Decizia penală nr. 504/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă NR. 504/R/2012

Ședința publică din data de 28 martie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : I.A C. M. JUDECĂTORI : M. R.

A. D. L. GREFIER : T. G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 21/12 ianuarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de-art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit.a C., art.25 C. rap. la art. 260 al.1 C. cu ref. la art. 29 C. și cu aplic. art.37 lit.a C., art.25 C. rap. la art. 260 al.1 C. cu ref. la art. 29 C. și cu aplic. art.37 lit.a C., cu aplic. art.33 lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. I. C., asistat de apărător ales, av. Boroș M. L., din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului B. I. C., av. C. D., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului B. I. C. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, reținându-se incidența dispozițiilor art. 1. C., având în vedere că prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală. Solicită a se avea în vedere că prima instanță nu a acordat nicio clemență inculpatului și nu a reținut nicio împrejurare atenuantă în favoarea acestuia, pe considerentul că are antecedente penale și a mai săvârșit o infracțiune la legea circulației. În acest sens arată că inculpatul se îndrepta cu autoturismul spre casă, după ce anterior, respectiv cu 6 ore înainte consumase conform susținerilor sale o bere la biroul martorei pe care o însoțea și că datorită unei manevre greșite s-a ajuns la acea împotmolire, ce nu a avut ca și consecință vătămarea vreunei persoane și care nu s-a datorat consumului de băuturi alcoolice. A. că, acel consum de băuturi alcoolice a fost eliminat din organismul inculpatului, deoarece a fost anterior incidentului cu 6 ore, iar clientul său, datorită condamnării suferită anterior nu s-ar fi hazardat să conducă sub influența băuturilor alcoolice și să se expună la astfel de consecințe. Mai solicită a se avea în vedere că evenimentul rutier a avut loc după orele 23 și pe un sector de drum mai puțin circulat și cu un trac redus.

În ceea ce privește refuzul inculpatului de a i se recolta probe biologice arată că acesta nu a dorit să se sustragă urmăririi penale, ci din contră, buna credință a acestuia rezultă din faptul că a suflat de trei ori în alcooltest, chiar dacă nu a suflat corect. Împrejurarea că inculpatul nu a însoțit organele de poliție la UPU în vederea recoltării probelor biologice a fost generată de atitudinea organelor de poliție, care i-au spus să-și închidă geamurile și ușile mașinii, astfel că inculpatul și-a pierdut controlul acțiunilor sale.

A., de asemenea, că, chiar dacă în cauză au fost reținute dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen. se pot reține și circumstanțe atenuante având în vedere că este întreținător de familie, are doi copii minori și de la data la care a fost condamnat anterior până la data comiterii faptei deduse judecății nu a mai comis alte infracțiuni, astfel că în opinia sa poate beneficia de clemență.

Referitor la cele două infracțiuni de instigare, respectiv că inculpatul a determinat două persoane să-i acopere infracțiunea, solicită a se avea în vedere că inculpatul a acționat în această manieră pentru că a avut o temere ca oricare altă persoană și nu a știut la ce își expune prietenii. Mai mult, arată că este vorba despre o instigare care nu a avut finalitatea dorită.

Totodată învederează și împrejurarea că până la data comiterii faptei inculpatul era integrat în societate, astfel că pedeapsa cea mai corectă care se poate aplica în opinia sa în cauză este cea prev. de art. 1. C., respectiv o amendă administrativă, raportat și la faptul că inculpatul nu a avut reprezentarea gravității acțiunilor sale, întrucât deține permis de conducere de multă vreme și era conștient de abilitățile sale de șofer.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., menținerea sentinței penale atacate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. A. că solicitările de aplicare a dispozițiilor art. 1. C.și de art. 10 lit. b/1 C., respectiv de coborâre a pedepsei sub minimul general sau aplicarea chiar a unei sancțiuni cu caracter administrativ, sunt excluse raportat la circumstanțele concrete și reale ale celor trei fapte, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului și antecedența penală a acestuia. În fapt, solicită a se constata că faptele comise sunt importante și nu conforme cu art. 1. C., mai ales cea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 fiind caracterizată prin pericol social corespunzător unei infracțiuni, iar împrejurarea că inculpatul a încercat pe parcursul urmăririi penale să zădărnicească aflarea adevărului prin instigarea celor două persoane la mărturie mincinoasă sunt aspecte reale din care rezultă gravitatea faptelor comise. Consideră că nu se poate aplica în cauză o altă sancțiune decât cea stabilită de instanța de fond, care este conformă dispozițiilor art. 72 C., mai ales că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, perseverând în același gen de infracțiuni. P. aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului.

Inculpatul B. I. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că achiesează concluziilor apărătorului său.

C U R T E A

Deliberand retine ca prin sentința penală nr.21 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul articolului 87, aliniatul 5 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a din C. penal și a art. 3201 din C. de procedură penală a fost condamnat inculpatul B. I. C., la pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

În temeiul articolului 25 din C. penal raportat la art. 260 alin. 1 din C. penal cu referire la art. 29 C. penal, cu aplicarea art. 37 lit. a din C. penal și a art. 3201 din C. de procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. I. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către numitul V. I., instigare neurmată de executare.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință penală au fost săvârșite în concurs și în perioada termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de

2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6/2009 a Judecătoriei C.- N..

În temeiul art. 83 din C. penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

6/2009 a Judecătoriei C.-N., pedeapsă pe care o adaugă la fiecare dintre cele trei pedepse aplicate prin prezenta sentință penală (1 an 4 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare), stabilind pedepsele rezultante de 3 ani

4 luni închisoare, 2 ani 6 luni închisoare și 2 ani 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a din C. penal raportat la art. 34, litera b din C. penal au fost contopite pedepsele rezultante stabilite în alineatul anterior, dintre care o alege cea mai grea de 3 ani 4 luni închisoare, fără spor, pe care o aplică inculpatului.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din C. penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzute la articolul 64, litera a teza a II-a din C. penal.

În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din C. de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul articolului 192 alin. 3 din C. de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. C. R., în sumă de 200 lei s-a avansat din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C. și au rămas în sarcina statului.

P. a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...), în jurul orelor 2300, după ce a consumat patru sau cinci sticle de 0,5 litri cu bere, inculpatul s-a întâlnit cu martora A. C. G. pe raza localității C., comuna B., jud. C., împreună cu care s-a deplasat în localitatea D., din comuna C., jud. C.. Deplasarea a fost efectuată cu autoturismul marca Opel Omega cu numărul de înmatriculare (...), condus de către inculpatul B. I. C., prin localitatea S. V. din comuna B., de unde, pe un drum de hotar, s-au deplasat în localitatea V., comuna C., jud. C..

Din localitatea V., comuna C., jud. C., autoturismul s-a deplasat către localitatea D., comuna C., jud. C., însă datorită unor defecțiuni la sistemul de iluminat, un echipaj al organelor de poliție a procedat la urmărirea vehiculului în vederea efectuării semnalului regulamentar de oprire. A. marca Opel Omega și-a continuat deplasarea pe DJ 1. din localitatea D. spre localitatea C., fără a opri. În jurul orelor 0010, la o distanță de aproximativ

300 m de imobilul cu nr. 5 din localitatea D., jud. C., pe partea dreaptă a DJ

1. pe direcția de mers D. către localitatea C., a fost găsit în șanț de către echipajul de poliție.

În autovehicul se afla la volan B. I. C., iar pe scaunul din dreapta

șoferului se afla martora A. C. G. D. faptului că șoferul emana vapori de alcool, acesta a fost întrebat de către organele de poliție dacă a consumat băuturi alcoolice, B. I. C. a confirmat, însă nu a recunoscut că el ar fi condus autoturismul. Cei doi ocupanți ai vehiculului au fost conduși în C.- N., în vederea testării șoferului cu aparatul alcooltest.

În jurul orelor 0040 s-a încercat, în prezența martorei A. C. G. testarea inculpatului cu aparatul alcooltest seria ARZF 0412 însă acesta nu a suflat corect în aparat și nu s-a reușit obținerea valorii alcoolemiei șoferului.

D. acestor împrejurări, inculpatul a fost condus la C. UPU 1, pentru recoltarea probelor biologice, însă B. I. C. a refuzat recoltarea probelor de sânge. În continuare, cele două persoane au fost conduse la sediul postului de poliție, unde, în prezența martorilor asistenți V. A. și P. I. au refuzat să dea declarații cu privire la cele întâmplate și totodată să semneze procesele verbale întocmite de organele de poliție.

Audiați fiind la data de (...), martorii V. I. (zis Ionică) și T. O. F. au confirmat cele declarate de către învinuit, respectiv că autovehiculul a fost condus la data respectivă de către numitul V. I. (filele 37-38, 41-42).

Având în vedere aceste împrejurări, la data de (...) numitul T. O. F. a fost supus testării cu aparatura poligraf, ocazie cu care răspunsurile acestuia la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat, respectiv că nu a fost sincer atunci când a declarat că ar fi condus autovehiculul la data producerii evenimentului rutier (filele 51-60).

În continuare, fiind audiat la data de (...) și aducându-i-se la cunoștință rezultatul testării cu aparatul poligraf, numitul T. O. F. a recunoscut că a declarat contrar adevărului în fața organelor de cercetare penală, atunci când a declarat că ar fi condus vehiculul la data incidentului (fila 43). Cu aceeași ocazie, el a arătat că B. I. C. l-ar fi determinat să declare mincinos deoarece inculpatul s-ar fi aflat la volan în data respectivă (filele

43, 51-60).

La data de (...), fiind solicitat să se supună testării la aparatura poligraf, numitul V. I. a refuzat să fie testat și a arătat că dorește să-și modifice declarația dată inițial, conform căreia el s-ar fi aflat în autovehicul în momentul producerii evenimentului rutier, mai exact în partea dreaptă a șoferului T. O. F. care conducea autovehiculul. În continuare, el a specificat că B. I. C. l-a determinat să declare mincinos, arătând că inculpatul a fost cel care a condus mașina la momentul producerii evenimentului (fila 39).

În datele de (...) și de (...), învinuitul B. I. C. a refuzat să dea declarații cu privire la învinuirile formulate de organele de urmărire penală, însă în data de (...) acesta a revenit asupra poziției procesuale adoptate și a recunoscut comiterea faptelor de care a fost acuzat, respectiv refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora și de instigare la mărturie mincinoasă (filele 58-59, 60-61, 62-65).

Martora A. C. G. a declarat de la început adevărul, respectiv starea de fapt așa cum a fost reținută și de către instanța de judecată (filele 31-36).

În cauză au mai fost audiați și martorii P. I. și V. A., din declarațiile acestora reieșind faptul că autoturismul era condus de inculpat și că în interiorul acestuia se mai afla doar martora A. C. G., dar și că la sediul postului de poliție C. învinuitul a refuzat din nou să se supună recoltării de probe biologice și să dea o declarație cu privire la cele întâmplate.

În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate faptele de comiterea cărora este acuzat și că regretă săvârșirea acestora. Cu privire la motivația săvârșirii infracțiunilor de care este acuzat, B. I. C. a arătat încă din cursul urmăririi penale că a consumat o bere în cursul zilei respective, că a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei deoarece s-a enervat pe lucrătorii de poliție și din jandarmerie, iar ulterior s-a speriat de posibilele consecințe juridice ale faptelor comise, având în vedere că anterior a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni la legea circulației, situație în care a încercat să identifice o modalitate de a evita tragerea sa la răspundere penală.

Instanța apreciază că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 69 C. de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarațiile finale ale inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor se coroborează cu declarațiile martorilor A. C. G., P. I., V. A., T. O. F. și V. I., dar și cu conținutul proceselor verbale întocmite de organele de poliție.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului B. I. C., care în data de (...), în jurul orelor 0010, după ce a consumat băuturi alcoolice și a condus pe drumurile publice din comunele B. și C. autoturismul marca Opel Omega cu număr de înmatriculare (...), a refuzat să se supună recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz, împotrivire sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, prevăzută și pedepsită de art.

87 al. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului

B. I. C. s-a concretizat în acțiunea de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă afectarea în mod negativ a demersurilor organelor de poliție de stabilire a adevărului în cauzalitatea producerii evenimentului rutier.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe, întrucât a prevăzut și urmărit rezultatul al faptei sale, de îngreunare a cercetărilor penale efectuate cu privire la stabilirea adevărului în cauză.

Fapta inculpatului B. I. C., care la începutul lunii mai 2010 le-a cerut numiților V. I. și T. O. F. să declare în calitate de martor în dosarul penal întocmit pe numele inculpatului, împrejurări contrare adevărului, mărturii retrase ulterior de către cele două persoane, întrunește elementele constitutive ale două infracțiuni de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 26 din C. penal raportat la art. 260 alin. 1 din C. penal, cu referire la art. 29 din C. penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpatului B. I. C. s-a concretizat în acțiunea de a determina cele două persoane să facă declarații contrare adevărului în dosarul penal întocmit pe numele său, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă afectarea în mod negativ a demersurilor organelor de poliție de stabilire a adevărului în cauzalitatea producerii evenimentului rutier.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe, întrucât a prevăzut și urmărit rezultatul al faptelor sale, de îngreunare a cercetărilor penale efectuate cu privire la stabilirea adevărului în cauză.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 6/2009 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin neapelare la data de (...) pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul de către o persoană care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce și conducere a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani (fila 70). Având în vedere data comiterii faptelor pentru care este judecat în prezentul dosar penal (luna mai 2010), se apreciază că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 37 lit. a din C. penal, respectiv cele privind recidiva post-condamnatorie.

În plus, luând în considerare că faptele pentru care este judecat în prezent au fost comise înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se apreciază că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a din C. penal.

Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz, împotrivire sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată și a două infracțiuni de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 25 din C. penal raportat la art.

260 alin. 1 din C. penal, cu referire la art. 29 din C. penal, cu aplicarea art.

37 lit. a din C. penal și a art. 33 lit. a din C. penal.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acestora, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din C. penal, respectiv: dispozițiile părții generale a C.ui penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002 republicată și în partea specială a C.ui penal, modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 din C. de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident la împrejurările săvârșirii faptelor, persoana infractorului și cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Odată reținute dispozițiile art. 3201 alin. 7 din C. de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de refuz, împotrivire sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 1 an 4 luni închisoare și 4 ani 8 luni închisoare.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de instigare la mărturie mincinoasă, instanța a făcut mai întâi aplicarea art. 29 din C. penal, conform dispozițiilor căruia „Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general";, motiv pentru care la aceste noi limite, respectiv între 15 zile și 1 an închisoare va face aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 din C. de procedură penală (15 zile și 8 luni închisoare).

În continuare, instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpatul B. I. C. prezintă un grad ridicat de pericol social deoarece acest inculpat nu este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar și din celelalte înscrisuri, el fiind condamnat anterior pentru comiterea unor fapte asemănătoare - conducere sub influența băuturilor alcoolice și conducere a unui autovehicul având suspendată exercitarea acestui drept - ceea ce indică o perseverență infracțională a acestuia.

Având în vedere faptul că B. I. C. nu conștientizează gravitatea conduitei adoptate de-a lungul timpului, respectiv riscurile la care se expune și mai ales la care îi expune pe ceilalți participanți la trafic în condițiile în care a condus un vehicul având suspendată exercitarea acestui drept, dar mai ales aflându-se sub influența băuturilor alcoolice care afectează în mod negativ abilitățile de conducere și timpul de reacție, că a nesocotit avertismentele organelor judiciare prin cercetarea, judecarea și condamnarea acestuia, instanța nu va reține vreo circumstanță atenuantă la stabilirea cuantumului pedepselor pe care urmează a le aplica în prezenta cauză.

Instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de refuz, împotrivire sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât

și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor. P. stabilirea acestui cuantum au fost luate în considerare împrejurările săvârșirii faptei, respectiv cantitatea de băuturi alcoolice consumate înainte de a conduce autovehiculul - așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorei A. C. G., distanța pe care inculpatul a condus autoturismul, ora înaintată și traficul redus, motivul real al refuzului de a se supune testării alcoolemiei - conștient fiind de eventualele consecințe penale ale menținerii conduitei infracționale.

Cu privire la infracțiunile de instigare la mărturie mincinoasă, instanța s-a orientat spre maximul de pedeapsă aplicabil în cauză, respectiv

6 luni închisoare având în vedere modalitatea de săvârșire a acestora - respectiv încercarea lui B. I. C. de a convinge două persoane să inducă în eroare organele judiciare și să zădărnicească aflarea adevărului, doar pentru a evita tragerea sa la răspundere penală pentru conduita infracțională adoptată, încercări efectuate fără a lua în considerare riscurile la care le expune pe cele două persoane.

În continuare, s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință penală au fost săvârșite în concurs și în perioada termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6/2009 a

Judecătoriei C.-N..

În temeiul art. 83 din C. penal a fost revocata suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6/2009 a Judecătoriei C.-N., pedeapsă care afo adaugă la fiecare dintre cele trei pedepse aplicate prin prezenta sentință penală (1 an 4 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare), stabilind pedepsele rezultante de 3 ani 4 luni închisoare, 2 ani 6 luni închisoare și 2 ani 6 luni închisoare.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din C. penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din C. penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din C. penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din

C. penal.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul B. I. C. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere lipsa efectului educativ al pedepsei anterior aplicate pentru comiterea unor fapte asemănătoare, încrederea că nu se poate întâmpla nimic rău chiar dacă își menține comportamentul infracțional, demersurile efectuate de către B. I. C. pentru a evita tragerea sa la răspundere penală - demersuri concretizate prin însăși săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală, dar și dispozițiile art. 83 din C. penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție.

Conform articolului 191, aliniatul 1 din C. de procedură penală, în caz de condamnare inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 191, aliniatul 1 din C. de procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul articolului 192 alin. 3 din C. de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. C. R., în sumă de 200 lei au fost avansate din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C. și au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termenul legal inculpatul B. I. C. .

În motivarea recursului se arata că prima instanță nu a acordat nicio clemență inculpatului și nu a reținut nicio împrejurare atenuantă în favoarea acestuia, pe considerentul că are antecedente penale și a mai săvârșit o infracțiune la legea circulației. În acest sens se arată că inculpatul se îndrepta cu autoturismul spre casă, după ce anterior, respectiv cu 6 ore înainte consumase conform susținerilor sale o bere la biroul martorei pe care o însoțea și că datorită unei manevre greșite s-a ajuns la acea împotmolire, ce nu a avut ca și consecință vătămarea vreunei persoane și care nu s-a datorat consumului de băuturi alcoolice ,iar evenimentul rutier a avut loc după orele 23 și pe un sector de drum mai puțin circulat și cu un trac redus. În ceea ce privește refuzul inculpatului de a i se recolta probe biologice arată că acesta nu a dorit să se sustragă urmăririi penale, ci din contră, buna credință a acestuia rezultă din faptul că a suflat de trei ori în alcooltest, chiar dacă nu a suflat corect. Împrejurarea că inculpatul nu a însoțit organele de poliție la UPU în vederea recoltării probelor biologice a fost generată de atitudinea organelor de poliție, care i-au spus să-și închidă geamurile și ușile mașinii, astfel că inculpatul și-a pierdut controlul acțiunilor sale. Chiar dacă în cauză au fost reținute dispozițiile art. 320/1

C.pr.pen. se pot reține și circumstanțe atenuante având în vedere că este întreținător de familie, are doi copii minori și de la data la care a fost condamnat anterior până la data comiterii faptei deduse judecății nu a mai comis alte infracțiuni, astfel că în opinia sa poate beneficia de clemență.

Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, reținându-se incidența dispozițiilor art. 1. C., având în vedere că prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.

Examinând probele dosarului,Curtea va constata ca recursul declarat în cauza este nefondat.

Instanța de fond ca urmare a poziției procesuale adoptata de către inculpat, respectiv de recunoaștere a faptelor în baza probelor administrate în faza de urmărire penala a acordat eficienta disp. art. 320 indice 1 C.

Astfel în esență s-a reținut că în data de (...), în jurul orelor 2300, după ce a consumat patru sau cinci sticle de 0,5 litri cu bere, inculpatul s-a întâlnit cu martora A. C. G. pe raza localității C., comuna B., jud. C., împreună cu care s-a deplasat în localitatea D., din comuna C., jud. C.. Deplasarea a fost efectuată cu autoturismul marca Opel Omega cu numărul de înmatriculare (...), condus de către inculpatul B. I. C., prin localitatea S. V. din comuna B., de unde, pe un drum de hotar, s-au deplasat în localitatea V., comuna C., jud. C..

300 m de imobilul cu nr. 5 din localitatea D., jud. C., pe partea dreaptă a DJ

1. pe direcția de mers D. către localitatea C., a fost găsit în șanț de către echipajul de poliție.

În autovehicul se afla la volan B. I. C., iar pe scaunul din dreapta

D. acestor împrejurări, inculpatul a fost condus la C. UPU 1, pentru recoltarea probelor biologice, însă acesta a refuzat să i se recolteze probe de sânge. În continuare, cele două persoane au fost conduse la sediul postului de poliție, unde, în prezența martorilor asistenți V. A. și P. I. au refuzat să dea declarații cu privire la cele întâmplate și totodată să semneze procesele verbale întocmite de organele de poliție.

Cu ocazia audierii din data de (...) în calitate de învinuit, inculpatul a arătat că nu el a condus autovehiculul, ci T. O. F., că pe scaunul din dreapta șoferului s-ar fi aflat V. I., iar B. I. C. s-ar fi aflat pe bancheta din spate împreună cu martora A. C. G. În continuare, învinuitul a arătat că șoferul și pasagerul din dreapta ar fi plecat de la fața locului înainte de sosirea organelor de poliție pentru a găsi un tractor să scoată autovehiculul împotmolit (filele 66-68).Audiați fiind la data de (...), martorii V. I. (zis Ionică) și T. O. F. au confirmat cele declarate de către învinuit, respectiv că autovehiculul a fost condus la data respectivă de către numitul V. I. (filele

37-38, 41-42).

43, 51-60).

Martora A. C. G. a declarat de la început adevărul, respectiv starea de fapt așa cum a fost reținută și de către instanța de judecată (filele 31-36).

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute in vedere criteriile generale de individualizare prev. de at. 72 C., adică gradul de pericol social al faptelor , modul concret de comitere a acestora, precum si persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare și se afla în stare de recidiva postcondamnatorie, dar si disp. art.

320 indice 1 C. privind reducerea limitelor de pedeapsa în cazul recunoașterii vinovatiei , astfel ca pedepsele aplicate au fost just dozate .

Potrivit art. 18 indice 1 C. nu constituie infracțiune fapta prevăzuta de legea penala , dacă prin atingerea adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin conținutul ei concret fiind în mod vădit lipsita de importanta , nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni , iar la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de săvârsire a faptei de scopul urmărit de împrejurările in care fapta a fost comisa de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce , precum si de persoana si de conduita făptuitorului.

Conduita adoptata de inculpat care în prealabil de a se urca la volanul autoturismului consumase băuturi alcoolice , de a nega ca ar fi condus autoturismul, de a nu sufla corect în etilotest pentru a se stabili alcoolemia sa , iar ulterior a refuzat recoltarea de probe biologice și mai mult a convins două persoane să inducă în eroare organele judiciare și să zădărnicească aflarea adevărului, doar pentru a evita tragerea sa la răspundere penală , încercări efectuate fără a lua în considerare riscurile la care au fost expuse cele două persoane, aceste fapte nu pot fi apreciate ca fiind în mod vădit lipsite de importanta .

Mai mult inculpatul a comis faptele deduse judecății în condițiile concursului real de infractțuni si in cursul termenului de încercare , fiind condamnat la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 6/2009 a

Judecătoriei C.-N., fiind incidente disp. art. 83 C. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Ca atare o soluție de achitare a inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. rap. la art. 10 li. b indice 1 Cp.p. este exclusa.

Poziția de recunoaștere adoptata de inculpat a fost valorificata prin retinerea disp. art. 320 indice 1 C. și în consecință reducerea pedepsei, astfel ca o reevaluare a acesteia și ca circumstanță atenuanta este superflua.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizata numai prin privare de libertate având in vedere natura si gravitatea infracțiunilor comise, perseverenta in comiterea de fapte penale, astfel ca executarea pedepsei in regim de detenție este oportuna.

În cauză nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare si din oficiu conform art. 385 indice 9 alin. 3 C., Curtea în baza at. 385 indice 15 pct. 1 lit. b ) C. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 21 din 12 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N..

Se va stabili în baza aart. 189 C. în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art. 192 alin.2 c.p.p. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. I. C. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr. 21 din 12 ianuarie 2012 a

Judecătoriei C.-N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I.A C. M. M. R. A. D. L.

GREFIER T. G.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.fond.M. D.A

← Decizia penală nr. 1714/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 963/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 504/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 504/2012, Curtea de Apel Cluj