Decizia penală nr. 1148/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1148/R/2012
Ședința publică din data de 22 august 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.A C. M.- judecător
JUDECĂTORI: L. H.
L. M.
GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. T. B.-N. împotriva încheierii penale f.n. din 9 august 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B.-N., privind pe inculpatul S. I. cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat V. M., din cadrul Baroului de avocați B.-N., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat L. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. Se arată de reprezentantul parchetului că, în afară de motivele scrise depuse la dosarul cauzei, mai invocă și caracterul nelegal al încheierii atacate, respectiv omisiunea instanței de a respecta dispozițiile art.
1608a Cod procedură penală, omițându-se ascultarea inculpatului, iar acea obligație de ascultare nu poate fi suplinită de instanța de recurs. În acest sens, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se apreciază că, în intervalul scurt de timp scurs de la menținerea stării de arest a inculpatului din data de (...) nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile avute în vedere la arestare nu ar subzista, astfel că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar nu este oportună. Simpla prevalare a inculpatului de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală nu este de natură să conducă automat la acordarea liberării provizorii sub control judiciar. D. legale procesuale în materie nu instituie o obligație a instanței de a acorda liberarea provizorie chiar dacă sunt îndeplinite anumite condiții, instanța având posibilitatea prin formula juridică „. să acorde sau nu liberarea provizorie. În acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului este prezent și actual și prin punerea în libertate a inculpatului la un interval relativ scurt de la comiterea faptelor s-ar pune la îndoială capacitatea de ripostă a organelor judiciare.
Prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar potența starea de neîncredere a opiniei publice cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea și protejează respectarea valorilor sociale care reglementează buna și corecta desfășurare a actului de justiție.
În subsidiar, solicită în temeiul art. 38515 pct 2 lit d Cod procedură penală solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că, inculpatul a manifestat compasiune față de familia părții vătămate, acoperind în totalitate prejudiciul material cauzat, conștientizând faptele comise. Din ansamblul probelor administrate în dosarul cauzei reiese că nu există date în sensul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți. P. adoptată de inculpat este relevantă în acest context, el asumându-și responsabilitatea comiterii ambelor infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și a solicitat să fie judecat după probele care au fost administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, nu există nici date în sensul că inculpatul ar încerca alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă pentru că de acum încolo nu se va mai pune problema administrării altor probe în ceea ce privește latura penală a cauzei. Se apreciază de apărătorul inculpatului că, în acest stadiu, față de comportamentul inculpatului, care este ireproșabil se poate aprecia, chiar în condițiile aplicării celor mai exigente criterii, că gradul de pericol social concret pe care îl prezintă acesta s-a diminuat în mod substanțial chiar și ca urmare a trecerii timpului. Inculpatul a manifestat o atitudine sinceră și pe parcursul fazei de urmărire penală, nu are predispoziții spre comiterea de noi fapte antisociale și nu au existat nici un moment date din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să se sustragă de la răspundere penală, sau că ar fi avut tendința de a zădărnici în vreun fel aflarea adevărului. Nelegalitatea încheierii atacate invocată de reprezentantul parchetului nu este întemeiată.
Inculpatul S. I. având ultimul cuvânt, arată că recunoaște fapta comisă. De asemenea, arată că nu o să mai săvârșească fapte penale, solicitând a se avea în vedere comportamentul său înainte și după săvârșirea faptei. Achiesează concluziilor apărătorului său ales.
C U R T E A
Prin încheierea din data de 18 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) a
T.ui B.-N., în baza dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. I., fiul lui O. și I., născut la data de (...) în orașul N., județul B.-N., domiciliat în comuna F., nr. 169, județul B.-N., cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, CNP - 1. și menține această măsură.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă T. B.-N. nr. 5. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I., fiul lui O. și I., născut la data de (...) în orașul N., județul B.-N., domiciliat în comuna F., nr. 169, județul B.-N., cetățean român, studii medii, CNP - 1., fără antecedente penale, aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1), (2) și (3) Cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin Î. penală nr. 35/CC/2012, pronunțată în dosarul penal nr. (...) al T.ui B.-N., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 26 mai 2012 și până la data de 23 iunie 2012, reținându-se că inculpatul a avut calitatea de agent de poliție în cadrul Secției 6 de P. R. N. desfășurându-și activitatea ca organ de cercetare al poliției judiciare; că, la data de 24 mai 2012, fiind în concediu medical s-a deplasat cu autoturismul propriu din localitatea F. în orașul N., unde a consumat băuturi alcoolice; că în jurul orelor 22:00, în intenția de a se deplasa în localitatea de domiciliu a urcat la volanul autoturismului și ajungând pe strada
G. nu a oprit la trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător, lovind cu partea frontală a mașinii pe victima P. D., angajată regulamentar în traversarea străzii, proiectând-o pe carosabil; că inculpatul a continuat deplasarea părăsind locul accidentului; că din buletinul de analiză toxicologică a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,35 gr. ‰ la prima probă și respectiv 1,25 gr. ‰ la cea de a doua și că, în urma evenimentului rutier, victima a încetat din viață.
La luarea măsurii preventive instanța a avut în vedere că, în cauză sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat, fiind totodată îndeplinite și condițiile dispozițiilor art. 148 lit. f) Cod procedură penală întrucât, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare, existând probe că lăsarea în libertate a celui în cauză prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din chiar natura, gravitatea și urmările faptelor inculpatului dar și din împrejurările comiterii acestora.
Măsura preventivă luată față de inculpat urmează să expire la data de
(...).
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive subzistă, existând probe că acesta a comis faptele reținute în sarcina sa, fapte recunoscute, în mod obiectiv de inculpat. În consecință, au fost întrunite condițiile art. 143 Cod procedură penală.
Totodată, sunt, în continuare, întrunite și cerințele cuprinse în art. 148 lit. f) Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor comise.
În concret, în sensul celor de mai sus, este de reținut că inculpatul a urcat la volanul mașinii în condițiile în care avea o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, conducând practic autoturismul doar cu mâna stângă - cealaltă fiindu-i imobilizată în aparat gipsat - rulând cu o viteză superioară celei legale, prin ignorarea restricției de viteză de 30 km/h, nu a acordat prioritate victimei și fratelui acesteia, angajați regulamentar în traversarea străzii și a părăsit locul accidentului, continuându-și deplasarea deși a realizat că accidentase o persoană.
Mai mult decât atât, față de frecvența crescută a producerii unor asemenea evenimente rutiere, cu consecințe grave, lipsa unei reacții ferme din partea autorităților judiciare este de natură să inducă opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială și neîncredere în organele statului, desemnate să asigure respectarea legii.
În fine, măsura preventivă luată față de inculpat este de natură a asigura realizarea scopului acestora, astfel cum este acesta definit în cuprinsul dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, o măsură preventivă mai puțin restrictivă nefiind de natură a realiza acest scop.
Pe de altă parte, celelalte împrejurări relevate în apărare, referitoare la conduita inculpatului, la regretul manifestat de acesta și la eforturile realizate în vederea acoperirii prejudiciului material, exced cadrului procesual actual, acestea urmând a fi analizate cu ocazia judecării pe fond a pricinii.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și a dispus menținerea acestei măsuri, apreciindu-se că cererea de revocare a acesteia sau de înlocuirea a măsurii nu a fost întemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal P. de pe lângă T. B.-N., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. I.
În ședința publică din data de 22 august 2012 a fost susținut și un motiv de nelegalitate a hotărârii, arătându-se că nu au fost respectate prevederile art.160/8a referitoarea la ascultarea inculpatului, solicitându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Susținerile recurentului din ședința publică din data de 22 august
2012, sunt redate pe larg mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că au fost încălcate prevederile art.160/7 alin.2 Cod procedură penală, deoarece cererea de eliberare provizorie sub control judiciar a fost formulate de avocatul inculpatului S. I., iar inculpatul doar a fost întrebat dacă își însușește cererea, fără a se consemna acest aspect pe cerere, astfel cum dispune textul legal.
De asemenea nu s-au respectat prevederile art.160/8a alin.1 Cod procedură penală deoarece inculpatul nu a fost ascultat și nu i s-a adus la cunoștință dreptul prev.de art.70 alin.2 Cod penal, de a da sau a nu da nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond va respecta prevederile legale mai sus menționate, întrebând inculpatul dacă își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar și va consemna acest aspect pe cererea formulată, va aduce la cunoștința inculpatului conținutul art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i totodată atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
De asemenea, analizând cererea formulată, care este o cerere accesorie fondului cauzei, instanța va proceda la analizarea competenței sale în soluționarea cererii prin prisma prevederilor art.40 Cod procedură penală care prevede că atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului instanța rămâne competentă să judece, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, doar în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanță.
Pentru considerentele mai sus expuse, care impun trimiterea cauzei spre rejudecare, făcând de prisos analizarea fondului prezentei cauze, curtea urmează ca în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală să admită recursul declarat de P. de pe lângă T. B.-N. împotriva încheierii penale fără număr din data de 9 august 2012 a T.ui B.-N. prin care s-a soluționat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pe care o va casa în întregime și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la T. B.-N.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av.M. L., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. B.-N. împotriva încheierii penale fără număr din data de 9 august 2012 a T.ui B.-N. prin care s-a soluționat cererea de liberare provizorie sub control judiciar pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la T. B.-N.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av.M. L., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 august 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECATOR, | GREFIER, | ||
I.A M. L. | H. | L. M. | M. N. |
Red.L.M./M.S.
3 ex./(...) Jud.fond: P. A. D.
| ← Decizia penală nr. 197/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1839/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
