Decizia penală nr. 1149/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1149/R/2012
Ședința nepublică din data de 22 august 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător
JUDECĂTORI: L. H.
L. M.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. A. C. împotriva încheierii penale f.n. din 14 august 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2. al P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, cauza având ca obiect mentinerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat L. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, instanța declară ședință nepublică, în conformitate cu dispozițiile art. 290 Cod procedură penală.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei, referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu consecința punerii în stare de libertate a acestuia. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Temeiurile avute la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, iar altele noi nu au apărut. Din probele administrate până în prezent nu rezultă că inculpatul ar fi vinovat, în cauză operând prezumția de nevinovăție.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. S-a reținut că, până la acest moment, nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, motivat de faptul că, în cauză nu s-a procedat la administrarea probelor, nu a fost audiată partea vătămată, aspecte de natură să conducă, eventual, la o altă soluție decât cea a menținerii măsurii arestării preventive. Este justificată temerea că, lăsat în libertate inculpatul ar putea comite și în viitor infracțiuni, sub acest aspect, măsura arestării preventive fiind conformă cu principiul instituit prin dispozițiile art 5 paragraful 1 lit c din CEDO pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Inculpatul S. A. C. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat în cauză.
C U R T E A :
Deliberând rin Încheierea penală din 14 august 20912 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul S. A. C. prin apărător.
În baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b și art. 160 ind. h alin. 3 teza ultimă Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. A. C. - CNP 1., fiul lui natural și J. M., născut la (...) în Satu Mare județul Satu Mare, domiciliat în Pomi sat B. nr.
341 județul Satu Mare, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia pentru următoarele 40 de zile.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit la 1 iunie 2012 în dosar nr. 2. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. A. C. pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 al.1 și 3 C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., reținându-se, în esență, faptul la data de (...) a întreținut relații sexuale prin constrângere (acte de violență și amenințare) cu partea vătămată C. D. L. în vârstă de 12 ani, fapta având loc în zona Gării CFR Baia Mare.
La această instanță s-a format dosarul nr. (...), fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 17 iulie 2012. Întrucât termenul de judecată este ulterior expirării arestării preventive a inculpatului, s-a fixat termen pentru verificarea legalității și temeiniciei acestei măsuri la termenul de azi.
Inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 19 zile ((...) - (...) inclusiv) prin încheierea penală nr. 285 din 27 mai 2012 a T. M. (în temeiul art. 148 lit. d
și f C. pr. pen.) pentru faptele pentru care a fost apoi trimis în judecată.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002 , art. 160 ind. b și art. 160 ind. h alin. 3 teza ultimă Cod procedură penală și tribunalul a reținut următoarele:
În raport de starea de fapt reținută de procuror și avută în vedere la soluționarea propunerii de arestare preventivă, tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și în prezent, astfel că se impune privarea în continuare de libertate a acestuia.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de trimitere în judecată, în esență, că în la data de (...) a întreținut relații sexuale prin constrângere (acte de violență și amenințare) cu partea vătămată C. D. L. în vârstă de 12 ani, fapta având loc în zona Gării CFR Baia Mare.
În cauză s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, cerere ce nu poate fi primită în raport de cerințele art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, măsura nefiind luată cu încălcarea dispozițiilor legale, iar menținerea acesteia justificându-se în continuare. De asemeni, chiar în lipsa unei solicitări exprese de înlocuire a măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul, în baza obligației înscrise în sarcina instanțelor naționale prin art. 5 din Convenție de a analiza și măsurile alternative care pot fi luate împotriva inculpatului, apreciază că în această fază a procesului penal ar fi ineficientă luarea uneia dintre măsurile prev. de art. 145 sau 145 ind. 1 din
Codul de procedură penală față de acesta și ar fi nejustificate raportat la circumstanțele cauzei, în special a săvârșirii de noi infracțiuni la scurt timp după aplicarea unei pedepse cu închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat prin sentința penală nr. 1843/(...) a Judecătoriei Baia Mare.
Or, tocmai această perseverență în comiterea de fapte prevăzute de legea penală, precum și împrejurările în care se presupune că inculpatul a comis infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, sunt de natură să circumstanțieze pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar implica lăsarea acestuia în libertate, inclusiv prin prisma sentimentului de insecuritate ce s-ar putea crea în rândul opiniei publice, dublat de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de prompt și de ferm împotriva faptelor de acest gen.
T. a reținut că este astfel justificată temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea comite și în viitor infracțiuni, sub acest aspect măsura arestării preventive fiind conformă cu principiul instituit prin dispozițiile art. 5 paragraful
1 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
T. a reținut că, până la acest moment, nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în cauză nu a fost audiată partea vătămată, nu s-a procedat la administrarea de probațiune, aspecte de natură să conducă, eventual, la o altă soluție decât cea a menținerii măsurii arestării preventive. Este adevărat că acest lucru nu i se poate imputa inculpatului dar, cum măsura luată este una legală, nu există altă posibilitate conferită de dispozițiile C. de procedură penală, decât cea a cercetării inculpatului în continuare în stare de arest preventiv.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul S. A. C., dispunând menținerea stării de arest preventiv a acestuia pentru următoarele 40 de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu consecința punerii în stare de libertate a acestuia, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului se arată că temeiurile avute la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, iar altele noi nu au apărut, iar din probele administrate până în prezent nu rezultă că inculpatul ar fi vinovat, în cauză operând prezumția de nevinovăție.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul T. M. rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infr. de viol calificat faptă ,constând în aceea că, la data de (...) a întreținut relații sexuale prin constrângere (acte de violență și amenințare) cu partea vătămată C. D. L. în vârstă de 12 ani, fapta având loc în zona Gării CFR Baia Mare , luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise, contra vieții, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul , de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Își păstrează actualitatea și disp. art.148 lit. d) C.p.p. având în vedere că a săvârșit o altă infracțiune la scurt timp după aplicarea unei pedepse cu închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat prin sentința penală nr. 1843/(...) a Judecătoriei Baia Mare.
Prezumția de nevinovăție ,prezumție care în baza art. 5 2 Cod procedură penală, operează până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă și deoarece nu a intervenit nici o schimbare în ceea ce privește situația juridică a acestuia care ar putea justifica revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestuia, astfel că instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost demarată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestiuia în libertate.
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea raportat și la disp. art. 139 C.p.p.
Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptei săvârșite de către acesta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b C.p.p. va respinge ca
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A. C., fiul lui J. M., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 august 2012 a T. M..
Se va stabili în favoarea Baroului C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 alin.2 C.p.p.va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A. C., fiul lui J. M., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 august 2012 a T. M..
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 august 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
I. C. M. L. H. L. M.
G.
M. N.
Red.ICM/ICM
4 ex./(...)
| ← Sentința penală nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 724/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
