Decizia penală nr. 151/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR. 151/A/2012
Ședința publică din 12 septembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. JUDECĂTOR : A. D. L. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror din cadrul P. de pe lângă
Curtea de A. C.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul M. L. și partea civilă A. N. de A. F. reprezentată de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței penale nr. 23 din 18 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2
Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. L., avocat P. A. D. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul M. L. și partea civilă A. N. de A. F. reprezentată de D. G. a F. P. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei o cerere în probațiune din partea inculpatului și se dă citire conținutului acesteia, precum și două chitanțe din datele de 8 și 13 martie 2006 și cele două facturi aferente, care au număr consecutiv, una în cuantum total de 4194 de lei pentru cablu electric pe care societatea inculpatului l-a vândut la o altă societate, respectiv la M. Com S. din Z. și încă o factură în cuantum de 2400 lei, având același obiect și între aceleași societăți.
Reprezentanta M.ui P., cu privire la cererea în probațiune privind efectuarea unei noi expertize contabile consideră că aceasta nu este necesară, iar raportat la aspectul contestat de inculpat apreciază că stabilirea cu exactitate a prejudiciului este o noțiune utilizată în sens extrem de general de inculpat, neînțelegându-se exact ce contestă.
Consideră că prejudiciul a fost stabilit cu certitudine prin raportare la probele administrate până în prezent și se opune efectuării expertizei ca nefiind utilă cauzei.
Apărătorul inculpatului M. L., avocat P. A. D. susține cererea inculpatului, sens în care arată că în stabilirea prejudiciului în raportul de expertiză care s-a întocmit în faza de urmărire penală există niște neconcordanțe și neclarități în ce privește prejudiciul care reprezintă impozitul pe profit, cât și prejudiciul cauzat din evidențierea unor facturi care nu corespund adevărului în documentele contabile. Consideră că, în măsura în care inculpatul a reușit să procure noi facturi, care ar veni în sprijinul său pentru diminuarea prejudiciului, este o probă care îi profită, trebuie avută în vedere și admisă.
Curtea, deliberând, având în vedere că expertul contabil care a efectuat balanța contabilă a societății S. M. S. a întocmit lucrarea pe baza tuturor documentelor contabile care au fost ridicate de organele de poliție de la societatea respectivă și predate de către părți, precum și împrejurarea că la dosarul C. au fost depuse copii xerox de pe cele două facturi, neexistând posibilitatea confruntării lor cu originale, respinge cererea, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea unei noi expertize contabile. De asemenea, doamna expert contabil Cacaină V. a constatat că o parte din facturi erau fictive ( f. 90 d.p. ).
Nefiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în susținerea apelului inculpatului.
Apărătorul inculpatului M. L., avocat P. A. D. solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, desființarea sentinței penale nr. 23/2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj și, rejudecând, în ce privește latura penală, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere dispozițiile articolului 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și limitele de pedeapsă.
De asemenea, solicită să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de articolul 74 alineat 1 litera c, acesta având o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. Ca urmare a reținerii acestei circumstanțe solicită aplicarea în favoarea inculpatului a unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și pentru care a fost trimis în judecată. Ca modalitate de executare a pedepsei solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza articolului 81 coroborat cu art. 85 alineatul 3 Cod penal.
În ce privește latura civilă, solicită ca din cuantumul prejudiciul care a fost stabilit în sarcina inculpatului să se scadă valorile pe care doamna expert le-a stabilit estimativ în cadrul expertizei contabile. Apreciază că veniturile care nu au putut fi dovedite și doar calcularea lor pe baza unor estimări efectuate de către expertul contabil, stabilind în acest mod un prejudiciu de 69327 de lei, nu pot fi imputate inculpatului, neexistând probe certe care să dovedească veniturile pe acre acesta le-a realizat.
Cu privire la apelul declarat de către D. G. a F. P. solicită respingerea acestuia. Consideră că instanța de fond în mod corect a observat faptul că inculpatul a mai fost obligat printr-o hotărâre a T. S. la plata unor datorii pe care societatea pe care o administra le-a realizat și că nu poate fi condamnat inculpatul prin două sentințe pentru plata aceluiași prejudiciu. Ca urmare a acestui raționament, instanța l-a obligat pe inculpat doar la plata penalităților raportate la debit, nu și la plata debitului principal.
Pentru motivele anterior redate solicită respingerea apelului declarat de către D.
Reprezentanta M.ui P., apreciază ca nefondat apelul declarat de către inculpatul M. L., cât și apelul declarat de către partea civilă în prezenta cauză și solicită respingerea acestora în baza articolului 379 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală, cu consecința menținerii sentinței penale ca fiind legală și întemeiată și, de asemenea, cu consecința obligării celor doi apelanți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, prilejuite de judecarea prezentelor apeluri.
În ceea ce privește apelul inculpatului M. L. consideră că, în latura penală a cauzei, este nejustificat și că în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului raportat la probele administrate în cauză, inclusiv probele științifice, valoarea prejudiciului, în opinia sa, fiind stabilită cu certitudine în cursul urmăririi penale și a judecății în fața instanței fondului. În condițiile evidențiate apreciază că sunt realizate elementele constitutive prevăzută de articolul 9 alineatul 1 litera b, în cele două modalități - atât prin neînregistrarea unor venituri cât și prin înregistrarea unor cheltuieli ce au la bază documente fictive, nereale. De asemenea, arată că în dosarul cauzei caracterul repetat al infracțiunii de evaziune fiscală a fost atestat în cauză.
Raportat la sancțiunea aplicată de către prima instanță, apreciază că aceasta este corespunzătoare faptei concret comise și a pericolului social pe care aceasta îl prezintă, iar pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, urmare a aplicării art. 85 din Codul penal, este stabilită cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 din Codul penal, astfel încât nu se impune reformarea hotărârii instanței fondului.
În ceea ce privește apelul declarat de către partea civilă, arată că este nefondat și că în mod corect instanța de apel a constatat că prin sentința civilă nr. 8. a T. S. a fost obligat inculpatul M. L. la plata sumei de 346.893 de lei, care include și suma de 2. lei, pe care o pretinde partea civilă în prezenta cauză cu titlu de debite principale care nu au fost acoperite prin hotărârea penală. Consideră că acest aspect ar însemna o dublă obligare a inculpatului, deși izvorul este același, respectiv al unei acțiuni ilicite, motiv pentru care apreciază critica adusă de partea civilă ca fiind nefondată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 23 din data de 18 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în baza art. 9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului M. L. ( cu datele personale din rechizitor), la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
În baza art.85 alin.1 rap. la art. 33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.392/(...) a Judecătoriei C., în dosar nr.4487/2007, pe care a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, deci: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a
și lit.b) Cod penal, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.12 din Legea nr. 241/2005, privind interdicția de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, o copie a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, s-a comunicat O. N. al R. C., pentru a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul comerțului.
S-a constatat încetată capacitatea de folosință a părții responsabile civilmente, SC. M. S. S. S., ca urmare a închiderii procedurii de lichidare judiciară și radierii acesteia, dispusă de judecătorul sindic prin sentința civilă nr.814/2009, definitivă, pronunțată în dosar nr. (...) a T. S.
S-a constatat că pretențiile civile formulate de partea civilă A. -. S., în sumă de 109.410, lei, reprezentând TVA și 92.127 lei, reprezentând impozit pe profit, la care au fost calculate majorări legale de întârziere, de 55.403 lei și respectiv de 50.056 lei, pretenții în sumă totală de 306.996 lei, astfel cum au fost stabilite prin R. nr.959/(...), au format obiectul dosarului nr.(...) a T. S. iar prin sentința civilă nr.813/(...), (menținută prin D. civilă nr. 3019/(...) a C. de apel C.), judecătorul sindic a obligat, în solidar, ca o parte a pasivului debitoarei SC. M. S., în valoare de 346.893 lei, să fie suportată de administratorii N. A. K. și M. L., recte inculpatul din prezentul dosar.
În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art.346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil (vechi), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. S. și a fost obligat inculpat în continuare, conf. art.119 și 120 din Codul de procedură fiscală, la plata dobânzilor legale aferente sumelor de 109.410, lei, reprezentând TVA și 92.127 lei, reprezentând impozit pe profit, până la data executării integrale a obligațiilor bugetare.
În baza prev. art. 11 din Legea 241/2005 și art. 163 alin.1 și 2 Cod procedură penală, în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune, s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin O. P. de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...), asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea inculpatului M. L., până la concurența sumei de 201.537 lei, actualizată cu dobânzile legale aferente.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. din data de (...) al P. de pe lângă de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr.
187/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. L. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în stare de recidivă postexecutorie și în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:
Învinuiții M. L. și N. A. K. au fost asociați și administratori ai SC M. SRL S.
S. încă de la constituirea societății în luna octombrie 2005. Fiecare dintre învinuiți a deținut un procent de 50% din părțile sociale ale societății, societatea având ca obiect principal de activitate „. de clădiri și lucrări de geniu - cod CAEN
4521";.
În cursul lunii martie 2008, societatea administrată de către învinuiți a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale efectuate de D. G. a F. P. S. - A. de I. F., rezultatele verificării fiind materializate în raportul de inspecție fiscală nr. 959 din (...). Potrivit constatărilor organelor de control, în cursul anului 2005, societatea a ridicat prin administratorul N. A. K. un bloc de facturi fiscale conținând un număr de 50 formulare tipizate, având seria SJ VFQ de la nr. 5. la nr. 5. precum și un bloc de chitanțe având seria SJ VRR, de la nr. 6306751 la nr.
6306800. De asemenea, societatea a ridicat în anul 2006 alte două facturiere, de această dată prin intermediul învinuitului M. L., cele două blocuri având seria SJ
WCI de la nr. 9910451 la nr. 9910500, respectiv seria SJ VFT de la nr. 7372351 la nr. 7372400. Tot prin intermediul învinuitului M. L. a fost ridicat și chitanțierul cu seria SJ WLU, cuprinzând un număr de 50 formulare cu regim special de la nr. 7330251 la nr. 7330300.
Practic, primul facturier și chitanțierul aferent a fost ridicat de învinuitul N.
A. K., iar celelalte două facturiere precum și ultimul chitanțier, de către învinuitul
M. L.
Învinuitul M. L. a fost somat în prealabil de organele de control, potrivit înscrisurilor înregistrate sub nr. 3224/(...) și 3464/(...) (f.11 și 12) să predea documentele contabile ale societății în vederea efectuării inspecției fiscale generale, cele două somații fiind expediate cu confirmare de primire la adresa învinuitului din loc. S. S., nr. 90, jud. S. De asemenea, la aceeași adresă s-a expediat o invitație, anterior emiterii celor două somații, dar în ciuda acestor demersuri, organele de control fiscal nu au putut intra în posesia documentelor contabile, astfel că s-a solicitat sprijinul organelor de poliție. La solicitarea organelor de poliție, învinuitul N. A. K. a predat facturierul pe care îl ridicase și chitanțierul aferent, respectiv facturierul conținând documentele cu regim special seria SJ VFQ de la nr. 5. la nr. 5. precum și chitanțierul cu seria SJ VRR de la nr.
6306751 la nr. 6306800. În urma verificărilor efectuate de organele fiscale s-a constatat faptul că din acest bloc de facturi au fost emise un număr de 16 facturi de către învinuitul N. A. K., iar dintre acestea doar una nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății, respectiv factura 5. din data de (...), în valoare de 4165 lei, inclusiv TVA. Consecința fiscală a neînregistrării acestei facturi în evidențele contabile ale societății, potrivit expertizei contabile efectuată în cauză (f.95), a constat în prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 1225 lei compusă din impozit pe profit (560 lei) și TVA (665 lei). Aceste sume au generat majorări de întârziere de 389 lei, aferente impozitului pe profit datorat și 462 lei aferente TVA.
Învinuitul N. A. K., care a emis această factură fără însă a o înregistra în contabilitatea societății, a achitat în integralitate obligațiile fiscale datorate, respectiv impozitul pe profit, TVA și penalitățile aferente, depunând la dosar chitanțele doveditoare, filele 96,195.
Organele de control fiscal au verificat și operațiunile derulate de învinuitul M. L., împrejurare în care au stabilit că, din blocul de facturi seria SJ WCI de la nr. 9910451 la nr. 9910500, au fost utilizate un număr de 8 facturi fiscale, de la nr. 9910451 la nr. 9910458, care însă nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății. Aceste facturi au fost emise către SC C. AMG SRL în luna decembrie 2006, însă nu au fost declarate ca bază de impozitare pentru anul
2006. Facturile au fost prezentate sintetic în anexa nr. 8 la raportul de inspecție fiscală, înscris care relevă implicațiile fiscale ale acestei operațiuni în ceea ce privește impozitul pe profit, stabilindu-se faptul că prin neînregistrarea veniturilor celor 8 facturi, a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 9.328 lei reprezentând impozitul pe profit, fila 30.
De asemenea, din blocul de facturi seria SJ VFT de la nr. 7372351 la nr.
7372400, s-a stabilit faptul că primele 10 facturi (de la nr. 7372351 la nr.
7372360) au fost identificate în urma unui control încrucișat, ca fiind înregistrate în contabilitatea SC C. AMG SRL Z. și SC M. COM SRL Z. (beneficiarii serviciilor facturate prin acestea), fără însă a fi fost înregistrate în evidențele contabile ale emitentului SC M. SRL S. S.. Cele 10 facturi au fost emise de către învinuitul M. L. în perioada (...) - (...), facturile fiind descrise sintetic în anexa nr. 5 la raportul de inspecție fiscală, fila 27. Organele de control au stabilit faptul că prin neînregistrarea celor 10 facturi fiscale, s-a prejudiciat bugetul de stat în ceea ce privește impozitul pe profit cu suma de 30.550 lei.
Examinând cele 10 facturi menționate, acestea fiind depuse în plicul de la fila 188, s-a constatat faptul că două dintre acestea, respectiv factura nr.
7372354 din (...) și factura nr. 7372356 din (...) au fost emise de SC M. SRL S. S. către beneficiarul SC M. COM SRL Z., iar celelalte 8 au fost emise către SC C. AMG SRL Z..
De altfel, facturile detaliate valoric, cu menționarea celor doi beneficiari, rezultă în anexa 1 la raportul de expertiză contabilă fila 83.
Totodată, în afara celor 10 facturi menționate, cu ocazia controlului încrucișat au fost identificate un număr de 17 facturi fiscale emise în perioada mai - decembrie 2006 de către învinuitul M. L. în numele SC M. SRL, către beneficiarul SC C. AMG SRL Z., cele 17 facturi fiscale nefiind înregistrate în evidențele contabile ale SC M. SRL S. S.. Situația acestor facturi este prezentată sintetic în anexa nr. 7 la raportul de inspecție fiscală, potrivit căreia, prin neînregistrarea acestora de către învinuitul M. L., societatea s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 14.468 lei, fila 29.
Din același bloc de facturi, s-a constatat că diferența de 23 facturi nu s-au regăsit la cotorul blocului de facturi, astfel că pentru acestea s-a calculat estimativ prejudiciul cauzat prin neînregistrarea veniturilor aferente. Cele 23 de facturi au fost prezentate în anexa nr. 6 la raportul de inspecție fiscală, fila 28, organele de control estimând prejudiciul cauzat bugetului de stat, cuantificat în impozitul pe profit stabilit suplimentar, în cuantum de 38.341 lei.
Așadar, prin raportul de inspecție fiscală, organele de control fiscal au stabilit faptul că învinuitul s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 92.687 lei, compus din sumele menționate mai sus (9.328 lei,
30.550 lei + 14.468 lei + 38.341 lei).
Distinct de implicațiile fiscale sub aspectul impozitului pe profit, generate de neînregistrarea în contabilitate a veniturilor aferente facturilor fiscale menționate mai sus, organele de control fiscal au calculat pentru fiecare din cele
4 situații, consecințele fiscale cu privire la taxa pe valoare adăugată.
A., referitor la cele 8 facturi fiscale de la nr. 9910451 la nr. 9910459 emise în luna decembrie 2006, de către învinuitul M. L., în calitate de administrator al SC M. SRL către SC C. AMG SRL Z., care nu au fost declarate organelor fiscale pentru a stabili baza de impozitare, organele de control fiscal au stabilit TVA suplimentar de 11.076 lei, situația sintetică fiind prevăzută în anexa 4 la raportul de inspecție fiscală, fila 26.
Cu referire la cele 10 facturi emise în luna decembrie 2005 de către învinuitul M. L. către beneficiarii SC C. AMG SRL Z. și SC M. COM SRL Z., (de la nr. 7372351 la nr. 7372360) neînregistrate în evidențele contabile ale emitentului, organele de control fiscal au stabilit TVA suplimentar în cuantum de
36.278 lei (anexa 1 la raportul de inspecție fiscală, fila 23).
În privința celor 17 facturi fiscale neînregistrate în contabilitatea SC M. SRL S. S., dar emise de învinuitul M. L. în numele acestei societăți, în perioada mai - decembrie 2006 către beneficiarul SC C. AMG SRL Z., facturi identificate cu ocazia controlului încrucișat efectuat la SC C. AMG SRL Z., organele de control au calculat TVA suplimentar în cuantum de 17.181 lei (anexa nr. 3 la raportul de inspecție fiscală, fila 25).
Relativ la cele 23 facturi fiscale care nu au fost identificate în blocul de facturi ridicat de învinuitul M. L. în numele SC M. SRL S. S., organele de control fiscal au estimat că prejudiciul cauzat bugetului de stat stabilind ca TVA suplimentar este în sumă de 1980 lei/factură, în total 45.540 lei, situația detaliată fiind prezentată la anexa nr. 2 la raportul de inspecție fiscală, fila 24).
Ca atare, organele de control au stabilit în raportul de inspecție fiscală, faptul că prin neînregistrarea veniturilor aferente facturilor fiscale emise de învinuitul M. L. în condițiile prezentate mai sus, consecința fiscală în ceea ce privește TVA a constat în sustragerea de la plata acestei taxe în valoare totală de
110.075 lei, compusă din sumele descrise anterior (11076 lei + 36278 lei +
17181 lei + 45540 lei).
Concluzionând, potrivit raportului de inspecție fiscală, învinuitul M. L. a emis facturile fiscale menționate în anexele 1-8, fără a le înregistra în contabilitatea SC M. SRL S. S., iar prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu total bugetului de stat în cuantum de 202.762 lei constând în impozit pe profit și TVA suplimentar (92.687 lei + 110.075 lei).
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar cu ocazia analizei documentelor contabile, au fost găsite și puse la dispoziția expertului 9 facturi emise de învinuitul M. L., dintre cele 23 care nu fuseseră inițial găsite de organele de control fiscal la blocul de facturi.
Cu privire la aceste 9 facturi, organele de control stabiliseră prin estimare prejudiciul cauzat bugetului de stat, atât sub aspectul TVA, cât și sub aspectul impozitului pe profit. D. cele 9 facturi, un număr de 4 au fost emise către SC COȚE IMPEX SRL, respectiv cele cu nr. 7372394, 7372395, 7372397, 7372399
(filele 63-65), două au fost emise către SC M. COM SRL, respectiv cele cu nr.
7372363 și 7372364 (fila 68), iar 3 au fost emise către SC PROLUC SRL Jibou, respectiv cele cu nr. 7372365, 7372366, 7372367 (filele 67, 70 și 71). De asemenea, au fost puse la dispoziția expertului și două facturi de cheltuieli emise de SC F. SRL D. și chitanțele aferente (f.73-76), iar în lipsa unor probe din care să rezulte în mod cert că ele nu ar reflecta operațiuni reale, expertul contabil le-a luat în considerare ca atare, acestea generând cheltuieli deductibile de 8804 lei și TVA deductibil de 1531,12 lei care nu au fost avute în vedere de organele de control fiscal la întocmirea raportului de inspecție fiscală.
Î. din cele 23 facturi apreciate inițial de organele de control ca nefiind găsite, un număr de 9 au fost ulterior identificate și puse la dispoziția expertului, doar pentru diferența de 14 expertul a calculat veniturile prin estimare, precum și consecința fiscală a neevidențierii acestora, însă parametrii fiscali avuți în vedere pentru estimare, s-au modificat ținând cont de toate elementele prezentate mai sus. A., expertul contabil a stabilit valoarea celor 14 facturi neidentificate prin media aritmetică simplă a facturilor identificate în cursul anului 2006, împărțind veniturile totale facturate (173.317,71 lei) la numărul facturilor emise
(35), astfel că venitul mediu/factură a fost de 4.951,93 lei. Așadar, valoarea veniturilor aferente celor 14 facturi, venituri determinate prin estimare a fost de
69.327,02 lei (4951,93 x 14).
Totodată, expertul a constatat faptul că în anul 2005 au fost înregistrate cheltuieli care nu au fost declarate în bilanțul la data de (...) iar în balanța de verificare la (...) au fost înregistrate ca și cheltuieli în avans. Cuantumul total al acestor cheltuieli a fost de 190.937 lei, exclusiv TVA, ele provenind din înregistrarea în evidențele contabile ale societății a unui număr de 10 facturi fiscale emise în numele SC I. I. SRL H. C. inițial că aceste facturi reflectă operațiuni reale, expertul contabil a apreciat că respectivele cheltuieli sunt deductibile din punct de vedere fiscal și a stabilit faptul că, prin neînregistrarea în evidențele contabile a tuturor veniturilor realizate, luându-se în considerare și cheltuielile aferente celor 10 facturi emise în numele SC I. I. SRL H., societatea administrată de către învinuitul M. L. s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 37.373 lei, cu majorări aferente de 18.230 lei și a TVA în cuantum de 44.149 lei, cu majorări în sumă de 21.,462 lei.
Din cercetările efectuate în cauză a reieșit faptul că cele 10 facturi fiscale emise în numele SC I. I. SRL H. nu aveau la bază operațiuni reale, facturile fiind fictive. A., cele 10 facturi atestă prestarea unor servicii către SC M. SRL S. S. însă din declarația martorului F. I. G., administratorul SC I. I. SRL H. a rezultat faptul că această societate nu a efectuat niciodată lucrări în beneficiul societății administrate de către învinuitul M. L. M. F. I. G. a declarat faptul că cele 10 facturi fiscale nu au fost scrise de el iar declarația sa se coroborează cu raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică din concluziile căruia a rezultat faptul că scrisul ce completează cele 10 facturi și chitanțele aferente nu a fost executat de către F. I. G.
Un alt indiciu care a condus la concluzia potrivit căreia cele 10 facturi fiscale sunt fictive vizează împrejurarea că datele de identificare consemnate pe respectivele facturi nu corespund cu cele ale reprezentanților legali ai societăților implicate în operațiunea de facturare. A., codul numeric personal înserat pe facturi în dreptul reprezentantului furnizorului nu-i aparține martorului F. I. G. iar seria cărții de identitate (SX nr. 1.) consemnată în dreptul codului numeric personal aparține unei alte persoane - Covaci Pardailean din localitatea Ș. S. care nu avea nicio legătură cu SC I. I. SRL H.
Nu în ultimul rând, s-a subliniat faptul că sub aspectul serviciului facturat, a datei facturării și a sumei, cele 10 facturi sunt identice cu facturile detaliate în anexa nr. 1 la raportul de inspecție fiscală (fila 23 ) și în anexa nr. 1 la raportul de expertiză contabilă (fila 83). Acestea din urmă facturi emise de SC M. SRL S. S. către SC C. AMG SRL Z. și SC M. Com SRL Z., și semnate de către învinuitul M. L., nu au fost înregistrate în contabilitatea societății emitentului . De remarcat este faptul că în unele dintre facturile emise în numele SC I. I. SRL H. s-a făcut referire la un anumit contract 401/2005 sau 406/2005, în contextul în care între această societate și societatea administrată de către învinuitul M. L. nu s-au derulat deloc raporturi comerciale și nu s-au încheiat contracte comerciale.
Toate aceste aspecte s-a apreciat că sunt de natură a conduce la concluzia indubitabilă potrivit căreia facturile fiscale emise în numele SC I. I. SRL H. nu reflectă operațiuni reale. Ca atare, pe baza acestor date, expertul contabil a reconsiderat influențele fiscale generate de neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate de SC M. SRL, făcând abstracție de respectivele facturi care nu aveau la bază operațiuni comerciale reale. În concluzie, expertul contabil a stabilit faptul că prejudiciul total cauzat bugetului de stat de către învinuitul M. L., ca urmare a neînregistrării în integralitate a veniturilor realizate de SC M. SRL pe perioada 2005-2006, a fost de 148.350 lei din care 67.923 lei reprezenta impozit pe profit, iar 80.427 lei TVA, fila 91. Expertul a calculat și accesorii reprezentând majorări impozit pe profit în cuantum de 41.906 lei și majorări TVA în cuantum de 49.577 lei, stabilind un prejudiciu total de 239.833 lei (cu aceste majorări incluse).
La stabilirea acestui prejudiciu s-au luat în considerare și influențele fiscale generate de neînregistrarea în contabilitate a facturii nr. 05. din data de (...) emisă de către învinuitul N. A. K., valoarea totală a facturii fiind de 4.165 lei inclusiv T. Factura se regăsește în anexa nr. 5 la raportul de expertiză contabilă, fila 88, în care se detaliază facturile emise și nedeclarate pe anul 2006.
Consecința fiscală a neînregistrării acestei facturi a fost detaliată în suplimentul raportului de expertiză contabilă de la fila 95, ea constând în prejudicierea bugetului de stat cu suma de 560 lei reprezentând impozit pe profit și 665 lei reprezentând T., în total 1.225 lei. Aceasta a fost singura factură emisă de către învinuitul N. A. K. și, implicit, singura operațiune care i se poate imputa acestuia.
Celelalte facturi fiscale neînregistrate în contabilitatea S. M. S. au fost emise de către învinuitul M. L., consecința neevidențierii veniturilor aferente respectivelor facturi, constând în prejudicierea bugetului de stat cu suma de
147.125 lei reprezentând impozit pe profit și T., sumă determinată prin scăderea din prejudiciul total în cuantum de 148.350 lei a sumei de 1.225 lei reprezentând prejudiciul cauzat exclusiv de învinuitul N. A. K., prin neînregistrarea facturii nr.
5./(...).
Pentru dovedirea stării de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: raport de inspecție fiscală și anexe aferente (f. 16-
30) raport de expertiză contabilă și anexe (f. 78-89) supliment expertiză contabilă și anexe (f. 91-92, 95) raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică (f. 150-
160) mijloace materiale de probă (f. 128-145, 188-189) declarații învinuiți (f. 41-
45, 48-56, 197-198) declarații martor (f. 97-101, 113-116) alte înscrisuri (f. 10-
15, 31-40, 60-77, 96, 102-112, 118- 127, 161-183, 195).
Inculpatul M. L. a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, in cursul urmăririi penale.
Prima instanță a mai reținut că prin sentința penală nr. 288/(...) a
Judecătoriei Z., definitivă prin D. penală nr. 110/(...) a T. S., inculpatul M. L. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 C. rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. e și g C., instanța constatând că a intervenit grațierea pedepsei aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 543/2002. Această condamnare realizează primul termen al recidivei postexecutorii în raport cu infracțiunile de evaziune fiscală săvârșite în perioada 2005-2006, constatându-se faptul că toate actele de executare s-au săvârșit după grațierea totală a pedepsei totale aplicate prin sentința penală 288/(...) a Judecătoriei Z., definitivă prin decizia penală nr.
110/(...) a T. S.
În cauză nu a fost citată ca parte responsabilă civilmente SC M. SRL S. S., în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății, întrucât această societate a fost radiată începând cu data de (...) (fila 40). Partea vătămată A. N. de A. F. - prin D. S. nu a precizat, în cursul urmăririi penale, dacă se constituie ca parte civilă în cauză.
Prin ordonanța P. de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...), s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor învinuiților M. L. și N. A. K., până la concurența sumei de 202.762 lei, ordonanța fiind emisă cu titlu generic asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile. În consecință, a fost indisponibilizat imobilul aparținând învinuitului N. A. K. situat în loc. D. nr. 295 jud. S. și s-a notat inscripție ipotecară cu privire la acesta. Î. prejudiciul reținut în sarcina învinuitului N. A. K. a fost integral recuperat, iar în beneficiul acestuia operează o cauză specială de nepedepsire, s-a dispus revocarea măsurii asiguratorii instituită prin ordonanța P. de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...), întrucât scopul acesteia a fost acela de recuperare a prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Revocarea măsurii asiguratorii se impune și prin prisma faptului că urmărirea penală este personală, situație în care - cât timp învinuitul N. A. K. beneficiază de o cauză de nepedepsire - nu se justifică menținerea măsurii asiguratorii în vederea recuperării prejudiciului cauzat de învinuitul M. L.
Trecând la soluționarea cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de (...), ANAF , prin D. S., a comunicat instanței că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 306.996 lei , din care 109.410 lei reprezentând TVA iar 92.127 lei, impozit pe profit, sume la care au fost calculate majorări legale de întâtziere de 55.403 lei și respectiv 50.056 lei, cu precizarea că din suma totală de 309.072 lei, stabilită prin proces-verbal nr.
958 și R. nr.959/(...), inculpatul a achitat suma totală de 2.076 lei. Partea civilă a mai solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata debitului menționat , împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, calculate până la data achitării efective a prejudiciului, în conf. cu prev.art. 119;120 și 1201 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (f.18).
Inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată pentru a uza de de prev. art.3201 Cod procedură penală, privind reducerea limitelor legale de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției astfel că, după citirea actului de sesizare, conform prevederilor art. 322 C., s-a procedat la audierea tuturor martorilor propuși prin actul de sesizare a instanței: N. A. K., F. I.-G., Fărcaș I., Kulcsar S. A., Șandru G.-M. (f.38-41;70), martori care nu au adus nici un element de noutate, reiterând și menținându-și declarațiile date și în cursul urmăririi penale.
Expertiza contabilă judiciară solicitată în apărare, a fost respinsă de instanță ca inutilă cauzei, având în vedere expertiza deja efectuată în cursul urmării penale, fără a fi contestată (f.78-95 u.p.)
Coroborând materialul probator administrat în cauză, pe parcursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că starea de fapt dedusă judecății, astfel cum a fost prezentată pe larg în actul de sesizare a instanței, este pe deplin dovedită, dincolo de orice dubiu, astfel că urmează a fi reținută ca atare și nu se mai justifică reiterarea acesteia.
Prin sentința penală nr. 288/(...) a Judecătoriei Z., definitivă prin D. penală nr. 110/(...) a T. S., inculpatul M. L. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 C. rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. e și g C., instanța constatând că a intervenit grațierea pedepsei aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea
543/2002.
Această condamnare s-a reținut că realizează primul termen al recidivei postexecutorii în raport cu infracțiunile de evaziune fiscală săvârșite în perioada
2005-2006, constatându-se faptul că toate actele de executare s-au săvârșit după grațierea totală a pedepsei totale aplicate prin sentința penală 288/(...) a
Judecătoriei Z., definitivă prin decizia penală nr. 110/(...) a T. S.
În drept, fapta inculpatului M. L., aflat în stare de recidivă postexecutorie, de a nu evidenția în integralitate, în contabilitatea S. M. S. S. S., veniturile realizate pe perioada 2005-2006, cu consecința prejudicierii bugetului de stat consolidat cu suma de 147.125 lei, reprezentând impozit pe profit și T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 37 lit. b C.p, pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în omisiunea evidențierii, în actele contabile și în declarația privind veniturile realizate, a veniturilor obținute în perioada anilor
2005-2006 de inculpatul M. L., în calitate de asociat și administrator al S. M. S.
S. S.. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat bugetului statului în sumă totală de
147.125 lei iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea de omisiune a evidențierii veniturilor obținute și prejudiciul cauzat, rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul M. L. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal, acesta având reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui. Este cert că, prin neînregistrarea activităților efectuate, respectiv - a veniturilor obținute, inculpatul a urmărit să se sustragă în mod fraudulos de la îndatoririle fiscale, fiind astfel realizată latura subiectivă a infracțiunii.
Reținând vinovăția inculpatului M. L., instanța a dispus condamnarea
acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în stare de recidivă post condamnatorie și în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 2 (do i) an i ș i 6 (ș ase) lun i în ch iso are , precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și anume : gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate și urmarea produsă), persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, infracțiunea a fost săvârșită în mod repetat, cu forma de vinovăție a intenției și a avut ca urmare producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind normala desfășurarea a activității financiar contabile, respectiv a relațiilor sociale care impun respectarea de către contribuabili a obligațiilor fiscale însă, pe de altă parte, inculpatul a recunoscut și regretat faptele săvârșite, încă din cursul urmăririi penale.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, care este închisoare de la 2 la 8 ani, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special, ținând cont de faptul că prejudiciul creat se află sub limita de 50.000 euro, pentru care intervine o impunitate legală, în cazul recuperării sale.
A., s-a luat în considerare faptul că Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea
și combaterea evaziunii fiscale, prevede atât agravarea pedepselor, a căror limite se majorează cu 2 ani și respectiv 3 ani închisoare, în cazul producerii unor prejudicii bugetului de stat care depășesc valoarea totală de 100.000 euro și respectiv 500.000 euro (art.9 alin.2 și 3) cât și cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepselor, în situația în care prejudiciul produs este recuperat în totalitate în cursul urmăririi penale sau al judecații, până la primul termen de judecată (art.10), ceea ce înseamnă că acest act normativ are un dublu scop preventiv - sancționator: pe de o parte combaterea fermă a marii evaziuni iar pe de altă parte, încurajarea tuturor evazioniștilor să repare prejudiciul adus bugetului de stat. Prin prisma acestor criterii, în speță se constată că prejudiciul adus bugetului de stat este sub limita de 50.000 euro, adică se încadrează la mica evaziune, raportat la criteriile stabilite chiar de legiuitor, în ce privește tratamentul sancționator al acestei infracțiuni.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electivă, prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia, de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale a închisorii, aceleași considerente fiind avute și cu privire la interzicerea respectivelor drepturi pe perioada executării pdepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie. Cât privește interzicerea desfășurării unei activități de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, conf. art.64 lit.c Cod penal, nu este cazul întrucât se va face aplicarea de drept a normei speciale, prev. de art. 12 din Legea nr.241/2005, privind interdicția de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
La aplicarea pedepselor complementare și accesorii s-au avut în vedere criteriile de apreciere prevăzute de art. 71 al. 2 C., precum și jurisprudența CEDO (cauza Sabou și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii) și D. Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 74/(...). A., instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I, lit. d) și e) Cod penal, deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.
S-a mai reținut că inculpatul M. L. a mai fost condamnat de către
Judecătoria Călărași, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, situație în care sunt aplicabile, prev. art.85 alin.1 rap. la art.
33 lit.a și 34 lit.b Cod penal sau după caz, la art.37 lit.a Cod penal, privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei și aplicarea, după caz, a regulilor privind concursul real de infracțiuni sau recidiva postcondamnatorie. Din fișa de cazier depusă la dosar rezultă că prin sentința penală nr. 392/(...) a
Judecătoriei C., pronunțată în dosar nr. 4487/2007, inculpatul M. L. a fost condamnat, în baza art.861 din O.U.G nr.63/2006 și art.81 și 82 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni inchisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, deci după săvârșirea faptelor din anii 2005-2006, care fac obiectul prezentului proces. Termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, prev. de art. 82 Cod penal, a expirat cel mai devreme la data de (...) iar faptele din prezentul dosar au fost descoperite cel mai târziu la data de (...), când a început urmărirea penală (f.7;8 u.p.) deci înăuntrul termenului de încercare, astfel că prev. art.85 alin.2 Cod penal nu sunt aplicabile, așa cum a susținut apărătorul inculpatului, în ședința de azi.
Prin urmare, tribunalul, în baza art.85 alin.1 rap. la art. 33 lit.a și 34 lit.b
Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (ș ase)
luni închisoare, aplicată inculpatului M. L., prin sentința penală nr.392/(...) a
Judecătoriei C., în dosar nr.4487/2007, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a exexuta pedeapsa cea mai grea, deci: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a constatat că raportat la antecedentele inculpatului în speță nu sunt aplicabile prev. art.81 respectiv art.861 Cod penal privind suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cum de asemenea a solicitat apărătorul inculpatului, în ședința de azi, cu ocazia dezbaterilor.
A. fiind, în baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
De asemenea, în baza art.12 din Legea nr.241/2005, s-a atras atenția inculpatului privind interdicția de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri iar în baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, o copie a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, se va comunica O. N. al R. C., pentru a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul comerțului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat din oficiu că pretențiile bănești formulate de partea civilă A.-S., în sumă de 109.410, lei, reprezentând TVA și 92.127 lei, reprezentând impozit pe profit, la care au fost calculate majorări legale de întârziere, de 55.403 lei și respectiv de 50.056 lei, pretenții în sumă totală de 306.996 lei, astfel cum au fost stabilite prin R. nr.959/(...), au format obiectul dosarului nr. (...) a T. S. iar prin sentința civilă nr.813/(...), (menținută prin D. civilă nr.3019/(...) a C. de apel-C.), judecătorul sindic a obligat, în solidar, ca o parte a pasivului debitoarei SC. M. S., în valoare de 346.893 lei, să fie suportată de administratorii N. A. K. și M. L., recte inculpatul din prezentul dosar (f.52-56).
Fiind așadar în prezența unui titlu executor în ce privește datoria principală față de bugetul de stat, în baza art.14 Cod procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil (vechi), prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor
Publice - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. S., în sensul că l-a obligat în continuare pe inculpat, conf. art. 119 și 120 din Codul de procedură fiscală, doar la plata dobânzilor legale aferente sumelor de 109.410, lei, reprezentând TVA și
92.127 lei, reprezentând impozit pe profit, până la data executării integrale a obligațiilor bugetare.
Totodată, în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune, în baza prev. art. 11 din Legea 241/2005 și art. 163 alin.1 și 2 Cod procedură penală, tribunalul a menținut sechestrul asigurător dispus prin O. P. de pe lângă
Judecătoria Zalău din data de (...), asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea inculpatului M. L., până la concurența sumei de 201.537 lei, actualizată cu dobânzile legale aferente.
În baza art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul M. L. și partea civilă D. G. A F. P. S. au formulat apeluri, în termen legal.
Declarația de apel a inculpatului M. L. nu a fost motivată în scris, iar acesta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține, condiții în care apelul inculpatului va fi examinat prin prisma disp. art. 371 C.pr.pen. S-a mai formulat în scris de către apelant o solicitare în probațiune (f.20-25) care a fost respinsă, motivat, potrivit celor reținute în partea introductivă a prezentei decizii, motive care vor fi dezvoltate ulterior și prin considerentele ce vor urma.
Prin apelul declarat, partea civilă D. G. A F. P. S., în nume propriu și în numele A., a criticat sentința primei instanțe sub aspectul laturii civile, arătând că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că se solicită în fapt executarea de două ori a aceleiași creanțe, constituirea de parte civilă din prezenta cauză neavând legătură cu obiectul dosarului comercial nr. (...) al T. S., solicitând pe cale de consecință admiterea în totalitate a acțiunii civile formulate în cauză.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, a actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza actelor de la dosar, a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și readministrat în cursul judecății, din care reiese dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, vinovăție recunoscută de altfel de inculpat care a contestat doar cuantumul prejudiciului în fața primei instanțe și, prin scriptele depuse în fața C., implicit și în fața instanței de apel.
Fără a relua considerentele cuprinse în hotărârea apelată pe baza cărora prima instanță a dispus condamnarea inculpatului, considerente pe care Curtea și le însușește în totalitate, instanța de apel va constata sub aspectul laturii penale a cauzei că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, prin prisma considerentelor cuprinse în conținutul art. 72 C.pen., având în vedere și persoana inculpatului care este recidivist, precum și cuantumul ridicat al prejudiciului. Din acest punct de vedere nu se impune o reindividualizare a pedepsei aplicate, modalitatea de executare a acesteia neputând fi decât executarea în regim de detenție având în vedere starea de recidivă în care a fost comisă prezenta infracțiune.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea va constata că atât apelul inculpatului cât și apelul părții civile sunt nefondate din următoarele considerente:
În primul rând, solicitarea formulată în fața primei instanțe, de efectuare a unei noi expertize contabile, a fost respinsă motivat la data de 21 martie 2012 (f.42-43, 47) având în vedere atât faptul că solicitarea în probațiune nu a fost însoțită de nici un înscris doveditor, cât și faptul că aspectele de nelegalitate invocate de către apărare și referitoare la motivele de eventuală nulitate a expertizei efectuate în faza de urmărire penală, nu erau întemeiate. De altfel, inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, inclusiv conținutul și concluziile acestei expertize la data de 14 iunie 2011, acesta neavând nici un fel de obiecțiuni de formulat și nici alte probe de propus în apărare.
De altfel, acesta a fost și unul dintre motivele pentru care Curtea a respins aceeași cerere reiterată de inculpat în apel, raportat și la împrejurarea că înscrisurile noi depuse în apel au fost avute în vedere de către expertul contabil care a efectuat expertiza contabilă în faza de urmărire penală.
A., din conținutul raportului de expertiză contabilă (f.68) reiese că expertul contabil a luat în considerare facturile fiscale nr. 7372364 și 7372363 emise către SC M. COM SRL și s-a considerat, ca atare, că acestea au generat cheltuieli deductibile de 8804 lei și TVA deductibil de 1531,12 lei care nu au fost avute în vedere de organele de control fiscal la întocmirea raportului de inspecție fiscală.
De cealaltă parte, referitor la apelul declarat de către partea civilă, așa cum corect a reținut și prima instanță, există deja un titlu executor în ceea ce privește datoria principală față de bugetul de stat, acesta constând în sentința civilă nr.
813/(...) a T. S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3019/(...) a C. de A. C. (f.52-57 dosar fond), procedura insolvenței față de debitorul S. M. S. fiind închisă irevocabil și dispunându-se radierea debitorului din registrul comerțului.
În aceste condiții, apelul declarat de către partea civilă tinde către obținerea unui titlu executor pentru aceeași creanță, sens în care, în mod corect, prima instanță a admis doar în parte acțiunea civilă, obligând pe inculpat în continuare doar la plata dobânzilor legale aferente sumelor de 109.410 lei reprezentând T. și
92.127 lei reprezentând impozit pe profit.
Criticile părții civile apelante în sensul că față de numitul N. A. K. nu s-a stabilit nici o obligație de plată în prezentul proces penal sunt nefondate, deoarece față de acesta, prin rechizitoriu, s-a dispus încetarea urmăririi penale în temeiul prev. art. 10 lit. i/1 C. și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.
Pe cale de consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M. L., si de partea civilă D. G. A F. P. S. împotriva sentinței penale nr. 23 din 18 aprilie 2012 a T. S.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 C. va fi obligată partea civilă apelantă să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M. L., domiciliat în
S. S., nr. 90, jud. S. si a părții civile D. G. A F. P. S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr.
15, împotriva sentinței penale nr. 23 din 18 aprilie 2012 a T. S.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe partea civilă să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
V. C. A. D. L.
L. A. S.
GREFIER
Red.A.D.L./(...) Dact. H.C./4 ex. Jud.fond M. S..
| ← Decizia penală nr. 173/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 173/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
