Decizia penală nr. 669/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR. 669/R/2012
Ședința publică din 2 mai 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: V. C.
A. D. L. GREFIER: M. V.-G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. C.- N. împotriva sentinței penale nr.199/(...) a Judecătoriei C.-N., privind pe inculpatul K. F. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. F., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. S. T. A. din cadrul
Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul, întrebat fiind de instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că prin recursul parchetului i se poate îngreuna situația și că față de soluția de achitare pronunțată de prima instanță, este obligatorie audierea sa în situația în care dorește să dea o declarație.
Inculpatul arată că își menține declarațile date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond și nu are completări de făcut.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. C.- N., casarea sentinței penale nr.199/2012 a Judecătoriei C.-N. și pe baza reanalizării probelor administrate în cauză să se rețină vinovăția inculpatului K. F. și să se dispună condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal.
Apreciază că prima instanță a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod pr-pen. de sub învinuirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată ca urmare a greșitei interpretări a probelor administrate în cauză.
În cauză au fost administrate probe care dovedesc vinovăția inculpatului. În acest sens solicită să se aibă în vedere că cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate două urme papilare din interioriul locuinței părților vătămate, una de pe suprafața pervazului, iar cealaltă de pe interioriul ramei geamului de la camera din care a fost sustras tabloul, una dintre aceste urme aparținând inculpatului.
De asemenea, inculpatul a fost testat cu tehnica poligraf din care a rezultat că inculpatul a avut un comportament simulat ceea ce denotă vinovăția acestuia.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul cunoștea vârsta înaintată a victimelor infracțiunii de tâlhărie, care ulterior au și decedat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, dată fiind starea de recidivă mare postexecutorie în care a fost săvârșită infracțiunea generată de condamnarea anterioară prin sentința penală nr. 1099/200 a Judecătoriei Oradea, executată parțial, după care au mai survenit și alte condamnări potrivit fișei de cazier judiciar aflată la fila 13 din dosar, infracțiunile fiind concurente cu infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar, efectuarea operațiunilor de contopire a pedepselor ce se vor aplica în prezenta cauză și pedepsele stabilite prin hotărârile judecătorești rămase definitive, deducerea perioadei executate, să se constate că inculpatul este arestat în altă cauză, anularea mandatului de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, să se dispună confiscarea sumei de
80 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac să rămână în sarcina acestuia.
Apărătorul inculpatului K. F., în stare de arest, av. S. T. A. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de P. de pe lângă J. C.- N. cu consecința menținerii sentinței penale nr.199/2012 a Judecătoriei C.-N. ca legală și temeinică.
Consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului K. F.
În privința urmei papilare care se reține că a fost creată de inculpat, raportat la aspectele declarate de părțile vătămate referitoare la faptul că ușa locuinței era deschisă și că cei patru au intrat peste ele, nu se explică de ce ar fi fost necesar ca inculpatul să escaladeze geamul camerei respective, la intrarea sau la ieșirea din locuință.
De asemenea, preima instanță în mod corect a reținut și faptul că vinovăția inculpatului nu rezultă nici din raportul de constatare tehnico- științifică și testarea la poligraf a inculpatului.
În opinia sa, în cauză este incident principiului in dubio pro reo, dubiu care trebuie să profite inculpatului.
Inculpatul K. F., având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și solicită respingerea recursului formulat de parchet.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.199 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în temeiul art. 334 C.p.p. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată inculpatul K. F., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. a, c C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p., raportat la art. 10 lit. c C.p.p. a achitat inculpatul K. F., fiul lui B. și A., născut la data de (...), în C.-N., jud.
C., CNP 1., cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, domiciliat în C.-N., Aleea Mogoșoaia, nr. 41, jud. C., în prezent în Penitenciarul Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. a, c C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., în condițiile art. 33 lit. a C.p.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul K. F. a fost reținut în prezenta cauză pentru o durată de 24 de ore din data de (...) până în data de (...).
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p. s-a constatat că moștenitoarea părților vătămate, numita B. F. C. nu a formulat pretenții civile în cauză în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății a înțeles să participe în procesul penal în calitate de martor.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că în data de (...) organele de poliție din cadrul Secției IV au fost sesizate de către numita B. E., cu privire la faptul că deplasându-se la locuința părților vătămate C. R. - P. și S. E. situată în C.-N. strada C., nr. 10, jud. C. a constatat că aceasta a fost spartă, iar cele două persoane prezentau urme de lovituri.
În procesul verbal întocmit cu acea ocazie s-a consemnat că cele două părți vătămate au declarat că numita C. R. a surprins în imobil 4 bărbați, cu vârsta cuprinsă între 30-35 ani, în seara zilei de (...) în jurul orelor
21.30, iar unul dintre aceștia a lovit-o cu pumnul. S-a menționat în procesul verbal că numita S. E. prezenta mai multe urme lovituri la nivelul feței, aceasta fiind imobilizată la pat. S-a consemnat că numita C. R., din cauza vârstei înaintate, și-a schimbat declarația de mai multe ori, inițial arătând că au fost două persoane, iar ulterior a făcut referire la patru persoane; de asemenea inițial a menționat că a fost plecată din locuință între orele 21,00 - 21,30, iar apoi a revenit asupra acestui aspect declarând că nu a fost plecată nicăieri. În același proces verbal s-a consemnat că din imobil a dispărut o poșetă care conținea suma de 80 lei și un tablou vechi (f.12).
A fost întocmit ulterior procesul-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că niciuna dintre ușile de acces în locuință, respectiv ușile interioare ale încăperilor nu prezentau urme de forțare; referitor la geamurile locuinței s-a constatat că acestea au fost găsite neasigurate, dar fără urme de forțare. S-au consemnat și în acest proces verbal cele declarate de numita C. R. care a indicat locul unde i-a surprins pe autori și unde aceștia au agresat-o lovind-o cu pumnul peste față. Partea vătămată a comunicat organelor de poliție că autorii au sustras portmoneul în care se afla suma de 80 de lei de pe patul pe care se afla partea vătămată S. E. A. a indicat camera și locul în care se afla tabloul sustras de autori care reprezenta o femeie stând pe un divan. Organele de poliție au consemnat faptul că cele două părți vătămate prezentau echimoze la nivelul feței, fără a fi constatate urme de sânge la nivelul îmbrăcămintei sau în interiorul locuinței (f.14-15).
În dosarul de urmărire penală există la fila 36 ordonanța întocmită de organele de cercetare penală prin care s-a dispus efectuarea unor expertize medico-legale asupra părților vătămate pentru a se constata leziunile suferite de acestea, mecanismul de producere, numărul de zile de îngrijiri medicale, eventualele complicații care ar fi putut să apară ulterior. Referitor la efectuarea expertizelor în dosar nu există alte înscrisuri din care să reiasă motivele pentru care nu au fost întocmite, decât adresele emise în data de (...) de IML C. prin care se comunică B. de I. C. că medicii legiști sunt în imposibilitate de a efectua expertizele deoarece cele două persoane nu s-au prezentat la sediul institutului pentru a fi examinate (f.35-36).
În cursul urmăririi penale s-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică de către IPJ C. - S. C. din care rezultă că una dintre urmele papilare ridicată din locuința părților vătămate (de pe rama interioară a geamului găsit deschis din camera de unde a fost sustras tabloul) prezintă caracteristici dactiloscopice generale și individuale comune cu impresiunea degetului mare de la mâna dreaptă a numitului K. F. (f.59-
65).
Cu ocazia audierii din data de 14 iunie 2009, inculpatul K. F. a declarat că, în anul 2006, pe perioada primăverii a fost angajat cca pentru o lună și jumătate împreună cu alți tineri să efectueze niște lucrări de amenajare într-o încăpere a unui local situat pe strada C. nr. 10 la subsolul imobilului. Inculpatul a precizat că patronul localului se numește „. și a indicat poreclele celor trei tineri care au contribuit la efectuarea lucrărilor. Referitor la faptele pentru care este învinuit inculpatul a declarat că nu știe nimic și nu cunoaște cine a participat la comiterea acestora. În privința părților vătămate inculpatul a arătat că le-a cunoscut și într-o zi le-a dus până pe holul dinaintea ușii de acces un pat care se afla la subsol. Inculpatul a menționat că nu a intrat în locuință cu acea ocazie și nici altă dată, iar ulterior nu a aflat că s-ar fi întâmplat ceva cu cele două bătrâne (f.41-42).
În cursul judecății inculpatul a declarat aceleași aspecte arătând că nu înțelege cum a fost găsită urma papilară pe interiorul ramei geamului atâta timp cât el nu a intrat în locuință (f.21).
A fost audiată în cursul urmăririi penale și în cursul judecății martora B. C. F., moștenitoarea părților vătămate care a declarat că în anul
2006 în timp ce se afla la B. a fost anunțată telefonic de B. E. că le-a găsit pe cele două femei lovite iar bunurile din locuință răvășite. A. a precizat că s-a deplasat la locuința părților vătămate și a constatat că S. E. avea proteza ruptă, iar C. R. avea vânătăi în zona feței, cele două povestindu-i că în casă au intrat niște bărbați mascați și că pentru că ele au început să strige au fost lovite. Martora a precizat că părțile vătămate au făcut referire la patru persoane care ar fi intrat în locuință (f.34).
În cursul judecății a fost audiat martorul J. C. A. care a deținut localul amenajat la subsolul imobilului în care au locuit părțile vătămate, acesta confirmând că în urmă cu 6 ani a efectuat niște lucrări de amenajare
și a apelat la un băiat pe nume „., care a adus cu el alte două-trei persoane pentru a-l ajuta. Martorul a precizat că inculpatul K. F. prezent în fața instanței la momentul audierii i se pare cunoscut, dar nu poate afirma cu certitudine că a făcut parte din cele 2-3 persoane care au participat la efectuarea lucrărilor. Martorul a menționat că la scurt timp după ce s-au finalizat lucrările a fost comisă tâlhăria asupra părților vătămate, fără să-și amintească ce i-au povestit acestea în legătură cu cele întâmplate.
În cursul urmăririi penale s-a procedat la testarea inculpatului la poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în data de (...) a rezultat că la întrebările relevante au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (f.48-50).
Instanța a apreciat că mijloacele de probă la care s-a făcut referire de procuror în rechizitoriu nu duc la concluzia certă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie, pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru a dispune condamnarea unei persoane sunt necesare probe certe de vinovăție din care să reiasă dincolo de orice dubiu că persoana cercetată este autorul faptelor. Din probele administrate în faza de urmărire penală, suplimentate în faza cercetării judecătorești cu audierea martorului J. C., rezultă cel mult date sau indicii în sensul că inculpatul ar avea o legătură cu sustragerea bunurilor din locuința părților vătămate, fără ca acestea să fie suficiente pentru reținerea vinovăției sale la săvârșirea unei infracțiuni complexe cum este cea de tâlhărie, respectiv a infracțiunii de violare de domiciliu.
În legătură cu urmele papilare acestea au fost supuse examinării abia în anul 2009, deși au fost ridicate din locuința părților vătămate în data de
(...). În măsura în care cercetările ar fi fost efectuate cu celeritate, era posibilă solicitarea unor relații suplimentare celor două părți vătămate în legătură cu autorii faptelor, inclusiv prezentarea unei planșe fotografice care să conțină fotografia inculpatului K. F. (dacă urmele ar fi fost supuse analizei imediat după data de 07 aprilie 2006) pentru ca acestea să precizeze dacă a făcut parte dintre autori. Părțile vătămate au decedat în anul 2006, fără a fi reaudiate sau supuse examinării medico-legale în vederea constatării leziunilor. În privința urmei papilare analizate și care se reține că a fost creată de inculpat, raportat la aspectele declarate de părțile vătămate referitoare la faptul că ușa locuinței era deschisă și că cei patru au intrat peste ele, nu se explică de ce ar fi fost necesar ca inculpatul să escaladeze geamul camerei respective, la intrarea sau la ieșirea din locuință.
Inculpatul a arătat că a participat la efectuarea unor lucrări la subsolul aceluiași imobil (unde martorul J. C. a deținut un local închiriat de la părțile vătămate), aspect care nu a fost infirmat de către martor cu ocazia audierii în cursul judecății; martorul a menționat că inculpatul i se pare cunoscut, fără a putea preciza cu certitudine dacă acesta s-a aflat printre persoanele care au efectuat lucrările respective. O., potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 1 C.p.p. inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor în latura penală a cauzei revenind organelor judiciare.
Potrivit dispozițiilor art. 345 alin. 2 C.p.p instanța pronunță condamnarea inculpatului atunci când faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat. În prezenta cauză, deși faptele există și constituie infracțiuni, nu a reieșit din mijloacele de probă că inculpatul este autorul infracțiunilor, fiind incident în favoarea sa principiul ";in dubio pro reo";.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs P. DE PE L. J. C.- N..
În motivarea recursului sentința primei instanțe a fost criticată sub aspectul achitării inculpatului intimat K. F. de sub acuzația că în seara de
7 aprilie 2006 împreună cu alte trei persoane neidentificate a pătruns fără drept în locuința părților vătămate de pe str. C. din C.-N. și după lovirea acestora cu pumnul și palmele peste față de către unul dintre intruși au sustras o geantă cu 80 de lei și un tablou din anul 1898.
S-a susținut că urma papilară ridicată de pe interiorul ramei geamului de la camera în care se afla tabloul provine de la degetul mare al mâinii drepte a inculpatului astfel încât acest aspect este deosebit de important iar instanța nu a lămurit plasarea urmei la locul faptei.
S-a mai menționat că inculpatul a avut reacții specifice comportamentului simulat ceea ce întărește concluzia că el este autorul faptelor mai ales că a mai fost condamnat recent pentru o altă faptă similară, ca atare a fost înfrântă prezumția de nevinovăție.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și, conform art.3856 alin.3 C.p.p. sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b , alin.2/1 lit.a și c C.p. și de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p. cu aplic.art.37 lit.b C.p. constând în aceea că în 6 apr.2006 în jurul orelor 20,30 împreună cu alte persoane a pătruns fără drept în locuința a două persoane vârstnice de pe str.C. nr.10 din C.-N., pe care, unul dintre ei le-a lovit cu palma și cu pumnul peste față și de unde au sustras o geantă cu 80 de lei și un tablou din anul 1898 în care era înfățișată o femeie culcată pe un divan.
Analizând toate actele de cercetare penală, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale justificat prima instanță a considerat că acestea nu duc la concluzia certă că inculpatul a comis faptele.
Î.-adevăr, Curtea apreciază că existența unei singure urme papilare pe interiorul ramei geamului găsit deschis al locuinței situate la parterul unui imobil cu un singur nivel (f.17 d.u.p.) nu denotă că inculpatul a comis infracțiunea de violare de domiciliu în forma agravantă, prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p. și nici de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21 lit.a și c C.p.
În speță, este de observat că deși urma papilară a fost descoperită în anul 2006, respectiv în 7 aprilie 2006, urmărirea penală a fost începută în
15 dec.2008 (f.5 d.u.p.) iar raportul de constatare tehnico-științifică având ca obiect stabilirea împrejurării dacă urmele papilare prezintă caracteristici dactiloscopice comune cu impresiunile papilare ale numitului K. F. a fost efectuat în 28 mai 2009.
Mai este de menționat că în raportul de constatare (f.60) se menționează că urma papilară ce prezintă caracteristici comune cu impresiunea degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului a fost ridicată de pe interiorul ramei geamului camerei din care a fost luat tabloul, pe când în procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în aceeași zi a comiterii faptei se menționează că urma a fost ridicată de pe rama geamului aflat lângă ușa de acces în camera de unde s-a luat tabloul, situație care însă nu rezultă din planșa foto (f.20 d.u.p. foto nr.6).
Mai este de menționat că părțile vătămate nu au putut fi audiate în instanță deoarece, fiind persoane vârstnice au decedat în cursul urmăririi penale în lunile mai, respectiv noiembrie 2006.
Din declarația părții vătămate C. R. (f.30 d.u.p.) reiese că aceasta nu poate indica semnalmentele celor 4 intruși nici măcar a persoanei care a lovit-o; în același timp niciuna din părțile vătămate nu a fost sigură cu privire la numărul agresorilor, inițial fiind avansată ipoteza doar a două persoane intruse.
Justificat prima instanță a motivat că probele administrate nu sunt suficiente pentru reținerea vinovăției inculpatului la săvârșirea unei infracțiuni complexe de tâlhărie sau a infracțiunii de violare de domiciliu. Î.- adevăr, existența urmei papilare - a cărei existență în imobilul menționat inculpatul a justificat-o prin faptul că a efectuat lucrări de construcție la subsolul imobilului nu poate fi coroborată cu concluzia raportului ce consemnează comportamentul simulat al acestuia când a dat răspuns întrebărilor relevante pentru cauză și nici cu împrejurarea că a mai fost condamnat pentru fapte similare.
În primul rând, raportul vizând comportamentul simulat nu reprezintă un mijloc de probă, iar un indiciu extras dintr-un asemenea raport nu poate fi coroborat cu un alt indiciu precum cel al urmei papilare.
În același timp, pronunțarea unei condamnări chiar pentru fapte similare nu justifică condamnarea aceleiași persoane pentru alte fapte similare.
Sub un alt aspect, este evident că achitarea inculpatului nu împiedică antrenarea răspunderii acestuia dacă vor apărea alte probe.
Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul parchetului.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. J. C. - N. împotriva sentinței penale nr.199/(...) a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Sârbu T. A., care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. V. C. A. D. L.
Red.CV Dact.SzM/3ex./(...)
GREFIER M. V.-G.
| ← Decizia penală nr. 191/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1146/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
