Decizia penală nr. 1124/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1124/R/2012

Ședința publică din 14 august 2012

I. compusă din: PREȘEDINTE: I. M., judecător JUDECĂTORI: C. I.

M. R. GREFIER: M. V.-G.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul K. R. împotriva sentinței penale nr.858 din 20 iunie 2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr.(...) inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă

Judecătoria Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. R. în stare de arest, asistat de avocat P. E. cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat L. M. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatul K. R., av. P. E. susține în totalitate concluziile scrise depuse la dosar și în esență solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.858 din 20 iunie 2012 a

Judecătoriei G. și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege ca urmare a acordării unei mai mari eficiențe a dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. și aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal.

Apreciază că hotărârea recurată este netemeinică, întrucât pedeapsa nu a fost coreect individulizată conform criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv instanța nu a avut în vedere ancheta socială din care rezultă că inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip antisocial, gradul de pericol social al faptei, mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și persoana și conduita inculpatului.

Solicită să se aibă în vedere că raportat la afecțiunea de care suferă inculpatul, acesta are nevoie de sprijinul familial și medical și că familia și-a exprimat disponibilitatea de a-l ajuta.

Reprezentantul parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr. pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul K. R., deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 24 decembrie 2011 și până în prezent și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este corect dozată raportat la gradul de pericol social al faptei comise și persoana inculpatului.

Fapta comisă de inculpat este extrem de gravă, având în vedere că acesta a acostat pe stradă o persoană de sex feminin pe care a trântit-o la pământ și ia smuls geanta.

Într-adevăr inculpatul suferă de afecțiuni psihiatrice, însă din expertiza psihiatrică efectuată în cauză rezultă că acesta a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei și că acesta are adicții la jocurile de noroc, consumul băuturilor alcoolice și droguri.

Inculpatul K. R., având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspenare.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 858 din 20 iunie 2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost condamnat inculpatul K. R., fiul lui A. și M., născut la 21 septembrie 1989, în municipiul G., județul C., de cetățenie română, codul numeric personal 1., domiciliat în municipiul G., str. V.iei, nr.5, ap.31, județul C., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de:

- 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de articolul 211 alineatul 1, alineatul 2 litera b) și c) din Codul penal, cu aplicarea articolului 3201 din Codul de procedură penală.

S-a menținut măsura arestării inculpatului și scade din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la zi.

S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a) și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinței, până la terminarea executării pedepsei.

A fost obligat inculpatul K. R. să plătească părții civile R. I. F. suma de

3000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

S-a disjuns cererea de recunoaștere a sentinței penale nr.118/09 pronunțată de I. penală nr.1 Toledo din Regatul Spania, prin care inculpatul K.

R. a fost condamnat la pedeapsa de doi ani și șase luni închisoare pentru infracțiuni de agresiune sexuală și dispune formarea unui nou dosar și judecarea lui separată, cu termen la data de 10 septembrie 2012.

S-a stabilit onorar pentru apărătorul din oficiu din faza de urmărire penală, suma de 400 lei, ce s-a avansat din fondurile M.ui Justiției, doamnei avocat Ș. R.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 2500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care, suma de 1000 lei pentru faza de urmărire penală și suma de 135 lei reprezentând taxa expertizei medico-legale ce s-a plătit în contul I.ui de M. L. „. M. din București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul penal nr. 1822/P/2011 al P. de pe lângă Judecătoria Gherla și înregistrat pe rolul instanței în data de

(...), s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului K. R. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de articolul 211 alineatul 1, alineatul 2 litera b) și c) din Codul penal.

Prin actul de sesizare s-a reținut că în după amiaza zilei de 23 decembrie

2011, inculpatului K. R., plecând de la locul de muncă, a cheltuit banii aflați asupra sa pe băuturi alcoolice și la aparatele de jocuri mecanice. În aceste împrejurări, în jurul orelor 22:30, aflându-se pe strada G. C., din municipiul G., a observat-o pe partea vătămată R. I. purtând o geantă și preocupat să-și facă rost de bani indiferent prin ce mijloace, inculpatul a atacat-o intempestiv, pe la spate pe victimă și a încercat să o imobilizeze, prinzând-o de brațe și acoperindu-i gura pentru a nu striga după ajutor, apoi a n mușcato de picior și i-a smuls geanta, îndepărtându-se în fugă de la locul faptei.

Din geanta sustrasă inculpatul și-a păstrat doar suma de 101 lei și cartea de identitate a părții vătămate. D. prezenței de spirit a părții vătămate care a anunțat telefonic pe angajații unei firme de protecție și pază, doi agenți au reușit să-l depisteze pe inculpat și să-l rețină iar ulterior s-au sesizat și lucrătorii Poliției municipiului G.

Inculpatul a fost nevoit să restituie banii și cartea de identitate aflate asupra sa după care a indicat locul unde aruncase geanta părții vătămate, recuperându-se astfel întreg prejudiciul material.

Deplasându-se la S. municipal G., părții vătămate i s-a stabilit diagnosticul: „echimoză coapsă dreapta, echimoză zona lombară"; dar acesta a refuzat să se prezinte la I. de M. L. C.-N. pentru eliberarea unui certificat medico- legal.

În drept, fapta inculpatului K. R. a fost încadrată la articolul 211 alineatul

1 și alineatul 2 litera b) și c) din Codul penal.

Parte vătămată R. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei cu titlu de daune morale în cursul urmăririi penale. (f.26)

Prin ordonanța din (...), organul de cercetare penală a luat măsura reținerii învinuitului K. R. pentru 24 ore, după care la aceeași dată procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței pentru luarea măsurii arestării preventive.

Prin încheierea nr. 16/(...) a Judecătoriei G., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului K. R. pe o durată de 29 de zile, după care măsura arestării a fost prelungită succesiv până în prezent.

Prin Rechizitoriul parchetului instanța a mai fost sesizată și cu recunoașterea hotărârii judecătorești străine de condamnare a inculpatului K. R. în temeiul art. 115 și următoarele din L. nr.302/2004.

În faza de judecată la termenul din data de 20 februarie 2012, înaintea citirii actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (fila

19) că recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acestora, iar apărătorul inculpatului a solicitat în circumstanțiere efectuarea unui referat de evaluare și a unui raport de expertiză medico legală care să stabilească dacă inculpatul avea discernământ în momentul săvârșirii faptei sau avea discernământul abolit sau atenuat, cereri încuviințate de către instanță.(fila 20)

Având în vedere că sentința penală nr.118/09 pronunțată de instanța penală nr.1 Toledo din Regatul Spania, prin care inculpatul K. R. a fost condamnat la pedeapsa de doi ani și șase luni închisoare pentru infracțiuni de agresiune sexuală, nu se află în original sau în copie certificată, la dosar aflându- se doar o copie necertificată pentru conformitate cu originalul tradusă în limba română, iar pentru obținere unui exemplar al sentinței este nevoie de cooperare judiciară internațională care necesită un timp mai îndelungat care ar amâna nejustificat judecarea cauzei în condițiile în care se solicită aplicarea dispozițiilor art. 3201 din Codul de P. Penală, motiv pentru care în temeiul art.38 din Codul de P. Penală, s-a disjuns judecarea cererii de recunoaștere a sentinței penale nr.118/09 pronunțată de I. penală nr.1 Toledo din Spania și s-a dispus formarea unui nou dosar și judecarea lui separată, cu termen la data de 10 septembrie

2012.

Din raportul de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, a rezultat că inculpatul K. R. în vârstă de 22 ani, se confruntă cu probleme de impulsivitate și cu deficiențe de management al furiei, care se intensifică pe fondul consumului de alcool, sub influența căruia nu își poate controla reacțiile agresive, în ciuda conștientizării posibilelor consecințe nefaste.

În continuare s-a arătat că inculpatul deține și un istoric de consum de droguri, el utilizând substanțe psihoactive ușoare (marijuana, canabis) în mai multe rânduri, iar în două ocazii a consumat heroină, fără a dezvolta însă o dependență în acest sens. Inculpatul este cunoscut lucrătorilor de poliție încă din minorat pentru apartenența la anturaje neadecvate, alături de care se implică în comportamente antisociale, fiind sancționat contravențional de două ori în ultimele luni de la întoarcerea în țară la L. nr.61/1991 și a fost cercetat penal pentru infracțiuni de distrugere, fapte pentru care a intervenit împăcarea părților.

În final s-a arătat că inculpatul se confruntă cu o dependență îndelungată de alcool, fiind vulnerabil și la alte adicții ca jocurile de noroc și consumul de substanțe psihotrope, având deficiențe în sfera autocontrolului, impulsivității managementului furiei, sancțiunile aplicate anterior fiind lipsite de eficiență. (f.42-45)

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată de I. de M. L. „. M. din București, a rezultat că inculpatul K. R. prezintă o tulburare de personalitate de tip dissocial, însă păstrează capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.(f.62-64)

I., analizând probele administrate în faza de urmărire penală, a constatat că faptele inculpatului sunt corect stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 din Codul de P. Penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut aceeași stare de fapt ca și cea reținută prin rechizitoriu.

Pentru reținerea situației de fapt amintite mai sus, instanța a coroborat declarațiile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 69 Codul de procedură penală, cu declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale, cu procesele verbale întocmite, planșe fotografice și cu declarațiile martorilor audiați.

Din fișa lui de cazier reiese că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, iar condamnarea de doi ani și șase luni închisoare pentru infracțiuni de agresiune sexuală, noapte în loc public în plină stradă, asupra unei tinere în vârstă de 15 ani, prin acte de violență fizică și psihică, nu va fi avută în vedere de instanță la stabilirea pedepsei, întrucât această condamnarea executată de inculpat în perioada decembrie 2008 - iunie 2011, nu a fost recunoscută până în prezent.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate în faza de urmărire penală și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului K. R., care în data de 23 decembrie 2011, în loc public, pe timp de noapte, a atacat-o pe partea vătămată R. I. F. și prin violențe fizice i-a smuls geanta din care și-a însușit suma de 101 lei și actul de identitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de articolul 211 alineatul 1, alineatul 2 litera b) și c) din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului s-a concretizat în acțiunea de luare prin violență a genții cu acte și bani din posesia părții vătămate, acțiune care a avut ca urmare imediată și fiind în legătură de cauzalitate directă crearea unui prejudiciu material și moral acesteia.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptelor lui, și a urmărit cauzarea acestuia.

Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.

I. a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 345 din Codul de procedură penală cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie, astfel că l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie prevăzută de articolul 211 alineatul 1 și alineatul 2 litera b) și c) din Codul penal.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 211 din Codul penal (de la 5 la 20 ani închisoare), modificate prin aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.

Odată reținute dispozițiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru tentativa la săvârșirea infracțiunii de furt calificat suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 3 ani și 4 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare.

La stabilirea cuantumului pedepsei instanța nu a reținut vreo circumstanță atenuantă având în vedere împrejurările comiterii acesteia

În noile limite ale pedepsei aplicabile în prezenta speță ca urmare a aplicării ale art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, instanța s-a orientat spre un cuantum mediu al pedepsei, având în vedere că inculpatul nu a dat dovadă de nici un regret în săvârșirea faptei fiind complet indiferent de urmările faptei sale și nerealizând nici un moment gravitatea acesteia, precum și impactul social asupra comunității locuitorilor orașului cărora le-a fost insuflată o stare de nesiguranță și temere de a se deplasa noaptea pe străzile orașului, situație în care apreciază că pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pedeapsa de 7 ani închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului K. R., cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

S-a constatat că petentul a fost arestat preventiv la data de 24 decembrie

2011 motiv pentru care în temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la zi.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul

2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, alineatul 1 litera a) și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinței, până la terminarea executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată R. I. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpat și pe care acesta l-a recunoscut în fața instanței de judecată.

Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 998 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția inculpaților), fapta de tâlhărie constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere atât unor valori patrimoniale importante cât și asupra persoanei și care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.

Chiar dacă prejudiciul material a fost recuperat integral, instanța a apreciat că partea civilă a suferit și un prejudiciu moral considerabil, cauzat de violențele fizice și psihice exercitate de inculpat care a atacat-o noaptea în plină stradă pe partea civilă care se întorcea de la muncă și care a fost agresată și jefuită în apropierea domiciliului, producându-i un șoc și o stare de temere și nesiguranță de a se mai deplasa noapte pe stradă.

În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la articolul 998 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către și în consecință l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile R. I. F. despăgubiri în sumă de 3000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul articolului 191 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care, suma de 1000 lei pentru faza de urmărire penală, ce include onorariul pentru apărătorul din oficiu din faza de urmărire penală, suma de 400 lei, ce s-a avansat din fondurile M.ui Justiției, doamnei avocat Ș. R. și suma de 135 lei reprezentând taxa expertizei medico-legale ce s-a plătit în contul I.ui de M. L. „. M. din București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul K. R., solicitând prin apărătorul său casarea sentinței penale nr.858 din 20 iunie 2012 a Judecătoriei G. și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege ca urmare a acordării unei mai mari eficiențe a dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. și aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal.

Analizând recursul formulat,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:

Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art.

211 alin.1, alin. 2 lit. b și c din Codul penal,fapta acestuia constând în aceea că la data de 23 decembrie 2011, în loc public, pe timp de noapte, a atacat-o pe partea vătămată R. I. F. și prin violențe fizice i-a smuls geanta din care și-a însușit suma de 101 lei și actul de identitate.

De altfel,inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.,pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor cf.al.7 al art.320/1 C.

Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunii,având în vedere împrejurările comiterii faptei, acesta acostând pe stradă,pe timp de noapte, o persoană de sex feminin

,pe care a trântit-o la pământ și i-a smuls geanta, precum și atitudinea sinceră a acestuia,instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.

În altă ordine de idei,într-adevăr inculpatul suferă de afecțiuni psihiatrice, însă din expertiza psihiatrică efectuată în cauză rezultă că acesta a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei și că acesta a prezentat o dependență îndelungată de alcool, fiind vulnerabil și la alte adicții ,ca jocurile de noroc și consumul de substanțe psihotrope, aspecte care însă nu constituie împrejurări care atenuează răspunderea penală.

Față de toate aceste considerente,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acesteia,aceasta având în vedere și împrejurarea că a mai fost condamnat la o pedeapsă de doi ani și șase luni închisoare pentru infracțiuni de agresiune sexuală de către autoritățile spaniole ,iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.

Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Potrivit art.88 C. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 24 decembrie 2011 și până în prezent.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. R., deținut în

Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 858 din 20 iunie 2012 a

Judecătoriei G.

Potrivit art.88 C. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 24 decembrie 2011 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 august 2012.

PREȘEDINTE, JUDECATORI, I. M. C. I. M. R.

GREFIER, M. V.-G.

Red.I.M./Dact.S.M

3 ex./(...)

Jud. fond: F. S.

← Decizia penală nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 642/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1124/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1124/2012, Curtea de Apel Cluj