Decizia penală nr. 1839/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)*
DECIZIA PENALĂ NR.1839/R/2012
Ședința publică din 20 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
G.IER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul C. V. A. și de B. N. C. V. din B. prin B. A. de A. din R., împotriva sentinței penale nr. 952 din 03 iulie 2012 a J. B., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și vătămare corporală din culpă, prev.de art. 208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.";a,g și i"; Cod penal, art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit";e,g și i"; Cod penal, art.86 alin.1 din OUG nr.195/2006 modificată și republicată prin L. nr.49/2006 și art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Coldea M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, apărătorul ales pentru B. C. V. din B., prin mandatar B. A. de A. din R., av.Sorin M., din Baroul Cluj, în substituirea av.V. Manea și apărătorul ales al părții civile V. A., av.Chiorean S., din Baroul B.-N., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile V. A., B. A., S. J. de U. B.-N. și partea resp.civilmente F. de P. a V. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea care se reține în sarcina sa la o pedeapsă rezultantă spre minimul special prevăzut de lege, egală cu cea executată deja, având în vedere că inculpatul s-a prevalat de disp.art.320/1 C. Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită a se reține că inculpatul are venituri limitate. CU onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul ales pentru B. N. C. V. din B. prin B. lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la recursul declarat de inculpat.
În ceea ce privește recursul declarat de B. C. V. din B., solicită admiterea acestuia, doar referitor la partea civilă B. A., în sensul acordării unei rente lunare în cuantum de 72 lei de la data de 05 aprilie 2007 și până la însănătoșirea deplină. Instanța de fond a avut în vedere raportul de constatare medico-legală din 12 februarie 2010 emis de S. J. de M. L. B.-N. prin care s-au stabilit 75-78 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate și scăderea capacității de muncă cu 5-10%. La 29 octombrie 2010 se vorbește de menținerea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, dar nu și despre lipsa capacității de muncă. Concluzia de scădere a capacității de muncă se bazează numai pe afirmațiile subiective ale părții vătămate. S. de 72 lei lunar stabilită ca prestație periodică nu este fundamentată pe documentele depuse la dosar de partea vătămată, ci a fost cuantificată raportat la salariul minim pe economie, ceea ce este greșit, deoarece prestația periodică reprezintă diferența între venitul actual al părții civile și cel pe care l-ar fi primit dacă ar fi avut capacitate de muncă deplină. D. contractul de muncă al părții civile rezultă o sumă de 428 lei pe lună, iar dacă s-ar avea în vedere scăderea capacității de muncă cu 5-10%, ar însemna să i se acorde ca prestație periodică o sumă cuprinsă între 21,4 și 42,8 lei și nu 72 lei cât a acordat instanța. De altfel, această incapacitate de muncă poate fi constatată doar de ITM, inspectoratul specializat și nu de S. J. de M. L. B. S. instanței de fond este nelegală și deoarece prin hotărâre, B. este obligat la garanție pentru toate despăgubirile civile acordate în cauză, solicitând a se constata calitatea de garant doar pentru sumele cu titlu de despăgubiri civile la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile B. A., întrucât B. poate garanta numai despăgubirea unui prejudiciu produs prin accident de circulație cu un autovehicul ce nu posedă asigurare RCA valabilă, nu și prejudiciul produs de inculpat prin furt din locuință.
Apărătorul părții civile V. A. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că despăgubirile civile au fost corect stabilite. Referitor la recursul declarat de B. C. V. din B., acesta o privește pe partea civilă B. A., motiv pentru care lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat de B. C.
V. din B. prin B.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și admiterea recursului declarat de B. C. V. din B. prin
B. doar cu privire la împrejurarea că aceasta nu poate garanta prejudiciul produs de inculpat prin infracțiunea de furt.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr.952 din (...) a condamnat pe inculpatul C. V. A., fiul lui I. și D., născut la data (...) în N., jud. B-N, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, concubinaj, cu domiciliul în com. R., nr. 78, sc. A, ap. 7, jud. B.- N., f.f.l. în B., cartier U., nr. 275, jud. B-N, recidivist, CNP 1., la următoarele pedepse:
- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal și art. 320/1 C.pr.pen;
- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g și i C.penal, cu aplicarea art.
37 lit. b C.penal și art. 320/1 C.pr.pen;
- 1an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumul public a unui autoturism fără a deține permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b
C. penal și art. 320/1 C.pr.pen;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru comitere infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal și art. 320/1 C.
S-a constatat că cele patru infracțiuni deduse judecății se află în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a C.penal, între ele, precum și cu infracțiunea de abuz de încredere, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin SP nr. 7. a J. C.-N., definitivă prin nerecurare la data de (...) și cu infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin SP nr. 1. a J. B., definitivă prin neapelare la data de (...), motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b C.penal, contopește pedepsele de 2 ani, 2 ani, 1 an, 1 an și 6 luni, 6 luni, 2 ani închisoare în pedeapsa rezultantă de: - 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal, pe toată durata executării pedepsei.
În baza art. 36 alin. 3 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată
perioada executată, respectiv (...) - (...) și (...) - (...).
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile V. A., domiciliată în B., str. I. V., bl. 3, sc. C, ap. 4, județul B.-N., următoarele sume:5.789 lei cu titlu despăgubiri civile; - 1.600 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. A., domiciliată în comuna M., sat C., nr. 225, județul B.-N., următoarele sume cu titlu despăgubiri civile:- 2.112 lei reprezentând veniturile nerealizate în perioada îngrijirilor medicale (aceasta suferind pierderea totală, temporară a capacității de muncă pe o perioadă de 4 luni); 55 lei cu titlu cheltuieli cu spitalizarea; 72 lei lunar începând cu data de (...) și până la însănătoșirea deplină a părții civile cu titlu rentă lunară (despăgubiri periodice aferente scăderii capacității de muncă cu 5-10%, neîncadrabilă în grad de invaliditate); - 6.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu daune morale;- 1.195 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, respingând totodată celelalte pretenții civile formulate.
S-a constatat calitatea de garant de despăgubiri civile a B. N. C. V. din
B. (B. B. des A. A.), prin reprezentant B. R.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.046 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile S. J. DE U. B., cu sediul în B., str. G-ral G. B., nr.
43, jud. B.-N..
S-a luat act de faptul că partea vătămată P. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N., nr. 1., înregistrat la
Judecătoria Bistrița sub nr. (...), a fost trimis în judecată inculpatul C. V. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și vătămare corporală din culpă, prev.de art. 208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.";a,g și i"; Cod penal, art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit";e,g și i"; Cod penal, art.86 alin.1 din OUG nr.195/2006 modificată și republicată prin L. nr.49/2006 și art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Prin SP nr. 425/2010, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă
Judecătoria Bistrița, cât și inculpatul C. V. A.
Prin DP nr. 5/A/(...), T. B.-N. a admis apelurile, a desființat sentința atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, motivat de faptul că nici organele de urmărire penală și nici instanța de judecată nu au lămurit expres calitatea numitului P. A. (parte vătămată, parte civila sau martor).
Dosarul a fost astfel înregistrat la judecătoria B. sub nr. (...)*.
Partea vătămată P. A. a declarat că nu a suferit nici o vătămare și, ca atare, nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză.
În ședința publică din data de (...) instanța a constat că în mod greșit numitul P. A. a fost citat în calitate de martor, stabilindu-se că acesta are calitate de parte vătămată.
Partea vătămată B. A. s-a constituit parte civilă cu suma 2.112 lei daune materiale, 50 lei cheltuieli de spitalizare, o rentă lunară echivalentă cu reducerea capacității de muncă, respectiv în cuantum de 72 lei/lună începând cu data de (...) și până la încetarea reducerii capacității de muncă
și suma de 15.000 euro daune morale, pentru recompensarea prejudiciului fizic, moral și estetic produs în urma accidentului.
S. J. B., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.046 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu tratamentul medical aplicat părții vătămate.
Partea vătămată V. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.299,9 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și 424 euro reprezentând contravaloare transport Italia-R., înțelege să solicite obligarea inculpatului și la plata sumei de 450 lei cheltuieli închidere-deschidere gaz,
400 lei cheltuieli închidere-deschidere energiei electrică, 5000 euro daune morale.
Inculpatul C. V. A., audiat fiind la termenul de judecată din 23 mai
2011, a declarat că recunoaște integral învinuirile care i se aduc și a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate, în baza materialului de urmărire penală (f.25).
Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 1. al Parchetului de pe lângă T. B.-N., declarația inculpatului C. V. A. (.237-240), depozițiile martorilor C. O. I. (f.
251-252), Slătariu M. (f. 253-254), Lixăndroia I. M. (f. 271-272), F.aș V. A. (f.
273-274), K. I. (f. 285-286), Boca M. (f. 288), Șoldoae G. (f. 315) și
Lixăndroaia Mircea Cristian (f. 316), audiați pe parcursul judecății, instanța reține, în fapt, următoarele:
1. La data de (...), numita F. A. E. a încheiat cu partea vătămată V. A., un contract de închiriere a garsonierei situate în municipiul B., str. Dragoș
Vodă. Bl. G-4, sc. A, ap. 11, imobilul aparținând părții vătămate, contractul încheindu-se prin SC „. L. SRL B. La întocmirea contractului a fost de față și inculpatul C. V. A., care s-a recomandat drept soț la locatarei, deși în fapt era concubinul acesteia.
Ulterior, la data de (...), inculpatul C. V. A., a vândut mobila din garsoniera respectivă numitului C. O. I., susținând în mod contrar realității că bunurile respective îi aparțin, primind în schimbul lor suma de 2.000 lei. În realitate inculpatul se certase cu concubina sa care plecase în municipiul C.-N., astfel că dorind să facă rost de bani a valorificat bunurile respective
(frigider, mașină de spălat, aragaz, covor, mobilier de cameră și de bucătărie), numitul C. O. I. efectuând pe timp de noapte două transporturi, la al doilea participând și inculpatul C. V. A., care i-a dat cumpărătorului cheia garsonierei, spunându-i că pleacă la serviciu. În acest timp partea vătămată V. A. era plecată în străinătate și revenind în țară, a fost apelată de o vecină care i-a spus că mai mulți bărbați au scos din garsonieră bunuri. Aceasta s-a deplasat la locuința închiriată, dar nemaigăsind pe nimeni a sesizat poliția. Bunurile au fost găsite la locuința numitului C. O. I. care a recunoscut modul în care le-a procurat, bunurile rămânând în posesia acestuia, numitul C. O. I., restituind părții vătămate cheile garsonierei. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.299,90 lei și 424 euro, această din urmă sumă reprezentând contravaloarea deplasării din Italia în R.
2. În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul C. V. A., a luat legătura cu numitul P. A. pe care îl cunoștea, inculpatul știind că P. A. are de vânzare un autoturism.
În după amiaza zilei de (...) cei doi s-au întâlnit la localul „., situat pe str. Î. T. din municipiul B., discutând despre eventuala înstrăinare a mașinii.
La un moment dat, aflându-se sub influența alcoolului inculpatul C. V. A., fără a fi observat de numitul P. A. a luat cheile autoturismului având nr. 813 BV/B, ce se aflau pe masă și a plecat.Deși nu deține permis de conducere, inculpatul C. V. A., a condus autoturismul pe str. Î. T. și dorind să efectueze un viraj dreapta pentru a se înscrie pe str. I. V., a pierdut controlul volanului, a acroșat autoturismul marca „Dacia";, înmatriculat sub nr. (...), ce era parcat pe partea dreaptă, apoi a virat brusc stânga, trecând peste niște bile din beton montate pe trotuar, accidentând-o pe partea vătămată B. A., care în calitate de pieton se deplasa pe trotuarul respectiv.
Inculpatul s-a întors la localul respectiv, unde se afla proprietarul mașinii, l-a anunțat despre cele întâmplate, revenind apoi la fața locului.
Partea vătămată a fost transportată la S. J. de U. B.-N., fiind operată la un picior. Aceasta a fost examinată de către medicul legist, prin certificatul nr. 2. din data de (...), emis de către S. M. L. J. B.-N., concluzionându-se că partea vătămată B. A. a suferit leziuni corporale traumatice ce s-au putut produce în cursul accidentului rutier, leziuni care necesită spre vindecare un nr. de 7. zile de îngrijiri medicale.
Poliția sosită la fața locului, l-a testat pe inculpatul C. V. A., prin buletinul de analiză toxico-alcoolemie nr. 2789/IX/a/741/(...), stabilindu-se că avea o alcoolemie de 0,55 g%0 și respectiv 0,45 g%o.
În drept:
Raportat la starea de fapt reținută, instanța reține că fapta inculpatului C. V. A. de a sustrage mobilier dintr-o garsonieră, pe timp de noapte și împreună cu alte persoane, folosindu-se fără drept de chei reale, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, text legal în baza căruia urmează a fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând aplic. disp. art. 320/1
C.pr.penală.
La reținerea stării de vinovăție a inculpatului instanța a avut în vedere declarațiile date de cel care a achiziționat mobila, respectiv de numitul C. O.
I., acesta confirmând faptul că inculpatul i-a oferit spre vânzare aceste bunuri și că a asistat la unul dintre transporturile efectuate. De asemenea, instanța are în vedere declarațiile martorului K. I. (a ajutat la transportul bunurilor) și declarațiile date de martorul P. A. în cursul urmăririi penale (f.
27-28), care a asistat la discuțiile purtate de inculpat cu numitul C. O. I. referitor la târgul derulat pe mobilier, precum și la o discuție purtată de inculpatul cu concubina sa F. A. E., aceasta punându-i în vedere să nu mai vândă mobilă din garsonieră întrucât contractul de închiriere este încheiat pe numele său.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere gradul sporit de pericol social al inculpatului, acesta acționând în câmpul infracțional deși se afla sub incidența recidivei postexecutorii.
La reținerea stării de recidivă postexecutorie instanța a avut în vedere pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.
190/2000 a J. C.ineu-Criș, pedeapsă din care s-a eliberat la data de 19 februarie 2003, cu un rest rămas de executat de 437 zile închisoare.
De asemenea, instanța a avut în vedere modul de acțiune și circumstanțele concrete de comitere a faptelor, valoarea pagubei pricinuite, precum și faptul că pe parcursul procesului penal nu a efectuat nici un demers pentru repararea ei.
Fapta inculpatului, de a sustrage în scop de folosință un autoturism, folosindu-se fără drept de chei reale, pe timp de noapte, autoturismul fiind luat din loc public, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, text legal în baza căruia va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând aplic. disp. art. 320/1 C.pr.penală.
La reținerea vinovăției inculpatului instanța a avut în vedere declarațiile date de martorul P. A. în cursul urmăririi penale (a confirmat faptul că inculpatul i-a sustras cheile, aflând despre acest aspect doar la întoarcerea inculpatului după accident), iar la stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, modalitatea în care a intrat inculpatul în posesia cheilor, modul de acțiune și starea de recidivă în care se afla inculpatul la data săvârșirii infracțiunii.
De asemenea, fapta inculpatului C. V. A. de a conduce pe drumul public un autoturism fără a deține permis de conducere, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumul public a unui autoturism fără a deține permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, motiv pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, făcând aplic. disp. art. 320/1 C.pr.penală.
Și la stabilirea aceste pedepse, instanța a avut în vedere starea de recidivă postexecutorie mai sus detaliată, gradul de pericol social al inculpatului, acesta urcând la volanul unei mașini deși nu poseda permis de conducere, și, cu atât mai mult cu cât se afla și sub influența băuturilor alcoolice, periclitând siguranța rutieră și implicit securitatea socială.
La reținerea vinovăției inculpatului instanța a avut în vedere atât declarația dată de inculpat (a recunoscut că a condus fără permis), precum
și actele depuse la dosar (din care reiese că nu poseda permis de conducere).
Totodată, fapta aceluiași inculpat de a conduce un autoturism pe drumurile publice, producând un accident rutier soldat cu vătămarea unei persoane, victima suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr 110 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de constatare medico legală - f. 318), întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4
Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, text legal în baza cărui instanța l-a condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, făcând aplic. disp. art. 320/1 C.pr.penală.
La reținerea vinovăției inculpatului instanța a avut în vedere atât declarațiile inculpatului, cât și a martorilor audiați în cauză, iar la individualizarea acestei pedepse s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului și antecedentele penale ale acestuia, numărul de zile de îngrijiri medicale acordat părții vătămate, leziunile corporale traumatice suferite de aceasta.
Prin urmare, instanța va constata că cele patru infracțiuni deduse judecății se află în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a C.penal, între ele, precum și cu infracțiunea de abuz de încredere, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin SP nr. 7. a J. C.-N., definitivă prin nerecurare la data de (...) și cu infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin SP nr. 1. a J. B., definitivă prin neapelare la data de (...), motiv pentru care, în temeiul art. 34 lit. b C.penal, va contopi pedepsele de 2 ani, 2 ani, 1 an, 1 an și 6 luni, 6 luni, 2 ani închisoare în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal, pe toată durata executării pedepsei.
În baza art. 36 alin. 3 C.penal instanța va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv (...) - (...) și (...) - (...).
În latura civilă a cauzei, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, instanța îl va obliga pe inculpatul C. V. A. să plătească părții civile V. A. suma de 5.789 lei cu titlu despăgubiri civile și suma de 1.600 lei cu titlu cheltuieli de judecată (conform art. 193 Cod procedură penală), reprezentând onorariu avocat, respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate.
La stabilirea despăgubirilor civile, instanța a avut în vedere valoarea bunurilor ce a făcut obiectul furtului comis de inculpat (bunuri ce au fost achiziționate de C. O. I.), respectiv mobilă de bucătărie inclusiv masă (2.200 lei), mașină spălat (990 lei), frigider (1.099 lei) și mobilă cameră (1.500 lei). Referitor la celelalte bunuri reclamate ca fiind sustrase de inculpat, instanța constată că ele nu fac obiectul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și nici nu s-a dovedit existența șu ulterior înstrăinarea acestora.
În temeiul acelorași texte de lege, instanța a respins ca neîntemeiate și celelalte pretenții civile formulate, ele nedecurgând din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul (cheltuieli de gaz, energie electrică). Instanța nu va acorda nici daune morale în cuantum de 5.000 euro solicitate de partea vătămată (nu s-a probat existența unui astfel de prejudiciu și nici întinderea acestuia) și nici cheltuieli de transport în cuantum de 424 euro.
Referitor la această sumă solicitată, ea putea fi inclusă în cheltuielile de judecată prilejuite de purtarea procesului, dar nici sub această formă, instanța nu le va acorda în condițiile în care nu s-a dovedit realitatea acestora și necesitatea deplasării în țară de urgență.
De asemenea, instanța l-a obligat pe inculpatul C. V. A. să plătească părții civile B. A. suma de 2.112 lei cu titlu despăgubiri civile materiale reprezentând veniturile nerealizate în perioada îngrijirilor medicale (aceasta suferind pierderea totală, temporară a capacității de muncă pe o perioadă de
4 luni). La stabilirea acestei sume instanța a avut în vedere faptul că anterior accidentului partea civilă era în perioada de probă prealabilă a angajării, salariul stabilit conform angajării făcute în 21 mai 2007 fiind de 528 lei.
De asemenea, instanța acordă părții civile suma 55 lei cu titlu cheltuieli medicale (conform înscrisului de la f.178), 6.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu daune morale, precum și suma de 72 lei lunar începând cu data de (...) și până la însănătoșirea deplină a părții civile cu titlu rentă lunară (despăgubiri periodice aferente scăderii capacității de muncă cu 5-10%, neîncadrabilă în grad de invaliditate), precum și suma de 1.195 lei cu titlu cheltuieli de judecată (conform art. 193 Cod procedură penală) reprezentând onorariu avocat, respingând totodată celelalte pretenții civile formulate ca nedovedite (referitor la existența și întinderea prejudiciilor invocate).
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere zilele de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru însănătoșire, tratamentele medicale îndelungate și diversificate urmate de partea vătămată, aceasta fiind privată o vreme de a duce un trai normal, o viață obișnuită.
De asemenea, instanța a constatat calitatea de garant de despăgubiri civile a B. N. C. V. din B. (B. B. des A. A.), prin reprezentant B. R., motivat de faptul că autoturismul condus de inculpat era înmatriculat în B. și nu avea asigurare obligatorie de răspundere civilă.
Instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.046 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile S. J. DE U. B., ocazionate de spitalizarea părții vătămate B. A.
Totodată s-a luat act de faptul că partea vătămată P. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva soluției instanței de fond, a declarat recurs inculpatul C. V. A. și asigurătorul B. N. „. V. din B. prin B. asigurătorilor de autovehicule din
R. cu sediul în B..
Prin motivele scrise și orale, recurentul C. V. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței și rejudecând dosarul, a se da o eficiență mai mare prev. art. 320 ind. 1 C.p.p., cu consecința reducerii pedepsei.
Asigurătorul a solicitat înlăturarea din cuprinsul sentinței a obligării inculpatului și a B. N. C. V. din B. la plata unei prestații periodice lunare de
72 lei în favoarea părții civile B. A. iar pe de altă parte să se precizeze că acesta are calitatea de garant numai pentru sumele ce trebuie achitate cu titlu de despăgubiri, la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile B. A. și nicidecum la cele produse prin furt părții civile V. A., de către inculpat.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul inculpatului C. V.
Examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului C. V. A., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală de 2 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea a două acțiuni de sustragere în dauna unor persoane fizice, a rulat cu autoturismul pe drumurile publice fără să posede permis de conducere, provocând apoi vătămarea corporală a părții vătămate B. A., infracțiuni comise în perioada 13 decembrie 2006-martie
2007 și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este negativă. De reținut că inculpatul a comis prezentele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce imprimă faptelor n pericol social sporit.
Față de modul concret de săvârșire a faptelor, cuantumul pedepsei principale de 2 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.
În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, curtea nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 C.proc.pen.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Cu privire la recursul asigurătorului;
Prin art.48 din L. 1. modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în R. sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul R. și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; A. prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Conform art.54 alin.4 din L. 1. modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Pe de altă parte, în art.23 și 24 C. asiguratorul nu este menționat ca fiind parte în procesul penal, ci doar partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpatul sunt identificate în acest sens. Pe cale de consecință, asiguratorului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.15 și 16 C., care prevăd că acea constituire de parte civilă se poate realiza în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. (norme de care pot beneficia partea civilă și partea responsabilă civilmente)
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin L. 1. s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „. de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. 1. modificată.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art.23,24 C. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art.15 și 16 C. până la citirea actului de sesizare. I. ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.
Față de calitatea de asigurător pe care o are în proces, așa cum s-a arătat, recurentul va răspunde în baza și în limita contractului de asigurare încheiat cu asigurătorul, acesta fiind singurul temei legal, astfel că hotărârea recurată, nu va putea fi modificată în sensul celor solicitate, neexistând temei legal pentru aceste cereri.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.
Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, pentru av.Coldea M..
Va obliga recurentul C. V. să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariu avocațial.
Va obligă recurentul B. A. de A. din R. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C. V. A. si B. N. C. V. din B., prin B. A. de A. din R. împotriva sentintei penale nr. 952 din
3 iulie 2012 a J. B.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurentul C. V. să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariu avocațial.
Obligă pe recurentul B. A. de A. din R. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 decembrie 2012 .
PREȘED.TE, | JUDECĂTORI, | G.IER |
D. P. V. G., M. B. | D. S. |
2 ex. - (...) jud.fond.S. A.
| ← Decizia penală nr. 1148/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 173/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
