Decizia penală nr. 92/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 92/R/2012
Ședința publică din 19 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B.-judecător
JUDECĂTORI : V. G.
D. P.
GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA TURDA împotriva sentinței penale nr.410 din 28 septembrie
2011 al Judecătoriei T. pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul T. P. R., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 2., din data de (...), pentru săvârșirea infracțiunii prev si ped de. 87 alin 1 din
OUG 195/2002 modificată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul ales avocat ALB T., din cadrul Baroului de avocați B., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat IDA D., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar două caracterizări pentru circumstanțiere, din partea numiților P. F. și P. T. O. De asemenea, mai depune la dosar un memoriu cuprinzând poziția inculpatului față de recursul formulat în cauză de parchet.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se pronunțe o hotărâre mai fermă de condamnare a inculpatului, prin aplicarea unei pedepse superioare celei dispuse de prima instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea atacată este netemeinică, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind insuficientă pentru atingerea scopului preventiv și inhibitor al pedepsei. Ca argumente pentru aplicarea unei pedepse mai mari în cauză, se invocă faptul că inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică foarte ridicată (2,05 gr/mie alcool pur în sânge la prima probă recoltată, respectiv de 1,90 gr/mie la cea de-a doua) într-un interval orar (1720) și pe un sector de drum cu o circulație intensă, conduita acestuia punând în pericol real viața și integritatea celorlalți conducători auto și a pietonilor aspecte ce trebuie să se reflecte în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. La individualizarea pedepsei mai solicită a fi avut în vedere și faptul că, deși inculpatul a mai fost anterior sancționat administrativ pentru o faptă similară prezentei, acesta nu a înțeles să își reformeze conduita socială recidivând în a conduce sub influența băuturilor alcoolice, de data aceasta cu o alcoolemie mult mai ridicată.
În final, se apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantumul stabilit de instanța de fond lipsește practic de eficiență caracterul preventiv și inhibator al acesteia, pericolul social al unei astfel de fapte și al urmărilor acesteia nefiind reflectat în reacția normală, aflictivă, a legii.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că, în mod corect instanța de fond a reținut că inculpatul a fost sincer și a cooperat cu organele de cercetare penală, de urmărire penală, aceeași conduită sinceră a avut-o și în fața instanței de judecată. În fața instanței de fond a regretat sincer și a recunoscut în totalitate fapta comisă și reținută în actul de sesizare a instanței, nu a solicitat administrarea de probe decât cele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-a și însușit, sens pentru care a solicitat soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate reglementată de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, a recunoașterii vinovăției.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul nu posedă antecedente penale, atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, recunoscând și regretând fapta comisă, fiind pe deplin integrat în societate, iar pedeapsa de 9 luni închisoare constituie un avertisment serios pentru inculpat, scopul pedepsei realizându-se, atât sub aspect preventiv, cât și sancționator. Scopul pedepsei este de a-l îndrepta și reeduca pe cel care săvârșește o infracțiune, ori pentru inculpat, așa cum rezultă din întreg materialul probator aflat la dosar, îndreptarea și reeducarea acestuia a început să curgă din momentul în care a dat primele declarații, și care au fost menținute pe tot parcursul procesului penal, regretând fapta comisă.
Inculpatul T. P. R. având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului declarat de parchet, arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza șucrărilor dosarului, constată că prin sentința penală nr.410 din
(...), Judecătoria Turda a condamnat pe inculpatul T. P. R.- fiul lui I. si I., nascut la data de (...) in mun. T., jud. C., cetatean roman, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidiva, studii- scoala profesionala, somer, necasatorit, stagiul militar- nesatisfacut, cu dom. in mun. T., str. C., nr. 40, jud. C. CNP- 1., la pedeapsa inchisorii in cuantum de 9 ( noua) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
In baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a tz II C.pen. de la data ramanerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executarii pedepsei.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 9 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen.a fost obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocatGligan P. M., se va avansa din
FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul din (...) emis în dosar nr.1374/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Turda, inculpatul T. P. R. a fost trimis în judecată, în stare de liberate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 modificată și republicată.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că la data de (...), în jurul orei 17,20, a condus pe drumurile publice, respectiv pe str. P. R. din municipiul T., autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare (...), având o îmbibație alcoolică în sânge de 2,05 gr./mie la prima probă și respectiv
1,90 gr./mie la a doua probă.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii (f.4), declarațiile învinuitului (f.10-11), declarația martor (f.13), rezultat Alcooltest Printer (f.6), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f.9), buletin de examinare clinică (f.8).
În fața instanței de judecată, anterior deschiderii cercetării judecătorești, inculpatul, în baza art. 320¹ Cod procedură penală, a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, nu solicită administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le recunoaște și le însușește, cererea acestuia fiind încuviințată.
Examinând rechizitoriul și materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În data de (...), în jurul orei 17,20, doi agenți de poliție rutieră din cadrul
Poliției municipiului T., în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe str. P. R. din municipiul T., au oprit pentru control autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare (...), care circula din direcția cartier T. N. înspre str. Ana Ipătescu. La volanul autovehiculului oprit, se afla inculpatul T. P. R., aspect constatat cu ocazia prezentării de către acesta a documentelor solicitate pentru control. În urma discuțiilor purtate cu inculpatul, agentul de poliție s-a sesizat că acesta consumase băuturi alcoolice, fapt ce l-a determinat să îl testeze cu aparatul Alcooltest marca
Drager, seria ARUB-0779, care la poziția 00975 a indicat valoarea de 1,03 mg./litru, alcool pur în aerul expirat (f.6 din dosarul de urmărire penală).
Urmare a celor constatate, inculpatul a fost condus la S. municipal T. pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii gradului de alcoolemie, acestuia fiindu-i recoltate 2 probe de sânge la interval de o oră.
După cum se poate observa din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1208/(...) emis de IML C. N. (f.9 din dosarul de urmărire penală), alcoolemia avută de inculpat a fost de 2,05 gr./mie la prima probă și 1,90 gr./mie la a doua probă.
Valoarea rezultată nu a fost contestată de către inculpat și nu s-a solicitat recalcularea alcoolemiei.
Această stare de fapt a fost recunoscută de altfel de către inculpat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței. În consecință, instanța a reținut vinovăția inculpatului ca fiind cu certitudine dovedită, pentru că nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nu este de natură a naște dubii sub acest aspect.
În drept, fapta inculpatului care la data de (...), în jurul orei 17,20, a condus pe drumurile publice, respectiv pe str. P. R. din municipiul T., autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare (...), având o îmbibație alcoolică în sânge de 2,05 gr./mie la prima probă și respectiv 1,90 gr./mie la a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, modificată și republicată.
Prin urmare, instanța a condamnat pe inculpat la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea cuantumului concret al pedepsei instanța a avut în vedere pe de o parte faptul că inculpatul nu posedă antecedente penale, iar pe de altă parte, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, acesta recunoscând și regretând fapta comisă. Instanța va avea însă în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei și împrejurarea că alcoolemia inculpatului era una ridicată, precum și faptul că acesta a săvârșit infracțiunea în oraș, la o oră cu trafic relativ intens.
Față de considerentele sus-menționate instanța a apreciat că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, dar este justificată aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Față de cele ce preced, în baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin.1-4, 7 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a-II-a Cod penal.
Față de circumstanțele sus-menționate, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81 literele a) și b) din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 9 luni, conform articolelor 81-82 din Codul penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria
Turda care a solicitat admiterea căii de atac promovate și rejudecând dosarul, pronunțarea unei soluții care să corespundă prin pedeapsa aplicată pericolului social sporit al faptei și făptuitorului, sancțiunea judecătoriei, fiind netemeinică.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Alcoolemia de 2,05 gr.%o deși este suficientă prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată într-un context mai larg întrucât pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur și simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut ca infracțiune distinctă o faptă nu doar probată prin cifre, ci constatată clinic, în teza a II-a a textului incriminator.
Desigur că în situația când starea exprimată cifric este însoțită și de o evidentă situație sanitară alterată, constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării, că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social. Dar, în speță tocmai datorită constatării urmărilor clinice, se poate aprecia ca prezentând pericol social fapta comisă de inculpat.
În speță, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul la data de 11 mai
2010, a condus autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...), în P. R. din municipiul T. având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 2.05 gr.%o. Soluționarea cauzei în fața judecătoriei s-a realizat conform art.320/1 C.proc.pen., ca efect al recunoașterii vinovăției inculpatului, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecătoria Turda a concluzionat că probele din faza de urmărire penală conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.
Curtea de A. analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev.de art. 87 alin.1 din OUG
195/2002.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri"; pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
Instanța apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidivă.
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,05 gr.%o, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumită valoare, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal,
și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Considerarea lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu.
În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,05 gr.%o, într-o zonă cu o circulație intensă, la o oră de vârf, nu impune aplicarea în favoarea acestuia a sancțiunii de doar 9 luni închisoare.
Cu toate acestea, având în vedere sinceritatea deosebită a inculpatului, disponibilitatea de a fi soluționată cauza doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, împrejurarea că nu a fost implicat într-un eveniment rutier, cooperarea cu organele judiciare, va obliga instanța de recurs ca la individualizarea sancțiunii să țină cont de dispozițiile art.320/1 alin.7
C.proc.pen.
Neputând fi omis însă pericolul social sporit al faptei, aceea de a rula cu autovehiculul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, Curtea apreciază ca fondat recursul parchetului, sens în care acesta va fi admis în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen. și rejudecând in aceasta limită în baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 al.7 Cod proc.penala, va condamna inculpatul, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare. Având în vedere că inculpatul nu este recidivist, există suficiente garanții prin prisma art.52 C.pen. că reeducarea sa va fi posibilă și fără executarea pedepsei, sens în care va dispune conform art.
81 Cod penal suspendarea condiționată a executarii sancțiunii pe durata termenului de încercare prev.de art.82 Cod penal, acela de 3 ani si 3 luni.
Conform art. 359 Cod proc.penala va atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 Cod penal. Face aplicare a art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal, privind suspendarea ped. accesorii. Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.
Se va stabili onorar apărător din oficiu la 100 lei ce se achita Baroului de
A. C. din FMJ, conform art.189 C.proc.pen.
Cheltuielile judiciare in recurs vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 alin.3 pct.3 C.proc.pen
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentintei penale nr. 410 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei T. pe care o caseaza cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului T. P. R. si individualizarea ei și rejudecând în aceasta limită:
In baza art. 87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art. 320/1 al.7 Cod proc.penala, condamna pe inculpatul, T. P. R. fiul lui I. și I., născut la (...) în T., domiciliat în T., str.C. nr. 40 jud. C., CNP 1. pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană având in sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, la o pedeapsă de :
1 an și 3 luni închisoare.
In baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 Cod penal, acela de 3 ani si 3 luni.
Conform art. 359 Cod proc.penala atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
Face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
Face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal, privind suspendarea pedepselor accesorii.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Stabilește onorar apărător din oficiu la 100 lei ce se achita Baroului de A.
C. din FMJ.
Cheltuielile judiciare in recurs rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
M. B. V. G. D. P. | M. N. |
red.PD/CA
4 ex. - (...)
jud.fond.O. M.
| ← Decizia penală nr. 158/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 623/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
