2012, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Apărătorul inculpatului solicită repunerea în termenul de recurs, având în vedere că inculpatul a formulat recursul în termen de 10 zile de la data încarcerării. Susține că a luat legătura cu inculpatul și acesta i-a comunicat că în perioada 24 mai 2012 - 03 iunie 2012 s-ar fi aflat într-un spital din Luduș, astfel că a fost împiedicat să formuleze recursul în termenul legal.
Curtea unește excepția tardivității cu fondul cauzei, astfel că acordă cuvântul asupra dezbaterii recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C., fapta nefiind comisă de acesta. P. administrate în cauză sunt contradictorii. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate, precum și respingerea cererii formulate de partea civilă privind acordarea despăgubirilor civile, pretențiile acesteia nefiind dovedite. Chiar și partea vătămată a avut o poziție oscilantă, în sensul că a declarat inițial că prejudiciul este de 3000 lei, apoi în instanță a revenit și a arătat că prejudiciul ar fi de 1700 lei. La fel, concubinul părții vătămate a arătat inițial că prejudiciul ar fi de 3000 lei, apoi la instanță, de 1000 euro, iar martorii nu știu ce sumă a fost sustrasă.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezenantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca tardiv în principal, sau ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, atât în ceea ce privește diminuarea pedepsei precum și privind modalitatea de executare a pedepsei aplicată de instanța de fond. Din probele administrate în cauză, declarațiile părții vătămate, ale martorilor rezultă vinovăția inculpatului, astfel că este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare.
Cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în favoarea statului. Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și solicită achitarea sa.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față.
Constată că prin sentința penală nr.255 din 30 mai 2012 pronunțată de
Judecătoria Turda , în baza art. 208 alin.1 C.penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal, a fost condamnat inculpatul P. V. - fiul lui S. și N. , născut la data de (...) în com. Valea Largă, jud. M., cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, domiciliat în com. Valea Largă, sat G., nr.14, jud. M., CNP: 1., la o pedeapsă 1 an și 6 luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a Cp pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 14, art. 346 alin. 1 C., cu aplicarea art. 998, 999 C.civ., a obligat inculpatul la plata către partea civilă M. E.-C. T., str. F. nr. 2/A, jud. C. a sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 191 alin.1 C. pr. pen., a obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 500 cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu Roș N. s-a avansat din FMJ in favoarea Baroului C..
Pentru a hotărî astfel judecătoria a reținut că prin R. nr. 1. al P. de pe lângă
Judecătoria Turda a fost trimis în judecată inculpatul P. V . pentr u să vâr șir e a infr acț iun ii inf ra cțiu nii de fu rt, prev . ș i p ed. de art. 20 8 a lin .1, C. pen. c u a pli c. art . 37 li t. b C. pen .
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, precum și martorii L. C., G. S., F. V.
Analizând actele si lucrările dosarului, în baza probelor administrate, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de (...) partea vătămată M. E. a sesizat Poliția Municipiului C. T. privitor la faptul că o persoană necunoscută a pătruns în acea dimineață în curtea și locuința sa de unde a sustras suma de 1.700 lei.
În urma cercetărilor demarate s-a stabilit faptul că partea vătămată pe lângă imobilul cu destinația locuință situat pe str. F. nr.2/A din C. T. mai deține pe latura din spate a aceleiași curți un corp de clădire cu destinația de atelier de croitorie în care desfășurau activități productive partea vătămată împreună cu patru angajați.
În dimineața zilei de (...), în jurul orelor 06,40, partea vătămată a deschis poarta de acces în curtea imobilului pentru a permite accesul angajatelor sale la atelierul de croitorie.
La scurt timp după aceasta, în atelier au intrat două angajate care i-au comunicat părții vătămate că au întâlnit la ușa de acces în imobilul locuință, un bărbat care nu-și justifica prezența în acel loc. Cele două angajate l-au întrebat pe respectivul bărbat ce caută în interiorul curții, iar acesta a răspuns că este interesat de o familie pe nume M.
Auzind cele relatate de către cele două angajate partea vătămată s-a îndreptat spre imobilul locuință pentru a-l interpela pe respectivul bărbat, ocazie cu care a constatat că respectivul se afla tot în curtea interioară, de data aceasta în dreptul ușii de acces din spate a locuinței. Din nou acel bărbat și-a motivat prezența în curte prin aceea că se interesează de o anumită familie M., partea vătămată conducându-l pe acesta la poartă, după care s-a reîntors în atelier pentru a-și continua activitatea.
La scurt timp, în atelier au intrat cele două angajate care i-au spus părții vătămate că la poarta de acces în curte se află numitul F. V., concubinul acesteia, îmbrăcat sumar și desculț, uitându-se pe stradă. Partea vătămată M. E. s-a deplasat și ea la poartă și l-a întrebat pe concubinul său ce s-a întâmplat. A. i-a răspuns că, după ce poarta a fost deschisă, din dormitor a auzit ușa de acces din fața locuinței trântindu-se, fapt ce i-a trezit curiozitatea întrucât această ușă este foarte rar folosită de către membrii familiei, în mod uzual fiind folosită ușa din spatele locuinței.
Datorită acestui aspect, în grabă, fără a se mai îmbrăca, a ieșit la poartă, moment în care s-a întâlnit cu cele două angajate și a observat îndepărtându-se de locuința sa un bărbat având aceleași semnalmente cu ale persoanei care fusese găsită de către partea vătămată în curte.
Pe moment, cei doi nu au dat o mare importanță acestui lucru, însă ulterior, în jurul orelor 9,00, când cei doi concubini au intenționat să plece de la domiciliu, au constatat faptul că dintr-o haină de blugi, aflată pe un cuier din holul locuinței, a fost sustrasă suma de 1.700 lei, motiv pentru care au anunțat organele de poliție.
Cu ocazia efectuării activităților specifice de cercetare la fața locului s-a reușit prelevarea, ridicarea și exploatarea de urme papilare de pe ușa de acces din fața locuinței, în urma comparațiilor efectuate în baza de date A. rezultând faptul că aparțin inculpatului P. V., persoană cercetată și condamnată pentru fapte similare prezentei, și cu un mod de operare identic.
Urmare acestui aspect, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice dactiloscopice, fiind întocmit Raportul de constatare nr.376875/(...) din care rezultă că urma papilară ridicată cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei în cazul furtului din locuință a numitei M. E., a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a inculpatului P. V.
În cursul cercetărilor s-a mai realizat o recunoaștere din planșa foto a persoanei care în data de (...) a fost găsită în curtea locuinței aparținând părții vătămate M. E., aceasta indicându-l de asemenea pe inculpatul P. V.
Inculpatul P. V. nu a colaborat cu organele de poliție, negând săvârșirea faptei, însă la momentul la care acesta a fost citat la P., în vederea prezentării materialului de urmărire penală, acesta, pe verso-ul citației (f.53 dosar u.p.) a menționat olograf : „regret că am greșit, vă rog să mă amendați";
De asemenea, la prezentarea materialului de urmărire penală (f.59-dosar u.p. verso) inculpatul a relatat că a recunoscut că s-a aflat în curtea părții vătămate, însă nu a recunoscut că i-a sustras banii acesteia. Astfel, acesta a relatat că s-a aflat în curtea părții vătămate pentru a o întreba pe aceasta unde este stația de autobuz către com. Mihai Viteazu, ocazie cu care s-a deplasat la ușa de acces în locuință, unde a văzut atât o sumă de bani aflată pe masă, cât și un portofel, pe care însă nu le-a sustras conform susținerii inculpatului.
Analizând susținerea inculpatului raportat la situația de fapt expusă de către partea vătămată, concubinul acesteia și martorii audiați, s-a constatat că este contradictorie și nereală, inculpatul declarând referindu-se la motivul pentru care intrase în imobilul părții vătămate-că voia să întrebe unde se află stația de autobuz, însă martorii declară că inculpatul întrebase unde locuiește o anume familie M., această împrejurare fiind în măsură a reliefa nesinceritatea inculpatului și intenția sa de a pătrunde în imobile sub diferite pretexte.
În drept, faptele inculpatului P. V. care, în data de (...) a sustras din locuința părții vătămate M. E., situată în C. T. , str. F., nr.2/A, jud. C., suma de
1.700 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt , prev. și ped. de art. 208 alin.1, C. pen. săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C., perseverența infracțională, inculpatul suferind multiple condamnări anterioare, atitudinea de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor, cuantumul prejudiciului care a rămas nerecuperat.
Prin urmare, în baza art. 208 alin.1 C.penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal, l-a condamnat pe inculpatul P. V. la o pedeapsă 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 lit.a teza a II-a Cp pe durata executarii pedepsei principale.
Întrucât în persoana inculpatului sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, iar acesta a declarat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală că e de acord să repare prejudiciul, în baza art. 14, art. 346 alin. 1 C., cu aplicarea art. 998, 999 C.civ., a obligat inculpatul la plata către partea civilă M. E.-C. T., a sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul P. V., solicitând să se constate ca fiind formulat în termenul legal și pe cale de consecință, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C., fapta nefiind comisă de acesta.
Cu privire la termenul de declarare a recursului, inculpatul, prin apărător, a susținut că a declarat recurs imediat ce a fost încarcerat și că în perioada 24 mai 2012 - 03 iunie 2012 s-ar fi aflat internat într-un spital din Luduș, astfel că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.385/3 alin.2 rap.art.364 alin.1 C.
Pe fondul cauzei, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea, cu motivarea că nu a săvârșit infracțiunea de furt, probele administrate în cauză fiind contradictorii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, precum și respingerea cererii formulate de partea civilă privind acordarea despăgubirilor civile, pretențiile acesteia nefiind dovedite.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul promovat în cauză de inculpatul P. V. este tardiv pentru următoarele considerente:
Sentința penală nr.255 a Judecătoriei T., prin care a fost condamnat inculpatul P. V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt, prev.de art.208 alin.1 C. cu aplic.art.37 lit.b C., a fost pronunțată la data de 30 mai 2012.
La data de 23 mai 2012, când s-a dezbătut cauza pe fond, inculpatul a fost prezent, fiind amânată pronunțarea pentru data de 30 mai 2012, astfel că termenul de recurs curgea de la pronunțarea hotărârii.
În speță, inculpatul P. V. a declarat recurs la 02 iulie 2012, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.385/3 C., care s-a împlinit la
11 iunie 2012.
Potrivit art.385/3 alin.2 rap.la art.364 alin.1 C. recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Așa cum rezultă din adresa Penitenciarului Târgu M. (f.50 dosar judecătorie), inculpatul a fost arestat de IPJ M. la data de 21 iunie 2012, în baza mandatului de executare nr.296/2012 emis de Judecătoria Turda. A. a declarat recurs la 2 iulie 2012, astfel că, chiar dacă ar fi îndeplinită teza a II-a prev.de art.364 alin.1 C. (recursul să fie formulat în cel mult 10 zile de l a începerea executării pedepsei - ultima zi în care putea formula recurs era chiar 2 iulie 2012), instanța constată că inculpatul nu a depus la dosar nicio dovadă din care să rezulte că a fost împiedicat să formuleze recursul în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii , astfel că nu este îndeplinită condiția prev.de art.364 alin.1 teza I C.
Aspectul invocat de inculpat în susținerea cererii de repunere în termenul de recurs, respectiv că în perioada 24 mai 2012 - 03 iunie 2012 ar fi fost internat într-un spital din Luduș nu a fost dovedit în cauză, acesta nedepunând la dosar vreun act medical care să ateste această împrejurare. Inculpatul avea posibilitatea la termenul de judecată de astăzi, să solicite amânarea cauzei pentru a depune la dosar acte doveditoare în susținerea cererii, însă nu a formulat o astfel de solicitare.
Pe de altă parte, termenul de 10 zile de la pronunțare s -ar fi împlinit la
11 iunie 2012, aceasta fiind ultima zi în care inculpatul putea să formuleze recurs în termenul legal. Chiar dacă ar fi reală susținerea inculpatului că ar fi fost internat în spital până la 03 iunie 2012, acesta avea posibilitatea să formuleze recurs până la data de 11 iunie 2012, inclusiv, ceea ce nu a făcut, decât la 2 iulie 2012, după ce a fost încarcerat.
Așa fiind, Curtea va respinge cererea formulată de inculpatul P. V. de repunere în termenul de recurs, iar în baza art.385/15 pct.1 lit.a C. va respinge ca tardiv recursul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.255/2012 a Judecătoriei T.
Față de această soluție, apărările inculpatului pe fondul cauzei nu po t fi analizate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul P. V., deținut în
Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.255 din 30 mai 2012 a
Judecătoriei T.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. C. I. M. R.
GREFIER
M. V.-G.
C.I./D.S. - 3 ex. (...)
Jud.fond V.M.B.
| ← Decizia penală nr. 325/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1256/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
