Decizia penală nr. 114/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.114/A/2012
Ședința publică din 11 iunie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpații Z. I. și B. P. împotriva sentinței penale nr.45 din 18 aprilie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată astfel :
- inculpatul Z. I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art.20 rap.la art.174 al.1 C., cu aplic.art.73 lit.b C.
- inculpatul B. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și violare de domiciliu prev. de art.180 al.2 C. și art.192 al.2 C., cu aplic.art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Z. I., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.M. Mirel și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. P. av.Mititelu M., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul B. P. și părțile civile S. de U. B. și S. de A. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus de către partea civilă S. de A. B., o cerere prin care învederează instanței că își menține pretențiile formulate în fața instanței de fond.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Z. I., în temeiul art.379 pct.2 lit.a C., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.45/2012 a T.ui B. N. și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre cu reducerea substanțială a pedepsei aplicate acestui inculpat. S. că, atât starea de fapt, cât și încadrarea juridică a faptei au fost corect reținute, nefiind contestate de niciuna din părți. Mai mult, chiar dacă apelul privește o infracțiune gravă, o simplă observare arată faptul că aceasta a fost săvârșită în condiții speciale. Însăși în rechizitoriul parchetului, s-a reținut atenuanta stării de provocare a inculpatului și faptul că acesta a săvârșit infracțiunea într-o puternică stare de tulburare, de natură a-i perturba rațiunea. Au existat două acțiuni ilicite din partea coinculpatului B. P., două infracțiuni de lovire, la interval de timp destul de clar evidențiat, precum și o infracțiune de violare de domiciliu, fără de care, tentativă de omor nu s-ar fi săvârșit. Cu privire la condițiile judecării, solicită a se observa faptul că s-a făcut în condițiile recunoașterii vinovăției, cu starea de provocare la care a făcut referire, și că pe tot parcursul judecății la fond, a existat intenția manifestată ferm de a se soluționa amiabil această cauză, apelantul fiind dispus să achite despăgubirile părții vătămate B.
Solicită a se reține pe de altă parte, faptul că la fila 60 din dosar fond, este referatul de evaluare a inculpatului, din care rezultă că acesta este căsătorit, are doi copii minori, locuiește împreună cu familia în foarte bune condiții, se bucură de stabilitate financiară, în pofida faptului că nu este angajat, dar a prestat servicii în străinătate, este o persoană fără antecedente penale și, însăși cu partea vătămată se afla în relații de prietenie. Mai mult, inculpatul este persoana care a apelat serviciul de urgență și s-a predat organelor de poliție.
Solicitarea în concluzie, este de reducere în mod substanțial a pedepsei.
Învederează faptul că sunt îndeplinite condițiile legii pentru aplicarea art.81 și 82
C., în ceea ce privește modul de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cu privire la apelul inculpatului B. P., arată că în fața instanței de fond, a arătat că inculpatul este în măsură să îndeplinească plata despăgubirilor civile și a daunelor morale dispuse, fapt pentru care lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat de către inculpatul B. P.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. P. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, prin hotărârea ce se va pronunța a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C., în ce privește fapta de violare de domiciliu, iar în ceea ce privește fapta de lovire și alte violențe achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.
R. la infracțiunea de violare de domiciliu, așa cum a fost arătat de către toate persoanele audiate în cauză, inculpatul a fost invitat în respectivul imobil de către fratele inculpatului, respectiv Z. I., unde acesta a stat la discuții. E. adevărat că ulterior, după ce a băut și inculpatul Z. I., au existat anumit neînțelegeri între acesta și partea vătămată B. R. la susținerile că acestuia i s-ar fi cerut să părăsească domiciliul, așa cum a declarat inculpatul B. P., la momentul la care i s-a cerut de către inculpatul Z. să părăsească domiciliul, acesta i-a spus că nu a venit la el și din acest motiv, a refuzat plecarea.
Mai mult, având în vedere discuțiile dintre acesta și fratele inculpatului Z., trebuie să se rețină faptul că acesta a considerat că se află în respectivul imobil cu acordul cel puțin, al fratelui inculpatului.
Pentru aceste motive, consideră că nu se poate reține săvârșirea de către acesta a faptei de violare de domiciliu.
În ceea ce privește fapta de lovire și alte violențe prev. de art.80 al.2 C., declarația inculpatului este aceea că, nu el l-a lovit pe inculpatul Z. I. E. adevărat că, din declarațiile celorlalți martori audiați rezultă că acesta l-a lovit. Solicită a fi privite cu circumstanță aceste declarații, toți martorii fiind membrii ai aceleași familii. Pentru aceste motive, consideră că față de declarațiile inculpatului, se poate reține ca stare de fapt, că acesta nu a lovit pe inculpatul Z.
În subsidiar, solicită a se da o mai mare eficiență disp. art.74 respectiv art.76 C., și evident să se reducă cuantumul pedepselor aplicate de către prima instanță.
R. la apelul formulat de către inculpatul Z. I., lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui apel.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea ambelor apeluri formulate în cauză ca nefondate, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. P., apreciază că materialul probator a confirmat vinovăția acestuia sub aspectul infracțiunilor de lovire și violare de domiciliu, raportat la împrejurările concrete, inclusiv la poziția procesuală a acestei persoane, care nu a recunoscut nici una din acuzațiile aduse, instanța a procedat corect în final reținând alte împrejurări cu caracter de circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată fiind în final îndestulătoare sub aspectul cuantumului și suficientă sub aspectul modalității de executare, pentru realizarea reeducării.
R. la inculpatul Z. I., apreciază că încadrarea juridică este corect făcută, starea de provocare ca circumstanță atenuantă legală a fost corect reținută, însă pe de altă parte, prima instanță a realizat un proces de individualizare corect, prin prisma tuturor împrejurărilor reținute, dozând sancțiunea finală prin evaluarea întregului ansamblu de circumstanțe, care au avut în final rezultatul descris în cuprinsul sentinței.
Apreciază că reducerea pedepsei sub minimul rezultat în urma reducerii corespunzătoare conform art.320/1 C., este suficientă raportat la faptul că, totuși această activitate infracțională a inculpatului trebuie apreciată la gravitatea relativă pe care a avut-o în realitate. Apreciază că de fapt, întregul conflict a fost generat de consumul de alcool, instanța având în vedere cu siguranță și elementele din referatul de evaluare, care atestă că inculpatul în genere, pe fondul consumului de alcool este cunoscut ca o persoană violentă, faptul că scuza provocării nu înlătură discernământul și că totuși, reacția inculpatului, acea violență a coinculpatului a fost excesivă prin prisma a utilității acesteia, respectiv a dorinței de a înlătura pe coinculpat din locuință, el acționând deosebit de violent, cu punerea evidentă în primejdie a vieții victimei.
Prin urmare, valorificând aceste elemente, în opinia sa, cuantumul pedepsei este corect stabilit și legal determinat prin prisma textelor legale reținute, iar modalitatea de executare este de asemenea, temeinică și de natură a da eficiență principiilor referitoare la necesitatea realizării funcțiilor de reeducare și de prevenție în cazul acestei infracțiuni.
În consecință, solicită respingerea ambelor apeluri.
Inculpatul Z. I., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei
C U R T E A
Prin sentința penală nr.45 din 18 aprilie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr.(...), au fost condamnați inculpații:
1. Z. I. ( fiul lui I. și I., născut la data de (...) în N., județul B.-N., domiciliat în comuna I. M. nr. 702, județul B.-N., CNP-1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla), la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a)-b) Cod penal pe timp de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b rap. la art.76 lit.c Cod penal, art.320/1 Cod pr.pen.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a)-b) Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu data de (...) la zi.
Conform art.350 Cod proc.pen s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul Z. I. să plătească părții vătămate -inculpat B. P. suma de 4.500 lei cu titlu de daune materiale și suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale; părții civile S. J. de U. B. suma de 2322,75 lei, cu titlu despăgubiri civile; părții civile S. de A. B.-N. suma de 569,4 lei și dobânda legală la această sumă, începând cu data de (...) (data imediat următoare intervenției) și până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus confiscarea briceagului utilizat de inculpatul Z. I. la comiterea faptei.
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Z. I.
2. B. P. ( fiul lui N. și T., născut la data de (...) în I. M., județul B.-N., domiciliat în comuna I. M., nr. 665, județul B.-N., CNP-1.) la pedepsele de:
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.c Cod penal;
S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal, iar în baza art.34 lit.b Cod penal și s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a pus în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
S-a constatat că inculpatul-parte vătămată Z. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul-parte vătămată Z. I. să plătească statului suma de
430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și părții vătămate-inculpat B. P. suma de
1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar partea vătămată-inculpat B. P. să plătească statului suma de 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N. nr. 5., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z. I., aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. P., pentru comiterea infracțiunilor de lovire și violare de domiciliu prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În motivare, s-a arătat că în noaptea de (...)/0(...), inculpatul B. P. a refuzat să părăsească locuința părților vătămate Z. I., Z. I., Z. M. M., Z. I. D. și Z. I., deși i-a fost solicitat acest lucru în mod repetat, motivând că nu pleacă până nu îi dă doi pumni părții vătămate Z. I., după care, profitând de momentele de neatenție a celor prezenți, prin surprindere a aplicat părții vătămate Z. I. două lovituri cu pumnul în față cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce îl privește pe inculpatul Z. I., trimiterea sa în judecată a fost motivată prin faptul că acesta, în noaptea de (...)/0(...), după ce anterior consumase băuturi alcoolice împreună cu victima B. P., pe fondul unui conflict spontan și după ce partea vătămată l-a lovit cu pumnul de două ori în zona feței, fiind într-o stare de tulburare, i-a aplicat două lovituri cu un briceag, una în zona abdominală iar una în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Partea vătămată S. J. de U. B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.097 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate B. P. consecutiv agresiunii suferite (f.28-29 dosar instanță), iar partea vătămată S. de A. B.-N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 759, 20 lei și dobânda legală la această sumă, începând cu data de (...)
(data imediat următoare intervenției) și până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, pentru îngrijirile medicale acordate părții vătămate ca urmare a agresiunii (f.44-45 dosar urmărire penală).
B. P., în calitate de parte civilă, a solicitat obligarea inculpatului Z. I. la plata sumei de 41.100 lei cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale. În calitate de inculpat, nu a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că nu l-a lovit pe Z. I., și nici nu a refuzat să părăsească locuința acestuia, pentru că nu i s-a cerut acest lucru de nimeni, decât după ce a fost agresat de acesta.
Z. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză privitor la infracțiunile raportat la care a figurat ca parte vătămată, iar raportat la cele în care a figurat ca inculpat, a arătat că solicită aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală, că este de acord să plătească părții civile B. P. suma de 9.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și daune morale, și că este de acord să plătească părților civile-unități spitalicești sumele solicitate de acestea, dar calculate raportat la culpa sa în producerea evenimentului violent.
Din probele administrate în cauză (plângerea părții vătămate Z. I.-f.5 dosar urmărire penală; procesul-verbal de cercetare la fața locului-f.7-10 dosar urmărire penală; procesul-verbal de examinare-f. 30 dosar urmărire penală; constituirile de parte civilă și actele medicale-f. 32-50 dosar urmărire penală; constatările medico-legale-f. 51-62 dosar urmărire penală; raportul de expertiză medico-legală nr.394/II/H/1/(...), întocmit pentru partea vătămată B. P. de către S. J. de M. L. B.-N.-f. 162 dosar instanță, declarațiile părților vătămate-inculpați din faza de urmărire penală și din faza judecății; declarațiile martorilor Z. I., Z. I., Z. M., Z. I. D., B. S., T. G., M. A., B. I. cazierele judiciare-f. 92-93 dosar urmărire penală; referatele de evaluare a inculpaților, întocmite de S. de P. de pe lângă T. B.-N. (f.60, 64 dosar instanță), ins tanț a a reț inu t în f ap t ur măto arele:
La data de 0(...), orele 1,32, organele de poliție din comuna I. M. au fost sesizate despre faptul că a avut loc o agresiune cu un corp tăietor-înțepător asupra părții vătămate B. P., care a fost transportat de urgență cu ambulanța la
S. J. de U. B.
În fapt, în seara zilei de (...) orele 20, inculpatul-parte vătămată B. P. a venit la domiciliul familiei Z., ocazie cu care a discutat în curte probleme gospodărești împreună cu martorul Z. I. D., fratele inculpatului, care îl chemase în acest sens, după care, la invitația martorului, partea vătămată-inculpat a intrat în locuința familiei Z.
La scurt timp a venit acolo inculpatul-parte vătămată Z. I. (care locuia împreună cu soția sa, martora Z. I. și copilul acestora în imobilul respectiv), având asupra sa un flacon cu țuică tare. La solicitarea acestuia martorul Z. I. D. a preparat cu apă și zahăr o parte din țuica adusă, după care au început toți trei să consume noua băutură preparată.
În timp ce consumau alcoolul respectiv, în jurul orelor 22,45, între inculpatul-parte vătămată Z. I. și partea vătămată-inculpat B. P. a început o discuție contradictorie, Z. I. reproșându-i lui B. P. faptul că i-a vândut un câine care nu era bun de nimic, și că în consecință trebuia să-și preia câinele și să restituie prețul plătit, plus alte cheltuieli efectuate cu îngrijirea și creșterea acestuia. Întrucât discuția a degenerat în ceartă, Z. I. i-a cerut lui B. P. să plece acasă, același lucru făcându-l și Z. I. și ceilalți membri ai familiei, în jurul orelor
23,00 martora Z. I. cerându-i în acest sens ajutorul fiului ei, Z. M. M., care dormea într-o cameră alăturată.
La solicitarea inculpatului-parte vătămată de a părăsi locuința, inculpatul B. P. a răspuns că nu pleacă din casă pentru că nu e casa lui (a lui Z. I.), deși era conștient de faptul că inculpatul și familia sa locuiau la adresa respectivă, a început să înjure și să adreseze cuvinte jignitoare întregii familii Z., susținând că nu va pleca din casă până nu îi dă doi pumni lui Z. I.
Martorii Z. I., Z. I., Z. M. M. și Z. I. D. au încercat să aplaneze conflictul, cerându-i în mod repetat părții vătămate-inculpat B. P. să plece acasă, însă acesta, profitând de un moment de acalmie și de neatenție a celor prezenți, s-a ridicat brusc de pe patul pe care stătea și peste masă l-a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată Z. I.
Au intervenit frații lui Z. I., care au adus din nou o stare de acalmie, și chiar l-au convins pe inculpatul B. P. să părăsească imobilul, acesta fiind de acord să-l însoțească pe martorul Z. M. M. până în holul locuinței, însă repeta că refuză să părăsească locuința până nu îi dă doi pumni lui Z. I.
La un moment dat a revenit în locuință, unde a mai consumat alcool împreună cu Z. D., timp în care împreună cu Z. I. se insultau reciproc, iar după puțin timp, fiind deja după ora 1,00 noaptea, profitând de neatenția celor din familia Z., B. P., în aceeași modalitate în care îl mai lovise o dată, l-a lovit din nou cu pumnul în față pe partea vătămată Z. I., cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, constatate prin raportul de constatare medico-legală nr.1804/II/a/86/(...), întocmit de S. J. de M. L. B.-N. (f.61 dosar urmărire penală).
Inculpatul-parte vătămată Z. I., după lovitura primită, fiind într-o stare de tulburare pricinuită de lovitură și de cuvintele jignitoare ce-i fuseseră adresate, a luat de la brâu briceagul său și fără ca vreo persoană din cele prezente să observe, l-a lovit cu briceagul cu putere în zona abdominală precum și în zona toracică stângă pe inculpatul-parte vătămată B. P., după care a fugit afară și a aruncat briceagul folosit.
Văzându-l rănit, martora Z. I. l-a pansat, iar martorul Z. M. M. a chemat ambulanța, după care victima a fost transportată de către membrii familiei Z. până într-un loc în care ambulanța a avut acces.
Inculpatul-parte vătămată Z. I. a anunțat organele de poliție din comună și la ora 1,50 s-a prezentat în fața acestora, recunoscând faptele și arătând locul unde a aruncat briceagul (lângă un tufiș).
Prin rapoartele de constatare medico-legale s-a reținut că partea vătămată
B. P. a prezentat „plagă tăiată toraco-abdominală penetrantă cu eviscerație prin agresiune cu cuțit și plagă tăiată toraco-difragmatico-abdominală. Pleurostomie cu drenaj aspirativ spațiul VI i.c. stg.";, leziuni care necesită 22-24 zile de îngrijiri medicale și întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții victimei, leziunile părții vătămate datând din (...).
Raportul de expertiză medico-legală întocmit în faza judecății, având nr.394/II/H/1/(...), întocmit pentru partea vătămată B. P. de către S. J. de M. L. B.-N., a concluzionat că acesta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor (ex.briceag, cuțit etc.), au necesitat 34-35 zile de îngrijiri medicale, care includ și tratamentul de recuperare postoperatorie, întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții victimei, însă nu i-a fost afectat nici un organ vital; leziunile suferite au determinat pierderea totală, temporară, a capacității de muncă, încadrabilă în gradul I de invaliditate, pe o perioadă de 45 de zile de la data agresiunii, a părții vătămate, ulterior capacitatea de muncă a acesteia nefiind scăzută.
Deși au același domiciliu cu partea vătămată Z. I., numiții Z. I., Z. I., Z. M. M. și Z. I. D. au arătat că nu doresc să participe în cauză în calitate de părți vătămate în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu pentru care este cercetat B. P., astfel că au fost audiați în calitate de martori.
În ceea ce privește starea de provocare reținută la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul Z. I., probele administrate în cauză au relevat faptul că în mod cert incidentul a fost declanșat de partea vătămată-inculpat B. P., care, pe fondul discuțiilor despre câinele vândut și al consumului de băuturi alcoolice, a adresat cuvinte jignitoare familiei Z., l-a lovit pe Z. I., a refuzat să părăsească locuința respectivă, deși i-a fost solicitat acest lucru, cu motivația că o să plece din imobil doar după ce-i va aplica doi pumni acestuia, ceea ce a și făcut ulterior - conduita aceasta fiind factorul determinant în comiterea infracțiunii de tentativă de omor.
Apărarea că partea vătămată-inculpat era sub influența băuturilor alcoolice nu este de natură să o exonereze de răspundere penală sau să funcționeze ca circumstanță atenuantă, iar faptul că partea vătămată a fost invitată în imobilul respectiv nu are relevanță juridică, atâta vreme cât refuzul părăsirii locuinței are semnificație juridică autonomă, neavând importanță modul în care inculpatul a pătruns în respectivul domiciliu. Pentru existența infracțiunii este necesar doar ca persoana vătămată să formuleze o cerere categorică, expresă, făptuitorului, de a părăsi respectiva locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, iar făptuitorul să refuze să se conformeze, explicit sau implicit.
De asemenea, susținerea părții vătămate că nu a avut cunoștință de faptul că inculpatul locuiește în imobilul respectiv nu poate fi primită, atâta vreme cât acesta locuia împreună cu familia de cca. trei săptămâni la adresa respectivă, fapt cunoscut în comunitate, în acest sens pledând și faptul că inculpatul Z. I. și familia sa erau prezenți acolo la o oră înaintată din noapte. Apoi, în accepțiunea disp.art.192 Cod penal, prin domiciliu se înțelege locul în care o persoană își desfășoară viața sa personală, incluzând nu numai locuința propriu-zisă, ci și orice încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, putând fi vorba inclusiv de o locuință temporară sau chiar o construcție care fără a avea această destinație, este totuși folosită drept locuință. Pe de altă parte, este de observat faptul că toți membrii familiei Z. i-au cerut lui B. P. să plece din imobil, însă nu a fost trimis în judecată raportat la refuzul său față de cererea acestora.
Având în vedere această stare de fapt, instanța a apreciat că fapta inculpatului Z. I., care în noaptea de (...)/0(...), după ce anterior consumase băuturi alcoolice cu victima B. P., pe fondul unui conflict spontan cu aceasta, și după ce partea vătămată l-a lovit cu pumnul de două ori în zona feței, fiind într-o stare de tulburare, i-a aplicat acesteia două lovituri cu un briceag una în zona abdominală iar una în zona toracică stângă cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20
Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a)-b) Cod penal pe timp de 3 ani, făcându-se totodată aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a)-b) Cod penal (la alegerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă avându-se în vedere natura și gravitatea ridicată a faptei).
La individualizarea acestei pedepse, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, și anume: natura și gradul de pericol social ridicat al faptei, care a pus în primejdie viața părții vătămate B. P., împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului, care potrivit concluziilor referatului de evaluare devenea, pe fondul unui consum minim de alcool impulsiv și certăreț, riposta la cea mai mică provocare, își agresa și soția, atunci când consuma mai mult de 2-3 beri (el fiind văzut-la interval de 4-6 săptămâni periodic în stare de ebrietate de către localnici), lucrătorii de poliție arătând că mai fost sancționat contravențional pentru acest motiv, conform Legii nr.61/1991 (însă soția sa afirmând că de când a rămas însărcinată a evitat să consume alcool și a devenit mai atent și mai responsabil în viața de familie).
S-a avut în vedere de asemenea faptul că inculpatul a acționat în stare de tulburare, datorată conduitei părții vătămate, care l-a insultat și l-a agresat fizic
(reținându-se culpa inculpatului-parte vătămată în producerea incidentului violent de 75%, raportat la disproporția între loviturile aplicate de B. P. și agresiunea exercitată de Z. I.), limitele speciale de pedeapsă, reduse ca urmare a aplicării disp.art.20 Cod penal, a art.320/1 Cod procedură penală, și a art.73 lit.b rap. la art.76 lit.c Cod penal.
Conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu data de (...) la zi.
Conform art.350 Cod proc.pen s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.14,346 Cod procedură penală, rap. la art.1357 Cod civil, inculpatul Z. I. a fost obligat să plătească părții vătămate-inculpat B. P. suma de
4.500 lei cu titlu de daune materiale și suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
La cuantumul daunelor materiale acordat a fost avut în vedere faptul că inculpatul Z. I. a fost de acord să plătească părții vătămate B. P. suma de 9.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile și daune morale (în lipsa precizării sumelor exacte de daune morale și daune materiale a fost considerată proporția de ½), acordându-se suma de 4.500 lei cu titlu de daune materiale, prin prisma principiului disponibilității, întrucât instanța a apreciat că probele administrate în cauză nu au făcut dovada prejudiciului material pretins de partea vătămată ca urmare a agresiunii decât în parte.
Astfel, martorii audiați în latura civilă au arătat că este real faptul că partea vătămată B. P. a avut o ofertă de lucru din Germania, însă nu au precizat cu ce sumă urma să fie plătită aceasta. Nu s-au putut lua în considerare condițiile contractuale de care a beneficiat martorul T. G., întrucât, conform declarației acestuia, plata se efectua în funcție de numărul orelor lucrate (ceea ce indică o specificitate contractuală pentru fiecare persoană), lipsind în consecință elementul de certitudine al pagubei suferite, și pe de altă parte, martorul a aflat despre această ofertă de la însăși partea vătămată, și nu dintr-o sursă neutră.
În privința cheltuielilor efectuate cu plata persoanelor angajate la cosit, este real de asemenea faptul că martorii au declarat că ziua de coasă se plătește cu suma de 100 de lei, însă nu au putut să relateze date despre numărul zilelor lucrate de cei angajați, numărul acestora din urmă, sau despre condițiile contractuale convenite.
Conform declarației martorului M. A., partea vătămată a angajat o persoană la cosit pentru o zi, dar a declarat însă că nu are cunoștință de cuantumul sumei cu care aceasta fost plătită efectiv. C. dacă s-ar presupune că persoana angajată de partea vătămată la cosit ar fi fost plătită cu suma de 100 de lei, incluzând mesele, potrivit obiceiului local, pentru ziua lucrată, aceasta nu depășește cuantumul prejudiciului de 4.500 de lei, cu acoperirea căruia inculpatul Z. I. a fost de acord, cu titlu de despăgubiri civile, celelalte cheltuieli pretinse de partea vătămată cu acest titlu nefiind dovedite.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a acordat suma de
15.000 lei, avându-se în vedere și disponibilitatea inculpatului pentru suma de
4.500 de lei, dar și suferința fizică și psihică cert resimțite de partea vătămată consecutiv traumatismului suferit, faptul că a avut nevoie de o perioadă de recuperare, dar și culpa sa în producerea incidentului violent, evaluată la 25%.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală rap. la art.313 din Legea nr.95/2006, modificată prin O. nr.72/2006, inculpatul Z. I. a fost obligat să plătească părții civile S. J. de U. B. suma de 2322,75 lei, cu titlu despăgubiri civile, și părții civile S. de A. B.-N. suma de 569,4 lei și dobânda legală la această sumă, începând cu data de (...) (data imediat următoare intervenției) și până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, (sume acordate proporțional cu culpa sa în producerea incidentului violent, evaluată la
75%).
În baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea briceagului utilizat de inculpatul Z. I. la comiterea infracțiunii.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 rap. la A. 1 pct.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Z. I.
Faptele inculpatului B. P., care în noaptea de (...)/(...), la solicitarea inculpatului Z. I., a refuzat să părăsească locuința acestuia, motivând că nu pleacă până nu îi dă doi pumni părții vătămate Z. I. și care i-a aplicat părții vătămate Z. I. două lovituri cu pumnul în față, cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, pentru care a fost condamnat la pedepsele de 2 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare.
La individualizarea acestei pedepse, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, și anume: natura și gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pedeapsă, persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor (deși probele administrate în cauză au relevat faptul că a declanșat incidentul violent, reținându-se culpa sa în producerea acestuia în proporție de
25%), dar nu are antecedente penale, făcându-se în consecință aplicarea disp.art. art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e,c Cod penal.
S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal, iar în baza art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Văzând întrunite condițiile prevăzute de lege și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilindu-se conform art.82 Cod penal un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal (la alegerea pedepselor accesorii luându-se în considerare natura și gravitatea faptelor, dar și persoana inculpatului), conform art.71 al.5 Cod penal fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a pus în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În baza art.14,346 Cod procedură penală s-a constatat că inculpatul-parte vătămată Z. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații Z. I. și B. P., fără a arăta în scris motivele, dar în a căror susținere orală de către apărători ( inculpatul B. P. nu s-a prezentat în fața instanței de apel) s-a solicitat, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, pentru inculpatul Z. I. să se reducă pedeapsa aplicată, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, cu consecința suspendării condiționate a executării pedepsei, iar pentru inculpatul B. P. achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C., pentru infracțiunea de violare de domiciliu și, respectiv, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C. pentru infracțiunea de lovire; în subsidiar - a se da o mai mare eficiență disp. art.74, respectiv art.76 C., și să se reducă cuantumul pedepselor aplicate de către prima instanță.
În motivarea recursului declarat de inculpatul Z. I., s-a arătat că acesta a săvârșit infracțiunea într-o puternică stare de tulburare, provocată de atitudinea părții vătămate, concretizată în două acțiuni ilicite, de agresare a inculpatului și, respectiv, de violare de domiciliu, fără de care, tentativă de omor nu s-ar fi săvârșit.
Inculpatul a recunoscut sincer fapta comisă, a manifestat ferm pe tot parcursul judecății intenția de a achita despăgubirile solicitate de partea vătămată, în măsura pe care a considerat-o el rezonabilă și, totodată, rezultă din referatul de evaluare a inculpatului, că acesta este căsătorit, are doi copii minori, locuiește împreună cu familia în foarte bune condiții, se bucură de stabilitate financiară, în pofida faptului că nu este angajat, dar a prestat servicii în străinătate, este o persoană fără antecedente penale și, însăși cu partea vătămată se afla în relații de prietenie. Mai mult, inculpatul este persoana care a apelat serviciul de urgență și s-a predat organelor de poliție.
În motivarea recursului declarat de inculpatul B. P., s-a arătat de către apărător că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, întrucât, așa cum s-a arătat de către toate persoanele audiate în cauză, inculpatul a fost invitat în respectivul imobil de către fratele coinculpatului Z., cu care a stat la discuții, iar la solicitarea coinculpatului de a părăsi domiciliul, i-a răspuns acestuia că nu a venit la el, ci este în vizită la fratele său și, din acest motiv, a refuzat plecarea. Inculpatul a considerat deci, că se află în respectivul imobil cu acordul cel puțin, al fratelui coinculpatului.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire și alte violențe - nu rezultă că ar fi fost săvârșită de inculpat, singurele declarații în acest sens fiind ale membrilor familiei coinculpatului Z., declarații care ar trebui privite cu circumstanță, tocmai datorită calității lor.
Inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, astfel că instanța ar putea valorifica mai substanțial circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C. și reduce pedeapsa mai mult, sub minimul special.
V erif ic ân d h o tăr âre a a tac a tă, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C., Curtea constată nefondate apelurile declarate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul Z. I., judecata în cauză a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
Curtea constată așadar, sub acest aspect, că instanța de fond a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate (relații privind viața și integritatea fizică a persoanelor); limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 10 ani,reduse cu 1/3, urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C., deci, închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni); persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta; împrejurările care au atenuat răspunderea penală - starea de provocare în care a acționat inculpatul, așa încât s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev. de art.73 lit.b C., dându-se eficiență dispoz. art.76 lit.c C.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, sub minimul special (redus cu
1/3), care reflectă corespunzător gradul de pericol social al faptei și, totodată, în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei.
Din aceeași rațiune, a asigurării realizării scopului pedepsei, nu se impune valorificarea ca circumstanță atenuantă nici a atitudinii anterioare a inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, deoarece, aceasta este practic o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și nu trebuie neapărat recompensată, făcut un titlu de glorie din acest lucru firesc, în lipsa unor evidențieri cu totul speciale, care să reclame acest tip de clemență. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, potrivit referatului de evaluare psiho-socială ( filele 60-63 dos. fond) pe fondul unui consum minim de alcool, inculpatul devine impulsiv și certăreț, ripostează la cea mai mică provocare, își agresa și soția, atunci când consuma mai mult de 2-3 beri (el fiind văzut la interval de 4-6 săptămâni periodic în stare de ebrietate de către localnici), lucrătorii de poliție arătând că mai fost sancționat contravențional pentru acest motiv, conform Legii nr.61/1991 (însă soția sa afirmând că de când a rămas însărcinată a evitat să consume alcool și a devenit mai atent și mai responsabil în viața de familie).
În ceea ce îl privește pe inculpatul B. P., Curtea constată că, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, judecătorul fondului a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că în noaptea de (...)/(...), la solicitarea inculpatului Z. I., a refuzat să părăsească locuința acestuia, motivând că nu pleacă până nu îi dă doi pumni părții vătămate Z. I. și, totodată, i-a aplicat părții vătămate Z. I. două lovituri cu pumnul în față, cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
S-a realizat apoi o încadrare juridică corectă a faptelor în infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 Cod penal și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal.
Faptele au fost dovedite prin coroborarea probelor menționate în considerentele hotărârii atacate și, chiar dacă inculpatul B. nu a recunoscut agresarea inculpatului Z., se constată că poziția sa este singulară, necoroborându-se cu restul probelor, respectiv, declarația inculpatului Z., în deplină concordanță cu declarațiile martorilor martorilor Z. I., Z. I., Z. M., Z. I. D. C. dacă acești martori sunt membrii familiei inculpatului Z., declarațiile acestora nu pot fi înlăturate doar pentru acest motiv, în contextul în care aceștia au fost constanți în declarații pe parcursul procesului și nu există motive de a bănui că nu au fost sinceri, cu atât mai mult cu cât, însuși inculpatul B. a recunoscut altercația cu Z. și chiar agresiunile, numai că le-a catalogat ca fiind reciproce (
….mă loveam cu Z.….).
În privința infracțiunii de violare de domiciliu, așa cum corect a arătat și prima instanță, nu pot fi primite apărările inculpatului, în sensul că a fost invitat în imobilul respectiv de unul din membrii familiei Z. și nu de inculpatul Z., atâta vreme cât refuzul părăsirii locuinței are semnificație juridică autonomă, neavând importanță modul în care inculpatul a pătruns în respectivul domiciliu. Pentru existența infracțiunii este necesar doar ca persoana vătămată să formuleze o cerere categorică, expresă, făptuitorului, de a părăsi respectiva locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, iar făptuitorul să refuze să se conformeze, explicit sau implicit.
De asemenea, corect a apreciat instanța și că susținerea inculpatului B. că nu a avut cunoștință de faptul că inculpatul locuiește în imobilul respectiv nu poate fi primită, atâta vreme cât acesta locuia împreună cu familia de cca. trei săptămâni la adresa respectivă, fapt cunoscut în comunitate, în acest sens pledând și faptul că inculpatul Z. I. și familia sa erau prezenți acolo la o oră înaintată din noapte.
Pe de altă parte, nici nu are relevanță dacă inculpatul Z. i-a solicitat sau nu inculpatului B. să părăsească locuința, atât timp cât este certă această solicitare din partea unora din membrii familiei Z. - aspect recunoscut și de către inculpatul B. și, din această perspectivă s-a realizat conținutul constitutiv al infracțiunii, prin refuzul de părăsire, chiar dacă cei care au solicitat părăsirea locuinței nu au dorit să participe în procesul penal ca părți vătămate, în cazul infracțiunii prev. de art.192 alin.2 C. acțiunea penală punându-se în mișcare din oficiu.
Apoi, instanța a realizat o individualizare judiciară corectă a sancțiunilor aplicate inculpatului, în raport de criteriile prev. de art.72 C. - natura și gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise (inculpatul fiind cel care a declanșat incidentul violent), limitele speciale de pedeapsă, persoana inculpatului - care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, în pofida probele administrate în cauză și care au relevat vinovăția acestuia, dar și faptul că nu are antecedente penale, făcându-se în consecință aplicarea disp. art. art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e,c Cod penal.
S-au aplicat astfel pedepse în limite legale, sub minimul special prevăzut de lege, care reflectă pericolul social al faptelor, în măsură să asigure scopul pedepsei prev. de art.52 C.
Totodată, s-au constatat întrunite condițiile prev. de art.81 C., pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni nefiind mai mare de 2 ani închisoare și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Instanța a soluționat corect și latura civilă a cauzei, în ceea ce privește pretențiile civile ale părții vătămate B., apreciindu-se justificat că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material decât în parte ( conform probelor administrate sub acest aspect și principiului disponibilității) până la nivelul sumei de 4.500 lei cu acoperirea căreia, inculpatul Z. I. a fost de acord (ca reprezentând ½ din suma totală acceptată de inculpat a o plăti).
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a acordat suma de
15.000 lei, avându-se în vedere și disponibilitatea inculpatului pentru plata sumei de 4.500 de lei, dar și suferința fizică și psihică cert resimțite de partea vătămată consecutiv traumatismului suferit, faptul că a avut nevoie de o perioadă de recuperare, dar și culpa sa în producerea incidentului violent, evaluată la
25%.
Față de toate aceste considerente, hotărârea atacată se privește ca legală și temeinică, astfel că apelurile formulate în cauză de către cei doi inculpați sunt nefondate, urmând a fi respinse ca tare în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.
Întrucât, față de inculpatul Z. s-a pronunțat o hotărâre de condamnare cu executare în regim de detenție, iar temeiurile arestării acestuia subzistă, în baza art.381 C.pr. pen. rap. la art.350 C., art.88 C. se va menține starea de arest a inculpatului și, se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv, începând cu data de 1 august 2011 al zi.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu ai celor doi inculpați, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (favoarea av. M. Mirel si av. Mititelu Mihai).
În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care ,câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații Z. I. (fiul lui I. si I., născut la 6 iulie 1978, aflat in Penitenciarul Gherla) și B. P., domiciliat în I. M. nr. 665 și reședința în I. M. nr. 700, jud. B. Năsud - împotriva sentinței penale nr. 45/F din 18 aprilie 2012 a T.ui B. - N..
Mentine starea de arest și potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Z. I. timpul arestului preventiv, începând cu data de 1 august 2011 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției, în favoarea av. M. Mirel si av. Mititelu Mihai.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care, câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul B.
P. si de la pronunțare cu inculpatul Z. I.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2012 în prezența inculpatului Z. I. arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
ANA C. L. M. M. B.
Red./Dact.A.C.
4 ex./(...)
Jud. fond:G. A.
| ← Decizia penală nr. 50/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1134/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
