Decizia penală nr. 950/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA P.Ă NR.950/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L. - judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
L. M. GREFIER : M. V.-G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: A. C.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentintei penale nr. 407 din 29 martie 2012 a J. C. N., privind pe inculpatul I. V. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă I. V. D. asistat de apărătorul ales, avocat H. O. I. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat P. O. R., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegație din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. P. O. R. solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că potrivit legii poate să dea declarație în fața instanței de recurs, să se prevaleze de dreptul la tăcere sau să-și mențină declarațiile date.
Inculpatul I. V. D. arată că își menține declarațiile date și nu are completări de făcut.
Nefiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.d Cod pr. pen. admiterea recursului declarat de către P. de pe lângă J. C.- N., casarea sentinței penale nr. 407/2012 a J. C. N. și, rejudecând cauza să se dispună reținerea vinovăției inculpatului I. V. D. și condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 la pedeapsa închisorii.
Raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei ce se va aplica, conform art. 81 Cod penal.
Apreciază că soluția de achitare a inculpatului pronunțată de prima instanță ca urmare a reținerii principiului in dubio pro reo, este consecința greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză.
Instanța fondului a reținut că probele administrate în cauză sunt ambigue și că în declarația martorei Eke O. au survenit modificări la declarația inițială, astfel că nu constituie o probă concludentă care să susțină vinovăția inculpatului.
De asemenea, s-a făcut referire la viciile din procesul-verbal de constatare a infracțiunii, motiv pentru care a fost înlăturat ca și probă.
S-a constatat ca fiind neconcludentă declarația martorului C. G. care a avut calitatea de organ constatator al infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar și care în opinia instanței declarația acestuia nu se coroborează cu celelalte probelor administrate în cauză.
Apreciază că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului I. V. D.. Acțiunea de conducere pe drumurile publice este atestată în mod indubitabil.
Este lipsit de relevanță faptul că martora Eke O. a dat declarații contradictorii pe parcursul procesului penal câtă vreme reaudiată fiind de instanța de judecată după prima declarație și sesizarea organelor de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, a arătat că își menține în totalitate declarația dată în faza de urmărire penală prin care atestă că inculpatul a condus autoturismul, fiind observat de organele de poliție.
În ceea ce privește procesul-verbal de constatare a infracțiunii, chiar dacă acesta cuprinde anumite vicii și neregularități, nu poate fi înlăturat ca și mijloc de probă întrucât acele vicii și neregularități ar fi lovite de nulitate relativă care nu a fost invocată în cauză. Pe de altă parte, faptele constatate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar sunt dovedite pin audierea martorului C. G. care s-a deplasat la fața locului. Chiar dacă acesta a dat o declarație diferită față de cele reținute în procesul-verbal de constatare a infracțiunii, este constant în faptele esențiale cu privire la conducerea autoturismului pe drumurile publice de către inculpatul I. V. D..
Raportat la probele administrate în cauză, apreciază că soluția de achitare a inculpatului este greșită, motiv pentru care solicită reținerea vinovăției și condamnarea acestuia.
Apărătorul inculpatului I. V. D., avocat H. O. I. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de P. de pe lângă J. C.- N. cu consecința menținerii sentinței penale nr. 407/2012 a J. C. N. ca legală și temeinică.
Apreciază că prima instanță corect a dispus achitarea inculpatului raportat la probele administrate în cauză din care rezultă în mod indubitabil că nu a condus autoturismul pe drumurile publice, la data de (...).
Martora Eke O. și-a schimbat declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței de patru ori, iar procurorul de ședință s-a sesizat față de aceasta pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Declarația martorei Eke O. nu se coroborează cu declarația martorului
C. G. și nici cu ansamblul material probator.
Instanța de fond corect a considerat că principiul in dubio pro reo este incident în cauză, că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția și că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză.
Instanța de fond a reținut că nu se poate reține ca probă de vinovăție procesul-verbal de constatare a infracțiunii, întrucât este viciat sub aspectul condițiilor în care a fost încheiat și sub aspectul conținutului și nu se coroborează cu declarațiile martorilor Eke O. și C. G.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
2
Inculpatul I. V. D., având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și solicită respingerea recursului. Precizează că nu a condus autoturismul, ci doar a ascultat muzică în mașină. Totodată, arată că nu vorbește cu martora Eke O. de cca 1 an de zile, întrucât aceasta s-a certat cu tatăl său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 407 din 29 martie 2012 a J. C.-N., în temeiul art.11 pct.2 lit.a) CPP raportat la art.10 lit.d) C.pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului I. V. D., fiul lui G. și M., născut la data de (...) in mun.C.-N., jud. C. cu domiciliul in comuna A., str.R. nr.17 bloc L14 ap.4 jud. C., cetățean român, fără antecedente penale, CNP 1. de sub acuzația comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având in sânge o imbibatie alcoolica peste limita legală prev și ped de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002R.
În temeiul art.192 alin.3 CPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. nr. 1. 2011 din data de (...) și înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr. 14272/211/(...) s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată , in stare de libertate, a inculpatului I. V. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală prev și ped de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002R.
S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței, sub aspectul învinuirii, in sarcina inculpatului I. V. D. că in data de (...) in jurul orei 8,30 a condus pe drumurile publice din comuna A. autoturismul proprietate personala marca Opel cu nr. de înmatriculare (...) având in sânge o alcoolemie de 2,40 gr.o/oo.
Situația de fapt reținută a fost probată de către organul de urmărire penală cu mijloace de proba constând in procese verbale, declarații învinuit, buletin de examinare clinica și de analiza toxicologica alcoolemie, declarații martori.
În faza de urmărire penală învinuitul I. V. D. nu a recunoscut comiterea faptei de care a fost acuzat.
În cursul cercetării judecătorești instanța a reaudiat inculpatul (f.15 dosI) și a încuviințat proba testimoniala cu martorii EKE O., I. M., D. C. M. și declarațiile acestora fiind consemnate și atasate la dosarul cauzei(f.26, f.27, f.28, f.39, f.52 dosI).
S-a solicitat IPJ C. cazierul actualizat al inculpatului(f.36 dosI) precum și Primăriei comunei A. planșa foto cu privire la locul comiterii faptei(f.36 dosI).
Inculpatul prin apărătorul ales a mai depus la dosar concluzii scrise. Analizând materialul probator administrat in cursul urmăririi penale
și cercetării judecătorești, instanța de fond a retinut următoarele:
Din declarațiile inculpatului I. V. D. date in cursul urmăririi penale (f.7-8 dosUP) și cercetării judecătorești (f.15 dosI) precum si declarațiile martorilor D. C. M., sora inculpatului (f.12-13 dosUP, f.28 dosI) și I. M., mama inculpatului (f.14-15 dosUP, f.27 dosI) reiese că inculpatul este proprietarul autoturismului marca Opel cu numărul de înmatriculare (...) pe care obișnuiește să îl parcheze în comuna A., pe str. R. nr. 17, în spatele blocului L14, în care locuiește.
3
În seara zilei de 5 decembrie 2010 inculpatul a fost in vizită la rude unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 24,00, când s-a întors acasă și a continuat să consume băuturi alcoolice până dimineața, în jurul orei 6,00.
Pe fondul consumului de alcool a avut anumite divergențe și neînțelegeri cu cumnatul său, numitul D. V., care locuiește în același apartament și, ca urmare, a coborât la mașină, a pornit CD-playerul la care a pus muzică la intensitate maximă pentru a-și șicana familia.
În dimineața zilei de 6 decembrie 2010 martora EKE O. a sesizat lucrătorii din cadrul Poliției Comunale A. că pe str. R., în fața imobilului de la nr.17, o persoană de sex masculin, aflată în autoturism, tulbură ordinea
și liniștea publică prin faptul că ascultă muzică la intensitate mare.
Astfel cum rezulta din procesul verbal de constatare a faptei încheiat la data de (...) (ora 11,45) doi dintre agenții postului de poliție(C. G. și D. S. V.) s-au deplasat, la sesizarea (verbala) a martorei EKE O. efectuata in jurul orei 08,30, la fața locului și au constatat că pe str. R., pe aleea dintre imobilele nr. 15 și nr. 17, era parcat autoturismul inculpatului din interiorul căruia se auzea muzică la intensitate ridicată (f.5 dosUP).
Potrivit consemnărilor din procesul verbal de constatare a faptei, la
observarea organelor de P. , autoturismul(inculpatului) s-a pus in mișcare , virând stânga pe str.R. , conținându-si drumul pe str.R. înspre calea ferată. Ulterior s-a procedat la oprirea regulamentara a autoturismului marca Opel culoare violet, cu nr. de înmatriculare (...) prin folosirea semnalelor acustice si luminoase. Conducătorului auto i s-a pus in vedere să oprească sau să reducă intensitatea sonora a casetofonului acesta conformându-se.
Întrucât inculpatul emana un miros puternic de alcool acestuia i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest in vederea stabilirii alcoolemiei in aerul expirat, insă acesta a refuzat să fie testat, împrejurare atestată prin procesul verbal încheiat de către organele de politie in prezenta martorului asistent ILEA A.(f.9 dos UP).
Întrucât inculpatul a refuzat, a fost condus la C. UPU 1 din mun. C.- N., unde cu acordul acestuia consemnat in procesul verbal de prelevare (f.17 dos UP) i s-au recoltat inculpatului probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (f.16 dosUP).
Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 3211/(...) emis de
IML C.-N. rezulta alcoolemia inculpatului era la data prelevării primei probe: ora 09,05 de 2,40 g%o și de 2,30 g%o la ora 10,05, data prelevării celei de a doua probe (f.18 dos UP).
Atât in cursul urmăririi penale cât si in cursul cercetării judecatoresti inculpatul a avut o poziție constanta de nerecunoaștere a faptei de care a fost acuzat, acesta arătând că în seara și noaptea de 5/6 decembrie 2010 a consumat băuturi alcoolice, a făcut scandal și gălăgie tulburând ordinea și liniștea publică prin muzică și comportament, dar nu a condus autoturismul in care se afla doar pentru a asculta muzica(f.7-8 dos UP, f.15 dos I).
A reținut instanța de fond că din perspectiva M.ui P. faptul că inculpatul a condus autoturismul în dimineața zilei de 6 decembrie 2010, rezultă din procesul verbal de constatare încheiat de agenții de poliție C. G. și D. S. (f.5 dosUP) care l-au oprit prin semnale acustice și luminoase, cât și din declarația martorei Eke O. care a arătat că l-a văzut pe inculpatul I. V. D. în timp ce conducea autoturismul pe str. R. din comuna A. și a fost de față când acesta a fost oprit de către organele de poliție (f.10 dosUP).
În ceea ce privește insă validitatea procesului verbal de constatare a faptei încheiat la data de (...) constatăm că acesta a fost încheiat cu
4 nerespectarea prevederilor art. 91, art.92 și art.93 Cod procedura penală, motiv pentru care va fi înlăturat din ansamblul materialului probator. Astfel, din perspectiva prevederilor art.92 și 93 Cod procedura penală, atunci când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenți, numărul acestora trebuie să fie de cel puțin doi, organul care procedează la efectuarea unui act procedural in prezența martorilor asistenți fiind obligat să constate să consemneze in procesul verbal pe care îl încheie date privind identitatea martorilor asistenți.
Verificând insă conținutul procesului verbal de constatare a faptei încheiat la data de (...) instanța de fond a constatat că acesta nu cuprinde mențiunile obligatorii privind identitatea martorului asistent a cărui semnătura apare pe acest mijloc de proba și mai mult decât atât a fost încheiat in prezenta unui singur martor asistent, probabil persoana care a făcut sesizarea, martora E.
De asemenea declarațiile martorei EKE O., audiata atât in cursul urmăririi penale dar si in cursul cercetării judecatoresti sunt contradictorii, veridicitatea și realitatea acestora fiind pusa la îndoială.
Astfel, în declarația olografa data la data de (...) in cursul urmăririi penale in fata organelor de politie aceasta a arătat că in data de (...) in jurul orei 08,30 in timp ce mă aflam in fata blocului unde locuiesc de pe str.R. din A. l-am observat pe vecinul meu I. V. D. in timp ce isi conducea autoturismul proprietate Opel cu nr. de înmatriculare (...) in direcția înspre calea ferata, in apropiere se afla in echipaj al politiei care a trecut la urmărirea autoturismului (f.11 dosUP) .
Ulterior, in data de (...) audiată fiind de către aceleași organe de politie martora a arătat că m-am deplasat împreună cu organele de politie
pentru a-i îndruma la autoturismului acestuia( aflat parcat pe aleea dintre imobilele cu nr.15 și 17 de pe str.R. ) in care se afla I. V. D. , care era in aceeași poziție pe aleea dintre blocuri(...) Când am ajuns in apropierea locului respectiv împreună cu organele de politie , am constatat faptul că autoturismul mai sus menționat condus de către I. V. D. s-a pus in mișcare , ieșind pe aleea dintre blocurile cu nr.15 și 17 , virând stânga spre str.R., continuându-si deplasarea până pe aleea dintre blocul cu nr.17 și calea ferata, pe str. R., echipajul de politie procedând la urmărirea lui(f.10 dosUP).
Audiata fiind in cursul cercetării judecatoresti in condiții de contradictorialitate si in mod nemijlocit aceeași martora a declarat la data de (...) că nu isi însușește conținutul declarației olografe date in data de (...) întrucât nu l-a văzut pe inculpat conducând autovehiculul marca Opel, dar nici declarația dată in data de (...), întrucât nu s-a deplasat cu organele de politie in mașina acestora la locul unde inculpatul isi parcase mașina si nu a observat cum autoturismul condus de inculpat s-a pus in mișcare , ieșind de pe aleea dintre blocurile cu nr. 15 si 17 (f.26 dosI).
Aceeași martora a arătat că semnătura de pe procesul verbal de constatare a faptei încheiat la data de (...) de către organele de politie nu îi aparține (f.26 verso).
Ulterior sesizării din oficiu cu privire la comiterea de către martora
EKE a infracțiunii de mărturie mincinoasa (f.38 dosI) reaudiata in ședința publica din data de (...) martora a arătat că in data de (...), in jurul orei
08,00 s-a deplasat la P. de P. din comuna A. pentru a reclama faptul că inculpatul a ascultat toata noaptea in mașina parcata pe str. R. muzica foarte tare ceea ce a deranjat-o. Ulterior, împreună cu organele de politie in mașina acestora s-au deplasat pe str. R., iar in momentul in care au ajuns
5 in apropierea mașina a inculpatului acesta a pus autovehiculul in mișcare, a făcut un ocol la stânga pe str. R. si a intrat pe aleea de lângă calea ferată, moment in care polițiștii au trecut la identificarea inculpatului. Cu toate acestea martora a arătat că in momentul in care inculpatul a pus mașina in mișcare a coborât din mașina politiei si a plecat acasă, doar polițiștii fiind cei care l-au urmărit pe inculpat (f.39 dosI).
In cursul cercetării judecatoresti a fost audiat in calitate de martor și numitul C. G., agentul de politie in fata căreia martora EKE a dat declarațiile in cursul urmăririi penale si unul dintre cei doi care s-au deplasat pe str. R. la sesizarea martorei, care a arătat că împreună cu colegul său dar si cu martora s-au deplasat pe str. R., dar in momentul in care au ajuns, au lăsat autoturismul cu care veniseră in dreptul imobilului cu nr. 15. Apoi împreună cu colegul său s-au deplasat pe jos pe str. R. la cca
5-7 metri de unde au lăsat autoturismul si au observat in spatele blocului(spre calea ferată) autoturismul in care se afla inculpatul la volan si asculta muzica tare. Cu toate că nu i-a observat, inculpatul a introdus cheile in contact si a început să ruleze prin spatele str. R., ieșind pe strada si întorcându-se in fata imobilului cu nr.17 unde a parcat din nou mașina. In momentul in care inculpatul a pornit mașina martorul împreună cu colegul său s-au întors la autovehiculul cu care veniseră, s-au urcat in aceasta si au pornit in urmărirea inculpatului (f.52 dosI).
La întrebările exprese privind pe martora EKE, martorul C. a arătat că
au fost sesizați telefonic de către martora EKE cu privire la faptul că inculpatul a ascultat toata noaptea muzica tare si aceasta a deranjat-o, in urma sesizării acesteia împreună cu colegul său s-au deplasat pe str. R. unde martora îi aștepta, care le-a indicat locul unde se afla autoturismul in care stătea inculpatul (f.52 dosUP). instanța de fond a constatat faptul că, deși în mod constant inculpatul a negat ca ar fi condus autovehiculul in cuprinsul procesului verbal de constatare a faptei încheiat la data de (...) nu se face nici o mențiune cu privire la locul in care ar fi fost oprit inculpatul de către organele de politie, in condițiile in care a stabili distanta parcursa de inculpat la volanul autovehiculului său, era o condiție esențială privind existenta infracțiunii. Faptul că la dosarul de urmărire penală a fost atașata o plansa foto in care se traseaza distanta care ar fi fost parcursa de inculpat la volanul autovehiculului (f.23 dosUP) nu complinește in opinia instanței neregularitatea menționată.
Simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției. Potrivit principiul in dubio pro reo (orice îndoială profită acuzatului), desprins din interpretarea art.5/2 Cod procedură penală și art.6 par.2 din Convenția E. a Drepturilor Omului, judecătorul nu poate pronunța condamnarea unei persoane decât atunci când este convins, dincolo de orice îndoială rezonabilă de vinovăția unei persoane.
În conformitate cu prevederile art.345 alin.1 Cod procedură penală solutia de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța de fond a constatat că fapta există, constituie infracțiune si a fost comisă de inculpat, rezultând astfel cu claritate din economia textului că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai in situația in care
probele strânse in cursul urmăririi penale și verificate in cursul cercetării judecatoresti dovedesc in mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat(i).
Din aceeași perspectivă, se reține că orice soluție pronunțată de instanță nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingătoare (cauza Telfner c. Austriei), scopul procesului penal fiind ca
6 orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale si nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (art.1 Cod procedură penală).
Potrivit art.200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea in judecată.
Art.289 Cod procedură penală dispune ca judecata cauzei să se facă in fata instanței de judecată constituită conform legii, în ședință, oral, nemijlocit și in contradictoriu, probele strânse in cursul urmăririi penale servind numai ca temei pentru trimiterea in judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmăririi penale trebuie verificate in activitatea de judecată de către instanță, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu, numai după verificarea efectuată in aceste condiții, instanța putând retine motivat că acestea exprimă adevărul judiciar .
Pe de altă parte, in raport de dispozitiile art.62, 63 Cod procedură penală cu referire la art.1 , 200 și art.289 Cod procedură penală, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie susținută de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, tribunalul a apreciat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului"; (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Î. justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție"; și deci inculpatul trebuie achitat.
Atâta timp cât prevederile art.63 alin.2 Cod procedură penală exclud o ordine de preferință, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul
7 procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat iar dispozițiile art.64 Cod procedură penală nu fac distincție intre valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate in faza de urmărire penală si a judecății, rămâne ca instanța de judecată, coroborând toate probele administrate in ambele faze ale procesului penal să examineze cauza acordând prioritate principiului preeminentei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale(cauza Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).
Or, in cauză, probele strânse in cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere in judecată precum și probele administrate in faza judecății nu dovedesc, in mod cert și indubitabil , dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a condus in dimineața zilei de (...) in jurul orei 08,30 autovehiculul personal marca Opel cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din localitatea A., respectiv pe str.A..
Instanța de fond nu a reținut ca probe certe de vinovăție procesul verbal de constatare a faptei încheiat de către organele de politie la data de (...) atâta timp cât acesta este viciat atât sub aspectul condițiilor in care a fost încheiat dar si sub aspectul conținutului său, atâta timp cât, constatările menționate nu se coroborează chiar cu declarația martorului, agentului constatator, dar nici declarațiile martorei EKE O., care a prezentat versiuni total diferite cu privire la starea de fapt de fiecare data când a fost audiata, a revenit asupra declarațiilor sale anterioare, insă nici cea din urma declarație dată in fata instanței de judecată nu se coroborează cu declarația martorului C. G., dar nici cu ansamblul materialului probator.
Pentru motivele anterior expuse, reținând că potrivit art.5/2 Cod procedură penală orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, iar potrivit art.
66 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție
și nu este obligat să-si dovedească nevinovăția, prezumția de nevinovăție fiind una relativă ce poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției in cursul procesului penal ce poate fi făcuta numai prin probe certe de vinovăție, insă ca urmare a administrării probatoriului in cauza de fată îndoiala cu privire la vinovăția inculpatului nu a putut fi înlăturată, atâta timp cât, nu există probe certe de vinovăție cu privire la existenta infracțiunii sub aspect
obiectiv, apreciem că prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată , îndoiala profitând in această situație inculpatului, astfel că, pe cale de consecință, în temeiul art.11 pct.2 lit.a) Cod Procedura P.ă raportat la art.10 lit.d) Cod Procedura P.ă, s-a dispus achitarea inculpatul I. V. D. de sub acuzația comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având in sânge o imbibatie alcoolica peste limita legală prev și ped de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002R.În temeiul art.192 alin.3 Cod Procedura P.ă, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe, P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a
declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului I. V. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 la pedeapsa închisorii.
S-a susținut în esență că soluția de achitare a inculpatului pronunțată de prima instanță ca urmare a reținerii principiului in dubio pro reo, este consecința greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză.
8
De asemenea, s-a arătat că este lipsit de relevanță faptul că martora Eke O. a dat declarații contradictorii pe parcursul procesului penal câtă vreme reaudiată fiind de instanța de judecată după prima declarație și sesizarea organelor de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, a arătat că își menține în totalitate declarația dată în faza de urmărire penală prin care atesta că inculpatul a condus autoturismul, fiind observat de organele de poliție.
În ceea ce privește procesul-verbal de constatare a infracțiunii, chiar dacă acesta cuprinde anumite vicii și neregularități, s-a susținut că nu poate fi înlăturat ca și mijloc de probă întrucât acele vicii și neregularități ar fi lovite de nulitate relativă care nu a fost invocată în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acest este nefondat.
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, care a fost readministrat și reinterpretat coroborat în cursul judecății.
În mod corect, prima instanță a făcut aplicarea principiului in dubio
pro reo dispunând achitarea inculpatului, deoarece materialul probator administrat nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua întreg raționamentul primei instanțe care a stat la baza pronunțării hotărârii de achitare, raționament pe care Curtea și-l însușește în totalitate, se va sublinia faptul că într-adevăr declarațiile martorei Eke O. au fost contradictorii pe parcursul prezentului proces. Ultima declarație prin care a revenit asupra celei inițiale din faza de judecată a fost rezultatul împrejurării că parchetul s-a sesizat cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă însă este de remarcat că prima declarație din fața instanței este cea care se coroborează cu restul probelor administrate, inclusiv cu susținerile constante ale inculpatului în sensul că nu a condus deloc autoturismul în ziua incidentului. Apoi martora a declarat că s-a deplasat personal la poliție pentru a sesiza împrejurarea că inculpatul tulbură liniștea publică, în timp ce martorul C. G. a susținut că au fost sesizați telefonic.
Neregulile sesizate de către prima instanță în ceea ce privește întocmirea procesului verbal de constatare sunt reale și sunt de natură a conduce la nulitatea acestuia ca și mijloc de probă. Chiar dacă este vorba de o nulitate relativă, aceasta face parte din categoria nulităților prev. de art.
197 alin. 4, teza finală C.pr.pen., putând fi luată în considerare din oficiu de către instanță în orice stadiu al procesului. Chiar și așa, în cuprinsul acestui proces-verbal este inserată obiecțiunea inculpatului în sensul că nu s-a deplasat de pe loc cu autoturismul.
În aceste condiții, constatând că probele administrate în cauză nu au fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 407 din 29 martie 2012 a J. C.-N..
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. P. O..
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 C.pr.pen..
9
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 407 din 29 martie 2012 a J. C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. P. O..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. I. C. M. L. M.
C.O. - semnează președintele completului
M. V.-G.
GREFIER,
Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./2 ex./
Jud.fond: : P.-Pușcaș T. L..
10
| ← Decizia penală nr. 743/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 967/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
