Decizia penală nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.21/R/2012
Ședința publică din 24 septembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - S. T. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul B. C. D. împotriva deciziei penale nr.1310/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Curții de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa contestatorului B.
C. D. și a părților civile H. L., C. A. de S. C., S. C. J. C., C. de R. și R. B., C.
A. de S. B. N., S. B. de R. T. și S. J. B. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea contestației ca nefondată, dat fiind faptul că nu sunt întrunite condițiile legale în privința nerespectării normelor procedurale cu ocazia judecării recursului, inculpatul fiind citat la adresele menționate chiar de acesta în declarația de recurs, iar instanța îndeplinindu-și celelalte obligații procedurale legate de citarea acestuia.
C U R T E A
Prin S. penală nr.641/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...) s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă H. L. A., în cadrul procesului penal având ca obiect comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă din culpă și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie ce depășește limita legală prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și prev. de art.37 alin.1 din Decretul
328/1966 rep. preluat de art.78 al 1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic.art.33 lit. a Cod penal, de către inculpatul B. C. D., față de care s-a dispus încetarea procesului penal, în baza art.11 pct.2 lit.b Cod proc.penală rap.la art.10 lit.g Cod proc.penală (întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale), prin S. penală nr.1210/2008 a Judecătoriei B. și, în consecință, în baza art.998 cod civil rap.la art.14 Cod proc.penală, a fost obligat inculpatul B. C. D., să plătească părții civile H. L. A., suma de 20.000 lei (RON), actualizată în raport de rata inflației, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând despăgubiri materiale, respingându-se celelalte despăgubiri materiale solicitate, ca neîntemeiate.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile H. L. A., suma de
30.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, și o rentă lunară de întreținere în cuantum de 307 lei, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata unei indemnizații lunare, pentru însoțitorul permanent, ca neîntemeiat, s-a luat act că C. de R. și R. B., C. de A. de S. C., S. J. de U. B., C. de A. de S. B.-N., nu s-au constituit părți civile, și s-a luat act de retragerea acțiunii civile formulată de C. de A. de S. C.
A fost respinsă ca tardivă acțiunea civilă formulată de S. B. și de R. T.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 7., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. J. C., suma de 1.517,53 lei, despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă H. L. A.
S-a respins cererea părții civile H. L. A., privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată .
În baza art. 192 pct. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 25 octombrie 2000, inculpatul B. C. D., împreună cu partea vătămată H. L. A. și cu martorul G. M. au consumat băuturi alcoolice în B. apoi, aflând că în localitatea S. Nou s-ar fi organizat o discotecă, au decis să se deplaseze înspre acea localitatea, unde au consumat și niște vin și, pentru că nu au găsit discoteca deschisă au revenit spre B. cu autoturismul marca Opel Kadet înmatriculat sub nr. (...) aparținând tatălui inculpatului,. la volan aflându-se acesta din urmă.
Odată ajunși pe raza municipiului B. au luat hotărârea de a se deplasa în comuna P. B. pentru a vizita pe cineva, autoturismul fiind condus tot de către inculpat, în dreapta acestuia se afla partea vătămată, iar pe bancheta din spate a mașinii martorul G. M.
În momentul când au ajuns în apropierea trecerii de nivel cu calea ferată, anterior intrării în localitatea L., în jurul orei 22,00, segmentul de drum constând în două curbe strânse, prima spre stânga, iar a doua spre dreapta, inculpatul nu a frânat pentru a se asigura la trecerea de nivel și de abia a putut lua curba spre dreapta, după care, revenind pe banda sa de deplasare, a părăsit carosabilul, izbindu-se de o placă de ciment ce se afla în șanțul șoselei - pe partea dreaptă a direcției de mers - din cauza impactului mașina fiind proiectată peste un gard al unei grădini, răsturnându-se cu roțile în sus.
Imediat după producerea accidentului inculpatului i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prin B. de analiză toxico - alcoolemie nr.2385/IX/a/554/(...), concluzionând că acesta a prezentat o alcoolemie de 1,40 gr.%0, aspect necontestat de către inculpat.
În urma acestui eveniment rutier a rezultat accidentarea gravă a lui H.
L. A., acesta fiind internat în perioada 26.10.-(...) în cadrul Secției de neurochirurgie a S. C. J. C., fiind supus unei intervenții chirurgicale.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 1701/II/B/112/ (...) al
S.ui Medico-Legal B. N. s-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice ce s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, acestea necesită pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale și determinând apariția unei invalidități de gradul III (f. 20-dosar urmărire penală)
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico - legal nr.
868/II/4/8/(...) al S.ui Medico - Legal B. N., partea vătămată prezintă TMV cu fractură luxație C 7-T 1, paraplegie spastică reziduală, difonie vezică neurogenă, având capacitatea de muncă pierdută complet, iar capacitatea de autoîngrijire diminuată corespunzătoare grad I de invaliditate (f. 28- dosar urmărire penală).
În cauză s-a efectuat o nouă expertiză medico legală de I. de M. L. C.- N., ale cărei concluzii au fost consemnate în Raportul de nouă expertiză medico legală nr. 559/VI/a/10/(...), constatându-se că partea civilă prezintă diagnosticul „paraplegie spastică și tulburări sfincteriene post TVM cu fractură luxație C 7- T1 operată";, că leziunile suferite de acesta au necesitat pentru vindecare un nr. 90-100 zile îngrijiri medicale, constituie infirmitate fizică permanentă și se încadrează în gradul I de invaliditate, necesitând însoțitor permanent, leziuni ce nu sunt vindecabile, se pot ameliora foarte puțin sub tratamentul recomandat (f. 159-160 din dosarul nr. 5199/2002), raport avizat de către C. de A. și C. a actelor medico legale din cadrul I. C. N. nr. 985/XI/2/2004 (f. 278d in dosarul nr. 5199/2002).
C. S. medico legală din cadrul I.ui de medicină legală „Mina Minovici"; București, a avizat raportul de nouă expertiză medico legală nr.
559/VI/a/(...) al I. C. și a probat avizul Comisiei de A. și C. de pe lângă I. C. nr. 985/XI/2/(...), cu mențiunea că invaliditatea are caracter permanent, necesitând însoțitor permanent (f.332 din dosarul nr. 5199/2002).
Din adresa emisă de I. C.-N. nr. 5320/VI/a/36/(...), rezultă că efectuarea unei noi expertize medico legale, nu a mai fost posibilă „deoarece dosarul cauzei a fost examinat de către C. S. medico legală de pe lângă I. de medicină legală Mina Minovici București, după cum reiese din avizul de la pag. 3.. (f. 179 din dosarul nr. (...)), cu toate că instanța încuviințase efectuarea unei noi expertize.
Pentru stabilirea cauzelor care au determinat producerea accidentului, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto, precum și o completare la aceasta, de către expertul J. Dan, care a concluzionat faptul că, cauza producerii accidentului o reprezintă neadaptarea vitezei la condițiile de drum, evenimentul rutier fiind influențat și de nivelul alcoolemiei conducătorului auto, stabilindu-se că „orbirea";inculpatului de către luminile unui autovehicul ce venea din sens opus și care se afla pe axul drumului este exclusă (raportat la configurația segmentului de drum unde s-a produs accidentul), că viteza de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare producerii accidentului a fost cu certitudine mai mare de 50
K. (f. 48-54 - din dosarul de urmărire penală).
Urmare a cercetării la fața locului s-a constatat că trecerea la nivel cu cale ferată și curbele sunt semnalizate prin indicatoare.
Apărarea inculpatului, în sensul că partea civilă a fost cea care, în momentul premergător accidentului ar fi tras de volan, deoarece s-a speriat de luminile unui autoturism ce venea din față (potrivit propriei declarații a inculpatului), nu a fost reținută de către instanță, întrucât singurul martor ocular care confirmă această variantă, în fața organelor de cercetare penală, pe de o parte, se afla în stare de ebrietate, iar pe de altă parte, depoziția sa nu s-a coroborat cu alte probe, afară de susținerile martorelor F. I. - mama acestuia și Iliuță C. - prietena martorului care, nefiind în autoturismul implicat în accident, au relatat această împrejurare din spusele martorului G. M.
De vreme ce instanța a fost în imposibilitatea audierii celor trei martori, aceștia aflându-se în străinătate (în Austria, respectiv în S. - f.279,
282-285), ținând seama de împrejurarea că martorul G. M. era în stare de ebrietate în momentul producerii evenimentului rutier, putând fi suspectat de o percepție alterată, deformată asupra realității, precum și de faptul că relatările celorlalte două martore sunt din spusele acestuia, necoroborându- se cu alte probe administrate în cauză, au fost înlăturate din cadrul probatoriului depozițiile celor trei martori, aceasta cu atât mai mult cu cât
„orbirea";, invocată de către inculpat, de luminile unui autovehicul ce venea din sens opus este exclusă, raportat la configurația segmentului de drum unde s-a produs accidentul, prin expertiza tehnică auto, respectiv completarea la aceasta, astfel cum s-a arătat mai sus.
S-a considerat că împrejurarea invocată în apărare de către inculpat, aceea că ideea deplasării i-a aparținut părții vătămate, nu poate conduce la concluzia existenței vreunei culpe a acesteia, întrucât, acceptând să conducă autovehiculul, inculpatul avea obligația să o facă în condiții de siguranță pentru toți cei aflați împreună cu el, însă a urcat la volan și a condus în stare de ebrietate, a depășit viteza legală, și nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum.
Acesta ar fi putut să își dea seama că partea vătămată, fiind în dreapta sa, aflată și ea sub influența băuturilor alcoolice l-ar fi putut stânjeni la un moment dat în acțiunea de conducere a mașinii, desigur dacă nu s-ar fi aflat în stare de ebrietate.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat, urmare a analizării întregului material probatoriu administrat că, culpa în producerea accidentului aparține în exclusivitate inculpatului, astfel că, sub aspectul laturii civile urmează să suporte consecințele materiale ale comportamentului său ilicit.
Constatând îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile H. L. A. suma de 20.000 lei (RON), actualizată în raport de rata inflației, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând despăgubiri materiale, suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și îl va obliga și la plata unei rente lunare de întreținere, în cuantum de 307 lei, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie, respingând celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.
În privința despăgubirilor materiale acordate, pentru calculul beneficiului nerealizat de către partea civilă, din momentul producerii accidentului când aceasta nu era angajată, însă era în probă de lucru la SC L. COM SRL (urmând a fi angajată cu salariul minim pe economie, astfel cu confirmă societatea prin adresa de la f. 290) și până în prezent, instanța s-a raportat la venitul minim pe economie (în perioada 01 ianuarie 2001- 01 martie 2001, venitul minim era de 100 lei x 2 luni=200 lei, în perioada 01 martie 2001 - 01 martie 2002, venitul minim era de 140 lei x 12 luni=1.680 lei, în perioada 01 martie 2002 - 31 decembrie 2002, venitul minim era de
175 lei x 10 luni=1.750 lei, în perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie
2003, venitul minim era de 250 lei x 12 luni = 3.000 lei, în perioada 01 ianuarie 2004- 31 decembrie 2004, venitul minim era de 280 lei x 12 luni =
3.360 lei, în perioada 01 ianuarie 2005 - 01 ianuarie 2006, venitul minim era de 310 lei X 12 = 3.720 lei, în perioada 01 ianuarie 2006-01 ianuarie
2007 venitul minim era de 330 lei x 12 luni = 3.960 lei, în perioada 01 ianuarie 2007-01 ianuarie 2008, venitul era de 390 lei x 12 luni = 4.680 lei, în perioada 01 ianuarie 2008 -01 septembrie 2008, venitul era de 500 lei X
9 luni = 4.500 lei, în perioada 01 octombrie 2008-01 ianuarie 2009, venitul era de 540 lei x 3 luni = 1.620 lei, 01 ianuarie 2009 -01 ianuarie 2010, venitul minim era de 600 lei x 12 = 7.200 lei și în perioada 01 ianuarie 2010
- 20 mai 2010, venitul minim era de 700 lei x 5 luni = 3.500 lei), rezultând un total al veniturilor nerealizate în sumă de 39.170 lei, cu mult superior sumei solicitate cu titlu de despăgubiri materiale de către partea civilă.
Pe de altă parte, atât constatările expertizelor medico legale întocmite, cât și probele testimoniale au făcut dovada faptului că partea civilă a avut și are nevoie de îngrijire permanentă (leziunile suferite nefiind vindecabile, ci ireversibile), de tratamente, medicamentație și alimentație specială, bogată în vitamine și minerale, a urmat un tratament naturist, a beneficiat de serviciile unui terapeut, precum și a altor cadre cu pregătire medicală care s- au deplasat la domiciliul acesteia de mai multe ori pe săptămână, o perioadă îndelungată.
Astfel, potrivit declarației martorului A. Dan, o perioadă de 2 luni de zile partea civilă a beneficiat de serviciile unui terapeut plătit de către familie, care s-a deplasat de 2-3 ori pe săptămână, a avut îngrijitoare timp de 1 an de zile, iar pe perioada internării mama și sora părții vătămate au locuit în C., cu chirie, fapt confirmat de însăși persoana la care au locuit - martorul Pop I., care susține că i s-a achitat suma de 400 lei pentru cele 2 luni cât au locuit în chirie la el .
La fel, martorul C. I. a susținut că partea civilă a fost îngrijită de o îngrijitoare mai multă vreme căreia i s-a achitat peste 100 lei pe lună, că de trei ori pe săptămână venea un terapeut la domiciliul acesteia, fiind plătit cu suma de 10 lei pe ședință, că de mai multe ori a fost consultat la domiciliu de un medic pe care l-a plătit, că a avut nevoie de un tratament naturist, de vitamine și minerale .
Apoi, martora B. D., în depoziția dată în fața instanței, a confirmat că timp de 2 luni și jumătate,respectiv din luna ianuarie după accident, ea personal a îngrijit-o pe partea civilă, fiind plătită cu suma de 200 lei lunar, a folosit unguente speciale ce au costat cca. 1.500 lei, sonde medicale aduse din străinătate în nr. de 6, deoarece partea civilă „. leziuni foarte grave, era la limita pierderii vieții…fiind paralizată complet, neputând mânca";.
De asemenea, martora R. F. a declarat că a îngrijit-o pe partea civilă timp de 9 luni, fiind retribuită cu suma de 100 lei pe lună, arătând că săptămânal, la domiciliul părții civile se deplasa un medic care era plătit cu
20 lei , iar martora P. P. a susținut că partea vătămată a avut angajată o îngrijitoare pe o durată de 6 luni, căreia îi dădea 200 lei pe lună, că partea vătămată avea medic ce venea la domiciliul său, face gimnastică medicală și folosește medicamente din categoria aloe vera, produse naturale .
Împrejurarea că partea civilă a folosit medicamente speciale produse de aloe și geluri naturale, că la domiciliul acesteia au venit persoane cu cunoștințe medicale pentru a o trata, este confirmată și de martora I. S. precum și de martorul C. I. .
Așadar, instanța a apreciat că suma de 20.000 lei solicitată cu titlu de despăgubiri materiale de către partea civilă, este pe deplin dovedită și având în vedere intervalul de timp scurs de la data producerii accidentului (aproximativ 9 ani și jumătate), se cuvine a fi actualizată în raport de rata inflației.
În privința obligării inculpatului la plata sumei de 20.000 dolari, reprezentând cheltuielile necesitate de internarea în S. din cadrul I.ui de N. și R. F. din districtul Shijingshan-Beijing Xishan - China (f. 19-20), instanța apreciază că această cerere nu este întemeiată, întrucât respectivele cheltuieli au fost suportate din donațiile primite de partea civilă, urmare a unor campanii de adunare de fonduri materializate prin apeluri umanitare prin intermediul televiziunilor, a presei, a fundațiilor, etc. (urne în fața bisericilor, sume primite și de la persoane fizice), astfel cum rezultă din probatoriul administrat.
Având în vedere că leziunile părții civile constituie infirmitate fizică permanentă, fiind ireversibile și se încadrează în gradul I de invaliditate, astfel cum rezultă din concluziile specialiștilor în materie de medicină legală din cadrul I. C. N. (f. 159,160) și că potrivit Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul I.ui de medicină legală „Mina Minovici"; București, invaliditatea părții civile are caracter permanent, necesitând însoțitor permanent, ținând seama și depozițiile majorității martorilor audiați, inclusiv cei ai inculpatului (Jolba G. care confirmă că „. civilă nu poate merge, se poate sprijini în picioare, dar nu mult timp,… folosește scaun cu rotile de 3-4 ani,…se poate ridica în picioare doar ajutându-se cu brațele și poartă proteze pentru întărirea picioarelor,…în urma operației efectuată în China nu s-au identificat îmbunătățiri semnificative în starea părții civile…nu poate merge decât însoțit"; , instanța a apreciat că cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de întreținere, este întemeiată, astfel că l-a obligat pe inculpat la plata unei rente lunare calculată ca diferență între venitul minim pe economie în sumă de 700 lei pe care l-ar fi putut realiza și venitul de care beneficiază partea civilă de la D. BN, în cuantum de 293 lei (f. 201), respectiv la plata unei sume lunare de
307 lei, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie.
Întrucât mama părții civile - H. M. L. este angajată în funcția de asistent personal pentru persoana cu handicap grav H. L. A. la D. M. de S.
S. în cadrul Primăriei B., beneficiind de un salariu net lunar, în valoarea de
593 lei, astfel cum rezultă din adresa nr. 20982/(...) emisă de B. R. U. și ORG - P. municipiului B. (f. 202), instanța a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata unei indemnizații lunare pentru însoțitorul permanent, ca neîntemeiată.
La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, instanța a avut în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă de inculpat - integritatea corporală - dimensiunea durerilor de ordin fizic suportate de către partea civilă, concretizată în nr. și complexitatea intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă, gravitatea și riscurile consecințelor acestora, tratamentele de specialitate multiple pe care le-a urmat la o etate la care alte persoane „profitau"; de bucuriile specifice vârstei ori începeau să-și făurească o carieră, să-și clădească o relație de viitor, dar instanța va ține seama și de intensitatea suferințelor psihice căreia la doar 20 ani i s-a";marginalizat/ îngrădit dreptul la „. tinereții";, fiind condamnată la o infirmitatea fizică permanentă, la o invaliditate ireversibilă, la dependență veșnică față de alții și, implicit, la privare de intimitate absolută.
Sentimentul de jenă față de cei din jur, chiar față de cei apropiați, în condițiile în care este nevoită mereu să se deplaseze cu căruciorul cu rotile
(ajutat de alții, întrucât locuiește la etajul I), ori cu cadru metalic, în interiorul spațiului locativ, precum și sentimentul de neputință izvorât din eforturile uriașe pe care partea civilă și familia sa le-a făcut, fără un rezultat semnificativ în privința stării de sănătate ( internată fiind la C. de R. și R. B., S. B. de R. T., C. de R. N. C.-N., inclusiv intervenția din China),-justifică o suferință psihică majoră, poate chiar fără speranțe de mai bine.
Inculpatul, prin probele pe care le-a propus, a încercat să minimalizeze suferința părții civile, consecințele accidentului de care el însuși se face vinovat, să dovedească faptul că partea civilă a profitat de donațiile pe care le-a adunat și că aceasta „conduce mașina paralizat total, chiar și fără permis de conducere";.
S-a apreciat că prima susținere a inculpatului este total lipsită de suport probatoriu, iar cât privește cealaltă afirmație, că este adevărată împrejurarea că a fost surprins conducând autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere la data de 16 martie 2009,(f.155), însă trebuie să avem în vedere faptul că mașina cu nr.de înmatriculare (...), a fost modificată pentru a putea fi condusă de persoane cu handicap, astfel cum rezultă din cartea de identitate a autoturismului respectiv, care cuprinde următoarea mențiune:";echipat pentru dispozitiv cu comandă manuală a frânei și accelerației, ceea ce înseamnă că inculpatul utilizează la conducere doar membrele superioare.(ulterior, în luna iulie obținând permisul de conducere). De altfel, era însoțit de alte 4 persoane, conform reținerii procurorului din Ordonanța dată în dosarul nr.887/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița(f.155)
Însăși martora inculpatului J. G., audiată în instanță la termenul din
6 aprilie 2009 (ulterior datei când partea vătămată a fost surprinsă conducând), a declarat că aceasta „nu poate merge, se sprijină în picioare dar nu mult,…folosește scaunul cu rotile, se poate ridica în picioare doar ajutându-se cu brațele,…nu s-a putut ridica și nu poate merge decât însoțit";.
Apoi, martorul C. C. A., la data audierii-19 ianuarie 2009-a arătat că partea civilă „. paralizată la membrele inferioare, se află în stare de „. dorsal";, fără putință de ridicare în plan vertical,"; fiind imobilizată în cărucior
.
S-a considerat că este semnificativ în acest sens, biletul de ieșire din C. de R. N. C.-N., unde partea civilă a fost spitalizată în perioada (...)-(...) și Scrisoarea medicală care confirmă „. motor cu imposibilitatea mersului și ortostațiunii, dureri la nivelul coloanei vertebrale și cervico-dorsale";, urmând, pe lângă tratamentul medicamentos, un program de kinetoterapie analitică și masaj, externându-se cu recomandarea continuării acestora la domiciliu.(f.180 din dosarul nr.(...)).
În consecință, concluziile medicilor specialiști în materie de medicină legală se coroborează cu probele testimoniale administrate în cauză, cu celelalte acte de la dosar, justificând, în mod cert, suferințele fizice și morale ale părții civile.
Instanța, a luat act că C. de R. și R. B., C. de A. de S. C., S. J. de U. B., C. de A. de S. B.-N., nu s-au constituit părți civile, precum și de împrejurarea că, C. de A. de S. C. și-a retras acțiunea civilă, pretențiile fiind preluate de către S. C. J. C.
Cât privește acțiunea civilă formulată de S. B. și de R. T. (f 92 din dosar nr.(...)), instanța a respins-o ca tardivă, aceasta fiind formulată abia în data de (...), după ce anterior a declarat că nu se constituie parte civilă.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 7., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. J. C., suma de
1.517,53 lei, despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă H. L. A., internată la Secția N., în perioada 26 octombrie 2000-
21 decembrie 2000, urmare a accidentului rutier produs în 25 octombrie
2000(f.23-25).
Întrucât partea civilă H. L. A., nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, instanța a respins cererea sa privind obligarea inculpatului la plata acestora, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. C. D., apel ce a fost respins prin decizia penală nr. 43/A din 3 mai 2011 a T.ui B. N.
Inculpatul B. C. D. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, recurs ce a fost respins prin decizia penală nr.1310/(...) a Curții de A. C.
La data de 28 mai 2012, împotriva deciziei pronunțate în recurs, B. C. D. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispoz. art.386 lit.a
C.pr.pen., solicitând desființarea deciziei atacate, anularea formelor de executare inițiate de executorul judecătoresc și, rejudecarea recursului împotriva deciziei penale nr.43/2011 a T.ui B.-N.
S-a arătat în motivarea contestației că procedura de citare pentru termenul la care s-a soluționat recursul contestatorului împotriva deciziei penale nr. nr.43/2011 a T.ui B.-N. - 6 septembrie 2011 - nu a fost îndeplinită conform legii, întrucât acesta nu a fost legal citat nici de la domiciliul legal - B., str. Î. T. nr.53, sc.D, ap.59, jud. B. N. ( locuința, proprietatea părinților ), nici de la reședința din B., str. Z. nr.1, sc. A, ap. 18, jud. B. N. ( unde locuia în fapt la acea vreme, încă din anul 2003) și nici de la locul de muncă - I. prefectului județului B. N., despre care existau indicii la dosarul cauzei.
În acest fel, contestatorul nu a avut cunoștință despre termenul la care s-a soluționat recursul, fiind în imposibilitatea de a-și motiva și susține recursul, fiindu-i creat astfel un mare prejudiciu material și moral.
În justificarea cererii de suspendare a executării deciziei penale atacate, contestatorul a arătat că împotriva sa, în baza deciziei atacate, s-a pornit executarea silită, fiind înființată poprire pe salariu, astfel că este pus în situația de a nu mai putea asigura cele necesare traiului zilnic, familiei sale cu doi copii minori.
Contestația a fost înregistrată sub nr. de mai sus, iar prin încheierea din 18 iunie 2012, în baza art.391 alin.2 C.pr.pen. s-a admis în principiu contestația în anulare, fixându-se termen pentru soluționarea acesteia pe fond la 24 septembrie 2012 și, s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei penale contestate.
Procedând la judecarea contestației, în virtutea dispoz. art.392 alin.2. C.pr.pen., în baza actelor și lucrărilor dosarului și a reglementărilor în materie, Curtea constată nefondată contestația, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cererea de recurs înregistrată la T. B.-N. în dosar nr.(...) la (...), recurentul B. C. D. a indicat adresa din B., str. Î. T. nr.53, sc.D, ap.59, jud. B. N., adresă de la care a și fost citat pentru termenul de recurs din 6 septembrie 2011 ( dovada de îndeplinire a aprocedurii de citare - fila 6 dos. recurs).
Așa fiind, în condițiile în care, contestatorul nu a indicat în cererea de recurs care este adresa unde locuiește efectiv, deși, susține că din 2003 locuia la altă adresă decât cea indicată și, nici nu a indicat în cursul procesului ( de la data declarării recursului și până la soluționarea acestuia), o altă adresă de unde să fie citat - conform art.177 alin.2 C.pr.pen., instanța de recurs, în mod legal, l-a citat de la adresa indicată, în condițiile art.177 alin.9 C.pr.pen., citarea de la alte adrese putând a se face doar în ipoteza în care nu s-ar fi indicat nicio adresă în cererea de recurs sau dacă, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare ar fi rezultat că adresa indicată nu este corectă sau că destinatarul și-ar fi schimbat adresa.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 6 dos. recurs) rezultă că citația pentru termenul din 6 septembrie 2011 a fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului, nefiind găsită nicio persoană de la pct.1 (soț, rudă cu destinatarul, persoană care locuiește cu acesta, portar) - în conformitate cu prev. art.179 alin.4 C.pr.pen., încheindu-se proces- verbal în acest sens, așa încât, criticile contestatorului - în sensul că agentul procedural în mod greșit ar fi procedat în acest fel, nefăcând verificări cu privire la prezența în locuință a vreunei persoane care să primească citația sau cu privire la noua adresă a contestatorului - sunt simple susțineri, neprobate în vreun fel, consemnările agentului procedural despre împrejurări constatate peronal sau din relatările altor persoane făcând dovada stării da fapt constatate, până la proba contrară sau dovedirea caracterului fals al acestora.
Așa fiind, față de considerentele expuse, Curtea constată că procedura de citare a contestatorului pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost îndeplinită conform legii, nefiind incident cazul de contestație în anulare invocat.
În consecință, în temeiul art.392 alin.1 C.pr.pen. se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de către contestatorul B. C. D., domiciliat în B., str. Z. nr. 1, sc.A, ap.18 împotriva deciziei penale nr. 1310 din 6 septembrie 2011 a Curtii de A. C.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie
2012..
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
2 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 252/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1124/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
