Decizia penală nr. 1146/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1146/R/2012
Ședința publică din data de 22 august 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător
JUDECĂTORI: L. H.
L. M. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S.
Teritorial C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. P. A. împotriva încheierii penale fără număr din data de 6 august 2012 a T. B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. P. A. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. Mirel din cadrul Baroului
C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei, referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în stare de libertate a inculpatului. Se arată în continuare de apărătorul inculpatului că, în ceea ce privește gradul de pericol social, nu s-a făcut dovada existenței acestuia. Într-adevăr faptele sunt de o grvitate mare, dar până la dovedirea acestora și a pericolului pentru ordinea publică, ar putea beneficia de prezumția de nevinovăție.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu a fugit, nu s-a sustras, nu a zădărnicit în nici un fel aflarea adevărului și nici nu a încercat să tergiverseze cauza. Dosarul este finalizat și nu se mai poate pune problema influențării vreunei persoane sau zădărnicirii aflării adevărului și nici nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca săvârșirea unei noi infracțiuni.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. La dosarul de urmărire penală există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată în modalitatea descrisă în actul de acuzare. De asemenea, sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art 148 alin 1 lit f Cod procedură penală, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul, sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul B. P. A. având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că are un minor în întreținere, nu are antecedente penale.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea din 06 august 2012 pronunțată de T. B. N., în baza disp. art. 300/1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. P. A. zis "Mărioru", fiul lui I. și M., născut la data de (...), în B., cu domiciliu în B., str. Ostașului, nr. 10, județul B. N., f.f.l. în B., str. L. R., nr. 21 Jud. B. N.. posesor al C.L seria XB, nr. 1., de cetățenie română, 4 clase, fară loc de muncă, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, CNP 1. și s-a menținut această măsură.
S-a acordat avocatului M. A. suma de 100 lei cu titlu de onorariu, sumă ce s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.
P. a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că la data de 11 mai
2011, numitul T. C. S., a formulat un denunț prin care a arătat faptul că numiții B. P. A. și F. A. le-au recrutat pe numitele V. M. losefina, V. M. A. și N. C. R. în vederea exploatării prin practicarea prostituției. După efectuarea actelor de urmărire penală, s-au stabilit următoarele:
Inculpatul B. P. A. este căsătorit cu învinuita K. A., au împreună un copil minor și locuiesc fără forme legale în B., str. L. R., nr. 21, jud. B. N.. Inculpatul și învinuita s-au cunoscut în cursul anului 2009 cu învinuitul F. A., care lucrează ca și taximetrist la SC T. T. SRL B. Inculpatul B. P. A. și învinuita K. A., nu desfășoară nicio activitate remunerată, iar începând cu anul 2009 au recrutat persoane de sex feminin care să practice prostituția în folosul lor, astfel:
I. În vara anului 2009, fără a se putea stabili data, inculpatul B. P. A. a cunoscut-o pe martora V. A. M., născută la (...), prin intermediul învinuitei K. A. La momentul când a cunoscut-o pe martoră, inculpatul a aflat că aceasta este minoră, respectiv că are vârsta de 14 ani, după care a găzduit-o la locuința sa, situată în B., str. L. R., nr. 21. La scurt timp după găzduire, inculpatul i-a spus martorei V. A. M. că el merge în fiecare seară în barurile din B., unde abordează diferiți bărbați cărora le propune să întrețină relații sexuale cu persoane de sex feminin găsite de către el. Cu această ocazie, inculpatul B. P. A., i-a propus martorei V. A. M. să întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați găsiți de către el, urmând ca banii obținuți din practicarea acestor servicii să fie împărțiți în mod egal. Întrucât, la acea perioadă, martora minoră nu desfășura nicio activitate remunerată, a fost de acord cu propunerea făcută de inculpatul B. P. A.
După ce martora minoră și-a dat acordul de a presta servicii sexuale în favoarea inculpatului, acesta i-a spus că în fiecare seară se vor deplasa împreună în barurile Eurotaxi și Tic-Tac din zona Gării B., unde acesta îi va găsi clienți care vor întreține cu aceasta relații sexuale contra cost. Astfel, aproape zilnic, până la sfârșitul anului
2009, inculpatul B. P. A. se deplasa în barurile anterior arătate, iar la scurt timp, venea și învinuita K. A. însoțită de către martora minoră V. A. M. P. la sosirea acestora, inculpatul, lua legătura cu diferiți bărbați din bar pe care îi întreba dacă sunt de acord să întrețină relații sexuale cu o fată pe care o va pune el la dispoziție.
După ce învinuita K. A. și martora V. A. M. veneau în bar, inculpatul B. P. A. îi arăta clientului, pe care îl găsea, fata - referindu-se la V. A. M.- se înțelegea cu acesta cu privire la preț și după ce primea banii de la client - aproximativ 200 lei - îi spunea acestuia că poate merge cu fata pentru a întreține relații sexuale. Anterior acestui moment, martora V. A. M. rămânea la o masă, unde împreună cu învinuita K. A. consumau băuturi răcoritoare și discutau despre condițiile în care martora urma să întrețină relații sexuale contra cost. Clientul respectiv se deplasa împreună cu martora minoră V. A. M. la diferite moteluri din municipiul B., unde întreținea cu aceasta relații sexuale, după care fata revenea în barurile din zona gării, unde inculpatul B. P. A. îi căuta alți clienți pentru întreținerea de relații sexuale contra cost.
Atunci când martora minoră V. A. M., nu dorea să întrețină relații sexuale la solicitarea inculpatului B. P. A., era amenințată de către acesta cu acte de violentă, astfel încât, de frică, aceasta întreținea relații sexuale cu clienții respectivi.
Dintre persoanele cărora martora minoră le-a oferit servicii sexuale la solicitarea inculpatului, a fost identificat martorul H. P. C.
Martora minoră V. A. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
II. Inculpatul B. P. A. a cunoscut-o pe martora minoră V. M. I., născută la data de (...), poreclită "Peruca", cu mulți ani în urmă, fară a se putea stabili data exactă. In vara anului 2010, inculpatul a abordat-o pe martora minoră și i-a propus să locuiască la domiciliul său, iar în fîecare seară să se deplaseze împreună cu el și cu învinuita K. A., poreclită "A."în barurile din zona gării B., unde acesta să-i găsească clienți cu care să întrețină relații sexuale contra cost.
Martora minoră a fost de acord cu această propunere, iar la discuție a fost prezentă și învinuita K. A. Ca urmare, martora minoră s-a mutat la locuința inculpatului B. P. A. și a învinuitei K. A. și timp de circa 4 luni, martora a întreținut relații sexuale contra cost pentru cei doi. In concret, aproape în fîecare seară, inculpatul se deplasa în barurile din zona gării B., unde căuta clienți care să întrețină relații sexuale contra cost, cu martora minoră V. M. I.
La scurt timp după ce acesta intra în bar, veneau și învinuita K. A. și martora minoră V. M. I., care luau loc la aceeași masă la care se afla inculpatul și începeau să poarte discuții între ei referitoare la condițiile în care martora urma să întrețină relații sexuale contra cost.
Inculpatul negocia cu clientul prețul de circa 100 lei pentru fiecare act sexual, după care încasa de la acesta suma respectivă, iar clientul se deplasa împreună cu martora minoră V. M. I., la moteluri din B. sau la locuința inculpatului, unde întreținea relațiile sexuale.
Martora minoră V. M. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
III. Din actele de urmărire efectuate în cauză a rezultat și faptul că inculpatul B. P. A. a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către învinuita K. A., care este soția acestuia.
Așa cum anterior s-a arătat, inculpatul se deplasa în barurile din zona gării
B. în vederea identificării unor posibili clienți care să întrețină relații sexuale contra cost cu cele două martore minore, iar la scurt timp, acestea veneau în bar însoțite de către învinuita K. A. care avea cunoștință despre activitățile pe care cele două fete urmau să le desfășoare.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat faptul că, atunci când martorele minore V. A. M. și V. M. I., erau deja plecate deja cu diferiți clienți în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, inculpatul B. P. A. continua să caute alți bărbați interesați de întreținerea de relații sexuale contra cost.
In cursul anilor 2009-2010, în serile în care cele două martore minore erau deja plecate cu alți clienți în vederea întreținerii de relații sexuale, inculpatul B. P. A. negocia cu alți clienți suma cu care aceștia erau de acord să întrețină relații sexuale cu soția sa, respectiv învinuita K. A. B. obținuți de către aceasta erau folosiți împreună cu inculpatul B. P. A. pentru a-și procura obiectele de îmbrăcăminte și produsele alimentare necesare traiului de zi cu zi.
IV. La data de 12 aprilie 2012, partea vătămată N. C. R. a depus plângere împotriva învinuitului F. A., solicitând cercetarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, constând în aceea că, în vara anului 2010, a fost recrutată de către învinuit, care i-a solicitat să întrețină relații sexuale contra cost cu numitul H. P. C.
Din actele existente la dosar a rezultat faptul că, într-adevăr partea vătămată
N. C. R., a întreținut relații sexuale în cursul anului 2010 cu mai mulți bărbați printre care și cu martorul H. P. C., însă nu a rezultat implicarea în vreun fel în această activitate a învinuitului F. A., P. aceste motive, față de învinuitul F. A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin.
1 din Legea nr. 678/2001, întrucât fapta nu există.
V. Din denunțul formulat de către numitul T. C. S. a rezultat faptul că B. P. A. a recrutat-o și a exploatat-o prin practicarea prostituției și pe numita N. C. R., însă afirmația acestuia nu s-a coroborat cu nicio probă, astfel încât față de B. P. A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în dauna numitei N. C. R., întrucât fapta nu există.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. P. A. ( descrisă la punctul I. și II.) de a recruta și găzdui în scopul exploatării prin practicarea prostituției, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale pe minorele V. M. I. și V. A. M., activitate de pe urma căreia a tras foloase materiale, de a exercita acte de amenințare asupra minorei V. A. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C..
Fapta aceluiași inculpat ( descrisă la punctul III ) de a înlesni și trage foloase de pe urma practicării prostituției de către K. A., în mod repetat și m baza aceleași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1 C., cu aplic. art. 41 al. 2 C..
Fapta învinuitei K. A. ( descrisă la punctul I și II ) de a găzdui și de a îndemna la practicarea prostituției, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale pe minorele V. M. I. și V. A. M., activitate de pe urma căreia a tras foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de de art. 13 al. 1 și 3 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C..
Faptele comise de către inculpat și de către învinuiți s-au dovedit prin următoarele mijloace de proba; referat cu propunere de declinare a competenței din
(...) (f.1-2); denunțul formulat de către T. C. S. (f.3); declarațiile inculpatului și ale învinuitei (f.6-7,19); declarația învinuitului F. A. (f.32-34); declarațiile martorilor- victime V. M. I. și V. A. M. (f. 35-45); declarațiile martorilor (f. 60-93).
S-a mai aratat că inculpatul B. P. A. și învinuita K. A. nu au antecedente penale, nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lor și li s-a prezentat materialul de urmărire penală.
De asemenea, faptele comise de către inculpatul B. P. A. și de către învinuita K. A. au fost probate prin declarațiile martorelor minore, care s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Inculpatul B. P. A. a fost reținut la data de 10 iulie 2012 pentru o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea penală nr. 46/CC/2012 din data de 11 iulie 2012 a T. B. N. a fost arestat pentru o perioada de 29 de zile, respectiv până în data de 08 august 2012.
Față de învinuita K. A. s-a luat măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10 iulie 2012 și până în 09 august 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Prin Încheierea penală nr. 46/CC/2012 din data de 11 iulie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. P. A., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în municipiul B., județul B.-N., cetățenia română, studii 4 clase, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în municipiul B., str. Ostașului, nr. 10, județul B.-
N. și fără forme legale în municipiul B., str. L. R., nr. 21, județul B.-N., CNP - 1., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
La luarea măsurii preventive instanța a avut în vedere că în cauză sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa.
S-a mai reținut că relevante sub acest aspect sunt denunțul numitului T.
C. S. declarațiile minorelor V. M. - I., V. A.-M. și declarațiile numiților T. C. S., I.
R., V. A. C. și a martorului cu identitate atribuită „Barbu Tanța";.
Pe de altă parte însă, s-a reținut că sunt întrunite și condițiile disp. art.
148 lit. f) Cod procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub aspectul celei de a doua condiții impuse de textul legal anterior invocat s-a reținut că pericolul pentru ordinea publică este relevat de depozițiile victimelor inculpatului, de modalitatea concretă în care a acționat acesta, de perseverența sa în câmpul infracțional - prin numărul sporit de acte materiale dar și prin „ antecedentele de natură penală"; pe care le prezintă cel în cauză - ca și de natura infracțiunii comise și de pericolul social pe care îl prezintă acesta.
Din acest din urmă punct de vedere s-a precizat că, deși pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul în stare de libertate nu se confruntă cu gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta - împrejurare relevată constant în practica judiciară a instanțelor naționale - acesta nu poate fi însă ignorat în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, reflectându-se în cel din urmă.
În fine, s-a mai reținut că în raport de faptul că inculpatul are în antecedente și alte fapte de natură penală, pentru care a fost sancționat cu amendă administrativă - potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar - dar cu toate acestea a continuat să adopte aceeași conduită antisocială, astfel că s-a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive este nejustificată și contrar realizării scopului acestora, astfel cum este acesta definit în cuprinsul art. 136 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. P. A., din perspectiva disp. art. 300/1 Cod procedură penală, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și că arestarea preventivă se impune a fi menținută pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, la dosarul de urmărire penală există probe și indicii temeinice în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată în modalitatea descrisă în actul de acuzare.
De asemenea, sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Așa fiind, în baza disp. art. 3001 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. P. A. și s-a menținut această măsură.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul B. P. A. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în stare de libertate a inculpatului.
În motivarea recursului inculpatului se artaă că în ceea ce privește gradul de pericol social, nu s-a făcut dovada existenței acestuia. Într-adevăr faptele sunt de o gravitate mare, dar până la dovedirea acestora și a pericolului pentru ordinea publică, ar putea beneficia de prezumția de nevinovăție. De asemena inculpatul nu a fugit, nu s-a sustras, nu a zădărnicit în nici un fel aflarea adevărului și nici nu a încercat să tergiverseze cauza. Dosarul este finalizat și nu se mai poate pune problema influențării vreunei persoane sau zădărnicirii aflării adevărului și nici nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca săvârșirea unei noi infracțiuni.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul T. B. -. rezultă că inculpatul B. P. A., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, luându-se încă din faza de urmărire măsura arestării preventive față de acesta.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpațiilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaltului se impune în baza art. 300 1 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precum și la disp. art. 139 C.p.p.
Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare, Curtea în baza art. 385 15 pct 1 lit b Cod procedură va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. P. A., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.n. din 06 august 2012 a T. B.- N..
Se va stabilei în favoarea Baroului C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
]n baya art.192 alin.2 C.p.p. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. P. A., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.n. din 06 august
2012 a T. B.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 august 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. C. M. L. H. L. M.
GREFIER M. N.
Red ICM/ICM
3 ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 669/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 389/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
